Expropriere. Speță. Decizia 215/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.215/A/2008
Ședința publică din 17 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 32 din 24 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâții Consiliul Local al municipiului C-N, Primarul municipiului C-N și Agenția Domeniilor Statului, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă reprezentanta intimatului pârât Primarul municipiului C-N, cons.jur., care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți din proces.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de23 iunie intimatulpârât Consiliul Local al municipiului C-N a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.
Nefiind cereri în probațiune de formulat instanța, în urma deliberării, în temeiul art.150 proc. civ. închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea apelului potrivit întâmpinării de la dosar și menținerea sentinței tribunalului Cluj, ca legală și temeinică.
După terminarea dezbaterilor, dar înainte de deliberare, se prezintă în reprezentarea apelantelor reclamante, din Baroul București cu împuternicire avocațială la dosar.
Solicită, în probațiune, repunerea cauzei pe rol și efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară pentru identificarea terenului din litigiu, arătând că reclamantele au fost tot timpul în posesia acestuia, nu au încasat despăgubiri și drept urmare terenul din litigiu nu a fost expropriat.
Instanța, în urma deliberării, respinge cererea în probațiune formulată de către reprezentanta apelantelor, ca nefiind utilă soluționării cauzei raportat la obiectul apelului și celor puse în discuția reprezentantei apelantelor la termenul anterior, respectiv, dacă instanța poate pronunța o soluție contrară unei decizii dată în interesul legii, și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantelor susține apelul așa cum este formulat, solicită admiterea lui, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe motiv că terenul a rămas în posesia apelantelor, acestea nu au beneficiat de nici un fel de despăgubiri pentru terenul din litigiu și este folosit în prezent de reclamante. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 32/24 ianuarie 2008 Tribunalului Cluja fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul Municipiului C-N și Agenția Domeniilor Statului C-N, și respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamantele și împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N având ca obiect expropriere.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii nu poate fi primită în condițiile în care reclamantele au formulat o acțiune având natura juridică a unei cereri în revendicare pentru imobilul supus exproprierii prin Decretul nr. 422/1977.
Faptul că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, pentru imobilele preluate de stat în perioada de referință a legii, măsurile reparatorii sub forma restituirii în natură sau prin echivalent se acordă potrivit procedurii prevăzută de acest act normativ, nu înlătură dreptul reclamantelor de a se adresa pe cale de acțiune instanței de judecată pentru valorificarea dreptului pretins în calitate de proprietară tabulară și, respectiv, moștenitoare a proprietarei tabulare.
O interpretare contrară ar echivala cu încălcarea dreptului de acces la justiție prevăzut prin dispozițiile art. 21 din Constituția României, republicată, potrivit cărora "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."
Instanța mai reținut și aplicarea în cauză a disp. art. 20 din Constituție și cele ale art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în conformitate cu care "orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un termen rezonabil de către o instanță care va hotărî asupra contestației sale asupra drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil "
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul mun. C-N, instanța a reținut că este întemeiată pentru că în materia restituirii proprietăților, primarului i-au fost acordate atribuții limitate și calitate procesuală pasivă în anumite situații prevăzute prin art.21 și 26 din Legea nr.10/2001, or, în cauză, reclamantele nu și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile acestei legi. Mai mult, prin adresa nr.1103/452/29.11.2007 emisă de pârât se atestă faptul că, pentru imobilul în litigiu nu există depusă notificare în temeiul legii speciale.
În cazul pârâtei Agenția Domeniilor Statului, tribunalul a invocat din oficiu la termenul de judecată din data de 24.01.2008 excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție pe care a admis-o în condițiile în care această pârâtă nu deține asupra imobilului din litigiu un drept de proprietate sau un drept de administrare și nici nu se află în posesia imobilului.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 care dau dreptul persoanelor de la care imobilele au fost preluate prin expropriere de a solicita retrocedarea lor dacă în termen de un an nu au fost începute lucrările în vederea cărora au fost expropriate, în literatura de specialitate și în practica judiciară interpretându-se aceste dispoziții ca fiind aplicabile tuturor exproprierilor indiferent de data la care au avut loc iar termenul de un an curge de la data intrării în vigoare a actului normativ.
Totuși, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 s-a apreciat că persoanele îndreptățite la retrocedarea imobilelor nu mai pot uza de dispozițiile Legii nr. 33/1994 pentru imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prin introducerea unor acțiuni ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În acest sens este și Decizia nr. 53 din 04.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii în care s-a apreciat faptul că reglementarea cuprinsă în Legea nr. 10/2001 are un caracter special în raport cu dispozițiile Legii nr. 33/1994 și oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natură și prin măsuri reparatorii în echivalent a imobilelor preluate în perioada de referință a legii.
Ca urmare, câtă vreme Legea nr. 10/2001 constituie o lege specială, reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, precum și de imediată aplicare, deoarece interesează ordinea publică, iar Legea nr. 33/1994, care reglementează cadrul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, are un caracter general față de Legea nr. 10/2001, se constată că dispozițiile art. 35 ale acestei din urmă legi nu sunt aplicabile acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 care au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal reclamantele, solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
Reclamantele au criticat sentința atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că instanța nu analizat cererea lor sub toate aspectele. Astfel, instanța de fond reținut că după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, persoanele îndreptățite la retrocedarea imobilelor nu mai pot uza de dispozițiile Legii nr. 33/1994 pentru restituirea imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Instanța de fond însă în mod greșit nu ține seama de situația persoanelor care, din motive independente de voința lor nu au putut uza în termenele legale de dispozițiile Legii nr.10/2001, situație în care, au deschisă calea acțiunii pe temeiul Legii nr. 33/1994. Instanța de fond nu le-a dat posibilitatea de a demonstra că au fost în eroare în ce privește situația juridică a acestui teren, iar faptul că ele au folosit acest teren, care nu intrat niciodată în posesia statului, le-a întărit convingerea că nu a fost eexpropriat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază apelul nefondat și, în consecință, în baza art.296 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art.35 din Legea nr. 33/1994, text de lege în baza căruia au solicitat restituirea suprafeței de 480 mp teren, ce a fost expropriat în baza Decretului nr.422/1977.
Prin textul art.35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică se prevede că "dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s- făcut o nouă declarare de utilitate publică".
Această dispoziție, ca și cea prevăzută în art.481 civil, nu mai pot servi ca temei în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 după intrarea în vigoare Legii nr.10/2001.
Reglementarea cu caracter special din art.1 alin.1 a Legii nr.10/2001, oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natură și prin măsuri reparatorii în echivalent. În această privință, art.11 alin.1 din Legea nr.10/2001 mai prevede că "imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate, se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale".
Dispozițiile din alineatele următoare ale art.11 din Legea nr.10/2001, asigură realizarea în practică întregii proceduri de restituire și, respectiv, măsurilor reparatorii în echivalent, constituind cadrul juridic special, pentru cererile de retrocedare imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, singurul ce poate fi invocat după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Prin urmare, atâta vreme cât Legea nr.10/2001 constituie o lege specială, reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, deoarece interesează ordinea publică, iar Legea nr. 33/1994 are un caracter general față de Legea nr.10/2001, dispozițiile art.35 din această lege nu sunt aplicabile acțiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Această interpretare este în concordanță și cu disp. art.6 alin.2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, potrivit căruia "bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale reparatorii".
În acest sens s- pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legi prin Decizia nr.53 din 4 iunie 2007, prin care s-a apreciat faptul că, reglementarea cuprinsă în Legea nr.10/2001 are un caracter special în raport de disp. Legii nr. 33/1994 și că oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natură sau măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele preluate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Legea nr.10/2001, suprimă așadar, acțiunea dreptului comun al revendicării, dar nu și accesul la un proces echitabil, întrucât, ca lege nouă, perfecționează sistemul reparator și procedural, controlul judecătoresc al reparațiilor, prin accesul deplin la trei grade de jurisdicție în condițiile art.21 alin.1 și 3 din Constituție și ale art.6 din Conveția Europeană a Drepturilor Omului.
Soluția instanței de fond, fiind pronunțată în sensul celor reținute, este sentință legală și temeinică, apelul reclamantelor urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr.32 din 24 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
în concediu de odihnă,
semnează președinte instanță,
Red. IA dact.GC
7 ex/13.10.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu
