Exequator Recunoasterea hotararilor straine. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(664/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 327
Ședința publică de la 25 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul, împotriva sentinței civile nr. 711/09.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - petenții și.
are ca obiect - exequator.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al apelantului B, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - " și Asociații" (fila 6 dosar), avocat, în calitate de reprezentant al intimaților - petenți și, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Barou B - ", și Asociații" (fila 1 în dosarul Tribunalului București ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul apelantului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în cele depuse deja la dosar și respectiv înscrisurile pe care le depune astăzi în ședință publică și anume: testamentul lui, apostilat conform Convenției d l Haga din 5.10.1961 autentificat sub nr.579r/31.07.2006, de către Biroul Notarial ""(traducere din limba engleză), inventarul executorului, apostilat conform aceleiași convenții, autentificat sub nr.5804/31.07.2006, de către Biroul Notarial "" (traducere din limba engleză), certificatul de calitate de moștenitor nr.181/15.08.2006 emis de Uniunea Națională a Notarilor Publici B - Societatea Civilă "" - Notarial și certificatul suplimentar de moștenitor nr.315/15.12.2006 emis de Uniunea Națională a Notarilor Publici B - Societatea Civilă "" - Notarial, în copii xerox. câte un exemplar de pe toate aceste înscrisuri avocatului intimaților-petenți.
Curtea pune în vedere avocatului apelantului să certifice pentru conformitate cu originalul toate înscrisurile pe care le-a depus la dosar, potrivit dispozițiilor art.139 din Codul d e procedură civilă.
Avocatul intimaților-petenți solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse deja la dosar.
Curtea, după deliberare încuviințează proba cu înscrisuri, în temeiul dispozițiilor art.295 din Codul d e procedură civilă, administrate astăzi în ședință publică de către avocatul apelantului.
Avocatul intimaților-petenți, având cuvântul, solicită calificarea căi de atac ca fiind recursul, în raport de dispozițiile art.336 din Codul d e procedură civilă întrucât este vorba de o sentință care a fost pronunțată în formă necontencioasă și conform art.336 al.1 teza a II a din Codul d e procedură civilă, această hotărâre este dată cu recurs și urmează a se constata că această cale de atac este recursul.
Avocatul apelantului, având cuvântul, solicită respingerea acestei excepții, arătând că a întâlnit două situații similare în anii 2006 -2007 și s-au soluționat în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că textul respectiv nu este nou modificat.
Curtea, după deliberare, constată că aceste căi de atac caracter contradictoriu, motiv pentru care apelul este calea de atac împotriva sentinței, urmat apoi de calea de atac al recursului și respinge excepția invocată în ceea ce privește calificarea căii de atac.
Avocatul intimaților-petenți arată că a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a apelului.
Curtea unește excepția invocată de avocatul intimaților-petenți cu fondul cauzei.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel, urmând a fi puse concluzii și pe excepția lipsei calității procesuale active a apelului.
Avocatul apelantului, susținând oral motivele de apel depuse în scris la dosar, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, urmând a se reține faptul că apelantul are calitate procesuală activă, casarea în totalitate a hotărârii atacate, respingerea cererii de recunoaștere pe teritoriul României a Hotărârii nr.31001 emisă de Statele Unite ale Americii de către Tribunalul pentru succesiuni și Tutele al Statului, Districtul, având în vedere și faptul că s-a omis a fi indicat ca moștenitor universal al succesiunii defunctului numitul B; fără cheltuieli de judecată.
Arată că în dosarul instanței de fond, B deși este legatarul universal al succesiunii defunctului - situație stabilită atât în cât și în România nu a fost citat - deși calitatea sa de legatar universal era bine cunoscută atât în SUA de către și, cât și în România de aceștia, cât și de avocatul, mandatat de cei doi soți.
Mai arată că nu numai potrivit prevederilor Legii române nr.105/1992 art.167 și 168, cât și a legislației americane din Statul respectiv - soluționarea oricărei cereri privind succesiunea unei persoane, respectiv de pe urma defunctului (decedat la data de 25.01.2005, în SUA) trebuia efectuată în contradictoriu, respectiv cu citarea moștenitorului universal al averii acestuia.
Astfel că, în acest caz și în pofida actelor existente și prezentate instanței din SUA, dar neprezentate Tribunalului București, se impunea citarea numitului B, în calitate de succesor universal al defunctului; Tribunalul din - SUA a avut la dispozițiile testamentul lui, în care există menționată calitatea de succesor universal, plus unele "legate particulare", inventarul efectuat de executorul testamentar; hotărârea din nu poartă mențiunea definitivă.
Susține că pe lângă eroarea comisă de această instanță - de a nu observa faptul că la pct.3 din testament - se vorbește de două parcele de proprietate în B, fără ca acestea să fie identificate (adresă, loc, sector, din ce se compun, etc.) și nu se face nici o mențiune despre--41, se consideră ca fiind valabile consemnările făcute de Executorul testamentar în cadrul prezentat.
Privitor la bunurile defunctului din SUA - inventarul conține ceea ce a constatat personal executorul testamentar, ca avere găsită în casa defunctului - privitor la bunurile din România - acesta a consemnat:doar ceea ce a găsit în documentele defunctului, fără nici o confirmare a realității lor.
Numitul nu a avut cum să testeze la data de 03.03.2004 imobilul din B,--41 și să-l descrie ca fiind: "două parcele de imobil din B" când defunctul știa bine că: acest imobil a for revendicat și restituit în natură în anul 1998, iar în anul 2000 era deja terminat și proprietatea intabulată în cartea funciară; imobilul era situat numai în- și nu și la nr.39; imobilul nu se compune din două parcele cum se menționează în testament, ci dintr-un singur corp de clădire, la nr.41; acest unic corp de clădire este vândut la chiriași în baza Legii nr.112/1995, în proprietate de 80%, din acesta mai rămânând numai o încăpere și dependințe, în total 36 mp, iar actele acestora de cumpărare nu au fost atacate în justiție din anul 2000 și până în prezent.
Arată că această situație era bine cunoscută atât de cât și de avocatul acestuia, întrucât revendicarea imobilului de la stat, unde fusese naționalizat, a fost efectuată de, prin intermediul lui, cu sprijinul domnului avocat, situația dovedită cu actele existente la dosar; numitul a revendicat, numai în Municipiul B, pe lângă imobilul din-, încă alte 4 proprietăți.
În ceea ce privește aspectul procedural, urmează a se observa faptul că cererea a fost formulată fără a exista un mandat expres dat unei persoane din România pentru a fi promovată la Tribunalul București, iar împuternicirea avocațială nr.- nu are dată de emitere și nici mențiunea acestei lucrări în cuprinsul ei, fiind numai o procură generală pentru alte activități.
Avocatul intimaților-petenți, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind legală și temeinică.
Consideră că mare parte din cele învederate astăzi, de către avocatul apelantului, nu sunt susținute de acte doveditoare; nu s-a depus nici un extras privind Legea americană pentru a face dovada că este definitivă hotărârea dată de statul american.
Arată că familia a beneficiat printr-o procedură necontencioasă de această avere; în cauză s-a procedat legal la citarea moștenitorilor de pe urma defunctului, inclusiv a numitului B, la adresa indicată de acesta.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a apelantului, consideră că în cauză este vorba de o procedură necontencioasă, astfel că numitul B nu a participat la moștenire.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 25 martie 2008, petenții și au solicitat Tribunalului București, recunoașterea pe teritoriul României a Hotărârii Judecătoriei d e Distribuire Parțială eliberată de Tribunalul pentru Succesiuni și Tutele a Statului, Districtull, extras nr. 31001 din 14 noiembrie 2007, Statele Unite ale Americi, obținută la cererea sa cu acordul executorului testamentar al defunctului, domnul prin care: "instanța dispune ca următoarele bunuri prevăzute la Articolul 3 din Testamentul lui să revină lui și - în proprietate indiviză, toate drepturile pe care defunctul le-a avut în timpul vieții asupra proprietăților imobile din B, România, descrise mai exact în testamentul acestuia - <<două (2) parcele de imobil din B, România >> și de asemenea, descrise în executorului testamentar, sub jurământ din data de 03 octombrie 2005 ca << imobil situat în B,- - 41, corp A, sector 1 >>, ă revină lui și, în indiviziune și moștenitorilor, executorilor testamentari, administratorilor și cesionarilor respectivi, pentru totdeauna".
În drept s-au invocat prevederile art. 165, 166 și următoarele din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat.
S-au depus în sprijinul cererii, următoarele înscrisuri: hotărârea judecătorească în limba engleză, apostilată conform Convenției d l Haga sub nr. 38834 de Secretarul de Stat al Statului, SUA, dar și în traducere în limba română și legalizată.
Prin sentința civilă nr. 711 din 09 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosarul nr-, s-a admis acțiunea și s-a dispus recunoașterea pe teritoriul României, a efectelor hotărârii străine.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că hotărârea judecătorească susmenționată constituie un act jurisdicțional în sensul art. 165 din Legea nr. 105/1992, că aceasta este definitivă conform legii statului în care a fost pronunțată și că pricina nu era de competența exclusivă a jurisdicției române conform art. 151 din lege, fiind îndeplinită condiția competenței străine, atât în dreptul internațional privat, cât și în dreptul intern al statului străin, dar și condiția reciprocității potrivit art. 6 din lege.
Fiind constatate îndeplinite cumulativ condițiile art. 167 din Legea nr. 105/1992, nefiind incident nici un caz de refuz de recunoaștere a hotărârii străine prevăzut de art. 168 din lege, constatând și faptul că hotărârea s-a pronunțat cu acordul părților, respectiv al executorului testamentar considerat parte în respectiva hotărâre, astfel că nu este obligatorie și citarea executorului testamentar, a fost admisă recunoașterea.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel petentul B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit prima instanță a recunoscut hotărârea judecătorească din SUA invocată de petenții și, în condițiile în care, apelantul este unicul moștenitor testamentar astfel cum rezultă și din testamentul lăsat de defunctul, afară de o serie de legate particulare menționate în același act juridic.
Or, reclamanții cunoșteau calitatea apelantului susmenționată și nu a fost citat la Tribunalul București, pentru o dezbatere contradictorie, obligația citării moștenitorului universal fiind prevăzută atât de legea străină în cauză, cât și de dreptul intern.
S-a mai arătat, că hotărârea străină pronunțată în SUA -, menționează bunurile din testament, astfel cum rezultă din inventarul executorului testamentar, or pentru bunurile din România, s-au strecurat câteva erori în acest inventar.
Între aceste erori se află și aceea referitoare la "cele două parcele de proprietate din B" fără nici o identificare - adresă, vecinătăți, compunere etc. dar și o mențiune cu privire la "- - nr. 39 - 41", în realitate fiind vorba doar de imobilul din- - un singur corp de clădire, din care 80% a fost vândut chiriașilor conform Legii nr. 112/1995, rămânând doar o încăpere și dependințe, în total 36 mp. iar defunctul a revendicat imobilul, ca și alte patru imobile, reclamantul cunoscând acest aspect, întrucât a avut calitate de mandatar al defunctului, angajând același avocat, ca și cel din prezenta cauză.
S-a mai arătat că la fond, reclamanții nu au depus nici măcar testamentul la dosar, din care rezultă în mod clar, faptul că reclamantul are calitatea de moștenitor universal al defunctului, față de care se impunea citarea sa legală în cauză, iar împuternicirea avocațială este una generală, fără mențiunea cu privire la litigiul de față.
S-a solicitat admiterea apelului și respingerea cererii de recunoaștere a hotărârii din SUA.
Intimații au depus întâmpinare la dosar prin care au arătat că soluția primei instanțe, a fost pronunțată într-o procedură necontencioasă de recunoaștere, astfel că apelul nu este posibil, singura cale de atac în speță, fiind recursul, iar apelantul nu are legitimare procesuală activă în promovarea căii de atac împotriva sentinței.
Pe fond, critica - s-a mai arătat - vizează hotărârea străină recunoscută de prima instanță pe teritoriul României, or instanța din a consacrat dreptul de proprietate indiviză a intimaților - reclamanți asupra bunurilor menționate în art. 3, din testamentul lui din 03 martie 2004, fără a aduce nici o atingere cu privire la drepturile altor moștenitori ai defunctului, solicitându-se respingerea pe fond a căii de atac.
În cauză, calea de atac a fost calificată ca fiind apel și nu recurs, întrucât nu ne aflăm într-o procedură necontencioasă, astfel cum se susține de către intimați, cauza impunând dezbateri contradictorii.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, în limba engleză apostilate și traduse în limba română și legalizate, astfel: comunicarea efectuată către domnul de către tribunalul din, a Hotărârii din 14 noiembrie 2007, în care se menționează și comunicarea sesizării de partaj parțial cu privire la defunctul la 07 august 2007, atașarea a trei citații, menționându-se însă lipsa acestuia la procedura succesorală, dar și lipsa atacării hotărârii cu apel, al cărui termen a expirat în decembrie 2007, înregistrarea cererii de partaj, comunicarea cererii ce a făcut obiectul dosarului nr. 31001 și certificat de comunicare a cererii de partaj către B, două citații pentru termenele din 25 septembrie 2007 și 11 octombrie 2007, inclusiv către B, extras din Regulile procedurii succesorale străine adoptate la 29 ianuarie 1985, dovezi de corespondență cu apelantul în procedura succesorală de la Tribunalul din, inventatul executorului testamentar.
S-au mai depus de către apelant și certificatul de calitate de moștenitor nr. 181 din 15 august 2006 care-l menționează pe apelant ca legatar universal al defunctului - cetățean american și român, mai puțin legate particulare executate în SUA și certificatul suplimentar de moștenitor nr. 315 din 15 decembrie 2006, având menționat ca legatar universal pe apelant asupra imobilului din- - 41, sector 1, B - certificate conform art. 139 Cod de procedură civilă.
Curtea, analizând excepția lipsei de calitate procesuală a apelantului, constată că ea nu este fondată, urmând a fi respinsă.
Curtea constată -din înscrisurile noidepuse în apel că la dezbaterea succesorală din, SUA; apelantul era cunoscut ca fiind legatar universal al bunurilor defunctului, din chiar conținutul testamentului, cu excepția unor legate particulare, și drept urmare, Tribunalul din i-a comunicat cererea de partaj succesoral parțial formulată de și, apelantul a și fost citat, în plus i s-a și comunicat hotărârea, la care nu a formulat apel, astfel cum rezultă din probatoriul administrat de apelant.
Așadar, apelantul a fost citat în calitate de parte în procesul finalizat în SUA.
În plus, apelantul a depus și certificate de calitate de moștenitor universal de pe urma defunctului, obținute în România, inclusiv pentru imobilul din- - 41, sector 1,
Pe cale de consecință, calitatea de parte în procesul de partaj parțial din - SUA și calitatea de moștenitor universal al aceluiași defunct obținută în țară, conferă apelantului, în procedura de recunoaștere a hotărârii din SUA, potrivit și cu prevederile Legii nr. 105/1992, deplină legitimare procesuală în cauza pendinte - fond și căile de atac, apel și recurs.
Curtea constată astfel, că este fondată critica privind necitarea apelantului la fond, în procedura de recunoaștere a hotărârii 31001 din SUA, pentru ca apelantul în calitate de moștenitor universal, parte în procesul de partaj parțial din SUA să-și formuleze toate apărările în procesul de recunoaștere a hotărârii din SUA, reclamanții în acest sens, trebuiau să-l cheme în calitate de pârât la fond, pentru ca instanța să verifice și în raport de aceste apărări, cerințele prevăzute de art. 167 - 168 din Legea nr. 105/1992.
Necitarea apelantului la fond a însemnat, încălcarea dreptului său la apărare în cauza pendinte, potrivit art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă, inclusiv prin încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție și dezbaterea contradictorie a cauzei.
În consecință, potrivit art. 296 Cod de procedură civilă raportat la art. 297 alin. 1 Cod de procedură civilă va fi admis apelul, va fi desființată sentința apelată, cauza urmând a fi trimisă în rejudecare la prima instanță - Tribunalul București - pentru a fi citat apelantul în calitate de pârât și a-și formula apărările și administra pe deplin probatoriile.
În rejudecare, prima instanță va avea în vedere și criticile formulate în apel, care vizează modul de soluționare pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată.
Admite apelul formulat de apelantul B cu domiciliul ales la av. în B,-,. 4,. 14, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 71 din 09 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și ambii cu domiciliul ales la ", & Asociații" în B, str. -. - nr. 4, sector 5.
Desființează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
ia
Red.
.
5ex./15.06.2009
-5.-
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica
