Exequator Recunoasterea hotararilor straine. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.22/
Ședința publică din 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de R, domiciliată în T-M,-, împotriva sentinței civile nr.1085 din 27 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 5 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi 12 martie 2008.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.1085/27.07.2007, pronunțată de Tribunalul Mureșs -a admis cererea formulată de petentul în contradictoriu cu intimata R și a încuviințat punerea în executare pe teritoriul României a sentinței nr.4.20.640/2006/14 pronunțată de Judecătoria orașul, Republica Ungară, sentința fiind definitivă din data de 18.10.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 21.05.2007 petentul a solicitat obligarea intimatei să preda copilul minor R, născut în Ungaria la data de 03.09.1994, în îngrijirea petentului.
În motivarea cererii petentul a arătat că pe parcursul acestui proces intimata a fost legal citată și că hotărârea pronunțată de Judecătoria orașului, Republica Ungară, este definitivă și neapelată. La cerere a fost anexată hotărârea străină și traducerea legalizată a acestei hotărâri.
În raport de obiectul cererii, instanța a calificat cererea ca fiind o cerere prin care se solicită încuviințarea executării pe teritoriul României a hotărârii străine menționate mai sus.
Față de actele dosarului, prima instanță a reținut că prin sentința nr.4.20.640/2006/14 pronunțată de Judecătoria orașului, s-a dispus obligarea pârâtei R, să predea copilul, născut pe 03.09.1994, reclamantului, în termen de 15 zile, cu toate bunurile mobile ale acestuia. Hotărârea a fost pronunțată la 25.09.2006 și a intrat în vigoare la 28.10.2006.
Prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.174 și 175 din Legea nr.105/1992: hotărârea este definitivă, a fost dată de o instanță care a avut, potrivit legii statului în care a fost pronunțată, competența de a judeca procesul și există reciprocitate între România și Republica Ungară în ce pricește efectele hotărârilor străine, hotărârea este executorie potrivit legii statului care a pronunțat- Conform, art.405 Cod pr.civilă, dreptul de a cere executarea silită nu este prescris la acest moment, potrivit legii române.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata R, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii formulate de petent, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată din apel.
În motivarea apelului a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de Legea nr.105/1992. În prealabil se impune ca o sentință străină să fi fost recunoscută în România în condițiile art.167 și 168 din Legea nr.105/1992, întrucât sentința invocată de către reclamant nu este o hotărâre judecătorească care să se refere la statutul civil și chiar dacă s-ar aprecia că această sentință vizează statutul civil nu se referă la statutul civil al unui cetățean, întrucât minorul este cetățean român.
real al art.175 din Legea nr.105/1992 indică faptul că hotărârea judecătorească străină ce se cere a fi pusă în executare în România în condițiile art.174 și 175 din lege, trebuie să aibă în momentul formulării cererii de încuviințare a executării ei, puterea lucrului judecat pe teritoriul României.
Nu sunt îndeplinite condițiile art.174 din lege, care face trimitere la necesitarea aplicării corespunzătoare a disp.art.168 din Legea nr.105/1992 - executarea pe teritoriul României a unei hotărâri judecătorești străine nu poate fi încuviințată dacă există o hotărâre judecătorească pronunțată de către o instanță română, chiar nedefinitivă, ce a soluționat deja problema soluționată prin hotărârea judecătorească străină solicitată a fi pusă în executare pe teritoriul României.
Prin sentința civilă nr.4367/2006 a Judecătoriei Tg.M, confirmată prin decizia civilă a Tribunalului Mureș, pronunțată la 01.03.2007 minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei.
Nu sunt îndeplinite nici condițiile prev.de art.167 la care face trimitere art.174 alin.2 din lege, în sensul că din sentința Judecătoriei, rezultă explicit că acea hotărâre s-a dat în lipsa sa, fără ca vreo citație s-au actul de sesizare a instanței respective, să-i fie înmânată sau comunicată, în condițiile în care reclamantul a declarat în mod mincinos că are domiciliul necunoscut pentru el. În aceste condiții, sentința nu poate fi considerată definitivă din punct de vedere al art.167 alin.2 din lege, cu consecința imposibilității legale de încuviințare a executării sale pe teritoriul României.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului pentru că:
- apelul este declarat peste termen;
- cererea de apel nu este semnată de aceasta;
- a parcurs toate etapele legale în vedere recunoașterii și executării hotărârii pronunțate în Ungaria;
- cu cheltuieli de judecată.
La dosar s-a depus copia deciziei civile nr.72/2007 a Tribunalului Mureș și decizia nr.28/R/11.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel Tg.M (16-17, 48-50).
Prin încheierea din 01.11.2007 instanța a respins excepția tardivității declarării apelului, având în vedere data comunicării sentinței atacate cu apelanta - 31.07.2007 (31 dosar de fond) și data expedierii prin poștă a apelului - 15.08.2007 (6 dosar apel) iar la termenul de judecată din 05.03.2008 apelanta s-a prezentat și a procedat la semnarea apelului în fața instanței, astfel că nici această din urmă excepție nu mai subzistă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, în virtutea efectului devolutiv al apelului, conferit de art.292-296 Cod pr.civilă, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În esență, apelanta a invocat trei motive care ar duce la inadmisibilitatea cererii petentului. Primul motiv invocat este acela că se impunea ca în prealabil sentința străină să fi fost recunoscută în România în condițiile art.167 și 168 din Legea nr.105/1992.
Curtea opinează că acest motiv de apel nu este întemeiat. Secțiunea a IV-a din Legea nr.105/ 1992, intitulată "Efectele hotărârilor străine" se referă la:recunoașterea pe deplin drept în România a hotărârilor străine; recunoașterea hotărârii străine, spre a beneficia de puterea lucrului judecat; încuviințarea punerii în executare a hotărârii străine pe teritoriul României (art.173).
Legea nu condiționează încuviințarea executării silite de recunoaștere anterioară a sentinței străine a cărei executare se cere a se încuviința. Această afirmație decurge din chiar prevederile legale, unde la art.174, sunt enumerate condițiile care trebuie respectate pentru încuviințarea executării silite, printre care nu se regăsește și condiția recunoașterii hotărârii străine. Or, câtă vreme legea nu prevede, părțile sau instanța nu pot adăuga la lege și nici interpreta, într-un sens sau altul prevederile exprese și neîndoielnice ale normei sus-citate.
Al doilea motiv de apel este întemeiat. Art.174 din Legea nr.105/1992 arată că executarea hotărârii străine se încuviințează cu respectarea condițiilor prevăzute de art.167, cât și a celor ce urmează:a) hotărârea este executorie potrivit instanței care a pronunțat-o; b) dreptul de a cere executarea silită nu este prescris potrivit legii române; c) dispozițiile art.168 și 169 sunt aplicabile în mod corespunzător și cererii de încuviințare a executării.
Art.168, la care face trimitere art.174, prevede la pct.3 că recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată când procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se află în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine.
Prin sentința civilă nr.4367 din 07.11.2005 pronunțată de Judecătoria Tg.M s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta R și s-a încredințat reclamantei spre creștere și educare minorul R. Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă, prin respingerea apelului și respectiv a recursului declarat de pârât (decizia nr.72/01.03.2007 a Tribunalului Mureș și decizia nr.18/R/11.01.2008 a Curții de Apel Tg.M).
Rezultă că la data pronunțării sentinței Judecătoria - 25.09.2006 - exista o hotărâre pronunțată de o instanță română, chiar nedefinitivă. Acest aspect nu a fost verificat de către prima instanță, altfel ar fi constatat neîndeplinirea condiției prev.de art.168, aplicabilă și cererii de încuviințare a executării, potrivit art.174 alin.2 din lege.
Mai trebuie menționat, în sprijinul celor expuse mai sus, că apelantul a formulat în fața instanței de apel (dosarul nr-) o cerere de încredințare a copilului spre creștere și educare, respinsă ca inadmisibilă, în lipsa acțiunii reconvenționale.
Al treilea motiv de apel nu este întemeiat. Din sentința Judecătoriei, rezultă că pârâta a fost citată de la adresa mamei ei (pârâta fiind plecată în străinătate, la locație necunoscută) și la adresa pârâtei din Ungaria. Instanța din Republica Ungară a reținut că ruda directă a pârâtei a preluat scrisorile și instanța a încercat să țină legătura cu pârâta prin mama acesteia. Ca atare, nu se poate reține omisiunea citării pârâtei care nu a participat la proces, ci imposibilitatea citării acesteia în străinătate, datorită nedeclarării locației (situație care a persistat și în prezentul dosar, apelanta revenind din străinătate după mai multe termene de judecată pentru a semna cererea de apel).
Față de cele expuse mai sus, constatând neîndeplinită condiția prevăzută imperativ de art.168 pct.3 rap.la art.174, Curtea, în baza art.296 Cod pr.civilă, va admite apelul declarat de apelanta R, va schimba în tot hotărârea atacată și în baza art.176 din Legea nr.105/1992, va respinge cererea petentului privind încuviințarea punerii în executare pe teritoriul României, a sentinței pronunțată de Judecătoria orașului.
În baza art.274 Cod pr.civilă, petentul fiind în culpă procesuală, va fi obligat să plătească intimatei-apelante cheltuieli de judecată avansate de aceasta în apel, constând în onorariu avocațial (1000 lei), taxă de timbru și timbru judiciar (8,15).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de declarat de R, domiciliată în T-M,-, împotriva sentinței civile nr.1085 din 27 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Schimbă în tot hotărârea atacată, în sensul că respinge cererea formulată de petentul, în contradictoriu cu intimata R.
Obligă petentul să plătească intimatei suma de 1008,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 martie 2008.
Președinte Judecători
Grefier
Red.
Tehnored.CC/4 exp.
18.03.208
Jd.fd.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
