Expropriere. Speță. Decizia 316/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 316
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 01 octombrie 2008, privind judecarea apelului formulat de pârâta, cu sediul în,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 54 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat -, jud. G, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 01 octombrie 2008, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată, în condițiile art.35 și art.36 din Legea nr.33/1994, pe pârâta SC Energetic SA, pentru ca, prin sentința civilă ce se va pronunța, să se dispună retrocedarea în natură a unui imobil compus din teren în suprafață de 250. și construcții, respectiv imobilul casă de locuit, situate în comuna, sat -, județul G, ce au făcut obiectul exproprierii prin Decretul nr.193/1987.
În motivarea cererii a arătat că, prin Decretul nr.193/1987 - poziția 15, fost expropriat imobilul casă și teren, pentru cauze de utilitate publică, primind despăgubiri în sumă de 35.213 lei, până în prezent însă imobilele nu au fost folosite conform scopului pentru care au fost preluate, nefăcându-se o nouă declarare de utilitate publică.
A arătat că, de la data exproprierii și până în prezent a avut posesia neîntreruptă asupra imobilului, exercitată și la momentul sesizării instanței, comportându-se ca un adevărat proprietar, astfel că, față de dispozițiile Legii nr.33/1994, în calitate de fost proprietar, poate solicita retrocedarea imobilelor care nu au fost utilizate în termen de un an, conform scopului preluării, nefiind declarată o altă cauză de utilitate publică.
În cauză, pârâta SC Energetic SA a solicitat respingerea acțiunii, susținând în esență că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea au început, aflându-se în derulare, scopul exproprierii s-a realizat, dispozițiile Legii nr.33/1994 impunând ca și condiție începerea lucrărilor nu și finalizarea lor, pentru a se dovedi că scopul pentru care s-a dispus exproprierea va fi realizat.
Pe parcursul judecății, reclamantul și-a precizat, potrivit disp.art.132 alin.2 pct.4 Cod pr. civ. obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând înlocuirea acțiunii în realizare întemeiate pe disp.art.35 din Legea nr.33/1994 cu acțiune în constatare, întemeiată pe disp.art.111 Cod pr. civ. raportat la art.20 și art.42 alin.2 și 3 din Constituția României, art.1 Protocolul nr.1 al CEDO.
În raport de această precizare, a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate caducitatea Decretului de expropriere nr.193/1987, calitatea reclamantului de proprietar asupra unui imobil format din construcții și teren în suprafață de 250. cu cheltuieli de judecată.
Motivând cererea a susținut că bunurile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an de la data preluării, potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, neîndeplinirea acestor cerințe legale atrăgând ineficacitatea decretului de expropriere, pe de altă parte cererea întemeindu-se pe un interes major, legitim, actual, asupra bunurilor pentru care nu și-a pierdut niciodată calitatea de proprietar, pentru situații similare, instanțele judecătorești recunoscând dreptul de proprietate în favoarea unor terți.
Pârâta SC Energetic SA a formulat întâmpinare - cerere reconvențională, invocând în principal excepția inadmisibilității acțiunii, urmare a transformării acesteia într-o acțiune în constatare întemeiată pe art.111 Pr.Civ. pe de altă parte excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj în soluționarea cererii, așa cum a fost precizată, modificare ce atrage schimbarea competenței raportat la temeiul legal și implicit obiectul acțiunii, solicitând pe cale de consecință declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Tg.
Pe cale reconvențională, în condițiile art.119 Cod pr. civ. a solicitat în ipoteza în care cererea va fi promovată, obligarea reclamantului la restituirea contravalorii imobilelor expropriate, calculată cu indicele de inflație, pe de altă parte în ipoteza în care prin expertizele dispuse se va reține că imobilele nu mai există fizic, să se constate că reclamantul avea la îndemână procedura specială prevăzută de Legea nr.10/2001, fiind îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, procedură nevalorificată de altfel.
Reclamantul a invocat excepția tardivității cererii reconvenționale în raport de art. 119 alin 3.civ.
Cod PenalÎn raport de art.137 alin 2.Pr.Civ. față de excepțiile invocate de către părți, instanța a dispus unirea acestora cu fondul.
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 54/1 aprilie 2008, respins ca nefondate excepțiile invocate de către reclamantul și pârâta SC Energetic SA.
A admis acțiunea principală, cu precizările ulterioare, formulată de reclamantul A, împotriva pârâtei SC Energetic SA, constatându-se caducitatea Decretului de expropriere nr.193/1987, precum și calitatea de proprietar a reclamantului asupra imobilelor compuse din construcții și teren în suprafață de 250. situate în comuna, sat -, județul G, bunuri ce au făcut obiectul Decretului de expropriere nr.193/1987 și a admis cererea reconvențională formulată de către pârâtă SC Energetic SA.
Reclamantul a fost obligat să restituie pârâtei despăgubirile primite la data exproprierii, reactualizate cu indicele de inflație, respectiv sumele de 7600 lei pentru construcții și 49,67 lei pentru suprafața de 250mp.
Pârâta a fost obligată la 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Privitor la excepțiile invocate de către pârâta reclamantă, respectiv excepția necompetentei materiale a Tribunalului Gorj în soluționarea cererii, așa cum a fost precizată, s-a apreciat că aceasta este nefondată întrucât, potrivit art. 2 lit. f Cod pr. civ, soluționarea în fond a cererilor în materia exproprierii sunt de competenta tribunalelor și nu a judecătoriilor. În acest sens, s-a reținut că acțiunea inițială privind retrocedarea imobilelor expropriate a fost precizată pe parcursul cercetării judecătorești în acțiune în constatare întemeiată pe art 111.Cod Penal civ, solicitându-se în principal a se constata caducitatea decretului de expropriere și respectiv a calității reclamantului de proprietar asupra imobilelor ce au făcut obiectul exproprierii, capete de cerere accesorii capătului principal ce are ca obiect constatarea caducității, ineficacității decretului de expropriere, care atrage în consecință competenta materială a tribunalului în soluționarea pricinii.
Cu referire la excepția inadmisibilității acțiunii, tribunalul a reținut că aceasta este nefondată, cererea fiind precizată sub aspectul obiectului acesteia și nu modificată în sensul dispoz. art. 132 și următoarele Cod pr. civ, pe de altă parte, în raport de obiectul și temeiul legal al acțiunii principale, nu se poate reține operantă în cauză această excepție, motivat de apariția Legii 10/2001, act normativ care reglementează expres doar retrocedarea imobilelor expropriate a căror posesie nu mai este exercitată de foștii proprietari, reclamantului neputându-i -se opune eventuala valorificare a drepturilor subiective pretins a fi încălcate în cadrul unei acțiunii în revendicare, întrucât acesta a exercitat de la data promulgării decretului de expropriere și până în prezent posesia bunurilor nemișcătoare, cunoscut fiind că, unul dintre efectele promovării unei acțiunii în realizarea dreptului îl constituie redobândirea posesiei pierdute.
Cu aceeași motivare, s-au respins și excepțiile invocate pe cale de apărare de către reclamantul A, referitoare la tardivitatea și inadmisibilitatea cererii reconvenționale, întrucât această cerere s-a formulat în cauză în raport de precizările succesive ale obiectului cererii principale, reținându-se că depunerea ei s-a realizat cu respectarea dispoz. art. 119, alin. 3 Cod pr. civ, pe de altă parte cererea de restituire a despăgubirilor primite în urma exproprierii are temei legal, fundamentându-se pe dispoz. art. 35 și art. 36 din Lg. 33/1994. potrivit cărora, fostul proprietar este obligat să restituie prețul imobilului în cazul retrocedării acestuia. Cererea reconvențională se regăsește ca temei legal și corespondent în principalul la capătul de cerere a acțiunii principale ce are ca obiect tocmai constatarea caducității decretului de expropriere și care se soluționează prin prisma dispoz. art. 111 Cod pr. civ coroborat cu art. 35 și art. 36 din Legea nr. 33/1994.
Pe fondul cauzei s-a stabilit că este cert că terenul și casa ce au făcut obiectul exproprierii prin același act normativ nu au fost utilizate în termenul de un an, potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriatul reclamant, în concret lucrările în ceea ce privește proprietatea acestuia, nefiind nici în prezent, la data sesizării instanței și respectiv, soluționării cererii, efectiv începute, neintervenind o nouă declarare de utilitate publică în tot intervalul de 20 de ani scurs de la momentul exproprierii, până în prezent.
Raportând dispozițiile art. 35 și art. 36 din legea cadru, la datele speței, s-a constatat că scopul exproprierii nu a fost atins, imobilele rămânând în continuare în posesia neîntreruptă a reclamantului, construcția nefiind demolată, înscrisurile consemnate cauzei atestând înregistrarea în proprietatea reclamantului la registrul agricol a acestor bunuri pentru care anual achită taxele și impozitele legale, ca și proprietar.
Sub acest aspect, s-a reținut că acțiunea în constatare formulată de reclamant este admisibilă, mai mult, acesta dovedind un interes major, legitim și actual, de rezolvarea căruia atârnă clarificarea raporturilor juridice dintre expropriat și expropriator și constatarea dreptului de proprietate, implicit a calității sale de proprietar asupra imobilelor în litigiu, decretul de expropriere neatingându-și scopul de utilitate publică și ca atare, efectul transmiterii proprietății din patrimoniul privat în cel al statului, neproducându-se.
În cauza de față, instanța a reținut că există o încălcare a dreptului de proprietate al reclamantului, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede că orice persoană fizică și juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, menținerea acestei situații incerte, neclare, privitoare la dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunurilor pe care le folosește, drept contestat de autoritățile române, conducând și la încălcarea principiului de drept internațional al "legitimei așteptări", sau al "așteptării rezonabile", potrivit căruia orice cetățean are dreptul de a-i fi soluționată cererea privitoare la un drept, într-un termen rezonabil și de o asemenea manieră, încât la data soluționării, dreptul său să nu fi devenit între timp, lipsit de eficacitate și iluzoriu.
Cum pârâta nu a justificat un interes general, o utilitate publică, nematerializat în realitate, prin prisma condițiilor derivate din scopul exproprierii, s-a constatat de asemenea că nu operează justul echilibru între exigențele interesului general și imperativul apărării dreptului individual de proprietate al reclamantului.
În termen legal, SC a declarat apel împotriva sentinței civile, considerând-o nelegală deoarece schimbarea obiectului acțiunii, ca fiind în constatarea caducității Decretului de expropriere nr. 193/1987 și în constatarea calității de proprietar asupra bunurilor expropriate, s-a făcut după pronunțarea deciziei nr. LIII (53) din 4.06.2007, potrivit căreia după intrarea în vigoare a Lg. 10/2001 nu mai sunt aplicabile dispoz. art. 35 din Lg. 33/1994. Acțiunea reclamantului nu este admisibilă față de dispoz. Lg. 10/2001 și față de decizia pronunțată în recursul în interesul legii, fiind formulată după intrarea în vigoare a Lg. 10/2001, deoarece reclamantul nu a formulat o notificare prin executorul judecătoresc, în termenul prevăzut de lege.
Intimatul a formulat întâmpinare, considerând sentința temeinică și legală față de probele administrate în cauză, atașându-se la dosar în copie o schiță a terenului expropriat.
Criticile formulate sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a investit instanța, la data de 23.05.2007, cu o acțiune în retrocedare în natură a unui imobil expropriat, prin Decretul de Expropriere nr. 193/1987, întemeindu-și cererea pe prev. art. 35 și 36 din Lg. 33/1994.
Ulterior, reclamantul și-a precizat, potrivit art. 132, alin.2, pct, 4 Cod pr. Civ. obiectul cererii de chemare în judecată solicitând să se constate, potrivit art. 111 Cod pr. Civ. rap la art. 20 alin.2 și 3 din Constituția României, art. 1 din Protocolul 1 CEDO, caducitatea Decretului de expropriere nr. 193/1987 și calitatea reclamantului de proprietar asupra imobilului ce a făcut obiectul exproprierii.
Trebuie precizat că și în condițiile schimbării obiectului acțiunii din acțiune în realizare în acțiune în constatare, caracterul acțiunii cu care a fost investită instanța este tot acela de acțiune în expropriere, exproprierea făcându-se prin Decretul nr. 193/1987. Precizând temeiul juridic al constatării caducității, chiar reclamantul a făcut trimitere și la dispoz. art. 35 din Lg. 33/1994, potrivit cărora bunurile expropriate trebuie să fie utilizate în termen de 1 an de la data preluării, potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriere sau lucrările să fi început în acest termen, deoarece în situație în care nu sunt îndeplinite aceste cerințele decretul de expropriere este ineficace.
Potrivit deciziei nr. LIII (53) din 4.06.2007, pronunțată de ICCJ, Secțiile Unite în recursul în interesul legii, dispoz. art. 35 din Lg. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, se interpretează în sensul că: aceste dispoziții nu se aplică în cadrul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Lg. 10/2001.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329, alin.3 Cod pr. Civ.
Lg. 10/2001 a suprimat acțiunea dreptului comun al revendicării, având un caracter special față de dreptul comun. Prin această lege, nu s-a suprimat însă accesul la un proces echitabil, deoarece legea nouă perfecționează sistemul reparator și procedural, controlul judecătoresc al reparațiilor, prin accesul deplin și liber la 3 grade de jurisdicție, în condițiile art. 21, alin.1 și 3 din Constituție și ale art. 6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cum Lg. 10/2001 reglementează toate situațiile ce privesc restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobile preluate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dispoz. art. 35 din Lg. 33/1994 rămân fără aplicare în cazul acțiunilor care au ca obiect asemenea imobile, dacă au fost introduse după intrarea în vigoare a Lg. 10/2001.
Acțiunea de față a fost formulată la data de 23.05.2007, deci după intrarea în vigoare a Lg. 10/2001, exproprierea imobilului efectuându-se prin Decretul de expropriere nr. 193/1987, deci în perioada prevăzută de lege. Prin urmare, reclamantul, neuzând de procedura prev. de Lg. 10/2001, nu mai are la dispoziție invocarea prev. art. 35 din Lg. 33/1994, situație în care acțiunea sa nu mai poate fi considerată întemeiată.
Chiar dacă reclamantul a invocat și dispoz. art. 111 Cod pr. Civ. deci pronunțarea unei acțiuni în constatare, trebuie precizat că raportat și la acestea acțiunea în constatare nu ar fi admisibilă atât timp cât reclamantul are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului.
Reclamantul nu este o persoană exceptată de procedura Lg. 10/2001 și nimic nu l- împiedicat să uzeze de termenele acordate de lege pentru formularea notificării și inițierea procedurii speciale, situație în care și din acest punct de vedere acțiunea apare ca fiind neîntemeiată.
În funcție de cele expuse, urmează ca, aplicându-se dispoz. art. 296 Cod pr. Civ. să se admită recursul și să se schimbe în totalitate sentința civilă, în sensul că se va respinge acțiunea reclamantului, ca nefiind admisibilă.
Pârâta apelantă a formulat, la rândul său, o cerere reconvențională, cu caracter subsidiar, față de situația în care s-ar fi admis acțiunea principală.
În consecință, fiind respinsă acțiunea principală, se va respinge și cererea reconvențională, aceasta nemaiputând fi considerată întemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta, cu sediul în,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 54 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat -, jud.
Schimbă sentința civilă, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul și cererea reconvențională formulată de pârâta
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
5 ex./24.10.2008
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Nela Drăguț
