Expropriere. Speță. Decizia 161/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR.161/
Ședința publică din 11 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin
procuror -
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de reclamanții, domiciliați în Pitești, b-dul -, -.A,.23, județul A și de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.280 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit la cele două strigări apelanții-reclamanți și apelanta-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură cerere din partea expertului prin care precizează că nu a efectuat lucrarea întrucât nu s-a achitat onorariul de expert. De asemenea, se învederează că, înainte de începerea ședinței s-a prezentat apărătorul apelanților-reclamanți, avocat, care a solicitat strigarea dosarului la finele ședinței de judecată, întrucât are de susținut alte cauze penale la această instanță.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că este de acord cu strigarea dosarului la finele ședinței de judecată.
S-a procedat la a doua strigare a cauzei, la finele ședinței, după ce s-a verificat dacă ședința de judecată în materie penală s-a încheiat și, la apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Curtea pune în discuție dispozițiile art.170 (3) Cod procedură civilă, având în vedere că părțile nu s-au conformat dispoziției încheierii de ședință din 12 iunie 2008, respectiv de a face dovada achitării onorariului provizoriu de expert.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că este de acord cu decăderea părților din proba cu expertiză tehnică și să se țină seama de expertiza anterioară.
Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelurilor și menținerea sentinței pronunțată de tribunal ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelurilor de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.16 din 8 februarie 2006, Tribunalul Argeș admițând în parte contestația formulată de către și împotriva valorii stabilită pentru suprafața de 205 mp. asupra cărora s-a dispus exproprierea pentru utilitate publică de către Statul român prin, a obligat pe pârât la plata sumei de 3.729,78 USD în echivalent lei la data plății efective, precum și a celei de 4.500.000 lei cheltuieli de judecată.
În motivare, instanța a reținut în fapt că suma propusă, de 1.278 lei, este una derizorie, cu mult mai mică decât cea stabilită prin expertiza tehnică întocmită în cauză.
Apelul declarat de către ambele părți împotriva sentinței a fost admis de Curtea de APEL PITEȘTI care, prin decizia civilă nr.123/A/26 iunie 2006, constatând că instanța a pronunțat soluția sa fără participarea unui reprezentant al parchetului, a dat o soluție nulă absolut, a desființat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Aceasta, astfel reinvestită, a dispus refacerea expertizei și, după analizarea probelor cauzei, a constatat că, într-adevăr, contestația este fondată față de concluziile expertizei întocmită de către doi dintre experții pricinii, concluzii contrare celei de-a treia întocmită de expertul propus de către expropriator astfel că, admițând în parte contestația, a stabilit suma echivalentă a valorii terenului expropriat la cea de 3.729,78 dolari SUA, în echivalent la data plății efective.
Pentru a se opri la această valoare, instanța a înlăturat valoarea de 70euro/mp. propusă de a doua lucrare efectuată în apel, constatând că, pentru a ajunge la o asemenea valoare crescută, expertiza a avut în vedere sporul de valoare datorat lucrării de interes public, spor de valoare ce beneficiază restului proprietății rămase, neputându-se, însă, răsfrânge asupra părții expropriate.
Împotriva sentinței, au declarat recurs contestatorii, iar intimatul, Statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, apel.
În motivare, contestatorii arată că, date fiind valoarea sub 1 miliard a întinderii prejudiciului, acesta este supus numai căii de atac a recursului.
Cu privire la fondul pricinii, se critică soluția pentru greșita înlăturare a valorii stabilită în cel de-al doilea ciclu procedural, fără a se cere expertului să arate pentru care criterii a stabilit noua valoare și fără a se lua în discuție prețul real de circulație al imobilelor în zonă, precum și daunele produse restului proprietății.
Asemenea daune se constituie în imposibilitatea utilizării normale a restului terenului rămas în urma exproprierii ca urmare a creșterii noxelor din atmosferă și a zgomotului.
La rândul său, expropriatorul critică soluția pentru greșita stabilire a valorii daunelor la momentul judecății, iar nu la momentul exproprierii, din oferta publică rezultând că abia în anul 2007 valoarea metrului pătrat în zonă a crescut între 3 și 22 euro/mp. în vreme ce, suma la care s-a oprit instanța constituie un echivalent a 19 euro/mp.
Expertiza ce a stabilit asemenea valori nu a avut în vedere criteriile prevăzute de lege.
Se critică soluția și sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată, arătându-se că nu există vreo culpă a expropriatorului în ceea ce privește creșterea valorii terenului după formularea contestației.
Prin încheierea din data de 3 aprilie 2008, Curtea a calificat calea de atac ca fiind apelul, prin prisma dispozițiilor speciale în materia exproprierii de imobile.
Față de criticile formulate de ambele părți, instanța de apel a constatat necesară completarea probatoriului prin refacerea expertizei și dovedirea, de către expropriator,a faptului că, la data la care a formulat propunerea de despăgubire, a și consemnat în condițiile legii, la dispoziția proprietarilor, suma propusă.
Nici una din cele două probe nu au fost administrate, expropriatorul nerăspunzând cererii instanței de a indica modul în care a pus la dispoziția proprietarilor valoarea sumei așa cum a fost ea calculată în faza administrativă a procedurii.
Nici în ceea ce privește expertiza părțile nu au dat curs cererii de a se achita în prealabil onorariul pentru refacerea acesteia, motiv pentru care în temeiul art.170 alin.3 Cod procedură civilă, după ce mai întâi s-a atras atenția asupra neonorării plății onorariului, s-a dispus decăderea din probă.
În aceste condiții, instanța examinând cauza prin prisma probelor deja administrate și a criticilor aduse, constată ambele apeluri ca nefiind fondate.
Astfel, prima instanță a constatat că diferența dintre valoarea inițial stabilită în primul ciclu procesual și cea constatată în cel de-al doilea ciclu de fond, reprezintă rezultat al realizării investiției de utilitate publică, neexistând vreun alt criteriu determinabil în conținutul expertizei întocmită de ing. spre a se ajunge la o asemenea concluzie.
Pe de altă parte, prima expertiză întocmită în cauză a stabilit o valoare rezultată din verificarea prețului terenurilor cu aceeași destinație de folosință din zonă dar și a eventualelor daune produse restului proprietății ca urmare a afectării de elemente poluante.
Referitor la aceeași creștere, prima instanță de fond a constatat că ea a survenit tocmai faptului apariției lucrării de utilitate publică.
Apelanții-contestatori consideră că tocmai această nouă valoare ar fi trebuit avută în vedere, ea reprezentând prețul real de circulație al imobilului în aceeași unitate administrativ-teritorială.
Nici expertiza la care aceștia se raportează, nici alte probe ale pricinii nu conduc la concluzia că terenurile din zonă ar fi susceptibile de vânzare la un asemenea preț, respectiv 70 euro/mp. Apelanții au refuzat, neachitând onorariul refacerea raportului de expertiză, cu atât mai mult cu cât cel la care se raportează nu arată în ce mod a stabilit valoarea.
Este de reținut că existența unor factori poluanți nu determină o creștere a valorii terenului expropriat, ci o scădere a celui rămas după expropriere, or, contestatorii nu au înțeles să administreze proba care să stabilească o asemenea eventuală scădere a prețului cu care restul terenului ar fi putut fi valorificat sau o scădere a valorii productive a terenului, dat fiind că, potrivit titlurilor de proprietate (filele 7-9), acesta este unul arabil, iar despăgubirile ce se stabilesc în procesul de expropriere au drept criteriu și categoria de folosință a bunului funciar.
Nici în ceea ce privește criticile formulate de către expropriator, instanța nu găsește vreo greșeală de judecată sau de stabilire a situației de fapt.
Astfel, expropriatorul consideră greșită stabilirea valorii la momentul efectuării expertizei în fața instanței de judecată.
Nici un moment expropriatorul nu a înțeles să dovedească faptul că stabilirea valorii pe care a propus-o s-a făcut cu respectarea criteriilor legale dar, mai ales, nu a înțeles să dovedească faptul că, odată cu propunerea acelei valori, a și efectuat, așa cum legea specială prevede la art. 8 -în termen de 5 zile, dar nu mai târziu de 15 zile de la data emiterii hotărârii comisiei prevăzute la art.6, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularii drepturilor reale asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acestora în condițiile art.5 alin.(4)-(6) și ale art.6 alin.(2).
Or, exproprierea transmite dreptul de proprietate numai din momentul prealabilei despăgubiri, așa cum prevăd dispozițiile art.481 cod civil și cele ale art.15 -din Legea nr.198/2004,potrivit cărora, ransferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi.
Ca atare, până la momentul plății efective dreptul de proprietate nu s-a transmis, critica vizând momentul stabilirii valorii fiind deci nefondată.
Nefăcându-se dovada corectei stabiliri a despăgubirilor în procedura administrativă și nici cea a consemnării banilor la dispoziția persoanelor afectate de expropriere, nu se poate vorbi de o lipsă de culpă procesuală spre a fi înlăturată aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
Față de toate acestea, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, urmează ca ambele apeluri să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de reclamanții, domiciliați în Pitești, b-dul -, -.A,.23, județul A și de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.280 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
-,
Grefier,
Red.-/16.09.2008
GM/6 ex.
Jud.fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Florinița Ciorăscu
