Expropriere. Speță. Decizia 179/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/a/
DECIZIA CIVILĂ NR. 179/2008 -
Ședința publică din 18 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamanta domiciliată în O,-,. 3, județul B, citată și din O, str. -. -, nr. 6, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, ambii cu sediul în O, nr. 1, județul B, împotriva sentinței civile nr. 150 din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 21 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 28 octombrie 2008, 4 noiembrie 2008, 11 noiembrie 2008, respectiv 18 noiembrie 2008.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 150 din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Municipiul O, prin Primar, și Consiliul Local al Municipiului O, pentru expropriere.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost proprietară tabulară asupra terenului în litigiu, teren ce a fost expropriat și care nu a fost utilizat în scopul pentru care fusese expropriat.
Cu privire la situația acestor terenuri instanțele s-au pronunțat contradictoriu, astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 53 din 4 iunie 2007, prin care a stabilit că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică se interpretează în sensul că aceste dispoziții nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Cum acțiunea a fost introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie potrivit art. 329, alin. 3 din Codul d e procedură civilă, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat apel reclamanta, care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a sentinței și admiterea acțiunii cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a susținut că imobilul din litigiu a fost preluat abuziv în anul 1988 de la reclamantă și soțul defunct al acesteia, cu titlul expropriere, fără a li se plăti vreo despăgubire.
Interpretarea dată de instanța de fond Deciziei în interesul legii, nr. 53/2007, este contrară soluției pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție tot printr-o decizie în interesul legii, anume Decizia nr. 6/1999, prin care s-a statuat că dispozițiile Legii nr. 33/1994 se aplică și imobilelor preluate de stat anterior intrării în vigoare a actului normativ.
S-a mai invocat că această practică a Înaltei Curți de Casație și Justiție este contradictorie și în loc să genereze o practică unitară, Curtea a devenit o sursă de nesiguranță juridică, sens în care există mai multe condamnări pronunțate de Curtea de la Strassburg (Baranowski contra Poloniei, Beian contra României, etc.)
Intimatul Municipiul O s-a opus admiterii apelului, invocând ca argument soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii, nr. 53/2007.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată următoarele:
Imobilul din litigiu, înscris în nr. 1355 O, nr. top. 4337/3 și 4337/5, a fost preluat de la reclamantă și defunctul său soț în anul 1988, și înscris ca atare în favoarea Statului sub B 19.
Nu s-a dovedit în cauză că reclamanta ar fi fost despăgubită pentru terenul preluat.
Ulterior, imobilele au fost dezmembrate, transcrise în alte de carte funciară, iar nr. top. 4337/3 și 4337/5 O au fost reînscrise în favoarea foștilor proprietari. Terenul a fost apoi trecut în favoarea Municipiului O, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 137/1999.
Din raportul de expertiză topografică efectuat la fond (fila 47 dosar) rezultă că sunt libere și nu sunt afectate de infrastructură, suprafața de 39 mp. din nr. top. 4337/3, respectiv suprafața de 133 mp. din nr. top. 4337/5.
Reclamanta nu a uzat de nici una din prevederile speciale de retrocedare instituite de legile speciale: Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 10/2001.
Curtea apreciază că în speță nu este aplicabilă interpretarea dată de Decizia nr. 53/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 33/1994.
Prin decizia invocată s-a statuat că pentru imobilele expropriate în perioada 1945 - 1989, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu se mai aplică dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
În motivarea acestei decizii s-a reținut că sunt inadmisibile orice acțiuni în revendicare (cum este și cea întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994) după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, aceasta neînsemnând că se îngrădește accesul la un proces echitabil, cât timp legea nouă accelerează și perfecționează sistemul procedural reparator; împotriva soluțiilor date notificărilor, cei interesați pot formula plângere la tribunal, soluția instanței de fond având calea de atac a apelului la curțile de apel și recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În concluzie, s-a reținut că sunt mai favorabile pentru foștii proprietari deposedați abuziv dispozițiile Legii nr. 10/2001 decât dispozițiile dreptului comun în materia exproprierii - Legea nr. 33/1994.
Această rațiune este contrară soluțiilor pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care prin condamnarea repetată și constantă a României (cauza Togănel și Grădinaru contra România, Caracas contra România, Străin contra România, Păduraru contra România, și Lega contra România), a statuat că lipsirea petenților dedreptul de a se bucura de bunul lor combinată cu absența oricărei despăgubiri(Fondul "Proprietatea" nefiind funcțional nici în prezent),se constituie într-o încălcare a art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Raportat la cele de mai sus, este evident că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt mai favorabile foștilor proprietari, cât timp, în măsura în care terenul este liber, poate fi retrocedat direct de instanță foștilor proprietari, fără proceduri administrative prealabile, dacă nu a fost folosit în scopul în care a fost expropriat și nu a fost declarat din nou de utilitate publică.
Pe de altă parte, prin Decizia în interesul legii la data de 9 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dacă există neconcordanță între legea specială (Legea nr. 10/2001) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenția are prioritate, în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Ori, în speță apreciem că reclamanta, ce nu a uzat de dispozițiile legii speciale și căreia i-a fost expropriat imobilul de către stat, fără nici o despăgubire, poate solicita retrocedarea imobilului, nefolosit în scopul în care a fost expropriat, în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994.
O altă interpretare ar fi contrară și dispozițiilor art. 6 din Convenție, care garantează accesul oricărui cetățean al statelor semnatare la un proces echitabil, public, judecat de o instanță imparțială, într-un termen rezonabil.
Ori, a nega proprietarei din prezenta cauză dreptul de a se adresa unei instanțe pentru a se cerceta temeinicia solicitărilor sale, în condițiile în care a fost deposedată de bunul său fără nici o despăgubire, se constituie într-o încălcare a dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care am făcut referire mai sus.
Această interpretare este conformă cu ultima decizie în interesul legii dată de Înalta Curte de Casație și Justiție și care reiterează dispozițiile art. 21 din Constituție, potrivit cărora se aplică tratatele și convențiile internaționale în materia drepturilor fundamentale ale omului (în speță dreptul de proprietate) în măsura în care acestea sunt mai favorabile decât dreptul intern.
Concluzionând, aplicarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu este lipsită de interes, în măsura în care dreptul la restituirea unui imobil nu a fost valorificat potrivit legilor reparatorii speciale și sunt îndeplinite cerințele textului de lege invocat, se impune retrocedarea imobilului expropriat fostului proprietar.
Acesta fiind cazul în speță, în baza art. 296 Cod procedură civilă se va admite apelul reclamantei, se va schimba în tot sentința de fond și se va admite acțiunea cum a fost formulată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de reclamanta domiciliată în O,-,. 3, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, ambii cu sediul în O, nr. 1, județul B, împotriva sentinței civile nr. 150 din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în tot și în consecință:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților Municipiul O și Consiliul Local al Municipiului
Dispune retrocedarea către reclamantă a imobilului înscris în nr. 1355 O, nr. top. 4337/3 și 4337/5, în natură casă și teren intravilan.
Dispune restabilirea situației de carte funciară de sub B 17 și B 18, cu privire la imobilele din litigiu.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de azi, 18 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - -
red.R
jud.fond.
dact.
6 ex./17.12.2008
- 4 com./
- - O,-,. 3, județul
- O, str. -. -, nr. 6, județul
- INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI
- CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O - O, nr. 1, județul
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Pantea Viorel, Chivari Alexandrina
