Expropriere. Speță. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 32/A/2009
Ședința publică de la 27 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat prin
Procuror G
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către reclamantele și, precum și a cererii de aderare la apel formulată de către pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, împotriva sentinței civile nr.196 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, la a doua strigare, reclamantele apelante și asistate de avocat -din cadrul Baroului C S, și avocat -din cadrul Baroului B pentru pârâtul intimat Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, lipsind intimata Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004 de pe lângă Primăria.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat, scutit de taxă, cauza fiind amânată de la termenul anterior pentru comunicarea întâmpinării și cererii de aderare la apel formulată de intimatul Statul Român.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură din partea reclamantelor apelante răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea de aderare la apel formulată de pârâtul intimat Statul Român.
Avocatul reclamantelor apelante depune la dosar răspuns copie după cartea de identitate pentru a demonstra că nu este rudă cu apelantele, și adresa nr.206/23.02.2009 emisă de Primăria comunei -înscris de care înțelege să se folosească în probațiune pentru a demonstra că restul de teren rămas neexpropriat nu mai poate fi folosit.
Se comunică câte un exemplar din întâmpinare și răspunsul la întâmpinare cu reprezentantul intimatului Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România care nu solicită termen pentru studiu.
Avocatul reclamantelor apelante declară că nu își mai susține cererea în probațiune formulată la termenul anterior.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul reclamantelor apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în întregime. În continuare susține motivele de apel invocate în scris arătând, în esență, că autostrada trece exact prin centrul terenului reclamantelor iar în mod greșit instanța de fond nu a acordat despăgubiri pentru toate imobilele aparținând reclamantelor întrucât restul terenului rămas neexpropriat nu mai poate fi folosit din cauza efectelor poluării - conform adresei de la Primăria comunei pe care a depus-o la dosar. Mai arată că reclamantele au rămas fără cale de acces la terenurile rămase. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței de onorariu depusă la dosar.
Avocat pentru pârâtul intimat Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România solicită respingerea apelului ca nefondat. În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinare, arătând că instanța de fond în mod corect a respins restul acțiunii, suprafața rămasă neexpropriată este foarte mare având peste 2000 mp, susținerile reclamantelor apelante sunt neadevărate întrucât în momentul de față există un drum de acces la aceste terenuri, și chiar dacă acesta nu ar exista, reclamantele au posibilitatea să își creeze drumuri de servitute. Mai susține că adeverința emisă de Primăria nu are autoritate mai mare decât schițele cadastrale depuse la dosar, iar despăgubirile solicitate de reclamante sunt neîntemeiate întrucât în cauză nu s-a administrat o expertiză în evaluare. Arată că nu se poate acorda aceeași despăgubire pentru tot terenul, întrucât unele parcele au destinația fâneață iar altele sunt terenuri agricole, valoarea lor fiind diferită.
Cu privire la cererea lor de aderare la apel, solicită instanței admiterea acesteia învederând că au invocate două motive. Primul motiv se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată pe care îl consideră exagerat în raport cu munca depusă de avocatul reclamantelor, și cel de al doilea cu privire la împrejurarea că prevederile art.24 alin.4 din Legea 33/1994 invocate de reclamante pentru a se dispune exproprierea totală nu sunt aplicabile în speță, întrucât Legea 198/2004 prevede expres că aceste dispoziții sunt aplicabile doar în ce privește stabilirea despăgubirilor. Apreciază că restul hotărârii pronunțată de instanța de apel este legală.
Avocatul reclamantelor apelante solicită respingerea cererii de aderare la apel formulată de către pârât ca fiind neîntemeiată, pentru motivele invocate în întâmpinare.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea în parte a apelului declarat de reclamante, doar sub aspectul parcelelor identificate, considerând că instanța de fond a reținut niște numere cadastrale greșite. Solicită respingerea celorlalte motive invocate de acestea, întrucât pot folosi restul terenului iar prețul stabilit de instanța de fond este corect.
Față de cererea de aderare la apel formulată de pârât lasă la aprecierea instanței motivul cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată și solicită respingerea celui de-al doilea.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamantele și au chemat în judecată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 solicitând:
-să se constate că suprafața expropriată din proprietatea lor pentru construcția autostrăzii D- este de 21002 mp în loc de 16642 mp;
-să fie obligată pârâta la plata:
-sumei de - lei (86198,2 euro) corespunzător suprafeței expropriate în loc de 228.768 lei
-contravalorii pomilor fructiferi de pe nr.cadastral 253 parcela 240/2
-dobânzilor aferente sumei de - lei actualizată cu rata inflației.
În motivare arată că la toate parcelele expropriate (mai puțin nr.cadastral 253, parcela 340/2) au rămas capetele de terenuri care nu mai pot fi cultivate, soluția fiind exproprierea totală și despăgubirea reclamantelor în temeiul art.24 alin.4 din Legea nr.33/1994. Au mai susținut că deși terenurile sunt așezate aproape unele de altele, prețul pe mp este diferit, în sensul că la anumite parcele s-a calculat un preț de 4,099 euro/mp iar la altele de 3,690 euro/mp, ceea ce a dus la diminuarea despăgubirilor ce li se cuvenea.
Prin întâmpinare pârâta CNADNR a solicitat respingerea acțiunii invocând și excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de aplicare a Legii nr.198/2004 care nu are personalitate juridică.
Prin sentința civilă nr.196/2008 Tribunalul Hunedoaraa admis în parte acțiunea reclamantelor obligând pârâtul Statul Român prin CNADNR să plătească reclamantelor pe lângă suma de 228.768 lei stabilită cu titlu de despăgubiri și consemnate pentru terenurile expropriate, despăgubiri după cum urmează:
-pentru suprafața neexpropriată de 41 mp din parcela nr.342/65 nr.cadastral 186/1
-pentru suprafața neexpropriată de 272 mp din parcela nr.342/2 nr.cadastral 177/1
-pentru suprafața neexpropriată de 34 mp din parcela nr.342/38 nr.cadastral 220/2
-pentru suprafața neexpropriată de 3 mp din parcela nr.342/34 nr.cadastral 619, prețul pe mp fiind similar cu cel al suprafețelor expropriate din parcelele susmenționate.
De asemenea, a fost obligat pârâtul să plătească echivalentul în lei la data executării al sumei de 14.535 Euro, reprezentând contravaloarea a 100 pomi fructiferi aflați pe nr.cadastral 253 parcela 340/2.
S-a respins în rest acțiunea față de Statul Român cât și acțiunea față de Comisia pentru aplicare a Legii 198/2004 de pe lângă Primăria.
S-a dispus restituirea către reclamant a sumei de 300 lei reprezentând onorariu provizoriu pentru expertiza achitată la CEC deva.
Pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantele sunt moștenitoarele legale ale defuncților și.
Pentru construcția autostrăzii D-Orăștie tatăl reclamantelor a fost expropriat cu următoarele imobile:
- nr.cadastral 186/1 parcela nr.top 342/65 cu suprafața de 192 mp din care au fost expropriată suprafața de 151 mp, rest neexpropriat 41 mp;
- nr.cadastral 177/1 parcela nr.top 342/2, cu o suprafață totală de 3024mp din care a fost expropriată suprafața de 2752 mp rămânând o suprafață de 272 mp;
- nr.cadastral 252/1 parcela nr.top 340/1 cu o suprafață de 5200 mp din care a fost expropriată suprafața de 4437 mp rămânând o suprafață neexpropriată de 763 mp;
- nr.cadastral 253, parcela nr.340/2 cu o suprafață tabulară de 9400 mp și rezultată din măsurători de 8212 mp expropriată în întregime. - bunica reclamantelor a fost expropriată cu 3 imobile, după cum urmează:
- nr.cadastral 211/2 parcela nr.top 342/115 cu o suprafață de 2636 mp din care a fost expropriată suprafața de 577 mp rămânând o suprafață neexpropriată de 2059 mp;
- nr.cadastral 220/2 parcela nr.top 342/38 cu o suprafață de 382 mp din care a fost expropriată suprafața de 348 mp rămânând o suprafață neexpropriată de 34 mp;
- nr.cadastral 619 parcela nr.top 342/34 cu o suprafață de 168 mp din care a fost expropriată suprafața de 165 mp rămânând o suprafață neexpropriată de 3 mp;
Pârâta nu contestă restul rămas neexpropriat din suprafața totală a fiecărei parcele astfel cum este expus de reclamante.
Așa fiind s-a constatat că pe restul rămas neexpropriat nr. cadastral 177/1 de 272 mp, (titlu de proprietate ) din nr. cadastral 220/2 de 34 mp și din nr.cadastral 619 de 3 mp (titlul de proprietate ) cuprinde suprafețe care fac imposibilă folosirea acestora de către reclamante, prin urmare acestea încearcă un prejudiciu.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru restul neexpropriat s-a încuviințat la solicitarea reclamantelor efectuarea unei expertize în condițiile art.25 din Legea nr.33/1994, probă la administrarea căreia s-a renunțat.
Reclamantele au solicitat exproprierea totală a parcelelor expropriate de către expropriator, despăgubirile solicitate circumscriindu-se prețului pe mp stabilit pentru partea expropriată.
Potrivit art.3 din Legea nr.198/2004 în vederea exproprierii expropriatorul întocmește o lucrare tehnico-economică compusă din documentația cadastrală tehnică și de evaluare pentru fiecare corp de proprietate afectat de expropriere.
Conform art.24 al. 4 din Legea nr.33/1994 în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren iar proprietarul cere instanței exproprierea totală instanța va aprecia în raport cu situația reală dacă exproprierea în fapt este posibilă, în caz contrar va dispune exproprierea totală.
Apărarea pârâtei în sensul că prevederile Legii nr.33/1994 se aplică doar cu privire la cuantumul despăgubirii nu a fost primită deoarece art.18 din Legea nr.198/2004 prevede că dispozițiile sale se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr.33/1994 în măsura în care nu prevăd altfel.
În temeiul art.18 din Legea nr.198/2004 și art.24 al.4 din Legea nr.33/1994 expropriatorul Statul Român prin a fost obligat să plătească reclamantelor despăgubiri pentru restul de teren neexpropriat de 272 mp din numărul cadastral 177/1, de 34 mp din nr.cadastral 220/2 și de 3 mp din nr.cadastral 619 cu același preț pe mp ca și cel al suprafeței expropriate din parcelele respective.
Cu privire la nr.cadastral 252/1 parcela 340/1 s-a constatat că a rămas o suprafață neexpropriată de 763 mp iar din nr.cadastral 211/2 a rămas 2059 mp, iar întinderea suprafețelor rămase permite cultivarea acestora.
Nr. cadastral 253 parcela 340/2 are suprafața tabulară de 9400 mp însă din măsurătorile efectuate cu prilejul întocmirii documentației pentru expropriere a rezultat că are o suprafață reală de 8212 mp astfel că în mod corect despăgubirile au fost acordate pentru suprafața reală.
Tot cu privire la acest nr. cadastral au fost calculate despăgubiri pentru categoria de teren fâneață și nu arabil extravilan, cum solicită reclamantele dat fiind faptul că în titlul de proprietate terenul figura la categoria fânețe și nu s-a produs nici o modificare a categoriei de folosință.
Pentru aceeași parcelă reclamantele au solicitat contravaloarea pomilor fructiferi.
Atât din declarațiile martorilor cât și din expertiza de evaluare efectuată de același expert evaluator care a întocmit documentația pentru expropriere și care folosit datele oferite de Consiliul Local rezultă că există 100 de pomi (4 nuci, 20 meri, 6 peri și 70 de pruni) în valoare de 14.000 euro, sumă la care a fost obligată pârâta în favoarea reclamantelor.
Capătul de cerere privind obligarea expropriatorului la actualizarea sumei de 228.768 lei consemnată cu titlul de despăgubiri și la dobânzi, a fost respins deoarece potrivit art.9 al. ultim din Legea nr.198/2004 plata despăgubirii se face de expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.
Reclamantele au chemat în judecată în calitate de pârâtă și Comisia de aplicare a Legii nr.198/2004 din cadrul Consiliului Local însă această entitate nu are capacitate procesuală de folosință fiind numit de expropriator cu atribuții specifice aplicării Legii nr.198/2004 considerent pentru care, față de aceasta acțiunea a fost respinsă.
Reclamantele au solicitat obligarea expropriatorului la plata sumei de 6000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, sumă la care a fost obligat expropriatorul în temeiul art. 38 din Legea nr.33/1994.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În expunerea motivelor de apel arată că prima instanță nu a avut în vedere declarațiile martorilor audiați și documentația cadastrală tehnică atunci când a exclus de la exproprierea totală solicitată de reclamante imobilul cu nr.cadastral 252 parcela nr.top.340/1 cu suprafața reală de 6280 mp nr.cad.211, parcela nr.top.342/115 de 2539 mp, neținând cont nici de faptul că pe aceste capete de teren sunt două proprietare tabulare și apreciind greșit că pe restul de teren se poate face agricultură.
Susțin că prima instanță greșește atunci când pentru imobilele cu nr.top.253 parcela 340/2 calculează despăgubiri pentru suprafața reală rezultată din măsurători, cea de 9400 mp, iar pentru celelalte 4 imobile nu mai are în vedere suprafața reală ce rezultă din documentația cadastrală:
- nr.cad.186 - parcela 342/65 cu o suprafață totală de 221 mp din care s-a expropriat 151 mp, deși în proprietatea reclamantelor a rămas suprafața reală de 70 mp, prima instanță a dispus exproprierea doar pentru 41 mp, rămânând o diferență de 29 mp.
- la nr.cad.177, parcela top.342 deși după expropriere în proprietatea reclamantelor au rămas 279 mp instanța dispunând exproprierea doar pentru 272 mp, rămânând o diferență de 7 mp pentru care nu acordă despăgubiri.
- la nr.cad.220, parcela cu nr.top.342/38, în proprietatea reclamantelor au rămas 56 mp însă instanța a dispus exproprierea doar pentru 34 mp rămânând o diferență de 22 mp pentru care nu se acordă despăgubiri.
Apreciază că prima instanță a greșit și atunci când nu a avut în vedere declarațiile martorilor și documentația cadastrală în ceea ce privește neexproprierea totală a nr.cadastral 252 parcela cu nr.top.340/1 din care s-a expropriat suprafața de 4437 mp rămânând neexpropriată suprafața de 1843 mp și a nr.cadastral 211 parcela cu nr.top.342/115 din care s-a expropriat 577 mp rămânând neexpropriată suprafața reală de 2014 mp. Cu privire la acestea, martorii au declarat că pe suprafețele rămase nu se poate face agricultură rentabilă cu utilaje moderne, fiind suprafețe mici.
Solicită a se observa că nu s-a avut în vedere nici faptul că nr.cadastral 211 parcela cu nr.top.342/115 a fost dezmembrat în 3 parcele: de 909 și 1051 mp, rămase în proprietatea reclamanta și de 577 mp în proprietatea Statului Român. Aceasta din urmă parcelă trece exact prin mijlocul parcelei, reclamantele rămânându-le capetele de teren din nord și sud.
Capetele de teren rămase nu mai pot fi folosite neexistând căi de acces la acesta decât prin crearea unor servituți de trecere peste terenurile altor proprietari, numeroși ca număr.
Afirmă că din memorandumul depus rezultă că există doar 3 drumuri de acces pe această autostradă, doar pentru mașini, nu și pentru utilaje agricole.
Prima instanță a greșit dispunând exproprierea totală din nr.cadastral 186/1, 1771/1 și 220/2 a suprafețelor rămase neexpropriate, aceste numere fiind deja în proprietatea Statului, exproprierea trebuind că fie dispusă asupra nr.cad.186/2, 177/2 și 220/1.
Consideră greșit și modul de calcul al despăgubirilor.
Astfel, terenul de sub nr.top.340/2, cadastral 253 fost și este teren agricol categoria a 2-a situat în V, astfel că în mod greșit le-au fost acordate despăgubiri pentru categoria de folosință fâneață cum este trecut în titlul de proprietate, apreciind că nu era necesară modificarea titlului de proprietate de vreme ce martorii audiați au demonstrat acest lucru.
Precizează că prima instanță nu motivează în nici un fel respingerea cererii reclamantelor de majorare a despăgubirilor civile la 6 euro/mp așa cum s-a obligat Statul Român prin memorandumul de finanțare încheiat între Guvernul României și Comisia Europeană privind asistența financiară nerambursabilă acordată prin instrumentul Politicii Structurale pentru construcția variantei de ocolire D-Orăștie la standardul de autostradă.
În fine, arată că sunt îndreptățite la diferența calculată în raport de rata inflației și la dobânda legală aferentă față de suma de 228.768 lei începând cu data de 15.10.2006 până în prezent iar prima instanță greșit a respins acest capăt de cerere motivat pe dispozițiile art.9 alin.1 ultim din Legea nr.198/2004 fără a avea în vedere dispozițiile art.41 alin.3 din Constituție.
În drept invocă dispozițiile art.282 și 296 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Statul Român prin CNADNR a solicitat respingerea apelului.
Consideră că motivul de apel privind exproprierea unor suprafețe rămase neexpropriate din cad.186, 177 și 220 este inadmisibil deoarece din dispozitivul sentinței rezultă clar intenția instanței de a obliga pârâtul la exproprierea totală a acestor trei suprafețe de teren.
Cu privire la imobilele cu nr.cad.252 și 211 arată că suprafețele rămase, datorită mărimii lor, pot fi cultivate în condiții de reală rentabilitate.
Categoria de folosință a imobilului cu nr.cadastral 253 este confirmată de titlul de proprietate considerând că sunt neîntemeiate susținerile apelantelor conform cărora expertul trebuia să țină seama de situația din teren.
Mai precizează că memorandumul la care fac referire reclamantele vorbește de costurile economice estimate ale proiectului și nicidecum la o obligație fermă și neechivocă asumată de Statul Român în fața Comisiei Europene.
Cu privire la ultimul motiv al apelului susține că solicitarea apelantelor este netemeinică întrucât nu au fost lipsite de dreptul lor de proprietate și că, potrivit art.5 alin.8 din Legea nr.198/2004 atunci când titularii dreptului de proprietate nu sunt de acord cu cuantumul despăgubirilor, comisia dispune exproprierea și procedează la consemnarea despăgubirii pe numele acestora. În această situație despăgubirile se eliberează numai la data prezentării de către expropriat a unei hotărâri definitive și irevocabile de stabilire a despăgubirilor.
Intimatul pârât a formulat în cauză, în termen, cerere de aderare la apel solicitând respingerea cererii reclamantelor de a se dispune exproprierea terenurilor rămase neexpropriate din imobilele cu nr. cad.186/1, 177/1 și 619 cât și diminuarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 6000 lei.
În expunerea motivelor se arată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.24 alin.4 din Legea nr.33/1994 care dau posibilitatea instanței de a dispune exproprierea totală, procedura de expropriere fiind guvernată de Legea nr.198/2004 și HG nr.941/2004.
Cu privire la terenul cu nr.cad.619 precizează că greșit s-a dispus exproprierea restului de teren în condițiile în care acesta a fost expropriat în totalitate.
Apreciază că sentința este neîntemeiată și nelegală deoarece față de dificultatea relativ scăzută a acesteia și față de contribuția minoră a avocatului reclamantului era necesară aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
La rândul lor, prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamantele au solicitat respingerea cererii de aderare la apel arătând că dispozițiile art.24 din Legea nr.33/1994 sunt aplicabile în speță în conformitate cu dispozițiile art.19 din Legea nr.198/2004, a art.12 din Legea nr.184/2008 și OG 228/2008 care toate fac trimitere la dispozițiile art.21-27 din Legea 33/1994.
