Expropriere. Speță. Decizia 21/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 21/A/2009
Ședința publică de la 20 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR reprezentat de DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S împotriva sentinței civile nr. 952 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată M - PRIN CONSISTORIUL SUPERIOR AL BISERICII DIN ROMÂNIA și pârâta intimată PRIMĂRIA ORAȘULUI M - PRIN PRIMAR.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului și având în vedere cererea formulată de apelantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice de judecare a cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea civilă formulată la 21.08.2008 sub dosar nr- reclamanta M prin Consistoriul Superior al Bisericii din România a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu și Primăria Orașului M solicitând:
- să se constate nulitatea actului de expropriere, decizia nr. 1/1946 a Comisiei Locale de expropriere M și a deciziei nr. 71/1946 a Comisiei de Plasă în ceea ce privește imobilul locaș de cult înscris în CF 60 M cu nr. top 111;
- să se constate nulitatea actului de expropriere, decizia nr. 1/1946 a Comisiei Locale de Expropriere M și a deciziei nr. 71/1946 a Comisiei de Plasă în ce privește imobilul înscris în CF 60 M cu nr. top 543;
- să se dispună rectificarea cărții funciare prin radierea înscrierilor efectuate în baza actelor menționate și reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor pe numele fostului proprietar: M.
În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că imobilele identificare prin acțiune au aparținut reclamantei, fiind expropriate de Statul Român în baza Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea Reformei Agrare. Reclamanta susține că exproprierea a fost în mod eronat extinsă și asupra acestor imobile (locaș de cult și cimitir) care nu făceau obiectul legii respective care viza pământurile, proprietățile agrare și bunurile agricole.
În al doilea rând, se arată că imobilele sunt folosite și în prezent de comunitatea evanghelică din M, exproprierea de fapt neavând loc niciodată.
În drept se invocă dispozițiile art. 33 și 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 și art. 3 din Legea nr. 187/1945.
Acțiunea a fost înregistrată inițial la 18.01.2008 sub nr- la Judecătoria Sibiu, care, prin sentința civilă nr. 285/2008, a declinat competența de soluționare a acțiunii precizate în favoarea Tribunalului Sibiu.
Prin întâmpinare (fila 29 dosar fond) pârâta Primăria Mai nvocat lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Orașului M pentru că aceasta nu are personalitate juridică, iar calitatea de proprietar al bunurilor litigioase o are unitatea administrativ teritorială, orașul M.
Pe fond a fost de acord cu admiterea acțiunii.
Ulterior, reclamanta a precizat acțiunea în sensul că a chemat în judecată, în calitate de pârât, și Orașul M prin Primar.
Prin sentința civilă nr. 952/2008 Tribunalul Sibiua admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta M prin Consistoriul Superior al Bisericii împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Orașul M prin Primar.
S-a constatat nulitatea actului de expropriere, decizia nr. 1/1946 a Comisiei Locale de expropriere M și decizia nr. 71/1946 a Comisiei de Plasă în ceea ce privește imobilul locaș de cult înscris în CF 60 M nr. top 111 și imobilul cimitir înscris în CF 60 M nr. top 543.
S-a dispus rectificarea cărții funciare în sensul radierii înscrierilor efectuate în baza actelor nule conform celor de mai sus (B 21) și reînscrierea acestor imobile pe numele fostului proprietar, M.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu Primăria M.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut și motivat următoarele cu referire la competența materială de soluționare a cauzei:
Conform art. 2 pct. 1 lit. f Cod procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de expropriere.
Față de aceste dispoziții legale și de împrejurarea că revendicarea locașului de cult constituie cererea principală, celelalte fiind accesorii în acțiunea de față, tribunalul a apreciat că este instanța competentă pentru a soluționa cauza pe fond.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M, aceasta este întemeiată și a fost admisă, cu consecința respingerii acțiunii față de această pârâtă. Primăria, ca structură funcțională a administrației publice locale, nu are personalitate juridică și nu poate sta în judecată în litigiile privind patrimoniul unității administrativ teritoriale, această calitate având-o aceasta din urmă.
Asupra fondului cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Imobilele în litigiu reprezintă:
- locașul de cult înscris în CF 60 M nr. top 111;
- cimitirul înscris în CF 60 M nr. top 543;
și au fost proprietatea Bisericii M, fiind apoi expropriate de Statul Român prin Decizia nr. 71/1946 în baza Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea Reformei Agrare.
Măsura de expropriere dispusă contravenea chiar dispozițiilor de la acea vreme, cum rezultă din textul actului normativ care a stat la baza exproprierii, dar și din adresa Ministerului Agriculturii și Domeniilor nr. - din 17.03.1948 (fila 7 dosar fond judecătorie).
Din această adresă rezultă clar că Legea privind Reforma Agrară și Legea nr. 485/1944 nu au avut ca obiect locașurile de cult și cimitirele, astfel că numai din eroare s-au putut prelua aceste bunuri.
În plus, pârâții nu au contestat împrejurarea susținută de reclamantă, aceea că imobilele au rămas în stăpânirea de fapt a reclamantei având și în prezent aceeași destinație, respectiv biserică și cimitir evanghelic.
OUG nr. 94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002 privind restituirea bunurilor ce au aparținut cultelor religioase prevede o procedură specială pentru redobândirea acestor bunuri, cu excepția locașurilor de cult referitor la care se arată că va fi adoptată o lege specială (art. 1 alin 1 și 2). Astfel de legi cu privire la locașurile de cult ce au aparținut cultului evanghelic nu au fost adoptate (așa cum există pentru cultul greco-catolic sau mozaic), ca urmare reclamanta este îndreptățită să obțină restituirea pe calea dreptului comun.
Pentru toate aceste motive, s-a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea actului de expropriere care nu a respectat actele normative în vigoare la data emiterii lui și se va restabili situația anterioară de CF prin reîntoarcerea imobilului la proprietarul anterior.
Împotriva aceste hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate.
În expunerea criticilor se arată următoarele:
- instanța de fond nu a stabilit cine este continuatorul în drepturi și obligații a celor două comisii și numai față de acea persoană juridică să se pronunțe hotărârea;
Se susține că față de dispozițiile Legii nr. 187/1945, orașul M este continuator în drepturi și obligații al comisiilor emitente a actelor de expropriere, motiv pentru care instanța trebuia să admită acțiunea numai în contradictoriu cu acesta.
- instanța de fond trebuia, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998, să stabilească cărei persoane juridice îi aparține domeniul public în care se regăsesc respectivele bunuri;
Prin întâmpinare, Orașul Maa rătat că nu se opune admiterii apelului ținând seama că, referitor la fondul acțiunii principale, nu intervin schimbări.
Consistoriul Superior al Bisericii, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu s-a solicitat administrarea de probe noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 295 Cod procedură civilă, Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
E de necontestat că imobilele în litigiu, locaș de cult și cimitir, înscrise în CF 50 M nr. top 111 și 543 au fost proprietatea reclamantei și au fost expropriate de către Statul Român în baza Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare.
De asemenea, este de necontestat că imobilele au rămas până în prezent în posesia reclamantei și că decizia de expropriere contravenea dispozițiilor Legii nr. 187/1945, aspect de altfel recunoscut chiar de Ministerul Agriculturii și Domeniilor imediat după expropriere în anul 1948, conform adresei de la fila 7 (dosarul Judecătoriei nr-).
Prin urmare, corect instanța de fond a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
Prin criticile aduse hotărârii, pârâtul invocă, în esență, excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, excepție invocată pentru prima dată în calea de atac a apelului.
E de precizat că, în fața instanței de fond, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentanți, nu a invocat apărări, excepții, nu a depus întâmpinare, iar, potrivit încheierii de amânare a pronunțării, având cuvântul în dezbateri, a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii.
Numai față de calitatea procesuală pasivă a Primăriei a arătat că aceasta nu are calitate, ci orașul ca unitate administrativ teritorială.
Susținerile apelantului nu pot fi primite. Imobilul în litigiu a fost expropriat abuziv în temeiul Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, lege care în dispozițiile art. 3 prevede că bunurile se expropriază în favoarea statului.
Reforma agrară, în contextul istoric de după 1945, a constituit o expropriere de interes național, astfel cum rezultă din chiar cuprinsul Legii nr. 187/1945.
Iar potrivit dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 statul este persoana juridică în raporturile juridice la care participă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații. Statul participă în asemenea raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care prin norme speciale se stabilește un alt organ în acest scop.
Față de cele reținute, Curtea constată că în mod corect acțiunea a fost admisă și față de Statul Român, în favoarea căruia s-a dispus exproprierea, de altfel, nelegală.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat prezentul apel, hotărârea atacată fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor B împotriva Sentinței Civile nr. 952/6 octombrie 2008 a Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr-.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /6 ex/27.02.2009
Jud. fond:
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc
