Expropriere. Speță. Decizia 407/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - expropriere -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 407
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
Grefier: - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 09 2008 privind apelul formulat de reclamanții G, ambii cu domiciliul în Tg.J,., nr.2, județul G și de reclamanții moștenitori, ambii cu domiciliul în Tg.J, str. -,.7,.1,.4,.18, județul G și a aderării la apel formulată de pârâții PRIMĂRIA MUN.TG.J, CONSILIUL LOCAL TG.J, împotriva sentinței civile. 696 din 12 2006, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr. 1488/2006, apeluri trimise spre rejudecare ca urmare a casării deciziei nr. 627 din 23 mai 2007, pronunțată de C de APEL CRAIOVA - Secția Civilă, în dosarul nr-, prin decizia nr. 2321 din 08 aprilie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu intimata intervenientă ASOCIAȚIA DE proprietari NR.72, cu sediul în Tg. str. -,. 9..3, parter, județul G, având ca obiect expropriere, cu participarea Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din data 09 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra apelului și cererii de aderare la apel d e față;
Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2005 la Judecătoria Tg. J, reclamanții G și, au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Tg. J, să se dispună retrocedarea suprafeței de 460 mp, situată în Tg. J,-
În motivarea cererii au arătat că autorul a fost proprietarul suprafeței în litigiu, dobândită în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat în 4 iunie 1973 cu, iar în baza Decretului 20/3 aprilie 1974 suprafața de 471. fost expropriată. Decretul nu și-a produs efectele, întrucât nu s-a realizat utilitatea publică și foștii proprietari nu au fost despăgubiți.
Prin sentința civilă 2618 din 3 mai 2005 Judecătoriei Tg. J s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Prin sentința civilă nr.554/11 octombrie 2005 Tribunalului Gorjs -a respins acțiunea, cu motivarea că reclamanții nu au calitate procesuală activă, terenul fiind expropriat de la, care nu este autorul reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, iar prin decizia civilă nr. 89 din 31 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.6234/CIV/2005, s-a admis apelul, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a reținut că tribunalul a omis să analizeze petitul privind constatarea caducității actului de expropriere, reclamanții G și justificând interesul în formularea acestei cereri, dat fiind faptul că sunt dobânditori prin cumpărare a terenului în litigiu, ce a fost anterior expropriat.
Prin aceeași hotărâre s-a concluzionat că se impune introducerea și citarea în cauză a persoanelor expropriate pentru ca hotărârea să le fie opozabilă și să le confere dreptul de proprietate, aceștia având calitatea de vânzători ai terenului către reclamanți.
În rejudecare, la data de 15 mai 2006, au fost introduși în cauză moștenitorii fostului proprietar, și, la cererea formulată de reclamanți.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu Asociația de proprietari nr. 72 Tg. J, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că terenul în litigiu a fost expropriat pentru construirea de blocuri de locuințe, făcând parte din Asociația de Proprietari nr. 72 Tg. J și este folosit în scopul pentru care a fost expropriat.
Prin sentința civilă nr.696 din 12 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 1488/2006, s-a admis în parte acțiunea și s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de Asociația de proprietari nr. 72 Tg.
Au fost obligați pârâții să retrocedeze suprafața de 347 mp. situată în Tg. str. 14 Octombrie, având configurația din schița la raportul de expertiză întocmit de expert, notată cu 1, și vecini la N-, E- de acces la blocul nr. 6, Sud - și domeniu public Zona, V- (fost rest proprietate reclamanți).
Pentru a se pronunța astfel, s-a avut în vedere că din terenul expropriat nu este afectată de utilități suprafața de 347., menționată în schița anexă a raportului de expertiză.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții G, și moștenitorii și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La data de 23 aprilie 2007, pârâții Primăria Municipiului Tg.J și Consiliul Local al Municipiului Tg. J au formulat cerere de aderare la apel, prin care s-a solicitat admiterea acțiunii doar față de moștenitorii și.
În motivele de apel formulate de reclamanții G și, precum și de moștenitorii și, s-a criticat sentința atât în privința soluționării cererii de abținere formulată de judecătorul ce a soluționat cauza pe fond, cât și în privința judecării fondului cauzei.
S-a susținut că judecătorul s-a mai pronunțat asupra cauzei, nemaiputând lua parte la o nouă judecată.
În privința soluționării fondului, s-a susținut că instanța a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile Legii nr.33/1994, analizând greșit probele administrate, în condițiile în care terenul în litigiu în suprafață de 460. nu a fost folosit în scopul pentru care s-a expropriat, nefiind afectat de utilități publice, cu atât mai mult cu cât terenul este înscris în Cartea Funciară, în baza contractului încheiat de reclamanți în anul 1995.
S-a criticat sentința și sub aspectul soluționării cererii de intervenție în interes propriu, formulată de Asociația de Proprietari nr.2 Tg.
În motivarea cererii de aderare la apel, formulată de pârâții Primăria Municipiului Tg. J și Consiliul Local al Municipiului Tg. J, s-a susținut că singurele persoane îndreptățite a formula acțiunea sunt moștenitorii expropriatului, respectiv și, așa cum rezultă și din decizia nr.2027/24.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr. 2586/2004.
S-a arătat, pe de o parte că decretul de expropriere și-a atins scopul, în condițiile în care în zonă s-au realizat obiectivele pentru care a fost emis, iar pe de altă parte, s-a evidențiat că reclamanții nu au făcut dovada că ar fi titularii unui drept de a promova vreo acțiune.
S-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii doar față de și.
La aceeași dată pârâții au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului declarat în ceea ce privește solicitarea retrocedării suprafeței de 460. p., arătând că din probele administrate instanța a reținut corect că numai suprafața de 347. nu p. este afectată de utilități publice, motiv pentru care au fost de acord cu acțiunea.
Prin decizia civilă 624 din 23 mai 2007 Curții de APEL CRAIOVAs -au admis atât apelul, cât și cererea de aderare la apel, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza pentru rejudecare la tribunal.
S-a arătat că în mod corect s-a respins cererea de abținere, în condițiile în care prin sentința civilă nr.554 din 11 octombrie 2005 s-a soluționat cauza pe excepție, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.24 - 26 Cod pr. civilă.
Instanța de apel a considerat că în raport de prevederile art. 35 din Legea nr.33/1994, titularii dreptului de retrocedare sunt persoanele expropriate, foști proprietari ai imobilului, însă, în interogatoriul luat din oficiu, moștenitorii persoanei expropriate nu au precizat poziția procesuală în raport de obiectul cererii, în calitate de titulari ai dreptului de retrocedare instituit de art. 35 din Legea nr.33/1994.
S-a arătat că în dosarul nr.4353/2005 al Judecătoriei Tg. J s-a depus și decizia nr.2027/24 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr.2586/CIV/2004, în baza acțiunii formulată de aceiași reclamanți, în temeiul Legii nr.10/2001, privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra aceleiași suprafețe de teren, fără ca instanța să fi cercetat dacă hotărârea a rămas irevocabilă sau dacă s-a modificat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primăria Mun. Tg. J și Consiliul Local al Mun. Tg. J iar prin decizia civilă 2321 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul, s-a casat decizia și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului.
Instanța supremă a reținut că au fost greșit aplicate prevederile art. 297 alin. 1, că instanța de apel și-a motivat hotărârea de desființare a sentinței pe aspecte pe care apelanții nu le-au invocat, că nu a arătat de ce reclamanții, care nu sunt succesorii celui expropriat, au calitate procesuală activă și nu s-a analizat dacă scopul exproprierii a fost atins.
În rejudecare, se apreciază că apelul declarat de reclamanții G și, și este nefondat, iar cererea de aderare la apel este fondată pentru următoarele considerente.
Deși acțiunea de față a fost promovată în anul 2005, iar prin Decizia nr. 53/2007 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii s- stabilit că dispozițiile art. 35 din legea 33/1994 nu se aplică după intrarea în vigoare a legii 10/2001, acțiunea urmează a fi soluționată pe fond.
Un argument este acela că prin decizia de casare, care este obligatorie pentru instanța de trimitere în condițiile art. 315 c, s-a dispus ca pricina să fie soluționată pe fond.
Un alt argument derivă din aplicarea jurisprudenței CEDO în speță.
Astfel, la data promovării acțiunii, o mare parte a soluțiilor pronunțate în practica judiciară în materie erau în sensul că acțiunea în retrocedarea imobilelor expropriate putea fi promovată și după intrarea în vigoare a legii 10/2001, mai cu seamă că prin decizia VI din 27 sept. 1999 dată în recursul în interesul legii Curtea Supremă de Justiție hotărâse că dispoz. art. 35 din legea 33/1994 pot constitui temei al acțiunilor în retrocedarea imobilelor expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi.
Reclamanții aveau, sub acest aspect cel puțin o speranță legitimă că dreptul lor va fi analizat de instanțe, dreptul lor de acces la instanță fiind astfel respectat, în condițiile art. 6 alin 1 din CEDO. Dacă pe parcursul soluționării cauzei au apărut modificări în practica instanțelor, prin soluționarea unui recurs în interesul legii, cu rol de unificarea practicii în materie și care a stabilit că acțiunea nu mai poate fi analizată după data de 14 febr 2001, incertitudinea jurisprudențială are ca efect lipsirea reclamanților de a obține recunoașterea dreptului, deși altor persoane, aflate în situații similare, dreptul le fusese recunoscut pentru simplul motiv că acțiunile au fost soluționate până la schimbarea orientării practicii.
A considera că acțiunea nu mai poate fi analizată pe fond echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, sancționată de instanța europeană ( cauza Beian României din 6 dec. 2007, cauza Vișan României din 24 aprilie 2008).
Pentru situația tranzitorie a acțiunilor aflate în curs de soluționate la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei 53/2007, se consideră că dispoz. art. 35 din legea 33/1994 constituie temei al acțiunilor în retrocedarea imobilelor expropriate, chiar dacă au fost introduse după intrarea în vigoare a legii 10/2001, pentru că numai în acest fel schimbarea practicii instanțelor nu se întoarce împotriva celor care au promovat acțiunea sperând că dreptul lor va primi o analiză pe fond.
În speță, se reține că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la 4 iunie 1973, a cumpărat de la imobilul situat în str. 14 Octombrie 123, iar în anul 1974 imobilul în suprafață de 471. a fost expropriat.
Autorul a decedat în anul 1987, având ca moștenitori pe soția supraviețuitoare, și pe descendentul, așa cum este dovedit prin din certificatul de moștenitor nr. 429/1988. Așa cum rezultă din sentința civilă 16/4 februarie 2004 Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia civilă 2027/24 iunie 2004 Curții de APEL CRAIOVA și devenită irevocabilă, G și au formulat notificare în condițiile legii 10/2001, cererea acestora pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu fiind respinsă prin Dispoziția 2893/20.11.2003. Prin decizia arătată, contestația acestora s-a respins, considerându-se că reclamanții nu au calitate de persoane îndreptățite.
Prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 12886/1995, și au vândut imobilul soților G și, fără face mențiunea în contract că imobilul fost expropriat. Din certificatul de căsătorie depus la fila 14 și certificatul de naștere depus la fila 13 din dosarul judecătoriei rezultă că este fiica naturală a numitei, căsătorită ulterior cu.
Acțiunea promovată pentru retrocedarea bunurilor expropriate este prevăzută de art. 35 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care stabilește că dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv, lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
Textul arătat face referire directă la persoanele care au calitate procesuală pasivă pentru introducerea acțiunii, acestea fiind foștii proprietari ai bunurilor expropriate sau, bineînțeles, moștenitorii acestora.
În speță, terenul a aparținut soților și, iar după decesul lui, moștenitor al acestuia este. Calitate procesuală activă în acțiunea pentru retrocedarea imobilului au, așadar, și, care au fost introduși în cauză potrivit deciziei pronunțate în primul ciclu procesual în apel, hotărâre devenită irevocabilă prin nerecurare.
Reclamanții pot invoca un interes în promovarea acțiunii, deoarece au cumpărat imobilul expropriat de la foștii proprietari, însă condițiile pentru exercitarea acțiunii civile trebuie îndeplinite cumulativ, acestora lipsindu-le calitatea procesuală activă, care impune o corespondență între titularul acțiunii și titularul dreptului ce se pretinde că a fost încălcat.
Raporturile de drept material au fost stabilite între expropriator, în speță unitatea administrativ teritorială, conform art. 12 alin 2 din legea 33/1994 și expropriat, adică persoana care deținea imobilul în proprietate la data exproprierii.
Transmisiunea intervenită ulterior, în anul 1995, între foștii proprietari și reclamanții nu poate fi opusă expropriatorului, care nu poate fi obligat să restituie imobilul unei persoane cu care la data exproprierii nu avea stabilit un raport juridic.
Ca urmare, cererea de aderare la apel este fondată, calitate procesuală activă având doar și, acțiunea acestora urmând a fi admisă.
Chiar dacă aceștia au fost introduși în cauză după parcurgea unui ciclu procesual, ei au căpătat calitatea de reclamanți iar prin promovarea apelului și solicitarea de a li se restitui întreaga suprafață de teren expropriată, și-au exprimat poziția procesuală.
Criticile din apelul principal privind încălcarea dispozițiilor ce reglementează instituția abținerii sunt nefondate.
În speță, prima sentință a Tribunalului Gorja fost soluționată de un judecător, care a respins acțiunea în temeiul unei excepții.
După desființarea sentinței, cauza a fost repartizată aceluiași judecător, iar cererea sa de abținere a fost respinsă printr-o încheiere care, potrivit art. 34 alin 1, nu este supusă niciunei căi de atac.
Cum judecătorul respectiv nu a intrat în primul ciclu procesual în cercetarea fondului iar prin soluția de admitere a acțiunii în cel de al doilea ciclu procesual a recunoscut calitatea procesuală activă a reclamanților, acesta nu s-a aflat în cazul de incompatibilitate prev. de art 24 sau în cel de abținere prev de art 27 pct 7
Dealtfel, apelanții pot invoca nelegalitatea sentinței din perspectiva prev. art. 24-27 numai dacă li s-a adus o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii, conform art. 105 alin 2 Așa cum s-a arătat, în cel de al doilea ciclu procesual judecătorul și-a modificat opinia asupra calității procesuale active a reclamanților, motivat de pronunțarea deciziei din apel și a soluționat cauza pe fond, fără a încălca drepturile procesuale ale părților care se referă la soluționarea pricinii de către un judecător imparțial.
Cât privește fondul cauzei, instanța reține că din raportul de expertiză realizat la prima instanță și din procesul verbal încheiat cu prilejul cercetării locale a rezultat că o parte din terenul solicitat de reclamanți este ocupat de utilități publice. Reclamanții fac o interpretare greșită a noțiunii de utilitate publică, fără să țină seama de faptul că se circumscrie scopului pentru care s-a dispus exproprierea nu numai realizarea blocurilor de locuințe, ci și a unor amenajări de utilitate public, precum alei de acces, parcări.
Tribunalul a considerat corect că este imposibil să se restituie întreaga suprafață, cât timp amenajarea actuală a accesului în blocurile de locuințe și spațiului ce deservește unitățile locative nu poate fi dislocată din ansamblul edilitar al zonei, fără a afecta funcționalitatea acesteia. Este cert că suprafața de teren ce face obiectul apelului nu reprezintă un teren liber, ci este afectat de amenajări de utilitate publică aferente cartierului de locuințe edificat în vederea realizării scopului exproprierii.
Condiția impusă de art. 35 din legea 33/1994 pentru retrocedarea terenului, și anume aceea ca bunul imobil preluat prin expropriere să nu fi fost utilizat în scopul pentru care s-a făcut preluarea, nu este întrunită în speță, situație în care soluția de admitere în parte a acțiunii a fost dată cu aplicarea corectă a legii.
Față de aceste considerente, potrivit art. 293 și 296 se va admite cererea de aderare la apel, se va schimba în parte sentința în sensul că se va admite acțiunea formulată de reclamanții și. Vor fi obligați pârâții să retrocedeze acestor reclamanți suprafața de 347. teren, așa cum a fost individualizat prin sentință. Se va respinge acțiunea formulată de reclamanții G și, care nu au calitate procesuală pasivă în condițiile art. 35 din legea 33/1994. Se vor menține dispozițiile sentinței referitoare la soluționarea cererii de intervenție.
Se va respinge apelul declarat de reclamanți, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamanții G, reclamanții moștenitori, împotriva sentinței civile nr. 696 din 12 2006, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr. 1488/2006, în contradictoriu cu intimata intervenientă Asociația de Proprietari nr.72 Tg. J și intimații pârâții PRIMĂRIA MUN. TG. J, CONSILIUL LOCAL TG.
Admite cererea de aderare la apel formulată de pârâții PRIMĂRIA MUN. TG. J, CONSILIUL LOCAL TG.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 696 din 12 2006, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr. 1488/2006.
Admite în parte cererea formulată de reclamanții,.
Obligă pârâții să retrocedeze reclamanților, suprafața de 347. teren situat în Tg. J, str. 14 Octombrie, având configurația din schița raportului de expertiză întocmit de exp., notată cu X I, teren învecinat la N-, la E- alee acces către blocul 6, la S-, și zona blocuri, la V-.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții G,.
Menține sentința în ce privește soluționarea cererii de intervenție formulată de intervenienta Asociația de Proprietari nr.72 Tg.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
8 ex./16.12.2008
Jd.fd.
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Oana Ghiță
