Expropriere. Speță. Decizia 14/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 14
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anamaria Busuioc
JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
Grefier - -
********************************
La ordine au venit spre pronunțare apelurile promovate de reclamanții, și de pârâtul MUNICIPIUL B - prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.1062/D/13 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-( nr.vechi 4209/2006).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din data respectivă, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
- deliberând-
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1062/D/13.06.2006, pronunțată de Tribunalul Bacău în rejudecare, în dosar nr. 4209/2006 ( nr. nou - ), s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - prin moștenitorii și - în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al mun. B și Municipiul B prin Primar, și, în consecință, s-a dispus retrocedarea imobilului situat în B- - compus din casă și terenul aferent în suprafață de 72. - identificat conform raportului de expertiză; au fost obligați moștenitorii reclamantei la restituirea despăgubirii actualizate, în cuantum de 11.248,46 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decretul prezidențial din 16.10.1981 a fost expropriată proprietatea soților și din B,- compusă din casă și terenul aferent în suprafață de 355 mp în scopul construirii de noi locuințe, aprobându-se totodată și demolarea casei. Proprietarii expropriați au primit o despăgubire de 35.986 lei, valoare care,exprimată în prețurile medii ale lunii octombrie2006 este de 11.248 lei(RON)
Ulterior scopul exproprierii nu a mai fost realizat, în zonă nu s-a trecut la construirea de noi locuințe iar casa nu a mai fost demolată.
Devin astfel aplicabile în cauză prevederile art. 34 din Legea 33/1994 impunându-se retrocedarea imobilului deoarece de la data exproprierii a trecut mai mult de un an și nu a fost făcută o altă declarație de utilitate publică.
În acest sens nu prezintă relevanță obiecția ridicată de pârâta Municipiul B în sensul că din expertiza construcții reiese că în construcție este inclusă și terasa în suprafață de 9,2 mp care nu reprezintă suprafața construită precum și împrejurarea relevată în aceeași expertiză,dar neinvocată de către pârâte, precum că o cameră a imobilului a fost înstrăinată unor persoana particulare, deoarece legea 33/1994 nu face astfel de distincții, condiționând retrocedarea doar de nerealizarea scopului exproprierii.
Eventualele litigii care pot apărea în urma retrocedării imobilului vor putea fi rezolvate în condițiile dreptului comun.
Ca o consecință a retrocedării imobilului au fost obligați moștenitorii reclamantei la restituirea despăgubirii astfel cum a fost actualizată, în cuantum de 11.248,46 lei(RON).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, Primarul mun. B pentru Municipiul B și moștenitorii reclamantei, apelurile fiind înregistrate pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticând soluția apelată ( fl.13 ), pârâtul apelant a invocat:
- lipsa calității sale procesual pasive față de dispozițiile art. 62 din Legea 215/2001 și de faptul că imobilul retrocedat nu aparține municipiului B, ci altei persoane juridice, respectiv Consiliului local
În cadrul cererii cuprinzând motivele de apel ale Municipiului B prin Primar, s-a formulat de către Consiliul local B prin Primarcerere de aderare la apel, susținând ca motiv de apel:
- inadmisibilitatea acțiunii față de dispozițiile Deciziei nr. 53/ 4.06.2007 a prin care s-a admis recursul în interesul legii, stabilindu-se că dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994 se interpretează în sensul că nu se pot aplica în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6.03.1945-22.12.1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
Oral, reprezentantul apelantei și al Consiliului local Bas usținut această ultimă excepție pentru ambele părți reprezentate.
II. Mandatarii reclamantei - și - au solicitat ca dispozitivul sentinței apelate să reflecte în mod clar - conform considerentelor și dispoziției de admitere a acțiunii raportat la concluziile expertizei - că imobilul retrocedat se compune din construcție având două camere ( pentru a nu se confunda cu cea lipită de casa în litigiu ) și suprafața de 355. ( identificată conform rap. exp. ).
La termenul din 26.11.2007, instanța a unit excepțiile cu fondul apelului.
Din oficiu, față de susținerea apelantului Mun. B cum că imobilul al aparține altei persoane juridice, instanța a pus în vede acestuia să dovedească în proprietatea cui se află terenul și cine a închiriat imobilul ( fl. 31 ).
Relațiile solicitate au fost înaintate cu adresa 59135/24.01.2008 ( fl.36-40 ).
Examinând apelurile în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art.295, 296 Cod procedură civilă instanța constată următoarele:
Referitor la apelul Municipiului și aderarea la apel formulată de Consiliul Local B, conform art. 293 alin.1 Cod procedură civilă
- motivele invocate de cele două pârâte constituie de fapt excepții de fond, situație ce a justificat examinarea lor conf. art. 137 alin.2 Cod procedură civilă.
Sub aspectul primei excepții, vizând lipsa calității procesual pasive a Municipiului B prin Primar se reține că aceasta este neîntemeiată justificat de cele ce se vor dezvolta.
- din înscrisul depus în apel, respectiv contract de închiriere al imobilului situat în B,- - individualizat în fișa de calcul anexă -, fl. 37-39, reiese că imobilul a cărui retrocedare s-a dispus prin hotărârea apelată a fost închiriat de către Municipiul B prin Primar, nu de către Consiliul local; prin urmare, acest înscris - și în lipsa unor probe contrare - susține în continuare prezumția că imobilul se află în sfera de dispoziție a apelantei pârâte și nu a altei persoane juridice, așa cum s-a susținut;
- dispozițiile art. 63, nu 62 cum s-a indicat, din Legea 215/2001, republicată, privind atribuțiile Primarului ( care de altfel nu este parte în proces în nume propriu ), nu pot fi interpretate prin scoaterea lor din context, ci trebuie reținute, conf. trimiterii de la lit."e" a aliniatului 1 al art. 63, prin raportare la dispozițiile:
ART. 10, potrivit cărora
"Autoritățile administrației publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale".
ART. 20, alin. 1, potrivit cărora
"Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale ".
ART. 21, alin.1, 2, potrivit cărora
"Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. (---) Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
În justiție, unitățile administativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
ART. 23, alin.1, potrivit cărora
"Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii,ca autorități executive".
Prin urmare excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului B, va fi respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii - susținută oral de către reprezentantul celor două pârâte pentru ambele - se reține că este neîntemeiată justificat de următoarele:
- instanța de fond a fost investită cu rejudecarea cauzei după desființarea primei hotărâri ( Sentința civilă 227/8.02.2006 a Tribunalului Bacău ), fiind ținută de considerentele Deciziei civile 60/5.05.2006 ale Curții de APEL BACĂU, potrivit cărora, acțiunea nu putea fi respinsă ca inadmisibilă prin reținerea că, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, astfel de acțiuni, întemeiate pe dispozițiile art. 35 din Legea 33/94, nu mai pot fi promovate;
- mai mult, faptul că la data de 4.06.2007 - cu 9 zile anterior pronunțării Sentinței civile 1062/D/2007 a Tribunalului Bacău, apelată în prezenta cauză - Înalta Curte de Casație și justiție a admis recursul în interesul legii prin. nr. 53/2007, stabilind că dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994 nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, nu poate afecta soluția dispusă întrucât:
* rezolvarea problemei de drept menționată nu poate fi obligatorie mai înainte de publicarea sa în monitorul oficial - survenită la 13.11.2007 -, moment din care se poate vorbi de accesibilitatea legii conform practicii CEDO.
* prin desființarea primei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, reclamanta a dobândit o speranță legitimă ( conform aceleiași practici CEDO ) că va primi o soluționare a fondului, investind astfel în procedura ulterioară de rejudecare, printre altele și resurse financiare reprezentând onorariu avocat și c/val. expertiză.
Pe fondul cauzei, deși se constată că nu s-au lămurit inadvertențele - cu privire la întinderea suprafeței de teren - dintre titlul de proprietate ( contract 2364/ 31.07.1967 - fl. 5 dosar inițial 8291/05 ) - și borderoul de plată a expropriaților conf. Decretului 292/1981 ( fl.13 8291/2005 al Tribunalului Bacău ) - 147,80.p - față de anexa la Decretul de expropriere nr. 292/1981 ( fl. 11 8291/2005 ) - 355. respectiv nu s-a lămurit ce suprafață s-a vândut numiților și ( situație reieșind din constatările exp. - fl. 47 4209/2006 al Tribunalului Bacău - ce se coroborează cu susținerile apărătorului reclamantei și care nu au fost contestate de pârâte ), întrucât acestea nu au constituit motive de apel, instanța nu le-a putut examina și clarifica, depășind limitele investirii sale conf. art. 295 alin.1 Cod procedură civilă.
De asemenea nu s-au invocat nici de către Municipiul B prin Primar și nici din oficiu de către instanță, motive de ordine publică care să susțină apelul și aderarea la apel.
II. Sub aspectul apelului formulat de mandatarii reclamantei se constată că este întemeiat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Acțiunea reclamantei - vizând retrocedarea imobilului situat în B,-, compus din casă și teren dobândit prin contractul de vânzare cumpărare 2364/31.07.1967 și expropriat prin Decretul 292/1981 - a fost admisă în totalitate, retrocedarea dispusă vizând imobilul casă și terenul în suprafață de 72. identificat conform raportului de expertiză.
Or, terenul identificat prin expertiza menționată - și necontestată de părți - este în suprafață de 292 mp. nu de 72.
De asemenea, față de faptul că imobilul construcție solicitat ( precizări din apel la termenul din 28.01.2008 ) este compus doar din 1 cameră, hol, bucătărie, baie și terasă, fiind redat cu portocaliu pe schița anexă la raportul de expertiză ( fl. 50 fond ) și a fost închiriat numitei Filareta, pentru a înlătura echivocul ce ar putea apărea la punerea în executare a hotărârii întrucât lipit de imobil sunt și alte camere înstrăinate numiților și, solicitarea de a se individualiza acesta apare ca îndreptățită.
Deși ambele solicitări pot fi considerate temeiuri pentru o eventuală cerere de îndreptare eroare materială, invocarea lor ca și motive de apel nu este interzisă, atât timp cât partea are disponibilitate în alegerea exercitării uneia din instituțiile prevăzute la art. 281 Cod procedură civilă, respectiv art. 282, 295 Cod procedură civilă.
Trebuie menționat că menționarea suprafeței de 355. ca solicitată nu poate fi reținută decât ca o eroare a apelanților mandatari atât timp cât nu au contestat concluziile raportului de expertiză topo ce a identificat doar suprafața de 292. iar concluziile la fond au vizat această întindere așa cum a fost individualizată.
Față de toate cele anterior reținute, excepțiile vor fi respinse ca neîntemeiate, iar apelul Mun. B și aderarea la apel respinse ca nefondate; totodată se va admite apelul reclamantei -decedate - prin mandatari și se va schimba în parte sentința apelată în sensul individualizării imobilului retrocedat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesual pasive ca neîntemeiate.
Respinge apelul formulat de Municipiul B prin Primar, împotriva sentinței civile nr.1062/D/13 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-( nr. vechi 4209/2006) și aderarea la apel formulată de Consiliul Local ca nefondate.
Admite apelul formulat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.1062/D/13 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-( nr. vechi 4209/2006).
Schimbă în parte sentința nr.1062/D/13.06.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar 4209/06 (nr. nou -) în sensul că imobilul retrocedat din B- se identifică după cum urmează:
- construcție -1 cameră, hol, bucătărie, baie și terasă, individualizată cu oranj în schița anexă la raportul de expertiză ( fila 50 dosar fond)
- teren în suprafață de 292 mp cu vecinătăți la N- Vama B, E-teren Primăria B, S-str. M și V- str. -, conform raportului de expertiză ( fila 35 dosar fond)
Menține celelalte dispoziții ale sentinței
Respinge ca nedovedite cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.
Red. 05.02.2008
Tehn.7 ex AA 05.02.2008
Președinte:Anamaria BusuiocJudecători:Anamaria Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
