Exequator Recunoasterea hotararilor straine. Decizia 612/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1149/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.612
Ședința publică de la 24.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-petentă, împotriva sentinței civile nr.356 din 19.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
Cauza are ca obiect - exequatur.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelanta-petentă, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pricina a fost suspendată la data de 16.09.2008, pentru lipsa nejustificată a apelantei-petente, în baza dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă. La data de 19.10.2009, din oficiu, instanța a repus pe rol cauza în vederea discutării perimării, acordând termen la 24.11.2009.
Apelanta-petentă se legitimează cu CI seria - nr.-, eliberată de SPCEP S2 Br.1, la data de 16.01.2006.
Curtea pune în discuție excepția perimării cererii de recurs, având în vedere dispozițiile art.248 Cod procedură civilă și art.254 Cod procedură civilă, întrucât pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării, respectiv de la data de 16.09.2008.
Apelanta-petentă arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției privind perimarea cererii de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel d e față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a V-a Civilă la data de 03.07.2007, petenta a solicitat recunoașterea "acordului de separare pe teritoriul României" și pronunțarea de către instanță a unei hotărâri în legătură cu art.18, 19, 20 din acordul relativ la partaj, aflat la dosar în copie legalizată.
În motivarea cererii, petenta a arătat că acest acord este un act juridic întocmit de apărătorul fostului său soț, care face parte din dosarul de divorț nr.02FP - și că hotărârea de divorț a rămas definitivă la data de 13.05.2003; conform legislației canadiene, acest acord are statut de partaj.
Petenta a precizat că soții s-au căsătorit în România în mai 1985, separându-se în fapt la data de 12.01.2001, soția deținând custodia unuia din cei doi copii rezultați din căsătorie, născută Ia data de 10.01.1989, iar soțul custodia celui de-al doilea copil,. Acordul arată că niciuna din părți nu are voie să îndepărteze copii din Provincia Ontario fără consimțământul în scris al celuilalt sau fără ordin judecătoresc, că soțul va plăti alocația lunară de 500,00 euro soției timp limitat, începând cu 01 februarie 2002 și terminând cu ianuarie 2003.
Prin sentința civilă nr.356 din 19.02.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta, reținând în considerentele hotărârii că aceasta a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a acordului de separare întocmit la data de 30 ianuarie 2002, rămas definitiv la data de 13.05.2003, când s-a pronunțat divorțul.
Efectele hotărârii de divorț pronunțată de Curtea Superioară Ontario în dosarul nr.2FP -, la data de 13.05.2003, au fost recunoscute pe teritoriul României la data de 21.10.2005, prin sentința civilă nr.1211, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
Tribunalul a constatat că acordul de separare, încheiat anterior pronunțării hotărârii de divorț, a fost semnat, ratificat și eliberat de către domnul M, avocatul soțului. Acest acord, semnat de către ambii soții, reprezintă o tranzacție extrajudiciară ce cuprinde înțelegerea la care au ajuns soții cu privire la relațiile patrimoniale și nepatrimoniale născute ca urmare a căsătoriei.
Recunoașterea efectelor unei hotărâri judecătorești străine pe teritoriul României se face în condițiile Legii nr.105/1992, care, la art.165, prevede că "termenul de hotărâri judecătorești străine se referă la actele de jurisdicție ale instanțelor judecătorești, notariatelor sau oricăror autorități competente dintr-un alt stat".
Acordul de separare ce face obiectul cauzei, chiar semnat de ambele părți și ratificat de avocatul uneia dintre acestea, nu reprezintă un act de jurisdicție al instanțelor judecătorești, notariatelor sau a unei autorități competente dintr-un alt stat, astfel că nu poate fi recunoscut potrivit dispozițiilor art.165-178 din lege.
În speță, petenta a obținut recunoașterea pe teritoriul României a hotărârii de divorț care a fost pronunțată ulterior acordului de separare.
Tribunalul a constatat că în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.179 din Legea nr.105/1992, deoarece tranzacția încheiată de părți este extrajudiciară, iar textul de lege arătat se referă la recunoașterea tranzacțiilor judiciare.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel petenta, arătând că acordul este un act executoriu, întocmit conform procedurii canadiene; el constituie un titlu executoriu, cu putere de lucru judecat.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 16.09.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a dispus suspendarea judecării cererii de apel, în baza art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
Din oficiu, la data de 24.11.2009, după repunerea pe rol, conform rezoluției din 19.10.2009, Curtea a invocat excepția perimării cererii de apel, având în vedere temeiul în baza căruia s-a dispus suspendarea judecării cauzei.
Asupra excepției, constată următoarele:
În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii (16.09.2008), timp în care petenta nu a solicitat repunerea pe rol a apelului și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare și nicio cauză de stingere a procesului prevăzută de vreo normă specială în materia recunoașterii hotărârilor străine, Curtea, în temeiul art.252 Cod procedură civilă, va constata perimat apelul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de apel formulată de apelanta - petentă, cu domiciliul în B,--34,.1, sector 2 împotriva sentinței civile nr.356 din 19.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red.
Tehnodact.
Ex.3/24.12.2009
Secția a V-a Civ. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu
