Expropriere. Speță. Decizia 226/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.226
Ședința publică din 7 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta - COM SRL, cu sediul în P,- bis, jud. P, și de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCȚIILOR ȘI TURISMULUI - COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE SA-DRDP B, cu sediul în B,- sector 6, reprezentat prin Cabinetul de Avocatură cu sediul în B,- -1.1.11 sector 5, împotriva sentinței civile nr. 88/14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului apelantei-pârâte să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 7 decembrie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor civile de față, reține;
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Prahova sub nr- reclamanta - COM SRL a chemat în judecată pe pârâtul STATUL R PRIN COMPANIA NATIONALA DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună stabilirea despăgubirilor pentru terenul in suprafata de 996,36 mp, constând în valoarea reală a terenului și prejudiciul cauzat pentru suprafața expropriată situată în intravilanul municipiul P,-.
In motivarea actiunii reclamanta arătat că prin Hotărârea nr.70/29.10.2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004 s-a dispus exproprierea terenului său de 996,36. pentru suma de 40.740,44 lei, considerându-l eronat teren extravilan, iar acest preț este derizoriu, nu reprezintă valoarea reală a suprafeței și nici prejudiciul cauzat societății.
A precizat reclamanta că este vorba de un teren de aproape 1000. situat în intravilan, într-o zonă cu o puternică dezvoltare economică, pe care urma să realizeze un hotel și alte edificii, astfel că în opinia sa i se cuvine o despăgubire de 800.000 euro.
În baza art.115 Cod procedură civilă pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că expropriatorul a stabilit corect cuantumul despăgubirilor, iar terenul este amplasat pe centura P vest și nu în zona urbană a orașului, cum eronat a susținut reclamanta, fiind o zonă fără construcții și fără utilități, cu categoria de folosință arabil.
După administrarea probatoriilor prin sentința civilă nr. 88/14 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei o despăgubire de 46.629,65 euro, reprezentând valoarea reală a terenului expropriat din P,- jud. P, în suprafață de 996,36 mp, plata acestei despăgubiri urmând a se efectua în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, la cursul de referință BNR din ziua efectuării plății.
În baza aceleiași hotărâri, s-a respins capătul de cerere privind plata prejudiciului cauzat reclamantei, ca urmare a exproprierii și a fost obligat pârâtul să achite acesteia suma de 6.800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin Hotărârea nr. 70/29.10.2007 emisă de pârâtă, s-a dispus exproprierea terenului aparținând reclamantei, în suprafață de 996,36 mp, menționându-se categoria de folosință a acestuia ca fiind extravilan-arabil, iar valoarea despăgubirii în cuantum de 40.740,44 lei (respectiv 13.949,04 euro), însă prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că terenul expropriat este situat în intravilanul Municipiului P, într-o zonă aflată în dezvoltare, care va deveni nod de intersecție și acces la autostrada B-
Având în vedere datele de comparație privind prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobile de același gen cu cel în litigiu, instanța, în raport de disp.art. 26 și 27 din legea nr. 33/1994, a apreciat că valoarea reală a terenului este cea stabilită de expertul evaluator, motiv pentru care a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 46.629,65 euro.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a exproprierii, instanța a respins solicitarea, motivat de împrejurarea că raportul de expertiză nu prezintă argumente convingătoare privind prejudiciul, expertul justificându-l pe o eventuală dezvoltare economică a pieței, în timp ce evaluatorul propus de către pârâtă a menționat că terenul rămâne cu aceeași fațadă la Centura Pului, reprezentând o dintr-un teren mai mare, ce are destinația actuală de teren arabil, iar imobilele învecinate sunt terenuri arabile fără construcții și utilități.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - Com SRL, criticând-o pentru nelegalitate, pe considerentul că instanța de fond în mod greșit a respins obiecțiunile sale la raportul de expertiză prin care solicita refacerea lucrării, întrucât suma de 39 euro/mp este prea mică, ținând cont de caracteristicile de individualizare a terenului și valoarea acestuia de circulație.
A precizat apelanta că s-a solicitat ca punct de plecare valoarea de 48,79
euro/ cât este prețul unitar mediu în zonă pentru terenuri asemănătoare, precum și calcularea de către experți a daunelor aduse reclamantei prin măsura exproprierii, iar în raport de această situație se impune refacerea raportului de expertiză sub aceste aspecte.
În subsidiar s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și obligarea pârâtei la plata sumei de 58.334,88 euro și a cheltuielilor de judecată.
La rândul său pârâtul a declarat apel prin care a învederat că în mod nelegal instanța de fond l-a obligat la plata sumei de 46.629,65 euro cu titlu de despăgubiri, fără să țină seama că în prezent echivalentul sumei de 13.949,04 euro este consemnată la CEC pe numele reclamantei la data exproprierii -2007.
A menționat în continuare apelanta că instanța a validat și omologat raportul de expertiză efectuat în cauză cu încălcarea dispozițiilor art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, care statuează că este obligatorie pentru instanță constituirea comisiei de experți.
În privința cuantumului despăgubirilor, a precizat apelantul că, deși a făcut probe prin care să dovedească că la momentul exproprierii terenurile din aceeași zonă s-au vândut cu aprox.1 euro/mp, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1708/2007 de BNP și C, instanța a omologat expertiza fără a avea în vedere aceste aspecte și fără a observa că susținerile experților nu au temei, valoarea cu care se vinde un teren în zona respectivă neputând fi dată de prețul care se solicită, ci de prețul care se obține.
Apreciind că, hotărârea instanței de fond prin care stabilește o despăgubire de 100 ori mai mare decât prețul de achiziție al terenurilor din 2007 este excesivă și nu poate fi primită, iar raportul omologat este lovit de nulitate, apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Reclamanta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului pârâtului ca nefondat, întrucât raportul de expertiză a fost întocmit în cauză cu respectarea dispozițiilor legale, iar la momentul când instanța a pus în discuție lucrarea, nu s-au formulat obiecțiuni de către pârât, care de altfel nici nu s-a prezentat în instanță.
În fața instanței de apel s-a depus la dosar de către apelanta-reclamantă hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 129/2.09.2009 emisă de către intimat.
Examinând sentința atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, Curtea reține următoarele:
Având în vedere că atât reclamanta, cât și intimata și-au exprimat nemulțumiri cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de fond, prima pe considerentul că suma acordată este prea mică în raport de valoarea actuală de circulație a terenurilor și nu include daunele ce i-au fost aduse prin măsura exproprierii, iar cea de-a doua motivat de faptul că despăgubirea acordată nu reflectă valoarea terenului, fiind excesivă, instanța va proceda la analizarea concomitentă a acestor critici.
În ceea ce privește modul de stabilire a despăgubirilor pentru imobilele expropriate, art. 26 din Legea 33/1994 prevede că acesta se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane
îndreptățite, în alineatul 2 al aceluiași text statuându-se că la efectuarea calculului acestor despăgubiri, atât experții cât și instanța, vor ține seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de acest fel din unitățile administrativ teritoriale la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare dovezile depuse de acestea.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în fața instanței de fond, rezultă că doi dintre experții care au alcătuit comisia de evaluare, respectiv expertul desemnat de instanță și cel al expropriatului au estimat valoarea totală de despăgubire ca fiind de 46.629,50 euro (fila 80 dosar fond), la calcularea acesteia având în vedere (astfel cum reiese din fișa de evaluare F2 aflată la fila 84 dosar) suprafața terenului expropriat, valoarea unitară de piață a terenului, coeficientul de corecție unitară, de individualizare suprafeței expropriate, prejudiciul individual suferit de expropriat, precum și sporul de valoare, urmare a lucrărilor de realizat pe terenul neexpropriat.
În ceea ce privește valoarea estimată de către experții menționați anterior, de 38,9 euro/, se reține că la stabilirea acesteia s-au avut în vedere nu numai faptul că acesta se află în intravilanul localității P și nicidecum în extravilan, (așa cum se menționează în hotărârea de expropriere), zona fiind dotată cu utilități privind energia electrică, gaze, apă, căi de acces asfaltate,benzinărie în vecinătate ( filele 80-81 dosar fond), dar și prețurile solicitate pentru suprafața din zona respectivă, care variază între 25 și 50 euro/ în funcție de distanța de amplasament față de drumul național DN 1 și cartierul de vest.
Deși la dosarul cauzei nu s-a depus, astfel cum susține CNADNR, vreun contract de vânzare-cumpărare care să dovedească prețul exact la care s-au tranzacționat asemenea terenuri în zona respectivă, se consideră că prețul menționat anterior calculat de cei doi experți în octombrie 2008, respectă prevederile art. 26 din Legea 33/1994.
Faptul că valoarea de 39 euro/ poate fi apreciată ca reprezentând prețul cu care se vând asemenea terenuri în unitatea administrativ teritorială în aceeași zonă, rezultă din împrejurarea că în luna septembrie 2009 ( în perioada de criză financiară) CNADNR a expropriat aceleiași contestatoare încă o suprafață de 659. aflată în această locație pentru care i-a oferit o despăgubire de 36 euro/ potrivit hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.129/2.09.2009 depusă în fața instanței de apel.
Sub aspectul daunelor solicitate de contestatoare, din fișa de estimare totală a despăgubirilor ( fila 84 dosar fond) rezultă că la calculul valorii despăgubirilor cuvenite contestatoarei algoritmul de calcul utilizat a avut în vedere prejudiciul individual suferit de aceasta, fără să mai reiasă vreo altă despăgubire, ca urmare a rezultării unui rest de teren inutilizabil.
Având în vedere cuprinsul raportului de expertiză în mod corect s-au respins obiecțiunile reclamantei vizând această lucrare, iar în atare context este evident că valoarea despăgubirilor stabilite de instanța de fond respectă disp. art. 25 din Legea 33/1994 astfel încât criticile formulate de ambele părți sub acest aspect sunt neîntemeiate și urmează fi respinse, neimpunându-se nici completarea probatoriilor în sensul refacerii expertizei în fața instanței de apel.
În ceea ce privește nemulțumirea apelantului pârât în sensul că nu s- ținut cont că suma de 13.949,04 euro este consemnată la.C pe numele reclamantei, instanța urmează aoî nlătura pentru argumentele expuse în cele ce urmează:
Câtă vreme la dosarul cauzei nu există o dovadă care să ateste că s-ar fi ridicat de către reclamantă suma consemnată de expropriator la dispoziția sa, acesta va fi obligat la plata despăgubirilor în cuantumul stabilit de tribunal potrivit dispozițiilor legale, urmând ca după soluționarea raportului juridic dedus judecății, o atare problemă să fie rezolvată în faza de executare silită în funcție de împrejurarea dacă până la acel moment reclamanta va ridica sau nu suma în discuție.
Totodată, urmează a fi respinsă și critica apelantei-pârâte, în sensul că raportul de expertiză a fost întocmit cu încălcarea disp.art.25 din legea 33/1994, fiind lovit de nulitate absolută.
În vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor datorate pentru imobilele expropriate, art.25 din Legea 33/1994 prevede că se efectuează un raport comun de expertiză de o comisie formată din trei experți, unul numit de instanță, unul de expropriat și altul de expropriator, calculul acestora realizându-se potrivit art.26 din acest act normativ.
În speță, chiar dacă la momentul când a dispus încuviințarea probatoriilor la 11.01.2008 (fila 23 verso dosar fond) instanța nu a folosit sintagma " raport de expertiză comun efectuat de o comisie de trei experți" o atare împrejurare nu este de natură să producă părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului întocmit în aceste condiții.
Este de necontestat că la momentul respectiv s-a dispus efectuarea lucrării cu obiectivele stabilite de instanță, s-au propus experții atât de către expropriat, cât și de către expropriator, expertul instanței fiind desemnat la termenul următor prin tragere la sorți de pe lista cu experți înaintată de Biroul Local de Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul Prahova.
Astfel, pentru termenul din 31 octombrie 2008 s-a depus raportul de expertiză comun care trebuia efectuat în speță ( filele 78-85 dosar fond) el fiind semnat de expertul instanței și cel al expropriatului ( fila 81 dosar fond), iar de expertul expropriatorului cu obiecțiuni, acesta învederând că a întocmit propria sa variantă de evaluare ( filele 86-88 dosar fond).
Că în speță este vorba de un raport comun de expertiză ( care nu cuprinde însă un punct de vedere unic asupra evaluării terenului, întrucât în lege nu se prevede acest lucru, iar experții nu pot fi obligați să ajungă la același punct de vedere privind valoarea terenului) rezultă chiar din lucrarea expertului desemnat de expropriator care se intitulează " propuneri privind elaborarea raportului de expertiză comun" și unde învederează că fost convocat de expertul instanței pentru a se pune de acord asupra elaborării raportului comun de expertiză, punctul său de vedere fiind atașat lucrării efectuate de ceilalți doi experți desemnați în cauză.
În raport de toate aceste co considerente, Curtea apreciază că ambele apeluri sunt nefondate, motiv pentru care în baza art.296 Cod pr.civilă va proceda la respingerea acestora, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta - COM SRL, cu sediul în P,- bis, jud. P, și de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCȚIILOR ȘI TURISMULUI - COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE SA-DRDP B, cu sediul în B,- sector 6, reprezentat prin Cabinetul de Avocatură cu sediul în B,- -1.1.11 sector 5, împotriva sentinței civile nr. 88/14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- - - -
GREFIER,
- -
VG/VM
6 ex/15.12.2009
nr- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu
