Expropriere. Speță. Decizia 1892/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr. 240+/112/2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 1892/R/2009
Ședința publică din 8 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
-
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN, prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA și COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 198/2004, împotriva sentinței civile nr.161/F/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița - în dosarul nr. 240+/112/2008, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, avocat, din Baroul Bistrița -N, cu împuternicire avocațială ( 23) și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, procuror, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în conformitate cu prevederile art. 99 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005, în componența completului de recurs investit cu soluționarea prezentei cauze alături de membrii completului de judecată, intră doamna judecător, conform planificării de permanență.
Reprezentantul reclamantei intimate și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Instanța, din oficiu, invocă și pune în discuția părților prezente excepția tardividății recursului formulat de pârâta Comisia locală pentru aplicarea Legii nr.198/2004 Bârgăului având în vedere că sentința atacată a fost comunicată pârâtei la data de 18 mai 2009, iar recursul a fost declarat la data de 07.09.2009.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită admiterea excepției tardividății recursului.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj arată că raportat la data comunicării hotărârii atacate, recursul este tardiv formulat, și solicită admiterea excepției tardividății recursului declarat de pârâtă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul cu privire la recursul declarat în cauză de pârâtul Statul Român prin CNADNR.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pe care le susține oral. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1190 lei, conform chitanței și facturii, pe care le depune la dosarul cauzei, Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj arată că recursul se referă la cuantumul despăgubirilor acordate pentru cauză de utilitate publică și a fost invocată nulitatea expertizei efectuate în dosarul instanței de fond, însă datorită faptului că despăgubirile au fost acordate în temeiul Legii nr. 33/1994 și al Legii nr. 198/2004, consideră că toate criticile menționate în memoriul de recurs sunt neîntemeiate și solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.161 din 19 martie 2009 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr.240+/112/2008, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri, Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004 Bârgăului și, ca fiind întemeiată și, în consecință s-a dispus anularea parțială a Hotărârilor nr.1 din data de 15 noiembrie 2007 de acordare a despăgubirilor și de rectificare, precum și a proceselor verbale nr.1 din 11 și 15 noiembrie 2007 emise de CNADNR - Comisia pentru aplicarea 198/2004 Bârgăului, în sensul că a fost înlăturat pârâtul de la acordarea despăgubirilor pentru imobilul teren expropriat, în suprafață de 1047 mp, înscris în 448 Bârgăului nr.top 342/4/1/a și stabilește în favoarea reclamantei dreptul de primi despăgubiri pentru același teren în sumă de 56.255 lei.
Pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1956,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din coala de carte funciară nr. 488 Bârgăului Partea a III reiese că terenul de natură fânaț, situat în P, în suprafață de 8766 mp, de sub nr.top 342/4/1() a constituit în întregime proprietatea reclamantei (4). În anul 2004, aceasta a procedat la parcelarea imobilului și a donat pârâtului lotul de 240 mp de sub nr.top nou 342/4/1/b, rămânând în continuare în proprietatea sa parcela de sub nr. top nou 342/4/1/a, de 8526 mp, stare de fapt susținută de înscrierile de sub6-7și de contractul autentic nr.5876/2004.
O suprafață de 1047 mp, în litigiu, s-a expropriat pentru cauză de utilitate publică, constând în reabilitarea și modernizarea unor sectoare din rețeaua română de drumuri europene, și, drept consecință, prin Hotărârea nr.1/15 noiembrie 2007, Comisia pentru aplicarea 198/2004 Bârgăului a aprobat acordarea în favoarea reclamantei a unor despăgubiri în sumă de 18.720 lei. În cuprinsul hotărârii se notează că terenul pentru care s-au stabilit despăgubirile, cu o întindere de 1047 mp, se identifică cadastral prin nr. 342/4/1 și reprezintă parte din terenul în suprafață totală de 8766 mp din 488 Bârgăului.
În aceeași zi (15 noiembrie 2007), comisiei i s-a prezentat coala de carte funciară în formă evolutivă și s-a emis o nouă hotărâre, de rectificare a primei, în care s-a consemnat că, la momentul analizării actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, comisia nu a observat toate înscrierile din cartea funciară, respectiv cele de sub6și7, astfel că l-a identificat ca titular al dreptului de proprietate asupra terenului expropriat, alături de reclamantă, și pe pârâtul, acordându-le ambilor despăgubirea de 18.720 lei.
