Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 1704/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1704/2008 -
Ședința publică din 25 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta pârâtă reconvențională domiciliată în, nr. 66, județul B în contradictoriu cu intimatul pârât reclamant reconvențional domiciliat în B, nr. 39, județul B, citat și din, nr. 6. județul B, intimata pârâtă domiciliată în, nr. 66, județul B și intimații intervenienți, domiciliați în O,-, - 3,. C,. 53, județul B, citați și din, nr. 66, județul B, împotriva deciziei civile nr. 331 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 568 din 26 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, având ca obiect: partajarea bunurilor comune.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 18 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 25 noiembrie 2008.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 568 din 26 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și; s-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional împotriva pârâtei reconvenționale; s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și.
S-a constatat că masa bunurilor de împărțit se compune din: un tractor U 445 în valoare de 12.600 lei; un plug cu două trupițe în valoare de 1700 lei; disc manufacturat 1995 în valoare de 2.500 lei; motocultor cu accesorii în valoare de 4926 lei; o căruță în valoare de 400 lei; un autoturism 1310 în valoare de 6840 lei; o motoretă în valoare de 350 lei; o mobilă în valoare de 1150 lei; o mobilă de cameră în valoare de 800 lei; două electromotoare în valoare de 300 lei; două pompe apă în valoare de 1350 lei; un hidrofor în valoare de 400 lei; două fotolii rabatabile în valoare de 180 lei; un frigider în valoare de 250 lei; un congelator cu 5 sertare Arctic în valoare de 200 lei; un cuptor cu microunde Samsung în valoare de 250 lei; plantație de -de -vie nobilă pe spalier metalic în valoare de 2593 lei; schelet metalic pentru vie în curte în valoare de 360 lei; un solar cu schelet metalic în valoare de 210 lei; două vaci; porumb boabe 850 kg în valoare de 255 lei; porumb știuleți 11 mc; ovăz 1200 kg în valoare de 360 lei; 500 kg în valoare de 150 lei; 800 kg în valoare de 280 lei; făină 250 kg în valoare de 250 lei; Ť. de fructe 45 litri în valoare de 405 lei; vin 150 litri în valoare de 300 lei; borhot de fructe pentru Ť. 800 litri în valoare de 450 lei; un atelier pentru reparații utilaje în valoare de 5500 lei; un pătul de porumb I în valoare de 470 lei; un pătul de porumb II în valoare de 390 lei; groapă de gunoi în valoare de 220 lei; un de porci în valoare de 470 lei; un TV color în valoare de 320 lei; o antenă parabolică în valoare de 120 lei; un radiator electric în valoare de 150 lei; o armă de vânătoare în valoare de 750 lei; o livadă meri, cu nr. top. 2807 în valoare de 4576,25 lei; fânețe cu nr. top. 2982 și nr. top. 2983 în valoare de 1947,5 lei; un apartament în O-,. 53, în valoare de 62.600 lei; sume de bani depuse și ridicate de pârât la. B și Bank S, suma de 8230 lei.
S-a constatat că din categoria bunurilor comune fac parte următoarele bunuri: o mobilă pentru cameră compusă din dulap cu trei uși, un pat dublu, o masă cu 4 scaune; 16 ml șină; două vaci; două bucăți aragaz; 5 butelii aragaz; o prășitoare; cuptorul de pâine; cota de 1/2 parte din manopera de edificare a celorlalte construcții existente la imobilul din localitatea la nr. administrativ 66 și 66/A; 4 sobe de teracotă montate în construcții și o sobă cu plită pentru gătit.
S-a constatat că la dobândirea bunurilor comune reclamanta și pârâții au avut o contribuție egală, cu excepția apartamentului din O,-,. 53, la dobândirea căruia doar reclamanta și pârâtul au avut contribuție egală de 1/2 parte fiecare.
S-a dispus partajarea judecătorească a bunurilor comune, prin formarea a trei loturi:Lotul nr.pe seama reclamantei și a pârâtei în indiviziune, format din: mobilă în valoare de 1150 lei; un fotoliu rabatabil în valoare de 90 lei; un congelator Arctic în valoare de 300 lei; un hidrofor în valoare de 400 lei; schelet metalic pentru vie în curte în valoare de 360 lei; un solar în valoare de 210 lei; atelier reparații în valoare de 5500 lei; un pătul pentru porumb în valoare de 470 lei; groapă de gunoi în valoare de 220 lei; pentru porci în valoare de 470 lei - valoarea totală a lotului creat fiind de 9170 lei;Lotul nr. IIpe seama pârâtului reclamant reconvențional format din: un tractor U 445 în valoare de 12.600 lei; un plug cu două trupițe în valoare de 1700 lei; un motocultor cu accesorii în valoare de 2500 lei; disc manufacturat 1995 în valoare de 2500 lei; căruță în valoare de 400 lei; autoturismul 1310L în valoare de 6840 lei; motoreta în valoare de 350 lei; un frigider în valoare de 250 lei; o garnitură mobilă de cameră în valoare de 800 lei; un fotoliu rabatabil în valoare de 90 lei; un cuptor cu microunde în valoare de 250 lei; un TV color în valoare de 320 lei; antenă parabolică în valoare de 120 lei; radiator electric în valoare de 150 lei; două electromotoare în valoare de 300 lei; două pompe apă în valoare de 350 lei; plantație de nobilă împreună cu instalația metalică în valoare de 2593,10 lei; armă de vânătoare în valoare de 750 lei; sumele de bani depuse și ridicate de pârât de la bănci în valoare de 8230 lei; imobilul cu nr. top. 2892 și 2893 în valoare de 1947,5 lei; imobilele cu nr. top. 2807 în valoare de 4576,25 lei - valoarea totală a lotului II creat fiind de 51.042,8 lei.
S-a constatat că valoarea totală a bunurilor de împărțit este de 60.212,8 lei, iar fiecăreia dintre părți îi revine cota de 1/3 parte, respectiv 20.070,9 lei; a fost obligat pârâtul - reclamant reconvențional la suma de 41.872,8 lei cu titlu de sultă către reclamantă și pârâtă; a fost atribuit reclamantei apartamentul situat în O,-,. 53, identificat cu nr. top. 108/3/53 din nr. 2333 în valoare de 62.600lei; a fost obligată reclamanta la suma de 31.300 lei cu titlu de sultă către pârâtul reclamant reconvențional; s-a constatat că intervenienții și au executat pe cheltuiala proprie următoarele amenajări și îmbunătățiri la apartamentul din O,-,. 53: renovat camera de baie, renovat bucătăria; închis balcon cu sticlă; parchetat cu parchet laminat; montat patru yale la uși; a fost obligată reclamanta să achite intervenienților contravaloarea îmbunătățirilor și s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată făcute de părți.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta și pârâtul la data introducerii acțiunii, se aflau în proces de divorț. În perioada căsătoriei cei doi au dobândit împreună cu mama reclamantei, fapt ce rezultă din motivarea acțiunii reclamantei, bunurile indicate în punctul 1 din acțiune, cu excepția apartamentului situat în O, pe care l-au dobândit doar reclamanta cu pârâtul. La data de 10.11.2004 pârâtul a dus mai multe bunuri de la domiciliul comun, tractorul, autoturismul, motocultorul cu toate accesoriile, căruța și motoreta, cu intenția de a le vinde, motiv pentru care reclamanta a înaintat prezenta acțiune.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a constatat că părțile au fost căsătorite, iar la data înregistrării acțiunii de partaj se aflau în proces de divorț. Reclamanta a înaintat acțiunea deoarece pârâtul a transportat o parte din bunurile comune la alte persoane cu intenția de a le înstrăina, motiv pentru care instanța a respins excepția prematuritățâii introducerii acțiunii de partaj. Instanța reține de asemenea că sub durata căsătoriei părțile au dobândit mai multe bunuri mobile și imobile, contribuția acestora fiind egală, deoarece ambii au fost angajați în muncă, au beneficiat de venituri substanțiale, reclamanta în calitate de cadru didactic, iar pârâtul în calitate de inginer, conform carnetelor de muncă depuse la dosar. În menaj comun cu părțile din proces a trăit și mama reclamantei principale, pârâta, fapt ce rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză, care a participat la achiziționarea anumitor bunuri comune, aceasta beneficiind de pensie, fapt ce rezultă din depoziția martorei, care este factorul poștal din localitatea.
După încheierea căsătoriei părțile și-au stabilit domiciliul conjugal la imobilul proprietatea părinților reclamantei principale, iar după această dată s-au făcut anumite îmbunătățiri, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză, la care însă au participat efectiv părinții reclamantei principale, respectiv tatăl acesteia, care a achiziționat o serie din materialele necesare efectuării acestor îmbunătățiri, a achitat contravaloarea acestora, conform actelor depuse la dosar la filele 51-80. Acest lucru rezultă și din depozițiile martorilor audiați în cauză propuși de reclamantă și pârât, însă la unele lucrări martorii arată că au participat în considerația pârâtului fără a fi plătiți, datorită serviciilor prestate de acesta. În timpul căsătoriei părțile din proces au achiziționat o serie de unelte agricole, iar banii necesari pentru cumpărarea acestora au provenit o parte din vânzarea bunurilor succesorale ale reclamantului reconvențional, o parte dintr-un împrumut bancar, așa cum rezultă din contractul de credite nr. 1007 din 2 noiembrie 1992 încheiat între Banca Agricolă - B și reclamanta principală împreună cu reclamantul reconvențional. Obiectul acestui contract l-a constituit achiziționarea unui tractor U 445 și utilaje agricole, iar creditul acordat a fost în sumă de 1.020.000 lei. Această stare de fapt rezultă și din depozițiile martorilor audiați în cauză.
Analizând întâmpinarea pârâtului și cele mai sus arătate, instanța a considerat că și aceste bunuri sunt bunuri comune și nu personale ale acestuia, cum afirmă în întâmpinare, deoarece la dobândirea acestora a avut contribuție și reclamanta prin contractul de împrumut bancar. Faptul că aceste bunuri au fost folosite de către pârât la munca agricolă și că acesta era inginer agricol, nu duce la concluzia că sunt bunuri proprii datorită afectațiunii acestora, deoarece nu erau bunuri necesare activității pârâtului ci erau folosite de acesta în propria gospodărie și în scopul prestării de servicii în schimbul unor sume de bani. Se poate vorbi de bunuri proprii datorită afectațiunii în cazul pictorului care uzează de pensulă și acuarele dar nu și în cazul de față. Afirmația pârâtului prin întâmpinare conform căreia pârâta nu a fost în menaj comun cu el și reclamanta nu se confirmă deoarece martorii audiați în cauză arată că trăiau în menaj comun și faptul că aveau poziție separată în registrul agricol nu are nici o relevanță atâta timp cât cei trei locuiau împreună.
În ceea ce privește achiziționarea apartamentului din O, instanța a constatat, din depozițiile martorilor audiați în cauză, că o parte din banii necesari au provenit din vânzarea bunurilor succesorale ale pârâtului, iar o parte au fost împrumutați de ambele părți de la persoane fizice și din bancă. De asemenea, și acest bun instanța l-a considerat ca aparținând comunității de bunuri comune a părților, având în vedere că a fost cumpărat pentru fiica lor, intervenienta, care locuiește împreună cu familia în acesta și care împreună cu soțul ei, intervenientul, au adus o serie de îmbunătățiri apartamentului, care au fost dovedite de depozițiile martorilor propuși de ei și audiați în cauză, și. Aceste îmbunătățiri nu au fost avute în vedere de expert cu ocazia evaluării apartamentului. Față de aceste motive instanța nu a putut constata că pârâtul a avut o contribuție mai mare la achiziționarea apartamentului.
Afirmația pârâtului prin întâmpinare conform căreia arma de vânătoare este bun propriu instanța, din probele administrate în cauză, nu a reținut acest fapt, motiv pentru care în tăcerea probelor a constatat că și acesta este bun comun, orice dubiu fiind în favoarea părții adverse.
Cu privire la conturile bancare ale pârâtului, din materialul probator administrat în cauză, nu se poate reține că banii au provenit din vânzarea bunurilor succesorale ale acestuia cum afirmă în întâmpinare. Mai mult decât atât, cu ocazia achiziționării apartamentului nu au avut suficienți bani, motiv pentru care au făcut împrumuturi de la persoane fizice și de la bancă, nicidecum nu s-au făcut depozite bancare din acești bani. Pentru aceste motive instanța a considerat că și aceste conturi bancare au fost dobândite în timpul căsătoriei, intrând în comunitatea de bunuri comune și nu ca bun propriu al pârâtului.
Referitor la utilajele agricole, instanța, având în vedere faptul că părțile au stabilit ca acestea să intre în lotul pârâtului le-a atribuit în întregime acestuia, înțelegere cu care reclamanta a fost de acord.
Față de cele mai sus arătate instanța, în temeiul art. 728, 730 cod civil, art. 630 Cod procedură civilă, a admis acțiunea formulată de reclamantă în totalitate și doar în parte acțiunea reconvențională, iar în temeiul art. 49 alin. 2 Cod procedură civilă a admis cererea de intervenție formulată de intervenienți.
Apartamentul situat în Oaf ost atribuit reclamantei datorită faptului că în acesta locuiește fiica sa și a pârâtului împreună cu familia, care au adus o serie de îmbunătățiri imobilului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâtul, solicitând instanței admiterea apelului declarat, schimbarea în parte a sentinței apelate potrivit motivelor de apel.
Prin decizia civilă nr. 331 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul și a fost schimbată în parte sentința primei instanțe, în sensul că: s-a constatat că apartamentul situat în O,-,. 53 fost dobândit de către apelantul și intimata în felul următor: 3/4 părți bun propriu al apelantului și 1/4 parte contribuție comună a celor doi soți; s-a atribuit apelantului imobilul și a fost obligat să plătească intimatei suma de 7.825 lei cu titlu de sultă cuvenită pentru acest imobil, iar intervenienților și contravaloarea investițiilor; s-a constatat că în masa bunurilor de împărțit se include în ce privește livada de meri cu nr. top. 2807, doar cota de 2/3 din aceasta, cota de 1/3 fiind bun propriu al apelantului, cu o valoare de 3.051 lei; s-a stabilit că valoarea totală a lotului II creat este de 49.517,8 lei; s-a constatat că valoarea totală a bunurilor de împărțit este de 58.687,8 lei, iar fiecăruia dintre părți îi revine cota de 1/3 parte, respectiv 19.562,6 lei; apelantul pârât reconvențional a fost obligat la suma de 39.125,2 lei, cu titlu de sultă către reclamantă și pârâtă și au fost menținute restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut în motivarea deciziei, următoarele:
Apartamentul situat în O,-, a fost cumpărat de către părți în timpul căsătoriei la licitație publică, la data de 12.10.1990, cu suma de 126.000 lei.
La cumpărarea acestui apartament, apelantul a avut o contribuție proprie de 96.000 lei, sumă pe care acesta a primit-o urmare a vânzării casei moștenite de la părinții săi, situată în localitatea, județul B, casă ce a fost vândută cu suma de 290.000 lei, fapt recunoscut de către intimata în întâmpinarea depusă la prima instanță la fila 47 dosar.
Potrivit art. 31 lit. b și f din Codul familiei, nu sunt bunuri comune ci bunuri proprii ale fiecărui soț, bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire legală sau donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune, valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.
Suma de 96.000 lei rezultată din vânzarea unui bun moștenit, constituie un bun propriu și reprezintă din suma la care s-a cumpărat apartamentul aproximativ 75 %, astfel încât în această proporție apartamentul cumpărat este bunul propriu al apelantului și doar diferența constituie bun comun al soților.
Instanța apreciază că doar suma rezultată din vânzarea casei părintești a fost folosită pentru cumpărarea apartamentului, sumele pe care apelantul le-ar fi obținut din vânzarea terenurilor moștenite sunt îndoielnice atât în ceea ce privește cuantumul acestora, cât și a modului în care au fost folosite, tribunalul prezumând că aceste sume de bani apelantul le-a folosit pentru realizarea și întreținerea diverselor culturi agricole, astfel încât acestea s-au consumat în timpul căsătoriei părților.
Dat fiind faptul că 3/4 din apartament constituie bun propriu al apelantului și doar 1/4 bun comun în devălmășie cu intimata, tribunalul a atribuit apelantului întregul imobil, cu obligarea acestuia în favoarea intimatei, la plata sumei de 7.825 lei, cu titlu de sultă cuvenită pentru acest imobil.
Întrucât după cumpărarea apartamentului intervenienții, familia fiicei apelantului, au adus o serie de îmbunătățiri imobilului, tribunalul l-a obligat pe apelant să achite intervenienților contravaloarea investițiilor, cuantumul acestora putând fi determinat ulterior de către intervenienți printr-o acțiune separată.
Terenurile au fost vândute prin înscrisuri sub semnătură privată, iar unul dintre cumpărători -, a denunțat cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, depus de către apelant ca probă a susținerilor sale.
Diferența de preț a fost asigurată de către părți din bani economisiți în timpul căsătoriei sau din împrumuturi, așa cum reiese din depozițiile testimoniale, părțile având o contribuție comună egală, a se vedea depoziția martorei - fila 40 dosar apel.
În ce privește utilajele agricole, tribunalul, în acord cu prima instanță apreciază că acestea au fost cumpărate prin efortul comun al soților și al socrilor acestora cu care gospodăreau împreună într-o gospodărie țărănească în care fiecare își aducea aportul propriu.
În ce privește aragazurile reclamate de către apelant ca fiind bunuri comune întrucât ar fi fost fabricate după anul 1990, tribunalul apreciază că acest fapt nu a fost dovedit de către apelant, simpla denumire dată acestora de către reclamantă în acțiune, nu le conferă și o altă dată de fabricație, astfel încât adeverința ce emană de la producător nu prezintă relevanță în cauză.
Cu privire la vacile reclamate ca fiind rămase în gospodărie la plecarea apelantului, instanța apreciază că din probele administrate nu reiese cu certitudine că acestea s-ar mai fi aflat, ele fiind vândute de către soți înaintea despărțirii. La fel și în ceea ce privește produsele agricole. Adeverința depusă de la Primăria Comunei nu face dovada decât a faptului că în gospodăria din, nr. 66/A, părțile dețineau 2 vaci și un vițel, nu și în privința proprietarului acestora.
Nu s-a făcut dovada că prășitorul ar fi fost primit cadou de către apelant și nici celelalte susțineri cu privire la bunurile mobile.
Cu privire la terenul din, nr. top. 2807, întrucât acesta a fost cumpărat de către apelant de la frații săi, constituind moștenire părintească, doar cota de 2/3 constituie bun comun al soților, fiind cumpărat în timpul căsătoriei cu contribuție comună, cota de 1/3 parte fiind bun propriu al apelantului potrivit art. 31 lit. b codul familiei, cu titlu de moștenire. Față de această stare de fapt, în masa bunurilor de împărțit intră doar cota de 2/3 parte teren nu și diferența. Cu privire la valoarea acestuia, instanța a avut în vedere valoarea stabilită prin expertiza judiciară administrată la dosar și efectuată de către expert, întrucât prin această expertiză s-a stabilit valoarea de circulație actuală a acestui teren, valoarea propusă de experta fiind una contabilă, în sensul că nu a mai luat în considerare plantația de meri întrucât investiția s-ar fi recuperat în termen de 20 de ani.
În ce privește plantația de de vie nobilă, chiar dacă terenul aparține soacrei apelantului, în masa bunurilor de împărțit a fost inclusă doar plantația, nu și terenul, ori, aceasta a fost realizată de către părți sub durata căsătoriei prin investiții comune.
modificări față de hotărârea primei instanțe în privința componenței loturilor și a valorilor acestora, dată fiind situația terenului cu nr. top. 2807, valoarea totală a lotului II creat în primă instanță este de 49.517,8 lei, iar valoarea totală a bunurilor de împărțit de 58.687,8 lei, astfel încât suma pe care apelantul o datorează cu titlu de sultă către reclamanta și pârâta este de 39.125,2 lei.
Nefiind probată rămânerea în gospodăria comună după plecarea apelantului a animalelor și produselor agricole reclamate de apelant, instanța nu a putut dispune compensarea valorii acestora cu sumele de bani ridicate și folosite exclusiv de către apelant.
Față de cele arătate, tribunalul în baza art. 296 Cod procedură civilă a admis apelul potrivit dispozitivului deciziei.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii apelului și păstrarea în totalitate a sentinței civile nr. 568/2007 a Judecătoriei Beiuș, iar în subsidiar, modificarea în parte a deciziei în sensul reținerii unei cote de contribuție mai mică a intimatului la dobândirea imobilului situat în O,-,. 53 și atribuirea lui în favoarea recurentei, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că decizia atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În primul rând, se susține că imobilul din litigiu a fost cumpărat prin efortul financiar comun al părților, respectiv din economiile rezultate din salarii, din banii obținuți în urma valorificării recoltelor agricole și a unor animale, precum și din împrumuturile contractate de părți de la diverse persoane fizice și de la bancă, apartament care a fost achiziționat de altfel pentru fiica lor, care locuiește în imobil împreună cu soțul, fratele său și cu minorii ia și.
Recurenta susține că în cauză nu s-a făcut dovada certă a contribuției proprii a intimatului la achiziționarea apartamentului, care în mod greșit a fost atribuit acestuia, cu toate că martorii audiați au relatat că acest imobil a fost cumpărat de foștii soți pentru fiica lor, intervenienta din prezenta cauză.
Referitor la livada cu meri situată în localitatea, cu nr. top. 2807, se susține că instanța de apel nu a indicat probele pe baza cărora a ajuns la concluzia că aceasta reprezintă bunul propriu al intimatului pentru cota de 1/3 parte, iar contractul de vânzare - cumpărare sub semnătură privată pretins a fi încheiat în anul 1994 între acesta și frații săi, nu are dată certă, astfel încât este inopozabil față de terți.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, iar prin notele de ședință depuse la fila 26, intimații și au solicitat admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
În ceea ce privește parcela de teren cu nr. top. 2807, în suprafață de 3.661 mp. aceasta a fost reconstituită în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea intimatului și a fraților săi și, prin titlul de proprietate nr. 566/18 septembrie 1998, după părinții lor.
Anterior emiterii titlului de proprietate, prin antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat la 22 decembrie 1994, depus în copie la fila 37 dosar fond, intimatul a cumpărat cota parte a fraților săi din nr. top. 2807, cărora le-a plătit câte 80.000 lei fiecăruia.
Așa fiind, în mod corect instanța de apel a reținut ca bun comun doar cota de 2/3 parte din teren, cumpărată sub durata căsătoriei părților, deoarece cota de 1/3 parte constituie bunul propriu al intimatului, potrivit dispozițiilor art. 31 lit. "b" Codul familiei, dobândit cu titlu de moștenire după părinții săi.
Referitor la apartamentul situat în O,-, este de relevat că acesta a fost cumpărat de foștii soți, la licitație publică în data de 12 octombrie 1990, cu suma de 126.000 lei, fiind întabulat pe numele acestora în nr. 2333, nr. top. 108/3/53, prin încheierea nr. 6768/1992 (fila 18 - dosar fond).
Prin răspunsul la întâmpinarea depusă de către pârât, filele 46 - 48 dosar fond, recurenta reclamantă a recunoscut că intimatul, împreună cu frații săi, au înstrăinat casa lor părintească cu prețul de 290.000 lei, iar cota parte din preț care i-a revenit soțului său a fost folosită la achiziționarea apartamentului arătat mai sus, diferența fiind completată din veniturile familiei și împrumuturi de la "diverse cunoștințe".
Așadar, susținerile recurentei în sensul că intimatul nu a făcut dovada contribuției proprii la cumpărarea acestui imobil, sunt infirmate chiar de propriile recunoașteri făcute pe parcursul soluționării cauzei.
Așa fiind, în mod corect a reținut instanța de apel că suma de 96.000 lei, reprezentând cota de moștenire a intimatului din casa părintească, reprezintă contribuția sa proprie la achiziționarea apartamentului, deoarece acești bani au fost investiți cu titlu de preț al imobilului, potrivit susținerilor pârâtului, susțineri necontestate nici de către reclamantă în fața instanței de fond.
Este adevărat că în prezent apartamentul este ocupat de fiica părților și de familia acesteia, însă litigiul de față vizează partajarea bunurilor comune dobândite de către foștii soți (părinții intervenientei), iar imobilul urmează să fie atribuit unuia dintre aceștia.
Față de împrejurarea că intimatul are o cotă de contribuție mai mare (3/4 părți), că acesta nu are un spațiu locativ asigurat, spre deosebire de recurenta reclamantă care a rămas în fosta locuință conjugală, pe care părțile au avut-o în imobilul proprietatea părinților reclamantei, la care au fost efectuate o serie de investiții, în mod corect Tribunalul Bihora dispus atribuirea apartamentului din O în favoarea intimatului.
Împrejurarea că apartamentul este locuit în prezent de către fiica părților este lipsită de relevanță, imobilul constituie proprietatea devălmașă a părinților săi, iar pe de altă parte, prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susținut că intervenienții au cumpărat teren cu casă în O, str. -. -, precum și un alt teren între și O, pe care au edificat de asemenea o casă, împrejurări care nu au fost contestate de către recurentă sau de cei doi intimați intervenienți.
Față de considerentele expuse mai sus, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta la 100 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând cheltuieli de transport la instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta pârâtă reconvențională împotriva deciziei civile nr. 331 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 100 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 11.12.2008
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./16.12.2008
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
