Expropriere. Speță. Decizia 207/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 207
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de la lângă Curtea de APEL CRAIOVA
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții, ambii cu domiciliul în comuna, sat, județul G, împotriva sentinței nr. 50 de la 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA, cu sediul în,-, județul G, EXPLOATAREA MINIERĂ DE, EXPLOATAREA MINIERĂ DE, ambele cu sediul în, județul G, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic reprezentând intimatul pârât SC SA, lipsind apelanții reclamanți, intimații pârâți EXPLOATAREA MINIERĂ DE, EXPLOATAREA MINIERĂ DE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, Curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic pentru intimatul pârât SC SA a arătat că, în baza art. 287 pct. 2 alin. 2 Cod procedură civilă, consideră că apelul este lovit de nulitate absolută întrucât s-a menționat o dată greșită a pronunțării sentinței instanței de fond.
A pus concluzii de respingere a apelului și de menținere a sentinței pronunțată de instanța de fond.
A susținut că acțiunea este inadmisibilă în raport de Decizia LIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit cadrul juridic care trebuie urmat în cazul acțiunilor care privesc exproprierea unor imobile înainte de 1989, astfel că dispozițiile art. 35 ale Legii 33/1994 nu mai sunt aplicabile acțiunilor judecătorești având ca obiect imobilele expropriate în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 care au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
A solicitat să se rețină excepția lipsei calității procesuale active a apelanților reclamanți, excepție invocată și în fața instanței de fond. Consideră că în baza deciziei nr. 579/2005 Tribunalul Gorja atribuit în lotul reclamantei doar o pivniță și o anexă gospodărească nu și casa și terenul, astfel că și nu au fost niciodată proprietarii casei și terenului, proprietar de drept fiind potrivit adresei nr. 5681/17.12.2007 emisă de Primăria.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la excepția invocată, consideră că, apelanții reclamanți au calitate procesuală activă pentru că, la dosar există un contract de vânzare - cumpărare din care rezultă că au cumpărat imobilul compus din teren intravilan împreună cu o casă de locuit.
Pe fond, a învederat că opinează pentru respingerea apelului ca nefondat deoarece reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe art. 35 din Legea 33/1994, ori prin recursul în interesul legii s-a statuat că retrocedarea imobilelor expropriate anterior anului 1989 poate avea loc numai în condițiile prevăzute de Legea 10/2001.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
1. Prin sentința civilă nr. 53/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dos- s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanți, s-a constatat caducitatea decretului de expropriere și s-a constatat calitatea de proprietari a reclamanților asupra bunurilor care au făcut obiectul expertizei, respingându-se excepția inadmisibilității acțiunii invocată de SC Energetic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul pârât SC Energetic SA.
2. Prin decizia civilă nr. 314/07.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, a fost admis apelul, s- desființat sentința și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
S-a reținut de către instanța de control că, atât prin întâmpinarea formulată cât și prin precizările ulterioare și concluziile scrise formulate de către SC Energetic SA, s-a invocat atât excepția inadmisibilității acțiunii privind caducitatea decretului de expropriere și constatarea calității de proprietari a reclamanților asupra imobilelor din litigiu, în condițiile în care nu a fost urmată procedura instituită de Legea 10/2001, nefiind formulată notificare prin executorul judecătoresc, cât și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în raport de titularii dreptului asupra imobilului ce a fost expropriat în baza Decretului nr. 32/1987, excepții care nu au fost analizate de către instanță, astfel că au fost incidente disp. art. 297 alin. 1.pr.civilă.
Cu ocazia rejudecării cauzei a fost pusă în discuția reprezentanților părților cele două excepții, consilier juridic solicitând admiterea celor două excepții, iar avocat punând concluzii de respingere a celor două excepții.
3. Prin sentința civilă nr. 50/27 februarie 2009 pronunțată în Dosar -, Tribunalul Gorja respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta SC Energetic SA, cu sediul în,-, jud. G, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de aceeași pârâtă și a respins acțiunea reclamanților și, domiciliați în com., jud. G, ca inadmisibilă, împotriva pârâților SC Energetic SA, și.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a constatat că, prin decizia civilă nr. 579/27.05.1980 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 1913/1979 au fost atribuite în loturile moștenitorilor autorului, soțul autoarei, bunurile imobile existente la data decesului, reclamantei fiindu-i atribuită în lot o pivniță și o anexă cu 2 camere, iar autoarei un grajd cu fânar, casă cu 3 camere și teren în valoare de 575 lei.
Prin decizia nr. 8042/30.11.1998 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, aflată la filele 58-60, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei nr. 1889A/22.06.1998 pronunțată de Tribunalul Gorj în dos. nr. 3493/1998 și a sentinței civile nr. 1387/24.02.1998 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dos. nr. 28/1996, sentință prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și și au fost obligați pârâții și, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie acestora o casă cu 3 camere din lemn, acoperită cu țiglă, un grajd cu fânar, o construcție cu 2 camere situată pe un teren de casă pe raza satului în suprafață de 800.p și s-a constatat nul actul de vânzare-cumpărare nr. 2936/05.04.1994.
Potrivit art. 35 din Legea 33/1994," dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică".
Art. 36 din aceeași lege a arătat că "cererea de retrocedare se va adresa tribunalului, care verificând temeiurile acesteia, va putea dispune retrocedarea, situație în care prețul imobilului se va stabili ca și în situația exproprierii și nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată."
S-a constatat de către tribunal că, dispoziția art. 35 din Legea 33/1994 pe care reclamanții și-au întemeiat cererea nu pot fi invocate în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 06.03.1945-22.12.1989, dacă acestea sunt introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
După intrarea în vigoare a Legii 10/2001privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06.03.1945-22-.12.1989, retrocedarea imobilelor expropriate anterior anului 1990 poate avea loc numai în condițiile prevăzute de art. 11 din Legea 10/2001, în acest sens fiind și decizia nr. 53/04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a decis că dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994 nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 06.03.1945-22.12.1989 introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, decizie obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă.
4. Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel în termen și motivat, reclamanții și .
Criticile sunt în esență următoarele: în mod greșit s-a respins ca inadmisibilă acțiunea promovată, în condițiile în care reclamanții nu au solicitat retrocedarea imobilului litigios pentru a urma calea legii speciale, formulând o acțiune în constatare, deoarece imobilul nu a fost niciodată preluat și nu s-a pierdut posesia asupra acestuia. Susțin în acest sens, că despăgubirea primită de autoare a fost restituită la cerere pârâtei, aceasta fiind o dovadă în plus nerealizării scopului exproprierii.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței, respingerea excepției și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Apelul este fondat și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin cererea introductivă de instanță, formulată la data de 28.08.2007, reclamanții nu au formulat o acțiune în realizarea dreptului, ci o acțiune în constatare, sens în care au solicitat să se constate caducitatea decretului de expropriere nr. 32/1987 și existența dreptului lor de proprietate asupra imobilului teren și construcții descris în cerere, având în vedere faptul că decretul este ineficace din punct de vedere juridic în condițiile în care scopul exproprierii nu a fost realizat - extindere lucrări miniere la cariera, iar autoarea și ulterior reclamanții, nu au fost deposedați și continuă să stăpânească imobilul și în prezent.
Este adevărat că, în drept acțiunea a fost motivată pe disp. art. 35, 36 din Legea 33/1994, dar față de obiectul clar al cererii, instanța a fost legal investită cu o acțiune în constatare încadrabilă în disp. art. 111 Cod procedură civilă, art. 481 Cod civil, art. 44 alin. 2 și 3 din Constituția României și art. 1 Protocolul 1 din CEDO.
Așadar - deși este o cerere în materie de expropriere ce atrage competența materială în primă instanță a tribunalului, în sensul disp. art. 2 pct. 1 lit. f Cod procedură civilă - față de obiectul acesteia în constatarea caducității decretului de expropriere și a existenței dreptului de proprietate, precum și de motivele ce o susțin, potrivit cărora bunul nu a fost preluat efectiv de expropriator și scopul exproprierii nu s-a realizat, acțiunea reclamanților nu se încadrează în drept în dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994, ci în disp. art. 111 teza I Cod procedură civilă, potrivit cărora partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept.
Într-adevăr, cererea în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, potrivit art. 111 teza II Cod procedură civilă.
Dar, față de împrejurarea de fapt arătată în sensul că nu a avut loc o deposedare a imobilului litigios, aceștia nu au calea unei acțiuni în realizarea dreptului - revendicare/ retrocedare, întrucât aceasta presupune pierderea posesiei bunului.
Cum reclamanta nu a investit instanța cu o acțiune în realizarea dreptului, ci cu o acțiune în constatare admisibilă în raport cu disp. art. 111 Cod procedură civilă, aplicarea în speță de către tribunal a deciziei nr. 53 /2007 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, este greșită.
În aplicarea corectă a acestei decizii, rezultă că dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994 nu sunt incidente acțiunilor în retrocedarea imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, deoarece legea specială în al cărei domeniu de reglementare intră și aceste imobile, înlătură aplicabilitatea legii generale în materie de expropriere, ceea ce are ca efect inadmisibilitatea acestor acțiuni.
Or, în cauză, chiar dacă imobilul în litigiu a fost expropriat în anul 1987 și acțiunea a fost promovată după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, aceasta nu are ca obiect retrocedarea imobilului expropriat, pentru a fi inadmisibilă în raport cu dezlegarea de drept obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă, dată în recurs în interesul legii de ÎCCJ prin Decizia 53/2007.
Considerentele ce au stat la baza respingerii ca inadmisibilă acțiunii și soluția astfel pronunțată, au condus la neanalizarea pe fond cererii, din perspectiva caracterului întemeiat sau nu al acesteia, nefiind suficientă analizarea excepției de fond a lipsei calității procesuale active.
Așadar, este incident cazul de desființare a sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe prev. de art. 297 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, întrucât în mod greșit prima instanță, respingând în final ca inadmisibilă cererea, a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții, ambii cu domiciliul în comuna, sat, județul G, împotriva sentinței nr. 50 de la 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA, cu sediul în,-, județul G, EXPLOATAREA MINIERĂ DE, EXPLOATAREA MINIERĂ DE, ambele cu sediul în, județul G, având ca obiect expropriere.
Desființează sentința nr. 50 de la 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Civilă în dosarul nr- și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Gorj.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iulie 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
4 ex/21.07.09
Tehnored.
Jud. fond
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tatiana Rădulescu
