Pretentii civile. Speta. Decizia 4572/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4572
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Marin Covei
Grefier - -
**************************************
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 25 iunie 2009, privind judecarea recursului formulată de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D, împotriva sentinței nr. 4183 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA GENERALĂ DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, intimații reclamanții, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinita.
Dezbaterile din ședința publică din data de 25 iunie 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
URTEA
Asupra recursului de față;
Constată că la data de 05.10.2007, reclamanții, au formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Statul Român - reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate existența unei discriminări salariale între magistrați pe de o parte și demnitarii și funcționarii publici; să fie obligați pârâții la plata de despăgubiri cauzate prin neacordarea indexărilor salariale, actualizate și la acordarea indexărilor salariale în continuare, cu dobânzile legale pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 și până la efectuarea plății despăgubirilor, și efectuarea mențiunilor corespunzătoare privitoare la creșterile salariale în cărțile de muncă.
Au solicitat citarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminării, care este obligatorie potrivit art.27 alin.3 din OG137/2000.
La data de 20.09.2008 MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ICCJ a formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibilă. A invocat exceptia necompetentei materiale a instantei in baza art. 27 al. 1 din OUG nr. 137/2000, competenta fiind instanta de drept comun.
Pe fondul cauzei solicitat respingerea actiunii ca inadmisibilă, deoarece nu sunt aplicabile disp. art 2 al. 2 din OUG nr. 137/2000, fiind acordate măriri suplimentare personalului contractual, care nu este salarizat in baza coeficientilor de multiplicare si a valorii de referintă sectorială utilizată pentru salarizarea magistratilor.
Direcția Generală a Finanțelor Publice-D pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinarea depusă la data de 03.10.2007 a invocat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că reclamanții au raporturi de muncă cu MINISTERUL PUBLIC, nu cu Ministerul Economiei și Finanțelor. iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 4183 din 16 iunie 2008 respins excepția necompetenței materiale instanței.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință respins acțiunea față de acest pârât.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâților Statul Român - reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A fost obligat pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lânga Inalta C de Casatie și Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism să acorde reclamanților indexările prevăzute de art. 1 din OG nr. 10/2007.
A fost obligat pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie și Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism să plătească reclamanților diferențele de drepturi bănești rezultate din aplicarea indexării prevăzute de ar.1 din OG nr.10/2007 astfel: - 9455,87 lei, -8152,42 lei, -7896, 5 lei, -7437,22 lei, -7178,29 lei, sume nete actualizate în funcție de indicele de inflație până în luna februarie 2008 la care s-a adăugat și dobânda legală aferentă pe perioada ianuarie 2007 - februarie 2008 și care vor fi actualizate în continuare și se va adăuga dobânda legală până la data plății efective.
A fost obligă pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie și Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie și Justitie -Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism.
A fost obligat chematul în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor, să aloce fondurile necesare efectuării plății sumelor cuvenite reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții sunt procurori a Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și se consideră discriminați, deoarece judecătorilor de la ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Curtea Constituțională și procurorilor de la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție le au fost aplicate indexările prevăzute de art 1-4 din OG nr 10/31 01 2007.Fiind exceptați judecătorii de la Curțile de Apel,Tribunale și Judecătorii.
Față de această situație instanța apreciat că în cauză sunt aplicabile următoarele prevederi legale: art. 1 din OG nr. 10/2007; Lega nr. 154/1978 anexa 2/2 de la punctul 7 la 15; art. 126 alin 1 din Constituția României, art. 2 alin 1 - 3 și art. 27 din OG nr. 137/2000, care au următorul conținut:
Art. 1 din OG nr. 10/2007 - In anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar,aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare,astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr 323/2006, avute la data de 31 12 2006,se majorează în 3 etape, astfel:
- a) cu 5 % începând cu data de 01 01 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
- b) cu 2% începând cu data de 01 04 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
- c) cu 11 % începând cu data de 01 10 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Anexa 2/2 de la punctul nr. 7 la 15 din Legea nr. 154/1976 - Curtea Supremă de Justiție:
7.Președinte - 20,300
8.Vicepreședinte - 17,900
9.Președinte de Secție-15,200
10.Judecător - 13,900
Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție:
11.Procuror general - 16,500
12.Prim adjunct al procurorului general - 14,600
13.Adjunct al procurorului general - 14,300
Curtea Constituțională
14 Președinte - 20,300
15 Judecător - 17,900
Art. 126 alin 1 din Constituția României - justiția se realizează prin ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
Art. 2 alin 1-3 și art. 27 din OG nr. 137/2000
1.Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se întelege oric deosebire excludere, rstricție sau prferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie,limbă,religie,categorie socială,convingeri, sex,orientare sesuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă,infectare,apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea,înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în conditii de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice.
2.Dispozitia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzut la alin (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.
3.Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Conform prevederilor art. 126 alin 1 din Constituția României " Justiția se realizează prin ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
Prin art. 1 din OG nr. 10/2007 s-a prevăzut majorarea în 3 etape, a salariilor din sectorul bugetar după cum urmează:
a) cu 5% începând cu data de 01 01 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2% începând cu data de 01 04 2007, față de nivelul din luna martie 2007,
c) cu 11 % începând cu data de 01 10 2007,față de nivelul din luna septembrie 2007.
Dar au fost majorate și salariile judecătorilor de la ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Curtea Constituțională și procurorilor de la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
De la majorările respective au fost exceptați judecătorii si procurorii de la curțile de apel, tribunale și judecătorii fără a se preciza natura excluderii.
Astfel că în cauză sunt incidente prev. Art. 2 alin 1 din OUG nr. 137/2000, reclamanții fiind discriminați prin nemajorarea salariilor în 3 etape în anul 2007 conform art. 1 din OG nr. 10/2007.
Susținerea pârâților Ministerul d e Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, în sensul că reclamanții au un statut special și au beneficiat de creșteri substanțiale ale salariilor în anul 2006 cât și în anul 2007 nu a fost primită de instanța pentru următoarele considerente:
Reclamanții - procurori - având un statut special primesc pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal. Baza acestui salariu o reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară procurorii, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții - procurori cu salariul nominal.
In mod normal, raportul dintre salariul nominal și salariul real, trebuie să fie același, adică în perioade diferite cu aceeași sumă de bani primită să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai in acest sens statul intervine anual și indexează salariile, salariaților bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
In acest sens s-a procedat la majorarea salariilor conform art. 1 din OG nr. -, majorare de la care au fost excluși judecătorii de la judecătorii,tribunale și Curțile de Apel, astfel că în cauză sunt incidente prev. art. 2 alin 1 din OG 137/2000.
Deoarece pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și
Justiție B, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, nu au eliminat discriminarea reclamanților li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea de drepturi bănești de care au fost lipsiți prin excluderea de la majorarea salariilor prin indexare începând cu data de 01.01.2007.
Cu privire la exceptiile invocate instanta s-a pronuntat astfel:
A respins exceptia necompetentei materiale a instantei si exceptia inadmisibilitătii invocate de pârâtul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Justiție și Casație, deoarece odată constatată existența discriminării, art. 21 din OG nr. 137/2000 prevede posibilitatea persoanei discriminate să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Ori, dispozițiile art. 281 din Codul muncii prevăd că jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice între partenerii sociali.
De asemenea, potrivit art. 295 alin 2 din Codul muncii, prevederile Codului muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă".
Pe de altă parte, în conținutul art. 5 și 6 Codul muncii este reglementată instituția discriminării, în ceea ce privește drepturile prevăzute în legislația muncii, astfel încât competența de soluționarea acestei cereri, în primă instanță, aparține - conform art. 2 pct1 lit. c cod procedură civilă - tribunalelor (secției conflicte de muncă și asigurări sociale).
A admisexcepția lipsei calității procesuale pasiveinvocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință respins cererea față de acest pârât, având în vedere că acesta nu are atribuții privind plata drepturilor de natură salarială către reclamanți, reclamanții nefiind angajații acestei instituții.
Instanța a admiscererea de chemare în garanțiea Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Justiție și Casație și a obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare achitarii sumelor cuvenite reclamantilor.
Astfel otrivit p. art.118 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții, potrivit art. 19 din aceasta lege, de a dispune masurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, pentru asigurarea echilibrului bugetar si aplicarea politicii financiare a statului, precum si cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare.
Potrivit art. 3 alin. 1 din HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în acest sens, următoarele atribuții: elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată si plătită, dacă nu este aprobată potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
Împotriva sentinței, la data de 04.08.2008, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor prin DGFP D, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată,susține greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție a MEF, întrucât acest minister nu are prerogativa de a stabili bugetele altor ordonatori de credite și nici de a administra aceste bugete, rolul său în elaborarea proiectului bugetului fiind, pe lângă altele, de a cuprinde și centraliza proiectele de bugete ale celorlalți ordonatori de credite.
Precizează că deși are o funcție foarte importantă în cadrul sistemului finanțelor publice, nu există nici o prevedere legală care să atribuie acestuia rol de garant pentru alte instituții publice. Că nu există nici un temei legal în baza căruia Ministerul Economiei și Finanțelor să poată fi obligat să garanteze obligațiile altor instituții publice, iar în ceea ce privește fondurile cuprinse în bugetele de cheltuieli ale instituțiilor publice sau fondurile necesare unor cheltuieli neprevăzute, acestea se alocă ordonatorilor principali de credite conform procedurilor din Legea nr. 500/2002, prin adoptarea bugetului de stat sau prin alocarea sumelor necesare din fondul de rezervă la dispoziția Guvernului, prin Hotărâre de Guvern.
Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice se privește ca nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente:
Susținerile recurentului sunt neîntemeiate, acest minister având calitate procesuală pasivă în ceea ce privește calitatea sa de chemat în garanție în condițiile în care dispozițiile art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, stipulează faptul că activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat; că dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțelor publice prevăd că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar prevederile art. 3 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii prevăd faptul că Trezoreria Statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
Lipsa mențiunii din hotărâre, referitoare la obligativitatea acestui minister de adopta un proiect de rectificare al bugetului Ministerului Public pe anul 2008, ar duce la blocarea acesteia și la imposibilitatea executării în privința acordării drepturilor salariale solicitate prin acțiune, respectiv acordarea indexărilor prevăzute de OUG nr. 10/2007.
Pe de altă parte, sunt reale susținerile recurentei că HG nr. 208/2005, invocat de către prima instanță în considerentele hotărârii, a fost abrogat prin HG nr. 495/2007 însă acest din urmă act normativ, care reglementează activitatea Ministerului Economiei și Finanțelor este similar, astfel încât dispozițiile art. 25 din noua hotărâre de guvern sunt identice cu vechea prevedere (art. 3 alin. 1 din HG nr. 208/2005).
Se poate adăuga și faptul că la întâlnirea din 11 iunie 2008, Comisia de unificare a practicii judiciare de la nivelul a stabilit faptul că Ministerul Finanțelor are calitate procesuală pasivă, în calitate de chemat în garanție în litigiile având ca obiect dreptzrile salariale ale magistraților, stipulându-se că excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a acestui minister este nefondată, atâta timp cât bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor de stat nu pot fi modificate prin alocarea unor drepturi salariale, salariaților lor, impunându-se ca Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale câștigate în instanță de către magistrați, funcționarii publici și personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor.
Față de cele arătate, se va constata că în mod întemeiat prima instanță a reținut calitatea procesuală pasivă recurentului, în calitatea sa de chemat în garanție, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 296 cod procedură civilă, recursul declarat se privește ca fiind nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D, împotriva sentinței nr. 4183 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA GENERALĂ DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, reclamanții,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/IE/14.07.2009
fond:
OPINIE SEPARATĂ
Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Conform art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Astfel pentru a fi întemeiată o cerere de chemare în garanție trebuie să existe în sarcina garantului o obligație de garanție legală sau convențională.
Această condiție nu este îndeplinită în cauza de față deoarece pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu datorează garanție pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ambii fiind ordonatori principali de credite.
Art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul MINISTERUL PUBLIC, iar chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat și în rectificarea acestuia dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 500/2002, care prevede că, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Într-adevăr, art. 19 alin. 1, li. A din Legea 500/2002 prevede că, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție dar în lipsa unei propuneri de introducere în buget din partea ordonatorului principal de credite, nu se poate prezuma culpa viitoare a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la virarea acestor sume.
Față de aceste aspecte Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea față de acest pârât.
Judecător,
- -
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Marin Covei
