Expropriere. Speță. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 15/2008-
Sedința publică din 17.01.2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța judecător
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât SMp rin PRIMARUL S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, intrarea M, județul S M, și PRIMĂRIA MUNICE. S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant a, cu domiciliul în S M, str. -, nr. 27, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 642/D din 21 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a admis acțiunea, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta intimatului reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 110, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinete Asociate de Avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul apel este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatului reclamant arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea apelului conform întâmpinării, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1200 lei, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare la două termen de judecată în apel. Apreciază critica adusă hotărârii apelate este nefondată și străină cauzei. Arată că exproprierea s- realizat fără acordarea de despăgubiri.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 642/D din 21.06.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea civilă înaintată de reclamantul,. în mun. S M, str. - nr.27, jud.S M, împotriva pârâților PRIMARUL MUN. S M și MUN. SMp rin PRIMAR și în consecință:
A obligat pârâții la retrocedarea către reclamant a imobilului înscris în CF nr.56074 SMs ub nr.top.7139/11, în natură teren în suprafață de 1007. situat în mun. S M, str. - nr.27, jud. S
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit evidențelor de carte funciară din CF nr.56074 S M, nr.top.7139/11 (fila nr.6 din dosar nr.4124/2006, atașat la dosarul cauzei), imobilul în litigiu a fost preluat în anul 1929 cu titlul juridic expropriere în favoarea Statului Român, de la proprietarul de carte funciară de la acea dată G antecesorul bunic al reclamantului, așa cum rezultă din actele de stare civilă și celelalte înscrisuri depuse de către acesta (filele nr.22-27 din dosar nr-).
Față de această stare de fapt, instanța a reținut legitimarea procesuală activă a reclamantului precum și incidența în cauză a prevederilor legale în materie de expropriere.
Se mai reține că prin decizia nr.VI/27.09.1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite (.Of.nr.636/27.12.1999) s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă și în consecință s-a stabilit că dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii.
În expunerea raționamentului judiciar avut în vedere la adoptarea acestei soluții, instanța supremă a arătat că într-o atare situație nu se aduce atingere principiului neretroactivității legii civile înscris în art.1 din Cod.civ. și cuprins și în Constituția României, întrucât acest principiu se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele. Dar, dacă legea nouă nu poate fi interpretată în sensul retroactivității cu privire la aceste raporturi, în schimb este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor stinge sau se vor modifica după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Evident, printre acestea sunt și situațiile durabile de fapt, care, potrivit legii noi, ar urma să producă efectele constitutive, modificatoare sau extinctive de drepturi nesusceptibile a se produce sub imperiul legii vechi.
În acest context, instanța a reținut că dispozițiile legale aplicabile în speță sunt cele ale Legii nr.33/1994, iar nicidecum cele ale HCL nr.23/2006 modif. prin HCL nr.118/2006.
În consecință, reținând că deși au fost legal citați cu mențiunea să depună la dosarul cauzei dovada îndepliniri scopului de utilitate publică în vederea căruia s-a realizat exproprierea în cauză, pârâții nu au fost în măsură să facă această dovadă, instanța urmează a reține aplicabilitatea în cauză a disp.art.35 din Legea nr.33/1994 coroborat cu decizia nr.VI/1999 a -Secțiile Unite vizând recursul în interesul legii evocat mai sus.
Prin prisma considerentelor ce preced, instanța a admis acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat apel Municipiul S prin Primar, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței în sensul stabilirii prețului imobilului ce urmează a fi retrocedat, preț ce trebuie plătit de intimatul reclamant ca urmare primirii unei juste despăgubiri cu ocazia exproprierii.
Prin motivele de apel s-a invocat că, din moment ce s-au reținut aplicabile dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 trebuia să se stabilească și prețul imobilului, întrucât, exproprierea s-a realizat cu acordarea unei juste despăgubiri. Conform art. 36 din Legea nr. 33/1994 cererea de retrocedare se adresează tribunalului ce va dispune, ori, prețul imobilului se stabilește ca și în cazul exproprierii ce nu poate fi mai M decât despăgubirea actualizată. În același sens a fost și Legea nr. 1378/1864 în vigoare la data exproprierii.
Conform, dispozițiilor HCL nr. 23/09.02.2006 privind aprobarea Regulamentului pentru procedura de vânzare prin negociere directă a terenurilor din domeniul privat conform căreia se procedează la negociere directă doar la cererea proprietarilor construcțiilor pentru terenurile cu privire la care aceștia nu au înscris un drept de folosință în CF.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 33/1994, Legea nr. 1378/1864.
Ulterior, s-au depus completări ale motivelor de apel din care reiese faptul că se solicită obligarea intimatului la restituirea justei despăgubiri primite cu ocazia exproprierii, apreciată la 5035 EURO. S-a invocat că, deși depus diligențe pentru afla suma primită ca justă despăgubire, la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, la OCPI S M, nu aflat cele solicitate.
Consideră că ar fi echitabil și sub prețul pieții, în avantajul reclamantului să fie stabilită o justă despăgubire conform normelor actuale în vigoare - HCL nr. 23/2006 invocată de altfel în inițialele motive de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Astfel cum corect a reținut instanța de fond, raportat la probele administrate, terenul în suprafață de 1007 mp înscris în CF nr. 56074 S M, nr. top. 7139/11 a fost trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de expropriere în anul 1929, imobil ce inițial fost înscris în CF nr. 7658 S M, iar la 29.04.2004 asupra acestui teren s-au notat două case de locuit, proprietate a intimatului reclamant, cu titlu de moștenire după bunicul său
Potrivit Deciziei nr. 6/27.09.1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite, s-a stabilit faptul că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii. Ori, în speță, raportat la lipsa probelor din care să reiasă că s-a realizat utilitatea publică pentru care s-a procedat la expropriere, nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică, corect prima instanță a dispus retrocedarea terenului în litigiu.
Art. 36 din Legea nr. 33/1994 prevede faptul că dacă se dispune retrocedarea, prețul imobilului se va stabili ca și în situația exproprierii și nu poate fi mai M decât despăgubirea actualizată, deci, raportat la această situație urma să se dispună restituirea despăgubirii actualizate pe care fostul proprietar - antecesor al intimatului - primit-o cu ocazia exproprierii.
Nu se pot contesta demersurile apelantei de a afla ce despăgubire s-a achitat antecesorului reclamantului cu ocazia exproprierii, însă, în lipsa unor elemente ce să facă dovada plății, concluzia firească este aceea a neplății unei sume de bani ce să reprezinte o justă despăgubire și care să determine obligarea la restituirea actualizată.
Potrivit art. 1093 Cod civil, plata poate fi făcută de debitor sau orice persoană interesată ori neinteresată. În speță, debitor al plății despăgubirii ce urma a fi achitată cu ocazia exproprierii, era Statul Român, Codul civil instituit prin art. 1138 alin. 1 și 2 câteva prezumții de plată. Art. 1138 alin. 1 cod civil prevede că atunci când creditorul a remis debitorului titlul constatator al creanței sale - înscris sub semnătură privată -, se prezumă că debitorul fost liberat de datorie, iar în alineatul 2 se stabilește aceiași situație pentru titlul constatator al creanței concretizat într-un act autentic, proba cu martori nefiind admisibilă când valoarea este peste 250 lei.
Raportat la cele expuse, întrucât nu există dovezi de plată a vreunei despăgubiri cu prilejul exproprierii și nici măcar un act din care să reiasă că au fost stabilite, este cert că în lipsa dovezii plății, intimatul ca moștenitor al fostului proprietar nu poate fi obligat la plata contravalorii imobilului cum solicită apelanta, altfel aceasta s-ar îmbogăți fără justă cauză. Nu ar fi o situație singulară cea în care cu ocazia exproprierii nu s-au achitat despăgubiri, dispozițiile HCL nr. 23/2006 nefiind aplicabile în speță, criticile fiind neavenite.
Pentru toate motivele expuse, instanța de apel, în baza art. 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul și în consecință va păstra în întregime sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a apelantului, în baza art. 274 Cod procedură civilă instanța de apel îl va obliga să-i plătească intimatului 1200 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare la două termene de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D CIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de apelantul pârât SMp rin PRIMARUL S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, intrarea M, județul S M, și PRIMĂRIA MUNICE. S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant a, cu domiciliul în S M, str. -, nr. 27, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 642/D din 21 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o păstrează în întregime.
Obligă partea apelantă Primăria Municipiului S M să plătească părții intimate suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.01.2008.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - - 23.01.2008
- judecători fond -
- dact. gref. MV - 23.01.2008 - 5 ex.
- emis 3 comunicări/23.01.2008 - Municipiul S prin Primarul mun.
Primăria mun. S
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina
