Expropriere. Speță. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 51
Ședința publică din data de 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamanții, domiciliat în P, str. -. -., nr. 16 A, județul P, BIROUL NOTARULUI PUBLIC cu sediul în P, str. -. -., nr. 16 B, județul P,împotriva sentinței civile nr. 2277/12 sept. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL P PRIN PRIMAR, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2-4, județul
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-reclamant asistat de avocat - potrivit împuternicirii avocațiale aflată la filele 12-13 dosar din Baroul Prahova, BNP prin avocat -, intimatul-pârât Municipiul P-prin Primar reprezentat de consilier juridic conform delegației aflată la fila 16 dosar.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat - având cuvântul depune la dosar o cerere în scris de către apelantul-reclamant Biroul Notarului Public prin care acesta înțelege să renunțe la judecarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 2277/12 sept. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova. Susține avocat - că din eroare pe cerere nu s-a aplicat ștampila Biroului Notarial dar până la sfârșitul ședinței de judecată se va aduce o altă cerere cu același conținut dar pe care se va aplica și ștampila Alte cereri nu mai are de formulat.
Consilier juridic I având cuvântul arată că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - având cuvântul arată că în baza disp. art. 158 și art. 159 Cod procedură civilă așa cum de altfel și în motivele de apel sunt arătate, înțelege să invoce excepția de ordine publică a necompetenței instanței de judecată cu consecința trimiterii cauzei spre soluționare organului cu activitate jurisdicțională competent, în speță Comisia Locală de Aplicare a legii 18/1991. Admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic I având cuvântul arată că în ceea ce privește cererea de renunțare la judecarea apelului formulată de apelantul-reclamant Biroul Notarului Public lasă la aprecierea instanței. Cu privire la excepția invocată de avocat -, solicită respingerea acestei excepții, practic se încearcă o repunere în termen pentru a se putea formula o cerere în baza Legii 18/1991.
Apelantul-reclamant având personal cuvântul arată că având în vedere considerentele hotărârii instanței de fond, în speță Tribunalul Prahova, potrivit căreia apelanții-reclamanți, deși sunt trecuți în tabel anexa la Decretul de expropriere nr. 281/13 nov. 1989, acesta nu și-a produs niciodată efectele, nefiind publicat în Monitorul Oficial. Mai susține apelantul-reclamant că nu a avut cunoștință de această dispoziție de expropriere până în anul 2008 când a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului Primăriei Mun. P, mai mult de atât, figurează permanent cu imobil construcție și teren înscris în rolul fiscal deschis în cadrul Serviciului Local de impozite și taxe locale al Mun. Tot timpul s-a achitat de plata taxelor și impozitelor aferente.
Mai arată apelantul-reclamant că imobilul a fost cumpărat în anul 1983, iar în anul 1992 a formulat o cerere la Primărie pentru eliberarea unei autorizații de construire, iar la acel moment nu i s-a adus la cunoștință de acel Decret de expropriere și că " nu ar mai fi proprietar al imobilului în litigiu".
A făcut demersuri pentru a i se aproba o audiență la Primărie, a obținut această audiență, dar fără rezultatul scontat.
Solicită admiterea apelului.
În ceea ce privește excepția invocată de avocat - lasă la aprecierea instanței.
Consilier juridic I având cuvântul cu privire la apelul formulat de reclamantul, solicită respingerea acestuia. În opinia sa motivele invocate azi în instanță nu concordă cu motivele aflate în scris la dosar. Comisia Locală de aplicarea Legii 18/1991 nu poate fi competent a soluționa litigiul.
La sfârșitul ședinței de judecată se prezintă avocat - care depune o nouă cerere de renunțare la judecarea apelului care este semnată și ștampilată.
CURTEA,
Asupra apelurilor civile:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr- reclamanții și BNP au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul P prin Primar solicitând instantei ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului să le retrocedeze proprietatea asupra terenurilor în suprafață de 188,97 mp indiviz din totalul de 280 mp situat în P, str. -. -., nr. 16, jud. P și respectiv suprafața de 106 mp indiviz din totalul de 280 mp situat în P, str. -. -., nr. 16, jud. P în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a cumpărat de la numitul construcția situată în P, str. -. -., nr. 16, jud. P, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr. -/21.11.1983 de fostul notariat de Stat Județean P act în cuprinsul căruia s-a mentionat că terenul aferent construcției în suprafață de 188,97 mp indiviz din totalul de 280 mp trece în proprietatea statului conform art. 30 din Legea 58/1974.
A mai arătat reclamantul că a solicitat Primăriei Mun. P atribuirea terenului în proprietate în baza art. 36 din Legea 18/1991 insă i s-a răspuns ca terenul a format obiectul unei exproprieri in baza Decretului nr. 281/1989, anexa nr. 1, poziția 35 unde figura ca si proprietar in momentul exproprierii.
A susținut reclamantul că deși figura pe lista sus menționata, in realitate a stăpânit continuu construcția si terenul aferent acestuia, este înscris in evidentele fiscale cu proprietatea asupra imobilului - construcție și teren și mai mult decât atât, in anul 1992 i s-a eliberat certificat de urbanism si autorizație de construire de către Primăria Mun. P in vederea edificării unei construcții pe acest teren, acte in cuprinsul cărora i se recunoaște proprietatea asupra terenului.
La rândul său reclamantul BNP a arătat că a cumpărat de la numiții G si construcția situată în P, str. -. -., nr. 16 B, jud. P in baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr. 2965/31.08.2001 de BNP, act in care s-a menționat ca terenul aferent construcției in suprafața de 106 mp indiviz din suprafața totala de 280 mp nu formează obiectul vânzării ci se transmite numai dreptul de folosința asupra acestuia, cumpărătorul putând sa-l solicite in baza art. 36 din Legea nr. 18/1991.
A mai arătat reclamantul că deși a solicitat atribuirea terenului in proprietate in baza textului de lege sus menționat, Primăria i-a comunicat faptul că terenul a format obiectul unei exproprieri conform Decretului nr. 281/1989, anexa nr. 1, poziția 35 unde figurează ca si proprietari in momentul exproprierii familia si, unul din autorii autorului său.
A precizat reclamantul că deși familia a figurat pe lista persoanelor expropriate, in realitate a stăpânit continuu construcția si terenul aferent, este înscris in evidentele fiscale cu proprietatea asupra construcției pentru care achita impozit.
Au invederat reclamanții ca față de împrejurările sus menționate, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 35 din Legea nr. 33/1994 pentru admiterea acțiunii.
La data de 17.07.2008 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii arătând ca reclamanții s-au adresat instanței pentru retrocedarea imobilului in litigiu in baza art. 35 din Legea nr. 33/1994, după intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 caz in care devin aplicabile dispozițiile acestei legi a cărei procedura constând in doua etape, respectiv procedura administrativa prealabila ce are caracter obligatoriu si procedura judiciara ce are caracter facultativ, nu a fost parcursa de către reclamanți astfel încât cererea reclamanților este inadmisibilă.
In cauza s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 2277/12 sept. 2008, tribunalul a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocata de parat.
A respins acțiunea formulata de reclamanții, BIROUL NOTARULUI PUBLIC împotriva paratului MUNICIPIUL P PRIN PRIMAR, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahovaa reținut că, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr. 11411/1983 numitul a înstrăinat reclamantului și soția acestuia, locuința proprietatea sa situata in P, str.- 23 August, nr. 16 B (actual str. -. -., nr. 16) compusă din etajul clădirii format din 3 camere, bucătărie, baie, hol si casa scării, mansarda formata dintr-o camera, hol si casa scării, pod, casa scării de la parter având alipit un wc, garaj si doua boxe cu acces situata la subsolul clădirii, construcție din cărămida acoperita cu tabla.
În cuprinsul contractului se menționează ca terenul aferent clădirii in suprafața de 188,97 mp cota indiviza din suprafata totala de 278,97 mp nu face obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr. 2898/28.02.1991 numiții si soția acestuia au înstrăinat fiului lor, si soției sale, locuinta proprietatea lor situata in P- B (actual str. -. -., nr. 16 B) compusa din 3 camere la parter, bucătărie, baie, cămara, nisa, wc si hol si o pivnița la subsol, construcție din cărămida, acoperita cu tabla.
În cuprinsul actului se menționează faptul ca suprafața de 106 mp cota indiviza din suprafața de 289 mp este proprietate de stat conform art.30 din Legea 58/1974.
Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr. 718/03.05.1999, numiții si au vândut numiților G si imobilul dobândit de aceștia in baza contractului de vânzare cumpărare nr. 2898/1991, menționându-se in cuprinsul noului act de transmitere a dreptului de proprietate asupra construcției ca terenul aferent in suprafața de 106 mp indiviz din 280 mp este proprietate de stat, urmând regimul prevăzut de art. nr. 36 din Legea nr. 18/1991.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr. 2965/31.08.2001 numiții G si au vândut reclamantului BNP imobilul proprietatea lor din P, str. -. -., nr. 16 B, menționându-se în cuprinsul contractului ca terenul de 106 mp indiviz din 280 mp este proprietate de stat, atribuit in folosința, drept ce se transmite si cumpărătorului care este in drept sa solicite atribuirea lui in proprietate conform art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit Decretului nr. 281/1989, scopul realizării unui nr. de 381 apartamente si a dotărilor comerciale, s-au expropriat si s-au trecut in proprietatea statului terenurile in suprafața de 12881 mp si construcțiile in suprafața de 5848,94 mp precum si împrejmuirile in lungime de 1150,98 ml, in tabelul anexa de la Decret fiind menționați ca expropriați cu construcțiile in suprafața de 107,60 mp si respectiv 219,10 mp numiții si si si.
Art. 36 din Legea nr. 18/1991 prevede ca terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile disp. art. 30 din Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
De asemenea, conform art. 35 din Legea nr. 33/1994, in cazul in care bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot sa ceara retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o noua declarație de utilitate publică.
Așadar, din probele administrate in cauza a rezultat ca reclamanții au dobândit construcțiile situate in P, str. -.-., nr. 16 si 16 B, prin contracte de vânzare cumpărare autentice, ocazie cu care s-a menționat ca terenurile de 188,97 mp si respectiv 106 mp indiviz din suprafața totala de 280 mp nu fac obiectul vânzării, trecând in proprietatea statului in baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Ca atare, atât timp cat terenurile au trecut in proprietatea statului in baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, înseamnă ca reclamanții, in calitate de actuali titulari ai dreptului de folosința a terenului, proprietari ai locuințelor, sunt beneficiarii art. 36 din Legea nr. 18/1991 modificată, astfel încât aceștia nu pot solicita restituirea terenului în baza Legii nr. 33/1994.
Susținerile reclamanților in sensul că în speța sunt aplicabile dispozițiile acestei legi, întrucât, deși sunt menționați in tabelul anexa la decretul de expropriere, acesta nu și-a produs niciodată efectele, construcțiile și terenurile nefiind niciodată luate din proprietatea si folosința lor, rămânând permanent in stăpânirea acestora, fiind evidențiata la rolul fiscal, bunurile expropriate nefiind utilizate in termen de 1 an potrivit scopului pentru care au fost preluate de expropriați, nu au putut fi avute in vedere cat timp din tabelul anexa la decret reiese ca reclamanții au figurat expropriați doar cu construcțiile si nu si cu terenul care era deja in proprietatea statului ca efect al art. 30 din Legea nr. 58/1974, astfel încât nu se justifica măsura exproprierii cat timp statul deja deținea terenurile in proprietate.
