Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 459,-.
DECIZIA NR. 53
Ședința publică din data de 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Mioara Iolanda Grecu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâta CASA A PENSIONARILOR P, cu sediul în P,-, județul D, intervenientul PREFECTURA JUDEȚULUI D, cu sediul în Târgoviște, B-dul. -, nr. 1, județul D, împotriva sentinței civile nr. 781/17 nov. 2004 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B,-,. 21,. A,.7, sector 2, cauză venită spre rejudecare după casare potrivit deciziei civile nr. 9371/16 nov. 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică, din data de 3 martie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului,a amânat pronunțarea pentru data de 10 martie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra apelurilor civile de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului Dâmbovița sub nr. 2574 din 6.05.2004 reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa a Pensionarilor P, solicitând anularea hotărârii Consiliului de Administrație nr. 16/5.04.2004 și restituirea în natură a diferenței de 469 mp. teren, neafectat de construcții sau alte amenajări, iar în subsidiar acordarea de despăgubiri.
La termenul din 9.09.2004 s-a dispus completarea cadrului procesual, fiind introdusă în cauză în calitate de pârât și prefectura
Prin sentința civilă nr. 781 din 17 noiembrie 2004, Tribunalul Dâmbovițaa admis plângerea reclamantului, a anulat hotărârea atacată, a admis în parte notificare nr.303/2001 formulată de reclamant, a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 277 mp. teren situat în orașul P, str. - -, identificată conform schiței anexă a raportului de expertiză, a constatat că reclamantul este îndreptățit la acordarea de despăgubiri bănești pentru suprafața de 254 mp. situată la
aceeași adresă, pentru care nu este posibilă restituirea în natură și a obligat pârâta la 9 milioane lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că înscrisurile depuse la dosar demonstrează că autoarea reclamantului, defuncta a avut în proprietate și posesie terenul în suprafață de 788 mp. situat în orașul P, str. - -.Acest teren a intrat în perimetrul de comasare, autoarea reclamantului primind în schimb suprafața de 1200 mp. teren ce a fost revendicat de moștenitorii fostului proprietar, cărora li s-a emis titlul de proprietate nr. 83830/1997. În această situație reclamantul era îndreptățit să solicite terenul pe care l-a avut inițial în proprietate autoarea sa.
A înlăturat susținerile pârâtei privind faptul că preluarea terenului a avut loc în anul 1990, astfel că nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001, reținând că schimbul a fost efectuat în anul 1979, fără respectarea formalităților prevăzute de lege, prin emiterea unei decizii a Consiliului popular al orașului P, astfel că preluarea a fost efectuată fără titlu valabil, încadrându-se în dispozițiile art.2 lit.h din Legea nr.10/2001, ceea ce atrage și aplicabilitatea art.2 alin.2 din aceeași lege.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Prefectura județului D și Casa
În motivele de apel Prefectura județului Dai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ce o privește, arătând că potrivit art.9 alin.2 și art.36 alin.2 din Legea nr. 10/2001, prefectura poate soluționa numai notificările ce au ca obiect acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele cu destinație de locuință. În speță, este vorba despre un teren pentru care se pot acorda numai celelalte forme de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru care competența de soluționare nu aparține prefecturii.
La rândul său, Casa Pas usținut că, la data așa-zisei preluări, mama reclamantului nu avea titlu de proprietate. Declarația dată de aceasta la 17.03.1086, în scopul obținerii la schimb a altui teren în sensul că din 1933 și până la acea dată a stăpânit terenul din str.- -, este falsă întrucât aceasta nu mai folosea terenul din 1976, pe teren existând inițial un depozit al -ului, iar din 1983 început construcția hotelului,Casa "
A mai arătat că nu este posibilă restituirea în natură a terenului, avându-se în vedere destinația de utilitate publică a clădirii, pentru a cărei utilizare în bune condiții este necesar acest teren. Prin restituirea terenului, identificat prin raportul de expertiză, se încalcă dispozițiile referitoare la servituți, reclamantul preluând calea de acces din partea nordică și nemaipermițând accesul pentru efectuarea lucrărilor de reparații și întreținere în această parte de clădire, accesul mașinii pompierilor în caz de necesitate, accesul la ușa pentru aprovizionare din spate, accesul la cele două bazine de apă și la turnul de evacuare; totodată, pe terenul atribuit reclamantului, există singura parcare a hotelului.
A arătat și că expertul a fost părtinitor, a depășit obiectivele expertizei, a efectuat expertiza în lipsa reprezentantului apelantei, a propus o soluție lipsită de logică și nu a evaluat contravaloarea terenurilor, deși reclamantul a solicitat în subsidiar acordarea de despăgubiri.
Prin decizia civilă nr. 1062 din 29 noiembrie, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ambele apeluri ca nefondate, reținând că pentru diferența de teren ce nu poate fi
restituită reclamantului, de 254 mp. acesta este îndreptățit la acordarea de despăgubiri bănești, apelanta Prefectura Județului nefăcând nici un fel de dovezi contrare.
În ce privește apelul Casei a Pensionarilor Par eținut că au fost depuse acte al organelor administrației de stat, inclusiv adeverința nr. 13018/2003, din care rezulta calitatea de proprietar a mamei reclamantului și că nu s-au produs dovezi contrare care să răstoarne prezumția de proprietar instituită de Legea nr.10/2001.
A mai reținut instanța că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr.10/2001, doctrina și jurisprudența stabilind că în cazul imobilelor preluate fără titlu, cazurile de despăgubire prin echivalent se reduc la cele prevăzute de art.9 alin.2 din lege.
A reținut, de asemenea, că din completarea raportului de expertiză topografică, efectuată în apel, a rezultat că atribuirea în natură a terenului către reclamant, nu afectează buna funcționare a apelantei Casa a Pensionarilor
Împotriva acestei decizii, pârâta Casa a Pensionarilor Pad eclarat,în termen legal recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs încadrate de recurentă potrivit disp.art. 304 pct.2,7 și 9 Cod pr.civilă s-a susținut că a fost încălcat principiul continuității completului de judecată, în mod greșit fiind reținută calitatea procesuală activă a reclamantului și calitatea procesuală pasivă a Casei a Pensionarilor
Mai arată recurenta că instanța de apel a apreciat greșit că mama reclamantului a avut calitatea de proprietar, întemeindu-se pe prezumția pe proprietate și pe o adeverință din care rezulta că aceasta figurează într-un tabel de schimb cu locuitorii orașului P, precum și pe o declarație dată de aceasta, pe proprie răspundere, la 17.03.1986, că stăpânește o suprafață de 1000 mp. teren, netulburată din anul 1933. Din constatările efectuate de expert în registrele agricole din anii 1951-1955, 1959-1963, 1964-1970, 1971-1975, 1981-1985, rezultat că nu a figurat în registrele agricole ale Primăriei P cu teren în strada - -, condiții în care, dacă a stăpânit un teren în strada menționată, a exercitat o detenție precară, în numele Primăriei
O altă critică se referă la faptul că din declarația dată la 17.03.1986, de către mama reclamantului și din raportul de expertiză întocmit de expertul a rezultat că terenul deținut de nu a fost preluat în anul 1979, iar la data declarației,construcția Casei a Pensionarilor P, care începuse în anul 1983, era aproape terminată. Rezultă că la data de 17.03.1986 fiecare din părți folosea un alt teren.
Tabelul de schimb cu locuitorii orașului P nu a făcut dovada calității de proprietar, iar adeverința invocată de instanța de apel nu face vorbire de calitatea de proprietar, ci de calitatea de locuitor.
Astfel, dacă s-ar accepta că reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate, se poate observa că terenul revendicat nu se suprapune cu terenul recurentei.
Mai susține recurenta că motivarea instanței de apel este contradictorie, aceasta reținând că terenul de 788 mp. nu se suprapune cu cel ocupat de apelantă, situându-se
pe proprietatea Primăriei P, dar cu toate acestea menține hotărârea primei instanței prin care se constata o suprapunere de 531 mp.
Arată recurenta că instanța de apel nu a luat în considerare raportul de expertiză întocmit de expert, tocmai pentru a se lămuri contradicțiile dintre raportul de expertiză întocmit la fond și actele de proprietate invocate de reclamant (în raport lățimea terenului fiind de 12,82 ml. iar în planul de situație întocmit la 14.12.1979 lățimea terenului fiind de 21,25 ml.).
Prin decizia nr.9371 din 16 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta Casa a Pensionarilor P, a casat decizia Curții de APEL PLOIEȘTI și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că nu este incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.2 Cod pr.civilă, hotărârea fiind dată de aceiași judecători în fața cărora au fost puse concluzii de către părți, împrejurarea că pe parcursul judecării apelului s-a schimbat componența completului de judecată neîncadrându-se ipotezei legale invocate.
Au fost considerate însă fondate criticile încadrate de recurentă motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Astfel, decizia apelată cuprinde motive contradictorii, instanța de apel reținând din probele administrate, respectiv expertiză tehnică efectuată de expert, că terenul ce a aparținut autoarei reclamantului, în suprafață de 788 mp. nu se suprapune cu cel ocupat de apelantă, situându-se pe proprietatea Primăriei P, dar cu toate acestea a menținut hotărârea primei instanțe prin care se constata o suprapunere a 531 mp. și prin care era obligată pârâta să restituie reclamantului în natură o suprafață de 277 mp.
Or, în condițiile în care existau două expertize contradictorii, cea efectuată la fond de către expertul, din care rezulta că terenul autoarei reclamantului este ocupat în parte de construcția cu destinație de hotel și rețelele edilitare aferente și cea efectuată în apel d e expertul din care rezulta că terenul ce a aparținut autoarei reclamantul, în suprafață de 788 mp. nu se suprapune cu cel ocupat de apelantă, se impunea lămurirea acestor contradicții, prin administrarea de probe suplimentare cu privire la amplasamentul terenului ce a aparținut autoarei reclamantului, inclusiv schițe plan întocmite la momentul schimbului și prin efectuarea unei expertize în condițiile art. 212 Cod pr.civilă.
Sub aspectul aplicării art.24 din Legea nr.10/2001 trebuia avut în vedere faptul că prezumția de proprietate instituită de această dispoziție normativă este una relativă, care operează doar în absența unor probe contrare.
În cauză, reclamantul a afirmat că imobilul a fost preluat de la autoarea sa în baza unui schimb forțat de terenuri, dovada acestuia constituindu-l tabelul de schimb întocmit de autoritățile vremii.
Față de constatările expertului, care a apreciat pe baza datelor din registrele agricole, că autoarea reclamantului nu a avut teren în proprietate în strada - -, întrucât în registrele agricole cercetate filă cu filă, aceasta nu figura înscrisă cu terenul menționat, prezumția de proprietate este insuficientă pentru a se stabili calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului, impunându-se administrarea de probe suplimentare.
În raport cu declarația pe proprie răspundere a autoarei reclamantului, că aceasta deținea terenul prin moștenire, urmează a se produce dovezi dacă autorii săi au fost înregistrați în registrul agricol cu acest teren, impunându-se a se face și cercetarea registrului agricol din perioada 1955-1959 la care expertul nu a făcut nici o referire.
De asemenea, instanța de control a stabilit că se impune a se verifica dacă mențiunea din registrul agricol din perioada 1971-1975 în care autoarea reclamantului apare înscrisă cu teren în V satului în suprafață de 0,58 ha. (pe care ulterior nu îl mai are înscris, figurând însă cu terenul de 0,12 ha. din valea neagră, atribuit în urma schimbului de terenuri, astfel cum rezultă din registrul agricol din anii 1981-1985), se referă la terenul în litigiu, situat în strada - -.
Totodată, instanța va trebui să stabilească, în ipoteza în care se va constata că expertiza de la fond este corectă, dacă prin restituirea în natură a suprafeței de 277 mp. este împiedicată buna folosință a hotelului și sunt încălcate dispozițiile privitoare la servituți, pentru a se putea aprecia asupra incidenței art.10 alin.2 din legea nr.10/2001.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr. 459,-.
Pe linia considerentelor deciziei de casare, Curtea în baza art. 295 Cod pr.civilă a încuviințat proba cu expertiză topometrică care a avut ca obiective verificarea registrelor agricole în ce privește pe autorii defunctei - și; a registrului agricol cu privire la defuncta pe perioada 1955-1959, pe perioada 1971- 1975 în care autoarea reclamantului apare înscrisă cu 0,58 ha. teren în V satului, pe care ulterior nu l-a mai avut înscris, figurând cu 0,12 ha. teren în Neagră, pretins atribuită în urma schimbului de terenuri, dacă terenul în V satului este același cu terenul în litigiu situat strada - - și de asemenea să precizeze dacă construcția aparținând apelantei este situată pe terenul ce face obiectul prezentei cauze și dacă se suprapune parte din teren, de asemenea să precizeze dacă restituirea unei suprafețe de teren către reclamant în condițiile în care este liberă, afectează sau nu buna folosință a hotelului sau încalcă dreptul de servitute.
Expertiza a fost efectuată de expert, care analizând obiectivele dispuse în raport de constatările pe care le-a făcut în registrele agricole și în teren a concluzionat că în perioada 1951-1963 defuncta nu a apărut cu teren în evidențele agricole, că începând din anul 1964 aceasta apare în registrul agricol cu 1,77 ha. teren indicate pe suprafețe și categorii de folosință, de asemenea, apare în perioada 1971 - 1975, cu 800 mp. teren arabil, 6600 mp. fâneață, 8200 mp. livadă și 5800 mp., 600 mp. curți construcții și 5600 mp. alte categorii, iar în perioada 1981-1985 aceasta a figurat cu 300 mp. curți construcții, 400 mp. teren arabil punctul acasă, 16.000 mp. pășune la punctul, 1200 mp. pășune punct Neagră și 10.000 mp. pășune punctul.
Același expert a menționat în cuprinsul raportului de expertiză că defuncta nu a figurat cu teren în strada - -, denumirea străzii fiind aceeași și în anii 1950, dar că în planul de parcelare din 1967 apare numita și nu cu suprafața de 3292 mp. teren în strada - -, și că dacă se are în vedere acest plan de parcelare terenul revendicat nu se suprapune cu terenul Casei.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea rejudecând cauza, constată că apelurile formulate de pârâta Casa a Pensionarilor P și intervenienta Prefectura Județului sunt întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Prin notificarea adresată pârâtei reclamantul a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 1000 mp. teren situat în P, str. - - ce a aparținut autoarei sale.
Prin hotărârea nr.16/5 aprilie 2004 Consiliului de administrație a Casei P s-a respins notificarea motivat de faptul că nu s-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului solicitat și împotriva acestei hotărâri a formulat contestație reclamantul, solicitând anularea ei cu consecința restituirii în natură a suprafeței de 1000 mp. teren.
Reclamantul intimat a susținut că autoarea sa a figurat în tabelul de schimb cu locuitorii din orașul P intrați în perimetrul de comasare suprafața de 788 mp. arabil situat în P str.- -, în schimbul căruia a primit teren tot în P la punctul Neagră în suprafață de 1200 mp. fără a se emite un act de schimb, acest teren fiind ulterior redobândit de moștenitorii proprietarului inițial, cărora li s-a emis titlul de proprietate nr.83880/27.11.1997.
Același reclamant a mai arătat că pe o parte din terenul revendicat s-a ridicat sediul Casei a Pensionarilor P, rămânând liberă suprafața de 469 mp. teren neafectată de construcții sau amenajări și care se impune a-i fi restituită în natură.
Din examinarea întregului ansamblul probator administrat în cauză în ambele cicluri procesuale rezultă că cererea formulată de reclamantul intimata de restituire a terenului neafectat de utilități publice este neîntemeiată.
În primul rând se constată că reclamantul intimat nu a fost în măsură să elimine contradicția cu privire la autoarea sa, respectiv nu a fost în măsură să dovedească dacă aceasta s-a numit sau.
Este adevărat că din certificatul de deces depus la dosar fila 20 dosar apel rezultă că acesta se numea dar din expertizele efectuate la instanțele de apel și urmare verificărilor făcute atât de expertul cât și de expertul rezultă că în planul de parcelare din 1967 a figurat cu teren în punctul Neagră numita și nu, care se pare că a fost autoarea reclamantului.
Pe de altă parte, din verificările făcute de ambii experți nu rezultă că autoarea reclamantului a figurat cu teren în strada - -, nici chiar în perioada anilor 1950 când denumirile străzilor erau aceleași ca și în prezent.
Acest aspect rezultă din verificările registrelor agricole din perioada 1951-1963 și ulterior, iar pe de altă parte nici reclamantul intimat nu a fost în măsură să prezinte vreun act din care să rezulte că autoarea sa a avut în proprietate teren în strada - -.
Atât expertul cât și expertul care au efectuat expertizele în fața instanțelor de apel în primul și al doilea ciclu procesual, au arătat că în perioada 1951-1955 nu apare cu teren în proprietate la fel și în perioada 1959 -1963, că în perioada 1964-1970 aceasta apare înscrisă cu
suprafața totală de 1,77 ha. în care nu se regăsește terenul revendicat de reclamant, la fel în perioada 1971-1975 și 1981-1985.
În această ultimă perioadă este adevărat că defuncta apare înscrisă în evidențele agricole cu suprafața de 1200 mp. pășune în punctul Neagră, reclamantul intimat susținând că acest teren a fost primit în schimbul terenului pe care autoarea sa l-a avut în proprietate în strada - -.
Apărarea reclamantului intimat nu poate fi primită deoarece,așa cum s-a arătat nu s-a făcut dovada că mama sa a avut în proprietate anterior teren în-, pe care să-l fi dat în schimbul terenului de 1200 mp. din V Neagră,după cum nu s-a făcut dovada schimbului de teren.
Împrejurarea că autoarea reclamantului intimat a figurat în tabel cu cetățenii ce urmau să intre în perimetrul de comasare nu face dovada schimbului de teren,cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că ar fi folosit acest teren pe care inițial, în 1976, existat un depozit al iar ulterior începând din 1983 început construcția hotelului Casa a Pensionarilor
Planul de parcelare din 1967 unde apare numita și nu cu suprafața de 3292 mp. în strada - - nu face dovada dreptului de proprietate respectiv a faptului că autoarea intimatului a avut în proprietate teren în strada - - și că în urma unui schimb nedovedit aceasta ar fi primit suprafața de 1200 teren în punctul valea Neagră pentru care de altfel s-a reconstituit dreptul de proprietate moștenitorilor autorului conform titlului de proprietate nr.83830/1997.
În condițiile în care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat în mod corect s-a respins notificarea formulată de reclamant prin hotărârea nr.16/5.04.2004 a Consiliului de administrație a Casei P și contestația formulată se impunea a fi respinsă.
Pentru considerentele arătate apelurile formulate de pârâta Casa a Pensionarilor P și intervenienta Prefectura Județului D sunt întemeiate urmând ca în conformitate cu disp.ar.296 Cod pr.civilă să fie admise, pe cale de consecință să se schimbe în tot sentința în sensul de a se respinge ca neîntemeiată contestația.
Urmează a se lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată de apelanta pârâtă Casa a Pensionarilor
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de pârâta CASA A PENSIONARILOR P, cu sediul în P,-, județul D, intervenientul PREFECTURA JUDEȚULUI D, cu sediul în Târgoviște, B-dul. -, nr. 1, județul D, împotriva sentinței civile nr. 781/17 nov. 2004 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B,-,. 21,. A,.7, sector 2, și în consecință;
Schimbă în tot sentința susmenționată în sensul că respinge contestația formulată de reclamantul.
- act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de apelanta pârâtă Casa a Pensionarilor
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.EM/BA
6 ex./11.03.2009
2574/2004 Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Mioara Iolanda Grecu
