Expropriere. Speță. Decizia 47/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (957/2009)
Completul 5
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 47
Ședința publică de la 21.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Singh
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
GREFIER - I -
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelantele - reclamante, și -, împotriva sentinței civile nr. 157 din 5.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 4
are ca obiect - expropriere Legea nr. 33/1994.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 14.01.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 21.01.2010, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.843 din 26.06.2006 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al sectorului 4 B și a respins, ca atare, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu acest pârât și a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B reprezentat prin Primarul General, a constatat nulitatea absolută a exproprierii terenului situat în B, șos.-, nr.191, sector 4 compus din teren în suprafață de 278 mp. proprietatea reclamantei și a obligat Municipiul B prin Primarul General să plătească despăgubiri în valoare de 192.625 lei, reprezentând echivalentul sumei de 52.542 euro. S-a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind acordarea unui teren în compensare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Sectorului 4 B, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât cadrul procesual se stabilește între reclamant, titularul dreptului a cărui recunoaștere se urmărește a fi obținută prin cererea de chemare în judecată promovată și pârâtul, titularul obligației de care este ținut față de cel dintâi, în vederea restabilirii echilibrului social afectat prin încălcarea de către acesta. Din înscrisurile existente la dosar nu rezultă că reclamanta tinde să stabilească în contradictoriu cu acest pârât, vreun drept litigios, astfel încât nu a putut fi determinată pretenția concretă dedusă judecății, în raport cu aceasta.
În consecință, în conformitate cu art.137 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art.112 pct.1 și 3 Cod procedură civilă, excepția a fost soluționată în sensul admiterii acesteia, iar cererea formulată împotriva acestui pârât a fost respinsă ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că în conformitate cu prevederile contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8560/16.12.1976 la fostul notariat de Stat al Sectorului 5 B, și au dobândit de la și, imobilul compus din 4 camere, bucătărie, vestibul, marchiză, magazie și grup sanitar, terenul în suprafață de 514 mp. trecând în proprietatea statului în baza art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974, adresa imobilului fiind șos.-, nr.191, sectorul 4.
Prin Decretul nr.405/11.12.1986, la poziția 6, figurează exproprierea unei suprafețe de 149,61 mp. teren (185,68 mp.) de la (pe de o parte fila 20 și pe de altă parte fila 60).
Prin sentința civilă nr.344/04.05.1998, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă s-a dispus restituirea către a terenului în suprafață de 278 mp. din B, șos.- nr.191, sectorul 4, în baza acestei hotărâri judecătorești fiind emisă Dispoziția Primarului General al Municipiului B nr.537/05.04.1999 de restituire în proprietate a acestui imobil.
La data de 21.09.1999, Primăria Municipiului B emite autorizația de construcție nr.160, prin care s-a încuviințat finalizarea lucrărilor imobilului de locuințe.52, a cărui construcție a fost începută în baza autorizației de construire nr.90/1986.
La 21.12.2000 este emisă nr.271, prin care la art.4 se aprobă cumpărarea de către Primăria Municipiului Bat erenurilor proprietate particulară amplasate pe terenurile destinate realizării blocurilor nominalizate în anexele 1 și 2, urmând că prețul de cumpărare să fie negociat de comisia constituită prin Dispoziția Primarului General nr.1322/16.08.1999, care avea rolul de a analiza situația fiecărui proprietar, baza de pornire fiind valoarea stabilită prin aplicarea Metodologiei aprobate prin nr.218/1997.
Potrivit adresei nr.1348/29.05.2001 (fila 15 dosar), Direcția de Control și Disciplină în Construcții din cadrul Primăriei Municipiului B, construcția pentru care a fost eliberată autorizația nr.160/21.09.1999 a fost începută în anul 1991, în baza autorizației de construcție nr.90/21.10.1986 și au fost întrerupte după executarea radierelor turnate, a cuzineților și parțial a pereților.
În anii 1999-2000, când s-au derulat toate aceste operațiuni juridice din partea Primăriei Municipiului B, era deja intrată în vigoare Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, lege ce stabilește în mod imperativ condițiile în care poate fi luată această măsură.
Astfel, potrivit art.1 din actul normativ mai sus indicat, exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească.
Instanțele judecătorești competente pot hotărî asupra exproprierii numai după ce utilitatea publică s-a declarat, potrivit prezentei legi.
Aceasta poate fi de interes național sau de interes local, la nivel local urmând a fi declarată - de. conform art.7 alin.1.
Declararea utilității publice se face numai după efectuarea unei cercetări prealabile și condiționat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului (art. 8 din lege).
În acest scop se înființează comisii numite de Primarul General al Municipiului B, rolul acestora fiind de a identifica elementele care justifică interesul local, avantajele economico-sociale sau de orice altă natură, care susțin necesitatea lucrărilor și nu pot fi realizate pe alte căi decât prin expropriere.
Actul de declarare a utilității publice de interes local, trebuie afișat la sediul consiliului local în a cărei rază este situat imobilul și se publică în presa locală.
Din înscrisurile existente la dosar se observă că după retrocedarea imobilului, prin sentința civilă nr.344/1998 și după emiterea Dispoziției Primarului General și punerea în posesie a reclamantei, această procedură nu a fost parcursă de pârâtul Municipiul B, prin Primarul General.
În consecință, nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii atrage nulitatea absolută a actului juridic în sine, respectiva exproprierii realizată de Primăria Municipiului B pentru edificarea blocului de locuințe nr.52, care ocupă terenul de 278 mp. din șos. - nr. 191, sectorul 4 (fila 143 dosar).
Tribunalul a constatat că au fost încălcate prevederile art. 480-481 Cod civil, art.41 alin.1 și 3 din Constituția României și art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consfințesc dreptul de proprietate privată.
În conformitate cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic (filele 169-174), despăgubirile la care reci amanta este îndreptățită se cifrează la suma de 192.635 lei, pentru faptul că a fost lipsită de dreptul său de proprietate asupra terenului de 278 mp. din șos.- nr.191, sectorul 4, fără ca autoritățile publice locale să respecte prevederile imperative ale Legii nr.33/1994.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea unui teren în compensare, tribunalul a constatat că pe parcursul judecării cererii, atitudinea reclamantei s-a manifestat doar în sensul administrării probei cu expertiză având ca obiect stabilirea despăgubirilor pentru exproprierea realizată în mod nelegal, fără a solicita probe și fără a stărui pe aspectul realizării reparației prin obținerea unui teren în echivalent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Municipiul B prin Primarul General, calea de atac fiind respinsă prin decizia civilă nr.72 din 05.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă care a reținut următoarele în motivarea soluției date:
Imobilul în litigiu a fost retrocedat reclamantei prin sentința civilă nr.3/4.05.1998 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, irevocabilă, sentință în baza căreia a fost emisă Dispoziția Primarului General al Municipiul B nr.537/5.04.1999 de restituire în proprietate a terenului. Astfel fiind, nu mai poate fi adus în discuție modul în care terenul asupra căruia s-a făcut dovada dreptului de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8560/16.12.1976, a trecut în proprietatea statului și nici asupra valabilității sau nevalabilității titlului statului.
După emiterea autorizației de construire nr.160 din 21.09.1999, pentru finalizarea blocului de locuințe nr.52, faptic s-a procedat la o nouă expropriere a terenului reclamantei care, astfel precum a reținut și instanța de fond, nu a fost efectuată cu respectarea condițiilor și procedurilor impuse de Legea nr.33/1994.
Potrivit art.1 din actul normativ arătat, exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească, instanțele putând hotărî asupra exproprierii numai după ce utilitatea publică a fost declarată potrivit legii.
Corect a reținut instanța de fond că nerespectarea dispozițiilor imperative ale Legii nr.33/1994 atrage nulitatea absolută a exproprierii impunându-se despăgubirea proprietarului, iar cuantumul despăgubirilor se impune a fi stabilit printr-o lucrare de specialitate efectuată în cursul cercetării judecătorești.
Împotriva deciziei pronunțate în apel, a declarat recurs pârâtul Municipiul B prin Primarul General, calea de atac fiind admisă prin decizia civilă nr.1436 din 04.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, casându-se cu trimiterea spre rejudecate la prima instanță, datorită faptului că atât în apel cât și la fond, cauza a fost soluționată fără participarea obligatorie a procurorului, deși acțiunea fusese întemeiată pe dispozițiile Legii nr.33/1994.
Prin sentința civilă nr.157 din 05.02.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în rejudecare, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, reținând în esență, următoarele considerente:
Analizând probele administrate în cauză, în limita prevăzută de art. 129 alin. 6 din Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că cererea formulată de și însușită apoi de moștenitorii acesteia, și, este neîntemeiată și a respins-o reținând că terenul în suprafață de 278 mp, situat în B,-, sector 4, fost restituit autoarei reclamantelor prin sentința civilă nr.344/4.05.1998, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, iar ulterior, aceasta a fost pusă în posesia terenului prin dispoziția nr.537/5.04.1999, emisă de Primarul general și prin procesul-verbal de punere în posesie din data de 14.12.1999, întocmit în dosarul de executare nr.592/1999, al Judecătoriei sector 4
Pe acest teren a fost începută construcția unui bloc în anul 1991, în baza autorizației de construire nr.90/21.10.1986, eliberate de Consiliul Popular al Municipiului B și, apoi, a fost continuată în baza autorizației de construire nr.160/21.09.1999, emise de Primăria Municipiului
Din analiza acestor înscrisuri, tribunalul a constatat că în cauză nu se poate reține că terenul proprietatea autoarei reclamantelor a fost supus procedurii speciale prevăzute de Legea nr.33/1994 privind exproprierea imobilelor pentru utilitate publică. Nu s-a făcut dovada emiterii vreunei hotărâri de către expropriator prin care a fost declarată ca fiind de utilitate publică de interes local construcția aflată în prezent pe acest teren (conform art.5 din Legea nr.33/1994). De asemenea, tribunalul a mai reținut că nu s-a făcut dovada că pentru terenul în litigiu a fost emisă o hotărâre de către expropriator, prin care s-a propus exproprierea acestuia pentru cauză de utilitate publică, conform dispozițiilor prevăzute de legea nr.33/1994.
Prin urmare, neexistând niciuna din dovezile arătate mai sus, tribunalul consideră că cererea formulată de reclamante nu se încadrează în categoria celor prevăzute de Legea nr.33/1994, iar pretențiile pe care acestea le-au formulat în temeiul acestei legi sunt neîntemeiate, deoarece în cauză nu s-a făcut dovada că terenul în litigiu a fost expropriat. Ca atare, neexistând un act de expropriere, tribunalul a constatat că cererea prin care reclamantele solicită constatarea nulității absolute a exproprierii terenului proprietatea lor este neîntemeiată, întrucât nu se poate declara nulitatea unui act care nu există. Pentru aceleași motive, tribunalul a constatat că sunt neîntemeiate și capetele de cerere prin care se solicită atribuirea unui alt teren în compensare sau acordarea de despăgubi.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții (moștenitorii lui ) solicitând admiterea căii de atac formulate, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul constatării nulității absolute a exproprierii și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor aferente imobilului preluat abuziv.
Apelanta - reclamantă a criticat hotărârea atacată pe motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:
Prin sentinta civila nr 344/1998 pronuntata de Tribunslul B s-a admis cererea de retrocedare a imobilului in litigiu, a fost emisa dispozitia nr 557/1999 de catre Primarul General al Mun B in executarea acestei sentinte, intocmindu-se totodata si procesul-verbal de punere in posesie. Prin edificarea unui bloc de locuinte pe terenul reclamantei, fara despagubirea corespunzatoare si prealabila a cesteia, Mun Bap rocedat la oad oua expropriere, lipsita de temei legal (ca si prima) nefiind respectate dispozitiile imperative ale legii 33/1994.
Apelanta face referire la jurispridenta CEDO, in sensul ca exista doua tipuri de exproprieri: de drept si de fapt, aratand totodata ca exproprierea de fapt reprezinta o incalcare a art 1 din Protocolul Aditional nr 1 la CEDO care consacra dreptul la respectarea proprietatii. Apelanta sustine ca situatia in care se afla constituie exact o aplicare a celor statuate de instanta de contencios european cu privire la exproprierea de fapt, ea fiind privata in continuare de folosinta terenului, dreptul sau fiind doar formal recunoscut.
În drept, apelanta s-a prevalat de dispozițiile art.481 Cod civil, art.41 din Constituție și art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând actele și lucrările dosarului și hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate în susținerea căii de atac promovate precum si din prisma dispoziilor legale aplicabile, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Examinând coroborativ întregul material probator administrat în cauză, Curtea constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a probelor și a reținut corect situația de fapt din speță, însă a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente (Legea nr.33/1994). Astfel, în mod corect s-a reținut că reclamanta initială a fost deposedată abuziv în perioada regimului comunist, în baza Decretului nr.405/11.12.1986 de imobilul (format din construcție și teren în suprafață de 514 mp.) proprietatea sa, dobândit în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.8560/16.12.1976 de fostul Notariat de Stat al Sectorului 5
Prin sentința civilă nr.344 din 04.05.1998, Tribunalul Bucureștia dispus restituirea către autoarea apelantelor a terenului în suprafață de 278 mp. situat în B, șos.-, nr.191, sector 4, în baza acestei sentințe fiind emisă Dispoziția Primarului General al Municipiului B nr.537 din 05.04.1999 de restituire a imobilului în proprietatea reclamantei inițiale.
Pe acest teren a fost începută construcția unui bloc în anul 1991, în baza autorizației emise sub nr.9-0/21.10.1986 de către Consiliul Popular al Municipiului B și continuată în baza autorizației de construire emise de Primăria Municipiului B în anul 1999 (nr.160/21.09.1999).
Constatând că în anul 1994 intrat în vigoare Legea nr.33 care reglementează în detaliu procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică, Curtea apreciază ca fiind întemeiată critica apelantei în sensul că, prin emiterea celei de-a doua autorizații de construcții în anul 1999 (în vederea finalizării lucrărilor de construcție începute în anul 1991) și continuarea efectivă a lucrărilor edilitare, reclamanta a fost supusă unei a doua deposedări abuzive, realizată cu nerespectarea dispozițiilor actului normativ sus-menționat.
Așa cum rezultă din adresa nr.436/5500/05.05.201 emisă de Primăria Municipiului B - Direcția Generală de Investiții și Publice, terenul retrocedat autoarei apelanților este inclus în programul construcțiilor de locuințe aprobat prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului B nr.271/21.12.2000. Analizând conținutul acestei hotărâri cât și al anexelor sale, Curtea constată că lucrările tehnico - edilitare aferente perioadei 2000 - 2005 aprobate prin hotărârea sus menționată vizează zona sectoarelor 2,3 și 5 din B nu și sectorul 4 în care se situează administrativ imobilul în litigiu. Pe cale de consecință, hotărârea Consiliului General al Municipiului B nr.271/2000 indicată de parte ca fiind temeiul în baza căruia s-a procedat la preluarea terenului restitui reclamantei inițiale nu poate primi o astfel de calificare, dat fiind faptul că acesta nu se regăsește în tabelele anexă.
Față de această situație, Curtea apreciază că preluarea terenului în suprafață de 278 mp. (retrocedat autoarei apelantelor) s-a realizat fără nici o bază legală, nefiind respectate prevederile Legii nr.33/1994, act normativ edictat de legiuitor în scopul de a asigura legalitatea și corectitudinea unei astfel de operații, prin procedura reglementată în detaliu dând expresie principiului statuat de dispozițiile art.481 cod civil și de prevederile internaționale în materia drepturilor omului (art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului).
Astfel, legiuitorul a prevăzut prin dispozițiile Legii nr.33/1994 faptul că procedura exproprierii demareaza cu declarația de utilitate publică care se face de Guvern pentru lucrările de interes național și de către consiliile județene sau Consiliul General al Municipiului B pentru lucrările de interes local pe baza unei cercetări prealabile efectuate de comisia de specialitate, cu condiția înscrierii lucrării în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului.
Actul de declarare a utilității publice se aduce la cunoștința publică printr-una din formele de publicitate prevăzute de lege. Propunerea de expropriere, incluzând și oferta de despăgubiri se notifică persoanelor fizice sau juridice, titulari ai drepturilor reale, acestea având posibilitatea să facă întâmpinare în termenul legal. Pe lângă toate formalitățile menționate anterior, care constituie tot atâtea garanții ale dreptului de proprietate împotriva eventualelor abuzuri ale autorităților administrației publice, cea mai importantă garanție este reglementată chiar de prevederile art.1 din lege care stabilesc cu valoare de principiu că exproprierea se poate realiza numai pentru cauză de utilitate publică după o dreaptă și prealabilă despăgubire prin hotărâre judecătorească. În concordanță cu aceste dispoziții legale sunt și dispozițiile art.28 din Legea nr.33/1994 care statuează că transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului se produce odată ce obligațiile impuse lui prin hotărâre judecătorească au fost îndeplinite. Pe cale de consecință, în sistemul procedural reglementat de dispozițiile Legii nr.33/1994, interventia instanței de judecată, care prezintă garanții de independență și imparțialitate constituie una dintre cele mai puternice garanții împotriva arbitrariului, grație competenței și rolului important conferit de legiuitor în cadrul acestei proceduri și anume acela de a hotărî exproprierea.
Curtea a considerat necesar să reamintească aceste aspecte definitorii ale procedurii de expropriere pentru a putea concluziona că în cauza dedusă judecății, absența oricărui dintre aceste elemente conduce la ideea unei exproprieri de fapt, reclamanta fiind practic lipsită de bunul său fără nici un temei legal și fără plata prealabilă a unei despăgubiri echitabile. Curtea apreciază ca fiind eronată susținerea instanței de fond în sensul că lipsind elementele principale ale procedurii exproprierii, așa cum sunt reglementate de prevederile Legii nr.33/1994, nu ne aflăm în situația unei exproprieri, cererea formulată de reclamanta neîncadrându-se în categoria celor prevăzute de acest act normativ.
Așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr.33/1994, instanța pronunțând exproprierea, realizează un control de legalitate și temeinicie asupra întregii proceduri de expropriere, verificând potrivit prevederilor art.23 alin.2 din Legea nr.33/1994, îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor legale pentru expropriere și stabilind cuantumul despăgubirii cuvenite pe bază de expertiză. Astfel, instanța poate constata nelegalitatea unuia dintre documentele emise în procedura exproprierii, a tuturor documentelor și chiar a procedurii însăși dacă aceasta prezintă un viciu fundamental. Pe cale de consecință, lipsa oricăror elemente pe care legea le stipulează în mod obligatoriu pentru legalitatea procedurii de expropriere nu trebuie analizată în sensul inexistenței exproprierii înseși, în condițiile în care, din materialul probator rezultă cu certitudine privarea de proprietate a părții, fără o bază legală și fără plata unei despăgubiri corecte, care să reprezinte justă reparație.
Concluzionând, Curtea apreciază că cererea reclamantei se încadrează în dispozițiile Legii nr.33/1994, aceasta fiind supusă unei exproprieri de fapt (ceea ce înseamnă o gravă încălcare a dispozițiilor art.481 Cod civil și art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului) care dă dreptul reclamantei la despăgubiri. Acestea au fost cuantificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul la suma de 52.542 euro, pe care apelantele au solicitat-o a le fi acordată, apreciind-o totodată îndestulătoare pentru acoperirea prejudiciului suferit.
Petitul acțiunii, conține și un capăt de cerere având ca obiect acordarea unui teren în compensare. Având în vedere că un astfel de teren nu a fost identificat de părți și luând în considerare și faptul că nu există un inventar al bunurilor disponibile aflate în proprietatea unității administrativ teritoriale (date fiind dificultățile de aplicare a Legii nr.10/2001 din această perspectivă), Curtea constată că este nefondat capătul de cerere formulat.
Pentru fundamentarea acestei soluții, Curtea are în vedere și modul în care reclamanta inițială (autoarea apelantelor) și-a structurat petitul acțiunii deduse judecății, în sensul că a solicitat acordarea unui teren în compensare, iar în subsidiar, dacă acest lucru nu e posibil, acordarea de despăgubiri bănești. Față de argumentele reținute de instanța de apel în cele ce preced și care fundamentează soluția ce se va pronunța sub aspectul acordării despăgubirilor și față de caracterul alternativ al celor două capete de cerere, Curtea apreciază că se impune respingerea, ca neintemeiat, a acestui capăt de cerere, privind acordarea în compensare a unui alt teren.
La termenul de judecată din data de 14.01.2010, când a avut loc dezbaterea pe fond a cauzei de față, intimatul - pârât Consiliul Local al Sectorului 4 B, a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Apreciind că deși pârâtul a fost chemat în judecată prin cererea introductivă de instanță, constată că reclamanta nu a formulat nicio pretenție concretă, care, prin natura sa reclame a fi dezbătută în contradictoriu cu acest pârât. Considerând că nu se afirmă nici un drept litigios care să se tindă a fi dezbătut în contradictoriu cu acest pârât și având în vedere că raportul de drept procesual nu se poate lega decât între subiectul activ și pasiv al raportului juridic de drept civil dedus judecății, Curtea constată că pârâtul Consiliul Local sector 4 B nu are calitate procesuală pasivă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea văzând dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul reclamantelor, va schimba în tot sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Sectorului 4 B, va respinge ca atare acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât și va admite în parte acțiunea, va constata nulitatea absolută a exproprierii terenului în litigiu, va obliga pârâtul Municipiul B prin Primarul General la plata de despăgubiri în cuantum de 52.542 euro în echivalent lei la data pății, respingând totodată ca nefondată cererea de acordare a unui teren în compensare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantele - reclamante, și - toate cu domiciliul ales în B,-,.46,.1,.1,.5, sector 4 la, împotriva sentinței civile nr.157 din 5.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5 și CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 4 B cu sediul în B,--16, sector 4.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Sector 4 B și respinge acțiunea reclamantelor, și formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primarul General.
Constată nulitatea absolută a exproprierii terenului în suprafață de 278 mp. situat în B, șos.-, nr.191, sector 4.
Obligă pârâtul Municipiul B să plătească reclamantelor despăgubiri în sumă de 52.542 euro în echivalentul lei la data plății.
Respinge, ca nefondat, capătul de cerere referitor la acordarea unui teren în compensare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
I -
Red.
Tehnodact.
Ex.7/02.03.2010
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Ioana SinghJudecători:Ioana Singh, Stere Learciu