Faptul că exproprierea construcțiilor nu si-a produs efectele, motiv pentru care proprietarii acestora le-au și vândut reclamanților, nu înseamnă in mod automat că și terenul aferent a fost expropriat cat timp din contractele de vânzare cumpărare reiese cu certitudine că aceste terenuri nu au făcut obiectul vânzării, trecând in proprietatea statului in baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, transmițându-se cumpărătorilor numai dreptul de folosința asupra terenurilor, ceea ce înseamnă ca aceștia pot solicita atribuirea terenului in baza art. 36 din Legea nr. 18/1991 in calitate de titulari actuali ai dreptului de folosința asupra terenurilor, proprietari ai construcțiilor.
De altfel, și in situația in care s-ar fi expropriat si terenurile, acestea ar fi obiectul Legii nr. 10/2001 si nicidecum al Legii nr. 33/1994.
Ca atare atât timp cat din probele administrate a rezultat că terenurile in litigiu cad sub incidenta Legii nr. 18/1991, înseamnă ca pretenția reclamanților de a li se retroceda aceste terenuri in baza dispozițiilor Legii nr. 33/1994, este inadmisibila.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și BNP, cererile fiind înregistrate la această instanță sub nr- la data de 27 ianuarie 2009.
În motivarea apelurilor s-au invocat dispozițiile art. 58, art. 159 și art. 282 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 10 martie 2009, apelantul-reclamant BNP prin apărătorul său a depus în fața instanței de judecată o cerere prin care s-a arătat că înțelege să renunțe la judecarea apelului formulat în cauză.
Același apărător, în baza disp. art. 158 și art. 159 Cod procedură civilă a invocat excepția de ordine publică a necompetenței instanței de judecată cu consecința trimiterii cauzei spre soluționare la organul cu activitate jurisdicțională competent, respectiv Comisia Locală de Aplicare a Legii 18/1991. pus concluzii de admiterea excepției cât și a apelului formulat de.
În susținerea apelului, apelantul-reclamant, personal, a arătat că având în vedere considerentele hotărârii instanței de fond, în speță Tribunalul Prahova, potrivit căreia apelanții-reclamanți, deși sunt trecuți în tabel anexa la Decretul de expropriere nr. 281/13 nov. 1989, acesta nu și-a produs niciodată efectele, nefiind publicat în Monitorul Oficial. Mai susține apelantul-reclamant că nu a avut cunoștință de această dispoziție de expropriere până în anul 2008 când a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului Primăriei Mun. P, mai mult de atât, figurează permanent cu imobil construcție și teren înscris în rolul fiscal deschis în cadrul Serviciului Local de impozite și taxe locale al Mun. Tot timpul s-a achitat de plata taxelor și impozitelor aferente.
A mai susținut apelantul-reclamant că imobilul a fost cumpărat în anul 1983, iar în anul 1992 a formulat o cerere la Primărie pentru eliberarea unei autorizații de construire, iar la acel moment nu i s-a adus la cunoștință de acel Decret de expropriere și că " nu ar mai fi proprietar al imobilului în litigiu".
A făcut demersuri pentru a i se aproba o audiență la Primărie, a obținut această audiență, dar fără rezultatul scontat.
S-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În ceea ce privește excepția invocată de avocat - a lăsat la aprecierea instanței.
Consilier juridic I având cuvântul cu privire la apelul formulat de reclamantul, a solicitat respingerea acestuia. În opinia sa prin motivele ce au fost arătate de apelantul-reclamant, s-a încercat o repunere în termen pentru a se formula o cerere în baza Legii 18/1991, iar Comisia Locală de aplicarea /1991 nu poate fi competent în soluționarea pricinii.
Consilier juridic I, în ceea ce privește excepția invocată de avocat - a solicitat respingerea, iar în ceea ce privește cererea formulată de apelantul-reclamant lasă la aprecierea instanței.
Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în cauză, va respinge apelul reclamantului conform art. 284 rap. la art. 296 Cod procedură civilă, va respinge excepția necompetenței materiale și în baza disp. art. 247 pct. 2 Cod procedură civilă, va lua act de renunțarea apelantului BNP la apelul formulat pentru următoarele considerente:
Se cuvine a se preciza că obiectul cererii în reprezintă cererea apelanților de a li se retroceda proprietatea asupra terenurilor în suprafață de 188,97 indiviz, din totalul de 280 mp situat în P, str. -. -., nr. 16 și respectiv cel în suprafață de 106 mp indiviz din totalul de 280 mp, situat în P, str. -. -., nr. 16, conform art. 35 din Legea 33/1994.
Este de necontestat faptul că apelanții-reclamanți au cumpărat de la numitul locuința din P,- B, în prezent str. -. -., nr. 16.
Așa cum rezultă din conținutul contractului nr.-/21 nov. 1983, terenul în litigiu, în suprafață de 188,97 mp aferent construcției, nu face obiectul vânzării, acesta trecând în proprietatea statului conform art. 30 din Legea 58/1974.
Urmând cronologia actelor juridice încheiate, rezultă că, ulterior prin contractele de vânzare succesive, respectiv contractul autentificat la nr. 718/13 mai 1999 și contractul autentificat la nr. 2965/31 aug. 2001, terenul de 106 mp indiviz din 280 mp a rămas în proprietatea statului, urmând regimul prevăzut de art. 36 din Legea 18/1991.
Din economia textului rezultă că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora ca efect al preluării, terenurile aferente construcțiilor, conform art. 30 din Legea 58/1974, trece în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
Din întreg materialul probator, rezultă că reclamanții sunt proprietarii construcțiilor conform contractelor de mai sus, însă cele două suprafețe de teren de 188,97 mp și respectiv 106 mp indiviz din suprafața totală de 280 mp, nu au făcut obiectul vânzării și au trecut conform art. 30 din Legea 58/1974 în proprietatea statului, aceștia neavând decât dreptul de folosință asupra terenurilor.
Prin urmare, așa cum de altfel a stabilit și ÎCCJ prin decizia nr. 33/5 iunie 2007, de la data intrării în vigoare a /2001, modificată, persoanele interesate cum sunt și reclamanții, aveau la îndemână o altă cale în justiție, aceea prevăzută de acest act normativ, care conține norme speciale de drept substanțial, dar și o procedură administrativă, obligatorie și prealabilă sesizării instanțelor judecătorești.
Cert este că, acest teren nu a trecut niciodată, în vreun anumit mod din proprietatea statului în cea a unei persoane fizice, construcțiile s-au vândut, dar terenurile au intrat sub incidența art. 30 din Legea 58/1974 în proprietatea statului, cumpărătorii dobândind de fiecare dată dreptul de folosință asupra acestora.
Pentru cele ce preced, curtea va respinge apelul reclamantului, conform art. 284 rap. la art. 296 Cod procedură civilă și va reține că, în speța dedusă judecății nu sunt aplicabile prevederile Legii 33/1994, ci prevederile Legii 10/2001, modificată.
Referitor la excepția invocată, conform art. 158 și 159 Cod procedură civilă vizând necompetența instanței de judecată, cu consecința trimiterii cauzei la Comisia Locală de Aplicare a Legii 18/1991, curtea pentru aceleași considerente, făcând trimitere și la Decizia nr. 53/5 iunie 2007 a ÎCCJ, o va respinge ca neîntemeiată, considerentele din precedent fiind o motivare în acest sens.
De asemenea, curtea, conform art. 247 pct.2 Cod procedură civilă, va lua act de renunțarea apelantului BNP, la apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția necompetenței materiale.
Ia act că apelantul-reclamant BIROUL NOTARULUI PUBLIC, cu sediul în P, str. -. -., nr. 16 B, județul P, a renunțat la judecarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2277/12 sept. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Respinge apelul declarat de, domiciliat în P, str. -. -., nr. 16 A, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2277/12 sept. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL P PRIN PRIMAR, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2-4, județul P, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
5 ex./ 20 martie 2009
f-- Tribunalul Prahova
R
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120.
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Elisabeta Gherasim
