Expropriere. Speță. Decizia 331/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 331/A/2009
Ședința publică din 11 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - apelul declarat de către pârâtul STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva Sentinței civile nr. 316 din 13 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată și pârâtul intimat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect expropriere.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 4 decembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 11 decembrie 2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 316 din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei despăgubiri în sumă de 320.593 lei pentru terenul arabil în suprafață de 6971. situat în localitatea com., categoria de folosință arabil, tarlaua Fața, nr. cadastral 3133, 3134 și 208.765 lei pentru suprafața de 2882. teren situat în sat, com., categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua de, identificat prin număr cadastral 3098.
S-a respins cererea având ca obiect repararea prejudiciului constând din scăderea valorii terenului rămas după expropriere.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 17/12.11.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local al comunei s-a aprobat acordarea despăgubirii în sumă de 135.543,01 lei, reprezentând echivalentul sumei de 39.734,70 euro raportat la cursul din data de 09.11.2007 de 3,4112 lei/ euro, pentru imobilul expropriat situat în sat, comuna, categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua Fața, în suprafață de 6971. identificat prin număr cadastral 3133, 3134.
În hotărâre este indicată drept persoană aparent îndreptățită la despăgubire reclamanta.
Prin Hotărârea nr. 18/12.11.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local al comunei s-a aprobat acordarea despăgubirii în sumă de 56.037,15 lei, reprezentând echivalentul sumei de 16.427,40 euro raportat la cursul din data de 09.11.2007 de 3,4112 lei/ euro, pentru imobilul expropriat situat în sat, comuna, categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua de în suprafață de 2882. identificat prin număr cadastral 3098.
Prin acțiunea de față, întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, reclamanta a pretins că valoarea despăgubirii stabilită pentru exproprierea celor 3 parcele de teren prin hotărârile mai menționate sunt cu mult sub prețul la care se vând imobile asemănătoare celor expropriate pe raza unității administrativ-teritoriale, preț în raport de care se stabilește valoarea despăgubirii pentru expropriere potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1998.
În vederea verificării susținerilor reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 s-a dispus administrarea expertizei de evaluarea de către o comisie de evaluare alcătuită din experții, numit de instanță, desemnat de expropriator și -, desemnată de persoana expropriată, expertiză având ca obiectiv stabilirea potrivit criteriilor stabilite de art. 26 din Legea nr. 33/1994 a despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea terenurilor cuprinse în hotărârile mai menționate.
Prin raportul de expertiză depus la dosar, comisia de evaluarea a stabilit că despăgubirea cuvenită pentru exproprierea celor două parcele de teren este de 320.593 lei pentru terenul arabil în suprafață de 6971. situat în localitatea com., categoria de folosință arabil, tarlaua Fața, nr. cadastral 3133, 3134 și 208.765 lei pentru suprafața de 2882. teren situat în sat, com., categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua de, identificat prin număr cadastral 3098.
Ambele părți au formulat răspuns la raportul de evaluare, la care comisia de evaluare a răspuns punctual, complet și lămuritor în cuprinsul înscrisului depus la filele 139-140 dosar.
Expertiza nu a confirmat susținerea reclamantei potrivit căreia terenul cu nr. cadastral 3098 este situat în intravilanul și nu în extravilanul localității, și nici existenta vreunui prejudiciu prin diminuarea valorii terenului rămas după expropriere, decurgând din reducerea suprafeței terenului.
Comparând rezultatul expertizei cu oferta făcută de expropriator și cu pretențiile formulate de reclamantă, instanța a constatat că cererea reclamantei este parțial întemeiată, aceasta fiind îndreptățită la plata despăgubirii pentru cele două parcele de teren expropriate în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză la valoarea reală a imobilului, considerent pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 25, 26 și 27 din Legea nr. 33/1994 a obligat pârâtul să plătească reclamantei despăgubirea stabilită prin raportul de evaluare.
În schimb, reclamanta nu este îndreptățită la repararea prejudiciului constând din scăderea valorii terenului rămas după expropriere, întrucât, așa cum s-a arătat mai, evaluarea făcută în cauză nu a identificat existenței unui astfel de prejudiciu, considerent pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 1169 Cod civil, a respins această cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate și pe fond respingerea cererii de majorare a cuantumului despăgubirilor ca fiind nedovedită; respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală având în vedere următoarele considerente:
Prealabil, arată că acțiunea reclamantei a fost admisă numai în parte, aceasta respingând capătul de cerere având ca obiect repararea prejudiciului constând din scăderea valorii terenului rămas după expropriere.