Mai arată că în speță, în fața instanței de fond munca avocatului a avut un caracter complex atâta timp cât toate cererile, întâmpinările, răspunsurile la întâmpinare precum și cererile în probațiune au fost făcute în scris, respectându-se codul d e procedură civilă.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Documentația cadastrală întocmită cu ocazia desfășurării procedurilor de expropriere relevă următoarele:
-nr.cad.186-parcela cu nr.top.342/65 are o suprafață reală de 221 mp iar corpul 342/65/2 rămas în urma exproprierii în proprietatea reclamantelor are o suprafață de 70 mp (fila 245 dosar fond) și nu de 41 mp cum a reținut prima instanță;
-nr.cad.177, parcela cu nr.top.342/2 are o suprafață totală de 3031 mp din care 2752 mp au fost expropriați, rămânând în proprietatea reclamantelor corpul cu nr.top.342/2/2 cu suprafața de 279 mp (160 dosar fond) și nu 272 mp cum reține prima instanță;
-nr.cadastral 220, parcela cu nr.top 342/38 are o suprafață totală de 404 mp din care 348 mp au fost expropriați rămânând parcela cu top.342/38/1 de 56 mp în proprietatea reclamantelor (125 dosar fond), prima instanță reținând greșit că suprafața rămasă ar avea doar 34 mp.
Având în vedere cele stabilite în documentația cadastrală, Curtea apreciază fondat motivul de apel formulat de reclamante cu privire la aspectele de mai sus, urmând să fie schimbată hotărârea primei instanțe în sensul celor mai sus reținute.
Întemeiată se constată a fi și critica vizând dispunerea de către instanță a exproprierii totale a nr.cad.186/1, 177/1 și 220/2.
Documentația cadastrală relevă faptul că parcelele cu aceste nr.cadastrale sunt cele expropriate, trecute în proprietatea statului, iar parcelele cu suprafețe mici rămase, și cu privire la care se impune exproprierea totală sunt 186/2, 177/2 și 220/1. În consecință, hotărârea primei instanțe va fi schimbată și sub acest aspect.
Celelalte motive de apel ale reclamantelor sunt nefondate.
În urma exproprierii nr.cad.252-parcela nr.top.340/1 a rămas o suprafață neexpropriată de 1843 mp, iar din nr.cad.211-parcela cu nr.top.342/115 a rămas suprafața reală de 2014 mp. Suprafețele rămase sunt mari de 1843, respectiv 2014 mp și pot asigura practicarea agriculturii în condiții de eficiență, iar declarațiile martorilor, faptul că asupra acestora dreptul de proprietate este exercitat de două proprietare tabulare nu sunt de natură a duce la o altă concluzie, respectiv la obligarea expropriatorului să suporte costul exproprierii unor suprafețe cu întindere mare ce nu-i sunt utile.
Este adevărat că nr.cadastral 211 parcela cu nr.top.342/115 a fost dezmembrat în 3 parcele însă, cele rămase în proprietatea reclamantelor au o întindere care permite realizarea lucrărilor agricole în condiții de eficiență.
Nici împrejurarea că parcelele rămase sunt locuri înfundate, fără cale de acces nu poate justifica exproprierea totală a acestora atâta timp cât reclamantele au posibilitatea de a solicita crearea unor servituți de trecere și de a valorifica despăgubirile constând în costul instituirii acestora printr-o acțiune distinctă împotriva expropriatorului, dacă va fi cazul.
Corect s-au stabilit despăgubirile pentru parcela cu nr.cadastral 253-parcela cu nr.top.340/2 în raport de actele pe care comisia de evaluare și-a întemeiat constatările la data întocmirii documentației în condițiile în care din titlul de proprietate rezultă cu evidență că această parcelă are categoria de fâneață și nu de teren agricol, depozițiile martorilor administrate în fața primei instanțe nefiind relevante sun acest aspect.
Din memorandumul de finanțare încheiat între Guvernul României și Comisia Europeană nu rezultă că Statul Român s-ar fi obligat să achite celor expropriați 6 euro/mp, această sumă fiind una estimativă.
Prin urmare, solicitarea reclamantelor de acordare a unei despăgubiri în acest cuantum apare ca fiind lipsită de fundament.
Instanța de fond a constatat corect și faptul că reclamantele nu sunt îndreptățite la rata inflației și la dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de despăgubiri în contextul în care dispozițiile art.9 din Legea nr.198/2004 prevede că plata despăgubirilor se face de expropriator în termen de 30 zile de la data solicitării pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Neacordarea dobânzii legale și a diferenței rezultând din creșterea ratei inflației nu este de natură a încălca prevederile Constituției conținute în art.41 alin.3 referitoare la caracterul prealabil al despăgubirii de vreme ce, în conformitate cu art.15 din Legea 198/2004 reclamantele nu au fost expropriate și lipsite de proprietatea lor decât în momentul consemnării despăgubirilor, respectiv la 28.08.2007 pentru nr.cad.186/1, 211/2 și 253 și de la data de 20.11.2007 pentru nr.cad.220/2, 619, 177/1 și 252/1, după cum rezultă din recipisele de consemnare de la dosarul fondului.
Curtea constată nefondate și cele două motive ale cererii de aderare la apel.
În art.19 din Legea nr.198/2004, art.12 din Legea nr.184/2008 cât și OG nr.228/2008 se prevede că dispozițiile acestor acte normative se completează cu dispozițiile art.21-27 din Legea nr.33/1994, deci inclusiv cu art.24 din ultimul act normativ menționat. Este evident astfel că instanța de fond a procedat corect atunci când a considerat că speței îi sunt aplicabile prevederile art.24 din Legea nr.33/1994 și a dat eficiență acestor dispoziții legale expropriind în totalitate parcelele cu nr.cadastrale enumerate în cererea de aderare la apel.
Capetele de teren pentru care prima instanță a dispus exproprierea totală au suprafețe mici care nu mai pot fi folosite și exploatate agricol: 279 mp, 70 mp, 56 mp și 3 mp, aplicarea dispozițiilor art.24 din Legea 33/1994 este pe deplin justificată cu privire la acestea neputându-se susține cu temei că s-ar comite o ilegalitate, respectiv că s-ar utiliza fonduri publice fără bază legală documentată așa cum afirmă pârâtul.
Pârâtul nu are nici un interes să invoce faptul că prima instanță a dispus exproprierea restului de teren de 3 mp din imobilul cu nr.cadastral 619 deși acest imobil ar fi fost expropriat în totalitate, pentru că reclamantele nu pot obține o plată dublă pentru cei 3 mp ci dor o singură sumă pentru întreaga suprafață de 165 mp.
Aprecierile pârâtului relative la dificultatea scăzută a cauzei nu pot fi reținute în condițiile în care litigiul impune analiza unei documentații cadastrale vaste, a mai multor hotărâri emise de expropriator și o multitudine de obiecții aduse acestora de către reclamantele expropriate.
În raport de toate acestea și având în vedere că la fond apărătorul reclamantelor a formulat un răspuns la întâmpinare detaliat, s-a prezentat la termene susținând interesele reclamantelor, a depus toate înscrisurile considerate relevante cât și concluzii scrise pe care le-a susținut și oral, Curtea apreciază că nu se justifică aplicarea în cauză a dispozițiilor art.247 alin.3 iar cheltuielile de judecată au fost corect acordate de prima instanță în conformitate cu dispozițiile art.274 alin.1 cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr.196/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâtul Statul Român să plătească reclamantelor pe lângă suma de 228.768 lei despăgubiri și pentru:
-suprafața neexpropriată de 70 mp din parcela cu nr.top.342/65/2 și nr.cadastral 186/2;
-suprafața neexpropriată de 279 mp din parcela cu nr.top.342/2/2 și nr.cadastral 177/2;
-suprafața neexpropriată de 56 mp din parcela cu nr.top.342/38/1 și nr.cadastral220/1, prețul pe mp. fiind similar cu cel al suprafețelor din parcelele susmenționate.
Menține dispozițiile de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 3 mp din parcela nr.342/34.
în rest dispozițiile sentinței.
Respinge cererea de aderare la apel formulată de pârâtul Statul Român prin CNADNR împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pârâtul intimat să plătească reclamantelor apelante suma de 6000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 Februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- --încetat activitatea, - -
semnează președintele Curții,
Grefier,
- -
Red.
Dact.7ex/14.04.2009
Jud.fond
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
