Expropriere. Speță. Decizia 187/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 187
Ședința publică din data de 3 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâta Primăria Municipiului Târgoviște, prin reprezentații săi legali, cu sediul în Târgoviște- jud. D, împotriva sentinței civile nr. 221 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în Târgoviște str. - -.25.A.5 jud. D, și, ambele domiciliate în Târgoviște-.13.B.28 jud. D și, domiciliat în B- sector 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-reclamanți, și, toți reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale din 27 august 2008, lipsind apelanta-pârâtă Primăria Municipiului Târgoviște.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat declară că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, arată că în mod greșit apelanta susține că intimații trebuiau să uzeze de procedura prevăzută de Legea nr.10/2001, atâta timp cât acest act normativ are ca obiect imobilele care au fost preluate efectiv de către stat și au trecut în patrimoniul acestuia, ori în situația de față a operat exproprierea în baza Decretului nr. 210/1998, care nu și-a îndeplinit scopul pentru care s-a făcut exproprierea. Precizează că într-o atare situație nu se putea aplica sancțiunea prevăzută de Legea 10/2001, cele două legi putând coexista și deci putând să se uzeze de cele două proceduri. Mai arată că suprafața de 262. nu a fost efectiv preluată de stat, expertiza fiind elocventă în acest sens, în care se arată că din suprafața de 588. numai 326. au fost utilizați efectiv, diferența de 262 rămânând o perioadă în posesia autorilor intimaților și ulterior, după Revoluție, s-au edificat pe acesta construcții fără autorizație. Susținerea apelantei că nu poate restitui terenul datorită acestor construcții, este astfel neîntemeiată, având în vedere că edificarea acestora s-a făcut fără autorizație de construire.
Solicită în consecință respingerea apelului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 31 martie 2004 sub nr. 1762/2004 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Primăria Târgoviște solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună caducitatea Decretului de expropriere nr. 201/1998.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că în anul 1940 autorii acestora au cumpărat imobilul casă situat în Târgoviște- împreună cu terenul aferent de 1300.
Au mai precizat reclamanții că în anul 1988 Primăria Târgoviște le-a expropriat suprafața de 588. decretul însă nu a fost niciodată pus în aplicare în ceea ce privește casa ci numai pentru suprafața de 406. datorită evenimentelor din 1989.
În temeiul art.115-118 Cod pr.civilă pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că la adresa indicată în acțiune figurează o altă persoană, reclamanții nu au depus notificare conform Legii 10/2001 și nu sunt incidente elementele constitutive ale caducității.
În cauză au fost administrate probatorii cu acte și expertiză tehnică specialitatea topografie.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a pronunțat sentința civilă nr. 661 din 6 octombrie 2004, prin care a admis acțiunea și a constatat caducitatea decretului de expropriere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în speță s-a făcut dovada de către reclamanți că decretul de expropriere nu a fost niciodată pus în aplicare.
A mai reținut instanța că potrivit raportului de expertiză terenul este în suprafață de 1016. din care pe o porțiune se află garaje și există și imobilul casă de locuit.
Chiar dacă reclamanții nu locuiesc în imobil, bunul nu a ieșit niciodată din posesia acestora, care au și achitat taxe și impozite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că toate probele administrate în cauză sunt în neconcordanță cu susținerile reclamanților, care nici nu au depus notificare în baza Legii 10/2001 și nici nu a operat caducitatea, de vreme ce o parte din teren este ocupată de garaje, utilitatea publică fiind îndeplinită.
În baza procesuală a apelului a fost administrată probă cu o altă expertiză specialitate topografie, raportul de expertiză fiind depus la dosar.
Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă prin decizia nr. 954 din 28 iunie 2005, admis apelul, a schimbat în parte sentința, admițând în parte acțiunea și constatând caducitatea decretului de expropriere în ceea ce privește suprafața de 262.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză din întreaga suprafață de 588. ce a făcut obiectul exproprierii autorului reclamanților, doar suprafața de 326. reprezintă terenul pentru care s-a realizat scopul și care aparține domeniului public, restul nefiind utilizată în respectivul scop.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat că în mod greșit instanțele de fond au reținut caducitatea decretului de expropriere atâta timp cât această cauză de ineficacitate poate fi analizată numai cu privire la un act juridic valid care însă nu a produs efecte juridice din cauza unui eveniment survenit după încheierea sa valabilă.
A mai precizat recurenta că reclamanții nu au respectat procedura specială instituită prin Legea 10/2001 în sensul că nu au formulat notificare prin intermediul executorului judecătoresc.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală prin decizia nr. 9122 din 9 noiembrie 2006 admis recursul, a casat atât decizia, cât și sentința și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că cele două instanțe - de fond și apel, nu au elucidat toate problemele esențiale în cauză și care echivalează cu o necercetare a fondului procesului.
În speță, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, ca de altfel nici temeiul juridic al cererii dedus judecății, astfel că nu se poate realiza controlul judiciar eficient al hotărârilor atacate.
A mai reținut instanța de recurs că nu au fost identificate imobilele cu privire la care reclamanții au formulat acțiunea, nu a fost stabilit corect regimul juridic al acestora, nu s-a stabilit dacă imobilele au fost expropriate în totalitate sau numai în parte și nu s- identificat care parte a fost expropriată și preluată efectiv de stat, nu s-a stabilit cine sunt moștenitorii lui, din patrimoniul cui au fost expropriate imobilele și dacă mai există vreo porțiune de teren în posesia numitului, nepotul vecinei.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța va avea în vedere administrarea de noi probe pentru a stabili întinderea imobilului care a format obiectul exproprierii și respectiv a celui care a fost preluat în mod efectiv de către stat, se impune depunerea decretului de expropriere cu anexele aferente precum și procesul verbal de preluare efectivă. De asemenea, instanțele vor trebui să stabilească din patrimoniul cui a fost expropriat, dacă scopul exproprierii a fost atins, în ce bază s-a făcut înscrierea terenului în rolul numitului, iar în raport de aceste aspecte se vor soluționa pretențiile formulate de reclamanți.
Pe de altă parte, dreptul persoanelor expropriate de a cere caducitatea actului de expropriere sau retrocedarea imobilelor în temeiul art. 35 din legea nr. 33/1994, sunt drepturi distincte care pot fi verificate pe cale separată decât cele prevăzute de Lege nr. 10 /2001, astfel că nu se poate opune ca un motiv de neprimire faptul că reclamanții nu și-au valorificat pretențiile prin procedura prevăzută de Legea nr. 10 /2001.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă la data de 20.09.2007 sub nr-.
În fond după casare, reclamații și-au precizat acțiunea, în sensul că se solicită caducitatea Decretului de expropriere pentru imobilul teren de 588 mp și construcțiile de pe acest teren. Din acest teren, numai 326 mp au fost expropriați efectiv, iar exproprierea și-a atins scopul, așa cum rezultă din expertiza tehnică întocmită în faza de apel, iar pentru 262 mp scopul nu a fost realizat.
Totodată a fost indicat drept temei juridic al cererii dispozițiile art. 35 din legea nr.33/1994.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin Decizia nr. 221/14.02.2008 a admis acțiunea și a constatat caducitatea decretului de expropriere pentru suprafața de 262 mp teren intravilan situat în Târgoviște,-, jud. D conform raportului de expertiză.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare din 28 martie 1940. și, soți, au achiziționat un teren cămin de casă de 1300 mp situat în Târgoviște,-.
Pe acest teren se afla o casă dintr-o cameră de zid, o bucătărie și o magazie de scânduri.
decedează la 14 decembrie 1978 și din certificatul de moștenitor nr. 700 din 25 iunie 1979 rezultă că în patrimoniul acesteia, la deces, a rămas suprafața de 1300 mp teren, situată în-, împreună cu o casă construită din bârne și cărămidă, cu două camere și bucătărie, moștenire de la părinți.
O primă deducție prin identificarea ca identice a imobilelor din actul de vânzare-cumpărare din 28 martie 1940 și cel din certificatul de moștenitor, este că în timp imobilul din- devine - nr. 10.
De asemenea, în întâmpinarea depusă în dosarul nr. 1762 / 2004 ( fila 16) Primăria precizează că la nr. 8, actualmente figurează cu 733 mp curți construcții și 448 mp intravilan arabil.
Pe de altă parte, la dosar s-a depus certificatul de deces al lui, decedat la 09 iulie 1999 și cel de căsătorie din care rezultă că este soție supraviețuitoare. S-a depus, de asemenea, certificatul de naștere al lui ca fiică a lui și. Așadar, părțile în cauză justifică calitate procesuală activă. Chiar dacă exproprierea s-a făcut numai pe numele lui, atât timp cât la dosar nu s-au administrat probe din care să rezulte ieșirea din indiviziune, rezultă că imobilul în litigiu se află în stare indiviză - se pare că avea folosința exclusivă a imobilului.
Cum comoștenitorii reclamanți nu au invocat neacceptarea succesiunii lui de către moștenitoarele acestuia, se prezumă că cele două reclamante: mamă și fiică, sunt moștenitoare acceptante ale defunctului, recunoscute ca atare și de către ceilalți reclamanți.
A mai reținut instanța că din actele dosarului și din raportul de expertiză întocmit de expert, rezultă că întreaga suprafață de teren de 1300 mp plus construcțiile au fost expropriate.
Pentru suprafața de 974 mp poziționată pe planul de situație prin conturul de puncte P-R-L-K-D-C-B-E-F-P, reclamanții au obținut constatarea caducității decretului de expropriere prin sentința nr. 661/2004, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Acest teren este identificat în proprietatea reclamanților.
Restul de teren, obiect al litigiului este identificat ca fiind compus din 3 suprafețe, una de 30 mp pe care nu se află nicio construcție și în legătură cu care se pretinde că se află în posesia unui vecin, 232 mp pe care sunt construite garaje și aparțin domeniului privat al primăriei și 326 mp pe care s-a realizat artera de circulație din str. - și bloc apartamente. Deci, rezultă ferm că din suprafața de teren invocată de reclamanți de 588 mp, numai suprafața de 326 mp a fost expropriată efectiv și pe ea s-a realizat artera de circulație din str. crăițelor și bloc de apartamente. Restul de teren a fost identificat în posesia reclamanților, inclusiv cei 30 mp înscriși pe fișa bunului imobil din- în evidențele cadastrale ale primăriei.
Cu privire la acest teren nu pot fi îndoieli în condițiile în care la dosarul cauzei s-a depus sentința civilă nr. 2346 din 13 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 5581/2005, prin care și au fost obligați să respecte dreptul de proprietate al reclamanților din prezenta cauză pentru întreaga suprafață de 1300 mp, iar cei 30 de mp înregistrați greșit în evidențele administrative au fost identificați în perimetrul celor 1300 mp.
Așa fiind tribunalul a concluzionat că suprafața de teren vizată de reclamanți prin acțiunea formulată, este de numai 262 mp, cum corect a reținut Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 409/2005.
Din tabelele depuse la dosar de pârâtă, întocmite la momentul exproprierii, rezultă că pe suprafața de teren rămasă în posesia reclamanților, se află și construcțiile nedemolate, dar evaluate și pentru care reclamanții nu au primit despăgubiri.
Chiar dacă pe o porțiune din acest teren se află garaje metalice iar expertul precizează că terenul aferent este proprietate privată a primăriei, la dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă din care să rezulte că scopul exproprierii acestei porțiuni de teren a fost afectarea pentru construirea de garaje metalice. Aceste garaje fiind metalice, se pot ridica foarte ușor și cum primăria nu a făcut dovada scopului exproprierii acestui teren și dacă acesta a fost efectiv realizat, în lipsă de probe se prezumă că acest teren nu a fost afectat unor construcții de interes public.
Aceasta întrucât garajele private nu pot reprezenta interes public.
Potrivit art. 4 din Decretul nr. 467/1979, imobilele expropriate trec în proprietatea statului pe data preluării efective a imobilelor, în vederea demolării, dar potrivit art. 481 Cod civil, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire. În acest sens era și art. 12 din Constituția României din 1965, în vigoare la momentul emiterii decretului de expropriere.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada plății unor astfel de despăgubiri, iar suprafața de 562 mp nu este afectată de construcții de utilitate publică, rezultă ferm că în ce privește imobilele solicitate de reclamanți: construcție și teren, decretul de expropriere este caduc(adică nu produce efecte juridice), nefiind respectate condițiile prevăzute de Constituție și de dreptul comun în materie - Codul Civil.
Ulterior, prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 02.04.2008 tribunalul a dispus îndreptarea dispozitivului sentinței în sensul că pe terenul în suprafață de 262 mp se află și o casă cu anexe gospodărești.
Pentru a pronunța această încheiere instanța a constatat din oficiu că prin dispozitivul sentinței civile nr. 221/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- s-a pronunțat cu privire la caducitatea decretului nr. 221/1998 pentru suprafața de 262. teren intravilan situat în Târgoviște- deși, din schița anexă la raportul de expertiză și din tabele de expropriere depuse de reclamanți la dosar rezultă că pe această suprafață de teren se află și construcțiile demolate dar evaluate și pentru care reclamanții nu au primit despăgubiri.
Instanța a făcut referire la aceste construcții și în considerentele hotărârii la fila nr. 5 alin 3, precum și în minuta din 14.02.2008 astfel că se apreciază că se impune completarea dispozitivului hotărârii și cu privire la casă, fiind evident că omisiunea acesteia din dispozitiv în condițiile în care este scrisă în minută este rezultatul unei erori de dactilografiere.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că reclamanții nu au uzat de procedura specială instituită de legiuitor prin Legea nr. 10/2001 potrivit căreia restituirea în natură se face numai în temeiul acestei legii,instanța de fond ignorând dispozițiile art. 22 al.1, în cuprinsul aceluiași articol instituindu-se și sancțiunea nerespectării acestui termen.
A mai precizat apelanta că un alt motiv de apel îl constituie aprecierea eronată de către instanță a îndeplinirii condițiilor legale pentru constatarea caducității decretului de expropriere nr. 201/1988 pentru suprafața de 262 mp teren intravilan situat în Târgoviște,-.
Astfel, așa cum consemnează chiar instanța de fond în considerentele sentinței din suprafața de 588mp, 326 mp este afectată de un bloc de locuințe și de o arteră de circulație din strada -, iar diferența de 232 mp este afectată de construcții cu caracter provizoriu -garaje.
Ori, pentru constatarea ineficacității unui act juridic în privința actului caduc este necesar ca acesta să nu își fi produs efecte, nici măcar parțial, până la data investirii instanței cu cererea privind constatarea caducității, condiție neîndeplinită în cauză.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
În motivarea întâmpinării intimații au arătat că nu era necesar să uzeze de prevederile Legii nr. 10/2001 care are ca obiect imobilele preluate în mod efectiv de către stat,ori în speță exproprierea în baza Decretului nr. 210/1988 nu și-a îndeplinit scopul, astfel încât nu li se aplică nici sancțiunea prevăzută de acesta act normativ.
Au mai precizat intimații că scopul exproprierii s-a realizat pentru suprafața de 326 mp, iar diferența de teren și casa nu au ieșit din patrimoniul acestora, care au și achitat taxele și impozitele.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamanții intimați au investit inițial Tribunalul Dâmbovița -Secția civilă cu o cerere având ca obiect constatarea caducității Decretului de Expropriere nr.201/1998.
Demersul judiciar al acestora a avut la bază susținerea potrivit căreia în anul 1988 Primăria Târgoviște le-a expropriat suprafața de 588 mp în baza decretului menționat și pentru care nu au primit despăgubiri, act care nu a fost niciodată pus în aplicare în ceea ce privește casa și 406 mp datorită evenimentelor din 1989.
În fond după casarea cu trimitere de către instanța de recurs în fața primei instanțe prin cerere scrisă depusă la dosar reclamanții au precizat petitul acțiunii în sensul că solicită caducitatea decretului de expropriere cu privire la construcție și la suprafața de 262 mp care nu au fost niciodată preluate efectiv de către stat și nu au fost utilizate timp de 1 an potrivit scopului exproprierii.
Reclamanții au invocat drept temei legal al cererii acestora dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Ori, față de situația de fapt dedusă judecății și de textele de lege incidente în soluționarea acesteia față de momentul investirii instanței, fiind vorba de norme de drept substanțial își găsesc pe deplină aplicabilitate dispozițiile Legii nr. 33/1994 și care nu cuprind o procedură prealabilă obligatorie formulării cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât în decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și care în lumina dispozițiilor art. 315 al. 1 Cod pr. civ. fiind vorba de dezlegarea dată unei probleme de drept este obligatorie pentru instanța de rejudecare s-a reținut în mod expres că în materia exproprierilor, în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 cad acele imobile - construcții și terenuri care au făcut obiectul preluării efective în patrimoniul statului, înțelegând prin aceasta că a operat o deposedare efectivă a fostului proprietar în sensul art. 2 din lege și că dreptul persoanei expropriate de a cere caducitatea actului de expropriere ori dreptul acesteia de a cere retrocedarea în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt drepturi distincte, care pot fi valorificate pe cale separată de cea prevăzută de Legea nr. 10/2001, fără ca proprietarului să i se poată opune ca un fine de neprimire faptul că nu și-a valorificat pretențiile în procedura prevăzută de acest din urmă act de reparație.
Așadar, primul motiv de apel potrivit cu care reclamanții nu au uzat de procedura specială instituită de legiuitor prin Legea nr.10/2001, prin art. 22 instituindu-se și sancțiunea nerespectării termenului de notificare este nefondat.
Sub aspectul celui de al doilea motiv de apel constând în aprecierea eronată de către instanță a îndeplinirii condițiilor legale pentru constatarea caducității decretului de expropriere nr. 201/1988 pentru suprafața de 262 mp teren intravilan situat în Târgoviște,-, Curtea reține că potrivit înscrisurilor depuse în fond după casare autorii părților din prezenta cauză au fost proprietarii unei suprafețe toate de 1300 mp și a unei construcții edificate pe acesta în baza unui act de vânzare din 1940.
Din acest imobil în anul 1988 în baza Decretului nr. 201/1988 a fost expropriată suprafața de 588 mp și construcția.
Deși în actul de expropriere este menționat numai din analiza coroborată a probelor aflate la dosar rezultă că toți reclamanții justifică legitimare procesual activă fiind fie moștenitori ai foștilor proprietari fie ai celui de la care a fost efectuată exproprierea, la rândul său moștenitor al persoanelor menționate în actul de proprietate.
Pe de altă parte, potrivit raportului de expertiză specialitate topografie expert suprafața totală de 588 mp este formată din trei suprafețe: 30 mp pe care nu este edificată nici o construcție, 232 mp pe care s-au construit garaje din tablă metalică și care se află în domeniul privat al primăriei și 326mp pe care s-a realizat artera de circulație str. - și bloc de apartamente.
Așadar, din suprafața totală expropriată numai pentru 326 mp s-a realizat utilitatea publică.
Faptul că pe o parte din diferență se află amplasate garaje metalice nu poate conduce la concluzia că și pentru aceasta s-a atins scopul exproprierii în termen de 1 an,cu atât mai mult cu atât aceasta nu se află în domeniul public al localității ci în cel privat.
Existența acestora construcții demontabile cu caracter provizoriu aparținând unor particulari nu poate fundamenta concluzia că actul de expropriere a fost aplicat pentru toată suprafața menționată în cuprinsul său, scopul fiind la epoca anului 1988 cu totul altul.
Așadar și acest motiv de apel este nefondat.
Pentru toate considerentele mai sus expuse și având în vedere dispozițiile art. 296 Cod pr. Civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
În temeiul art. 274Cod pr. Civ. Curtea va lua act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâta Primăria Municipiului Târgoviște, prin reprezentații săi legali, cu sediul în Târgoviște- jud. D, împotriva sentinței civile nr. 221 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în Târgoviște str. - -.25.A.5 jud. D, și, ambele domiciliate în Târgoviște-.13.B.28 jud. D și, domiciliat în B- sector 4, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red
7 ex/10.09.2008
nr- Tribunalul Dâmbovița Secția civilă
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Eliza Marin