Referitor la cererea de majorarea a cuantumului despăgubirii, arată că potrivit legii, oferta făcută de expropriator prin intermediul Comisiei de expropriere poate fi sau nu acceptată de expropriat. Conform art. 5 alin. 4 din lege, "în cazul în care titularii drepturilor reale nu depun cererea și/sau documentele doveditoare, potrivit prevederilor alin. (1) și (2), expropriatorul va notifica acestora sumele propuse pentru plata despăgubirilor și le va consemna într-un cont bancar deschis pe numele expropriatului. Despăgubirile vor fi eliberate în condițiile prezentei legi."
Reclamanta nu a formulat cererea prevăzută de lege și nu a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate astfel încât este doar aparent îndreptățită la despăgubire pentru imobilul expropriat. Faptul că la ședința Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 din data de 12.11.2007 s-a prezentat o persoană, în numele reclamantei, fără a avea însă mandat de reprezentare, dovedește interesul manifestat de către reclamanta referitor la soarta terenului. În plus, contrar celor afirmate în cererea introductivă, reclamanta nu a indicat niciun fapt în fața Comisiei.
În lipsa cererii formulate în conformitate cu prevederile art. 5 din lege, persoanele îndreptățite la despăgubire pentru imobilul expropriat au fost identificate de către Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 - Consiliul local în baza documentației tehnico-cadastrale întocmite în vederea exproprierii și intabulării în Cartea Funciară a corpului de proprietate, înregistrate la. sub nr. 11684/ 08.08.2007, în baza declarației pe proprie răspundere nr. 85/12.07.2007 și a actelor de identitate.
Având în vedere cele de mai, apreciază că în mod eronat instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea sentinței aspectul deosebit de important constând în calitatea reclamantei de persoană aparent îndreptățită la despăgubire.
În al doilea rând, raportul de evaluare în baza căruia s-au stabilit despăgubirile aferente imobilelor expropriate a fost întocmit de către un evaluator proprietăți imobiliare, membru al Pentru a conchide în sensul constatării nejusteței cuantumului despăgubirii consideră că instanța în virtutea rolului activ trebuia să dispună o verificare a modalității de stabilire a cuantumului, potrivit raportului de expertiză care a stat la baza stabilirii cuantumului despăgubirii.
Contrar celor reținute de către instanța de fond, evaluarea care a stat la baza stabilirii cuantumului despăgubirii a fost făcută și prin raportare la valoarea de piață, care reprezintă suma estimată pentru care un imobil poate fi înstrăinat la data evaluării.
Însă în cazul exproprierii nu se poate lua în calcul numai valoarea de piață. În raportul de evaluare s-a avut în vedere o valoare specială a imobilelor. Valoarea specială este legată de un element extraordinar (exproprierea), care oferă un supliment de valoare, mai mare decât valoarea de piață.
Mai arată că soluția instanței de fond se bazează pe interpretarea eronată a probei cu expertiză, această instanță a girat un raport de expertiză întocmit cu încălcarea prevederilor legale și cu vicii.
Experții tehnici judiciari. printre care s-au numărat și d-nii experți și. au stabilit pentru un imobil situat în extravilanul satului, învecinat cu satul o despăgubire în cuantum de 7,86 euro/ iar în rapoarte care au avut ca obiect terenuri situate în satul de. pentru terenuri caracterizate identic, au stabilit o despăgubire de 6,5 euro/ și respectiv 10 euro/ spre deosebire de valorile determinate în mod vădit eronat în prezenta cauză, respectiv 19,07 euro/ și 12,10 euro/
În concluzie, metoda comparației de piață este totalmente nedovedită. metoda capitalizării veniturilor este improprie categoriei terenului expertizat, iar rezultatul vădit eronat dovedește afirmațiile pârâtei referitoare la buna-credință a experților tehnici.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 1169.Civ. și art. 129.proc.civ. respectiv a omologat conținutul raportului de expertiză în condițiile în care nu există nicio dovadă a temeiniciei concluziilor experților tehnici.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează.
Apelanta arată că reclamanta nu a formulat cererea prevăzută de lege și nu a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate astfel încât este doar aparent îndreptățită la despăgubire pentru imobilul expropriat.
Curtea constată că acest motiv de apel nu poate fi primit dat fiind că însăși apelanta, prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local al comunei, a emis Hotărârea nr. 18/12.11.2007 prin care este indicată drept persoană aparent îndreptățită la despăgubire reclamanta iar până în prezent nu ar reieși că o altă persoană ar avea calitatea de persoană îndreptățită.
Se mai arată de către apelantă că raportul de evaluare în baza căruia s-au stabilit despăgubirile aferente imobilelor expropriate a fost întocmit de către un evaluator proprietăți imobiliare, membru al Pentru a conchide în sensul constatării nejusteței cuantumului despăgubirii consideră că instanța în virtutea rolului activ trebuia să dispună o verificare a modalității de stabilire a cuantumului, potrivit raportului de expertiză care a stat la baza stabilirii cuantumului despăgubirii.
Nici acest motiv de apel nu este fondat deoarece instanța nu trebuia să verifice doar modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirii prin raportul de expertiză care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 18/12.11.2007 ci, potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, "Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanța, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii. ", ceea ce prima instanță a și dispus, analizând și modul în care s-au stabilit despăgubirile prin Hotărârea nr. 18/12.11.2007.
Mai arată apelanta că soluția instanței de fond se bazează pe interpretarea eronată a probei cu expertiză, această instanță a girat un raport de expertiză întocmit cu încălcarea prevederilor legale și cu vicii. Experții tehnici judiciari, printre care s-au numărat și d-nii experți și, au stabilit pentru un imobil situat în extravilanul satului, învecinat cu satul o despăgubire în cuantum de 7,86 euro/ iar în rapoarte care au avut ca obiect terenuri situate în satul de, pentru terenuri caracterizate identic, au stabilit o despăgubire de 6,5 euro/ și respectiv 10 euro/ spre deosebire de valorile determinate în mod vădit eronat în prezenta cauză, respectiv 19,07 euro/ și 12,10 euro/
Curtea reține că apelanta nu a indicat prevederile legale încălcate de către experți și nici viciile raportului de expertiză ci doar face referiri generice cu privire la nelegalitatea, netemeinicia raportului de expertiză sau buna credință a experților dar fără a indica în concret motivele care ar putea duce la înlăturarea acestei probe sau la necesitatea administrării unor noi probe, printre care ar putea fi și o nouă expertiză, dat fiind că o simplă nemulțumire nu poate duce la acesta.
De asemenea nu se poate reține nici susținerea că aceiași experți au stabilit despăgubiri diferite pentru terenuri identice, pe de o parte pentru că susținerea nu a fost dovedită și nu s-au indicat critici concrete, iar pe de altă parte pentru că este greu de acceptat că două terenuri au o situație identică, dat fiind că situația fiecăruia este particulară fiind determinată de factori multipli și aceasta influențează valoarea sa.
Apelanta mai susține că metoda comparației de piață este totalmente nedovedită, metoda capitalizării veniturilor este improprie categoriei terenului expertizat, iar rezultatul vădit eronat dovedește afirmațiile pârâtei referitoare la buna-credință a experților tehnici. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 1169.Civ. și art. 129.proc.civ. respectiv a omologat conținutul raportului de expertiză în condițiile în care nu există nicio dovadă a temeiniciei concluziilor experților tehnici.
Curtea reține că experții au întocmit expertiza ținând seama la calcularea cuantumului despăgubirilor de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Afirmațiile privind rezultatul vădit eronat și buna-credință a experților tehnici au rămas în acest stadiu, al unor simple afirmații, nefiind dovedite de către apelantă.
Cât privește susținerea că instanța de fond nu putea să omologeze conținutul raportului de expertiză în condițiile în care nu există nicio dovadă a temeiniciei concluziilor experților tehnici, susținerea este nejuridică deoarece expertiza în sine este o probă iar pentru ca aceasta să poată sta la baza pronunțării unei hotărâri judecătorești nu este necesar ca temeinicia concluziilor experților să fie dovedită la rândul ei deoarece am ajunge în situația de a proba o probă printr-o altă probă, ceea ce este un non sens juridic. Eventual se poate discuta ca proba cu expertiza să fie coroborată cu alte probe dar apelanta nu a produs nici o probă în acest sens.
În temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă cât și al art. 282 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr. 316 din 13 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o va menține.
Cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în apel va fi respinsă ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr. 316 din 13 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține în totul.
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
de, dactilografiat de
În 4 ex. la data de 04.01.2010
Judecător fond -, Tribunalul Cluj
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Ioan Daniel Chiș