La baza întocmirii hotărârilor au stat procesele verbale nr.1, de la filele 9-12. Deși ambele conțin elementele ce fundamentează hotărârile din 15 noiembrie 2007, se remarcă de petentă o inadvertență asupra datelor în care s-au instrumentat, adică în primul se prevede data de 15 noiembrie 2007, iar în secundul 11 noiembrie 2007. Din compararea și coroborarea hotărârilor cu procesele verbale nu se poate concluziona decât că în procesul verbal de la fila 11 s-a strecurat o greșeală materială, în realitate fiind dresat în 15 noiembrie 2007, pentru rectificarea celui dintâi, din aceeași zi. Diferența sesizată nu poate fi interpretată conform tezei enunțate în cererea de chemare în judecată și, prin urmare, nu influențează fondul raporturilor juridice dintre părți.
Rămâne deci să se dezlege care este persoana îndrituită să beneficieze de despăgubiri. Instanța hotărăște că pretenția din acțiunea introductivă este întrutotul fondată și că despăgubirile trebuie acordate în exclusivitate reclamantei. Opinia din întâmpinarea companiei referitoare la titularul proprietății expropriate este eronată. Niciuna dintre intabulările din evidențele de publicitate imobiliară nu îndreptățea comisia să aprecieze că reclamanta și pârâtul au deținut vreodată o proprietate comună. Partajul mai înainte amintit, anterior donației, exclude cu evidență indiviziunea între cei doi și ilustrează cu prisosință proprietatea exclusivă a celor doi asupra unor loturi determinate.
Că nu s-a înțeles corespunzător conținutul cărții funciare se desprinde și din împrejurarea că se determină porțiunea expropriată prin trimitere la numărul topografic 342/4/1, nedezmembrat, deși în hotărârea de rectificare se face trimitere la inducerile de sub6-7, unde, cum s-a motivat anterior, parcelarea este clar prevăzută.
Greșeala în fixarea celui în drept să primească despăgubiri constă în lipsa diligenței de a solicita reclamantei, care se pretindea expres proprietară exclusivă asupra celor 1047 mp, prezentarea schiței anexe la actele autentice care au stat la baza intabulărilor.
Situația creată nu poate atrage justețea apărării din întâmpinare, aceea că oricând reclamanta poate să înfățișeze expropriatorului schița asupra proprietății exclusive, urmată de reconsemnarea sumei numai pe numele ei. Tranșarea corectă a problemei discutate trebuie să se înfăptuiască încă din etapa administrativă a exproprierii, atunci când există suficiente dovezi, ca în cazul prezent. Contrar, reclamantei îi este deschisă calea în justiție. Această soluție se impune de vreme ce termenii litigiului se circumscriu regulii din articolul 5 alin.1-3 din Legea 198/2004, nefiind cazul ipotezelor de excepție din alineatele 4-7 din același articol.
Expertiza întocmită în cauză înlătură orice discuții în legătură cu temeinicia pretenției principale din acțiune, însoțită, în același timp, de poziția procesuală a pârâtului, manifestată prin întâmpinare. S-a stabilit prin lucrarea de specialitate, concluzie necontestată de expropriator, că cei 1047 mp expropriați constituie o parte din 8526 mp de sub nr. top 342/4/1/a, aparținând reclamantei.
Analiza probelor produse de părți în fața instanței atrag, de asemenea, soluția încuviințării și celei de-a doua pretenții deduse judecății privind despăgubirile cuvenite proprietarului expropriat.
Principiul după care se îndestulează persoanele afectate de expropriere prin despăgubiri bănești este stipulat în articolul 26 din 33/1994, aplicabil în temeiul art.9 din 198/2004. Textul legal prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la calcularea cuantumului acesteia, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială și de daunele aduse proprietarului.
se prevalează în aceste sens de documentația tehnică de la filele 102-119. aleasă de expertul evaluator este cea a comparației prin bonitare. Se motivează opțiunea astfel: "nu sunt disponibile suficiente informații referitoare la tranzacții similare în zonă", dar relevă că prin corectarea valorii de bază a terenului cu elemente de comparație (bonități) s-ar asigura echilibrul patrimonial garantat de lege creditorului despăgubirii.
Modalitatea de calcul nu poate fi acceptată deoarece nu corespunde regulii de drept citate.
În schimb, prin expertizele judiciare se procedează la o evaluare conformă cu principiul legal enunțat. Expertul expune atât un calcul după metoda comparației prin bonitate, comună cu precedenta, cât și după procedeul comparației directe prin care se exprimă valoarea de piață a imobilului. Rezultatul final s-a obținut prin aflarea mediei aritmetice dintre sumele obținute prin ambele modalități de calcul tocmai pentru a se proteja interesele tuturor părților implicate în litigiu.
obiecțiunilor ridicate la raportul de expertiză întocmit după legala citare a tuturor participanților în proces este contrazisă de răspunsurile expertului de la filele 144-147. Argumentele sale se fondează pe o completă localizare și individualizare a bunurilor, pe criterii economice sigure, cu descrierea elementelor concrete și reale care concură la stabilirea unei reparații drepte (situarea în intravilanul localității, învecinare cu drumul european, acces direct la calea publică, dotare cu utilități și alte asemenea).
Din această perspectivă trebuie subliniată inexactitatea afirmației din întâmpinare din punctul de vedere al situării terenului. S-a precizat că se află în extravilanul comunei Bârgăului. În realitate, se regăsește în intravilanul acestei localități.
O altă expertiză ori o contradovadă a prețului practicat în zonă, relevat de expert prin indicarea contractului de vânzare-cumpărare folosit ca instrument în demonstrație, nu s-a cerut sau efectuat de pârâți. De altfel, nu s-a dorit să se dea eficiență nici dreptului conferit de articolul 25 din Legea nr. 33/1994, deși instanța l-a asigurat.
Întemeiat pe art. 27 din Legea nr. 33/1994, comparând oferta cu pretențiile reclamantei, tribunalul a decis că secunda trebuie să beneficieze de despăgubirile dovedite prin expertizele judiciare, de 56.255 lei.
Împotriva acestei sentințe pârâtul Statul Român, prin Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C, precum și pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 Bârgăului au declarat apel solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii introductive, menținerea hotărârii în ceea ce privește stabilirea proprietarului îndreptățit la plata despăgubirilor și respingerea petitului privind modificarea cuantumului sumei stabilită cu titlu de despăgubire.
In motivarea apelului pârâții au arătat că prima instanță în mod greșit nu a luat în considerare aspectele invocate de pârâți în cuprinsul scriptului intitulat "obiecțiuni la expertiză" și a respins cererea de efectuare a unei contraexpertize.
Instanța a omis să precizeze faptul că experții evaluatori trebuiau să țină seama de prețul de vânzare și de daunele produse proprietarului la momentul întocmirii raportului de expertiză iar nu la momentul judecării pricinii.
Instanța de fond a înlăturat ca fiind eronate concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul, prin aceea că acesta a folosit drept criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor metoda evaluării prin bonitare. Instanța de fond a interpretat eronat art.26 din Legea nr.33/1994, deoarece legea nu precizează ca și criterii de evaluare metoda comparației directe sau criteriul prețului de vânzarea terenului în zonă expropriată. Expertul a fost acelea care a stabilit în mod real valoarea terenului supus exproprierii prin folosirea unor criterii obiective și în baza anumitor coeficienți, metoda folosită fiind substanțial diferită de metoda evaluării prin comparație.
Expertul, nu a atașat expertizei nici un plan de situație din care să rezulte că imobilul supus exproprierii este de același tip cu imobilul avut în vedere de către expert, nu a făcut nici o descriere a caracteristicilor imobilului comparat, pentru ca instanța de fond să-și poată forma convingerea că cele două terenuri sunt asemănătoare, atât ca amplasament, cât și din punct de vedere al caracteristicilor, astfel încât expertiza nu poate fi luată în considerare pentru fundamentarea unei soluții corecte. De altfel, acest expert nu s-a folosit pentru comparație de prețul de vânzare al minimum 2 imobile situate în aceeași zonă cu terenul expropriat. La momentul exproprierii imobilului în litigiu se afla în extravilanul localității astfel încât dacă de la acest moment și până la momentul emiterii hotărârilor atacate sau până la întocmirea raportului de expertiză imobilul a fost inclus în intravilanul localității, această împrejurare nu-l îndreptățește pe proprietar să primească despăgubiri mai mari decât cere la care este îndreptățit.
De asemenea, instanța de fond a reținut în mod eronat că în cauză pârâtul nu a solicitat proba cu contraexpertiza de evaluare. Dacă susținerile pârâtului nu au fost consemnate de instanță ori dacă aceasta a omis din eroare ori cu bună știință acest aspect esențial, acesta reprezintă un motiv de casare a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond pentru administrarea probei cu contra expertiza de evaluare.
Este adevărat că apelantul a depus la dosarul cauzei un înscris cuprinzând obiecțiunile la raportul de expertiză, obiecțiuni încuviințate la instanța de fond și la care expertul a răspuns în scris, dar la termenul la care a fost depus răspunsul expertului reprezentantul apelantului a formulat oral o cerere de contraexpertiză pe care instanța a respins-o cu motivarea că răspunsul expertului este de natură a lămuri instanța iar contraexpertiza nu este necesară soluționării cauzei.
Reclamanta intimată prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului declarat de pârât ca nefondat precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată (19-22).
În susținerea poziției procesuale reclamanta a arătat că instanța de fond trebuia să țină seama potrivit art.26 din Legea nr.33/1994, de prețul de vânzare al terenului la momentul efectuării expertizei, expertiză care s-a efectuat în cursul judecării cererii reclamantei.
Nu poate fi primită susținerea pârâtului referitoare la stabilirea despăgubirilor la momentul efectuării lucrării de expertiză în cadrul procedurii administrative, deoarece expertiza efectuată de către expertul a fost realizată în luna februarie 2007, iar hotărârea atacată a fost emisă în luna noiembrie 2007, perioadă de timp în care prețul terenurilor a crescut.
Potrivit textului legal mai sus arătat stabilirea cuantumului despăgubirilor se face potrivit prețului cu care în mod obișnuit se vând imobilele expropriate, astfel încât susținerea apelantului referitoare la luarea în considerare doar a criteriului bonității nu este fondată.
In mod corect prima instanță a înlăturat expertiza întocmită de expert deoarece această expertiză este deficitară și contravine dispozițiilor legale în vigoare.
Pârâtul nu a formulat nici o cerere privind administrarea unei contra expertize, astfel încât o astfel de cerere este formulată direct în instanța de apel și potrivit art.292 pr.civ. nu poate fi primită.
În ședința publică din 08.10.2009 Curtea, în temeiul art.9 din Legea nr.198/2004 raportat la art.23 alin.2 din Legea nr.33/1994 și art.2821pr.civ. având în vedere valoarea despăgubirilor stabilită de prima instanță la suma de 56.255 lei, a recalificat calea de atac declarată de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 Bârgăului din apel în recurs.
În aceeași ședință publică, Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității recursului declarat de pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 Bârgăului, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art.137 alin.1 pr.civ. se va pronunța mai întâi asupra acestei excepții de procedură, excepție care face de prisos cercetarea în fond a recursului acestei pârâte.
Potrivit art.301 pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, hotărârea atacată a fost comunicată pârâtei Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 Bârgăului la data de 18.05.2009, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de comunicare anexat la 162 din dosarul de fond.
Cererea de recurs formulată de pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 Bârgăului a fost depusă împreună cu motivele de recurs, în ședința publică din 07.09.2009, de către reprezentanta pârâtei, avocat, în substituirea avocatului titular ales de pârâtă, avocat (9, 10-13,.14).
Având în vedere împrejurarea că pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 Bârgăului a declarat recurs doar la data de 07.09.2009, după împlinirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate Curtea, în temeiul art.137 alin.1 coroborat cu art.301 pr.civ. va admite excepția tardivității recursului și, în consecință, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca tardiv recursul pârâtei Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 Bârgăului.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a fost proprietara imobilului înscris în CF nr.488 Bârgăului, nr.top.342/4/1, teren, de natură fânaț, în suprafață de 8766 mp. situat în P. În anul 2004, reclamanta a procedat la parcelarea terenului și a donat pârâtului parcela cu nr.top.nou 324/4/1/b în suprafață de 240 mp. iar parcela cu nr.top.nou 324/4/1/a în suprafață de 8526 mp. a rămas în continuare în proprietatea sa.
Prin Hotărârea nr.1/15.11.2007 emisă de CNADNR și Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în comuna Bârgăului jud.B N, categoria de folosință fânaț, în suprafață de 1047 mp. identificat prin nr.cadastral 342/4/1. Despăgubirea stabilită în conformitate cu art.6 din Legea nr.198/2004 în cuantum de 18720 lei va fi consemnată pe numele reclamantei în calitate de persoană îndreptățită în conformitate cu art.5 din lege.
La aceeași dată s-a emis și Hotărârea nr.1 de rectificare a hotărârii mai sus menționată, în sensul că despăgubirea în cuantum de 18720 lei va fi consemnată pe numele persoanelor identificate ca titulare a dreptului de proprietate respectiv, reclamanta și pârâtul deoarece la momentul analizării actelor doveditoare ale dreptului de proprietate prezentate de reclamantă, Comisia nu a observat toate înscrisurile de sub B6 din CF nr.488 Bârgăului.
La baza întocmirii acestor hotărâri au stat procesul verbal nr.1 din 15.11.2009 și procesul verbal de rectificare nr.1 a procesului verbal nr.1 din 15.11.2009, în cuprinsul cărora figurează mențiunea că reclamanta nu este de acord cu suma stabilită cu titlu de despăgubire.
În cauză s-a administrat proba privind expertiza tehnică judiciară de evaluare a imobilului supus exproprierii, raportul de expertiză fiind întocmit de expert ing. care a stabilit că terenul supus exproprierii este în suprafață de 1047 mp. este situat în intravilanul localității P, com. Bârgăului, se învecinează cu Drumul European E 576 și dispune de utilități, precum: curent, apă, telefonie, acces la calea publică, etc. și se identifică cu C înscris în CF nr.448 Bârgăului nr.top.342/4/1/ Suprafața expropriată de 1047 mp. se evaluează la 55.000 lei (53 lei/mp) sumă ce rezultă din media aritmetică a celor două metode de evaluare (comparația prin bonitare și comparația directă): 46 lei/mp + 60 lei/mp/ 2 x 1047 mp (125-128 dosar fond)
Potrivit art.9 teza II din Legea nr.198/2004, acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.33/1994 statuează că, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prevăzute de aceștia.
Raportul de expertiză la care face referire textul legal mai sus arătat se efectuează pe parcursul instrumentării cauzei de către instanța de judecată investită cu o acțiune civilă întemeiată pe art.9 din Legea nr.198/2004 și nu se referă la momentul efectuării raportului de evaluare a imobilului expropriat în cadrul procedurii administrative reglementată de Legea nr.198/2004.
Pârâtul recurent s-a prevalat de documentația tehnică de evaluare terenuri întocmită de expertul tehnic în luna februarie 2007, anterior emiterii hotărârilor constestate în prezenta cauză, având ca obiect stabilirea valorii despăgubirilor pentru 77 parcele amplasate în intravilanul loc., Bârgăului și Bârgăului (102 - 120 dosar fond).
Expertul evaluator a arătat că metoda de evaluare folosită pentru terenurile din intravilan este metoda comparației prin bonitare întrucât nu sunt disponibile suficiente informații referitoare la tranzacții similare în zonă, bonitățile fiind posibil de evaluat atât în ceea ce privește elementele de infrastructură, funcțiile economico-sociale ale localității, elementele de poluare, mărimea parcelei și restricțiile de folosire, respectiv destinația pe care o va primi terenul pe baza investiției de restabilire DN 17. Valoarea de bază a terenului este de 5,5 Ron/mp însă expertul omite să precizeze metoda prin care s-a ajuns la această concluzie în condițiile în care oferta, în zona redată spre comparație, este de la 10 euro/mp la 600 euro/mp.
Susținerea pârâtului recurent referitoare la faptul că, la stabilirea cuantumului despăgubirii, expertul trebuia să aibă în vedere doar criteriul bonității așa cum reiese din documentația tehnică întocmită de expertul este nefondată deoarece art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994 prevede un singur criteriu, respectiv prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Prin urmare, în mod legal tribunalul a înlăturat documentația tehnică de evaluare întocmită de expert evaluator întrucât aceasta nu respectă prevederile legale mai sus menționate. Această documentație tehnică cuprinde doar aprecieri teoretice cu privire la modalitățile și criteriile generale de evaluare a terenurilor ce urmează a fi expropriate pentru reabilitarea Km 91+000-116+000, fiind întocmită în lipsa proprietarilor terenurilor propuse pentru expropriere.
Critica pârâtului recurent referitoare la faptul că expertul ing. nu a atașat raportului de expertiză nici un plan de situație a terenului avut în vedere la metoda comparației directe și nu a făcut o descriere a caracteristicilor acestuia este neîntemeiată deoarece expertul a arătat că, în zonă, s-au vândut și s-au cumpărat terenuri situate la circa 300-400 mp distanță față de C din litigiu la prețuri cuprinse între 50-65 lei /mp, exemplificând prețul de 60 lei /mp al terenului care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2251/2006 de notarul public între vânzătorul și cumpărătorul.
Contrar afirmației pârâtului recurent privitoare la faptul că instanța nu a luat în considerare obiecțiunile pârâtului la raportul de expertiză, Curtea constată că la termenul de judecată din 05.02.2009 reprezentanta pârâtului, avocat a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză care au fost încuviințate și comunicate expertului (133-138; 139; 140 dosar fond).
Expertul ing. a răspuns acestor obiecțiuni și a completat raportul de expertiză cu datele aduse la zi concluzionând că suprafața expropriată de 1047 mp se evaluează la 56.255 lei (53,73 lei/ mp), sumă ce rezultă din media aritmetică a celor două metode de evaluare (47,46 lei/mp + 60 lei/mp)/ 2 x 1047 mp (144-147 dosar fond).
Motivul de recurs privitor la reținerea eronată de către tribunal a împrejurării că pârâtul nu a solicitat proba cu contraexpertiza de evaluare este nefondat deoarece verificând această critică Curtea constată că în ședința publică din 05.03.2009 reprezentanta pârâtului, avocat a arătat că nu își poate exprima punctul de vedere asupra acestei completări la raportul de expertiză, deși a fost depus în termen util, la data de 24.02.2009. A arătat că nu formulează cereri prealabile și solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a formula și depune la dosar concluzii scrise. Deși această cerere a fost încuviințată și tribunalul a amânat pronunțarea hotărârii la data de 12.03.2009, iar ulterior la data de 19.03.2009, pârâtul nu a înțeles să formuleze concluzii scrise.
Critica recurentului referitoare la necesitatea administrării unei contraexpertize în cauză astfel încât se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare este nefondată în condițiile în care, pe de o parte pârâtul nu a formulat o cerere în fața primei instanțe conform art.212 pr.civ. iar pe de altă parte, expertul a răspuns obiecțiunilor formulate de pârât procedând la întregirea expertizei tehnice de evaluare a terenului, instanța de fond fiind pe deplin lămurită de concluziile acesteia.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.3041pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtului și, în consecință, va menține sentința atacată ca fiind legală.
În conformitate cu prevederile art.316 raportat la art.274 alin.1 pr.civ. va obliga recurentul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, aflat în culpă procesuală, să plătească intimatei suma de 1190 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial (25, 26).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN, prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, împotriva sentinței civile nr. 161/F din 19 martie 2009, pronunțată în dosarul nr.240+/112/2008, pe care o menține.
Respinge ca tardiv recursul promovat de pârâta COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 198/2004 împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 1.190 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
-- - - --- - -
GREFIER
-
RED./MB
23.10.09/6 ex.
jud.fond:
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
