Speta Legea 10/2001. Decizia 188/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 188
Ședința publică din data de 3 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta, domiciliată în B- jud. B, împotriva sentinței civile nr.208 din 7 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B - prin Primar, cu sediul în B- jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă asistată de avocat din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocațiale nr.93 din 18 iunie 2008 și intimatul-pârât Municipiul B - prin Primar, reprezentat de consilier juridic, conform împuternicirii de reprezentare juridică nr. 27 din 1 septembrie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic depune întâmpinare, din care un exemplar comunică apelantei, la care a atașat două planuri de amplasament și delimitare a bunului imobil pentru imobilele situate în B- și nr. 75, plan cadastral și contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 290 din 14 martie 1958.
Avocat, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinare și a formula apărări, deoarece contestă schițele anexate acesteia întrucât nu reprezintă realitatea.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, respinge cererea de amânare a cauzei, având în vedere că schițele depuse se regăsesc și în dosarul de fond, astfel că lasă dosarul la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au răspuns apelanta-reclamantă asistată de avocat și intimatul-pârât Municipiul B - prin Primar, reprezentat de consilier juridic.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar, arătând în esență că sentința Tribunalului este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale aplicabile în cauză. reținut tribunalul că terenul nu poate fi restituit deoarece este afectat de utilități, însă cele două rezervoare nu mai sunt folosite, deoarece punctul termic ce era deservit de acestea este alimentat în alt mod, astfel cum se concluzionează în raportul de expertiză, în sensul că acestea sunt dezafectate. Cu privire la cablurile electrice, arată că sunt subterane, iar societatea electrică a fost de acord cu restituirea în natură a terenului în condițiile în care apelanta nu ar edifica construcții în apropierea acestora. Terenul revendicat nu cuprinde parcarea, așa cum reține tribunalul, astfel cum concluzionează raportul de expertiză. Precizează că după efectuarea expertizei apelanta și-a modificat obiectul acțiunii, în sensul solicitării suprafeței rezultate din calcule, deși intimata prin întâmpinare susține contrariul. Mai arată că schițele atașate întâmpinării nu poartă vize, astfel că nu pot fi luate în considerare.
Solicită, în principal, admiterea apelului, schimbarea sentinței, admiterea contestației și restituirea suprafeței solicitate, cu vecinătățile stabilite prin raportul de expertiză. Cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar solicită admiterea apelului, cu completarea sau refacerea raportului de expertiză topo pentru stabilirea situației juridice a terenului.
Consilier juridic, având cuvântul, arată că art.11 al.3 din Legea 10/2001 prevede că pentru terenurile afectate de utilități, cum este cazul în speță, se acordă despăgubiri și nu se restituie în natură, acesta fiind temeiul în baza căruia s-a emis dispoziția contestată. Terenul este ocupat de cazane ce aparțin punctului termic, cabluri electrice și o parcare (cca. 2,5 ), sunt amplasate pubele, astfel cum rezultă din expertiza depusă de apelantă, precum și o țeavă de apă, motiv pentru care nu poate fi restituit.
Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond care este legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la nr.4829 din 26.07.2007 la ribunalul Buzău, reclamanta, din B-, a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 444/27.06.2007 emisă de Primarul Municipiului B, solicitând anularea în parte a acesteia, respectiv art. 4 din aceasta.
În motivarea contestației s-a arătat că, în calitate de moștenitoare a părinților și, în temeiul Legii nr.10/2001, a notificat Primăria B pentru reconstituirea în natură a suprafeței de aproximativ 300 mp teren situat în B, str. -, expropriată conform Decretului nr.411/1973.
Cererea a fost parțial rezolvată în sensul ca s-a restituit în natură 74,74 mp, pentru restul fiind propuse despăgubiri. Susține petenta că, motivațiile intimatei din dispoziția contestată sunt nereale, terenul putând fi restituit in natură.
Pentru dovedirea contestației s-au depus la dosar dispoziția contestată, documentație tehnică efectuată de expertul la solicitarea petentei, copia adresei B nr.13552/6.07.2005, planuri de amplasament din care rezultă că pe terenul solicitat a fi retrocedat sunt doua rezervoare de combustibil subterane pentru centrala termică din cartierul V, nu exista rețele termice, există cabluri electrice.
La solicitarea petentei s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice care a concluzionat că rezervoarele termice nu sunt funcționale, că deși există cabluri electrice subterane acestea pot fi deviate, pe teren se află un chioșc cu scule pentru centrala termică, există o parcare și un spațiu amenajat pentru depozitare gunoaie.
Prin sentința civilă nr.208 din 7 martie 2008, tribunalul a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanta.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.11(3) din legea nr.10/2001, incident in cauza de față " în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică, masurile reparatorii stabilindu-se in echivalent "
Din cuprinsul actelor depuse la dosar, rezultă ca suprafața de teren ce se solicita a fi restituită în natură, este cuprinsă în planul de sistematizare a orașului, zonă în care s-au construit blocuri de locuințe, parte din teren fiind parcare, parte afectată de alte utilități (cabluri electrice subterane, rezervoare combustibil), acestea răspunzând unei necesități firești de utilizare a construcțiilor. Este exact că, în concluziile raportului de expertiză, este indicată o parte de teren ca fiind liberă, dar aceasta este contrazisă de cuprinsul aceleași lucrări în care se confirmă cele reținute mai sus.
Este evident că noile construcții nu pot afecta în întregime terenurile expropriate, dar pentru normala lor exploatare sunt necesare astfel de afectațiuni, ce constituie un tot inseparabil. De altfel, întreaga zonă in acord cu prevederile Legii nr.113/1998, aparține domeniului public de interes local, fiind cuprinsă în planul urbanistic al orașului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie în sensul că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, în totală contradicție cu probele efectuate în cauză, în sen sul că din considerentele sentinței, rezultă că terenul în litigiu ar fi afectat de alte utilități (cabluri electrice subterane, rezervoare combustibil, etc.) toate acestea răspunzând unei necesități firești de exploatare a construcțiilor.
Susține apelanta că cele reținute prin considerentele sentinței, sunt în totală contradicție cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert, concluzii ce sunt identice cu cele ale expertului asistent, dar și cu restul probelor aflate la dosarul cauzei. Din aceste concluzii, rezultă că cele două rezervoare de combustibil lichid nu mai sunt în stare de folosință, fiind dezafectate și pot fi scoase, neavând nicio funcționalitate, iar pentru cablurile electrice subterane există acordul de a se restitui terenul, cu condiția de a nu construi în apropierea acestor cabluri.
Referitor la parcare apelanta arată că aceasta este în vecinătatea vestică a terenului pe fosta proprietate a lui, iar raportul de expertiză concluzionează că i se poate restitui suprafața de teren de 171. teren liber efectiv.
Se solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că apelul este nefundat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin dispoziția nr. 444/27.06.2007 emisă de Primarul Municipiului B s-a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent conform legii speciale pentru diferența de teren în suprafață de 225,26. situat în B- expropriat prin Decretul nr. 411/1973 teren ce nu poate fi restituit în natură, deoarece este ocupat în prezent, conform detaliilor de urbanism legal aprobate, de rezervoare subterane de combustibil aferente ( centrale termice din cartierul 5, parcare publică și cabluri electrice).
În aceeași dispoziție s-a menționat faptul că despăgubirile se vor calcula ca diferență între valoarea de piață corespunzătoare terenului în suprafață de 225,26. stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, valoare ce va fi actualizată cu indicele de inflație reprezentând valoarea terenului expropriat a cărei restituire nu este posibilă.
Se poate astfel constata că cererea formulată de contestatoare a fost parțial rezolvată în sensul că s-a restituit în natură, suprafața de 74,74. teren pentru restul fiind propuse despăgubiri.
Din probele dosarului rezultă că suprafața de teren ce se solicită a fi restituit în natură este cuprinsă în planul de sistematizare a orașului, zonă în care s-au construit blocuri de locuințe, fiind ocupat de amenajări subterane așa cum de altfel rezultă din raportul de expertiză, terenul neputând fi restituit în natură așa cum prevăd dispozițiile art. 11 al.3 din Legea nr. 10/2001 precum și art. 10 pct.3 din normele metodologice de aplicare a acestei legi.
De altfel, expertiza efectuată la instanța de fond nu a avut ca efectiv identificarea terenului cu dimensiuni și vecinătăți, lucru pe care l-a făcut după formularea obiecțiunilor când a făcut o schiță la indicațiile apelantei și nu după actul de proprietate.
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că apelul este nefondat și pe cale de consecință în temeiul art. 296 Cod procedură civilă urmează să îl respingă.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta, domiciliată în B- jud. B, împotriva sentinței civile nr.208 din 7 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B - prin Primar, cu sediul în B- jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 septembrie 2008.
Președinte, Judecător,
C
Grefier,
Red.CE
Tehnored.CN
4ex/5.09.2008
4829/- Tribunalul Buzău; jf.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană
