Expropriere. Speță. Decizia 514/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2063/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.514
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.209 din 15.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu intimata-reclamantă și cu intimata-pârâtă SC SA.
Cauza are ca obiect - expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.65640 din 07.10.2009, emisă de Baroul București, lipsind apelanta-pârâtă Primăria Municipiului B și intimata-pârâtă SC SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea intimatei-reclamante întâmpinare, în două exemplare.
Apărătorul intimatei-reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul intimatei-reclamante solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii apelate, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probelor administrate în cauză, având în vedere faptul că intimata-reclamantă a rămas posesoarea terenului și a construcției expropriate, din anul 1977 și până în prezent, folosindu-se de această proprietate continuu, neîntrerupt, netulburată și sub nume de proprietar, achitând astfel toate taxele și impozitele către stat.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a Va Civilă la data de 24.- reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului B și să se constate că, deși a fost expropriată de proprietatea sa ( teren în suprafață de 185 mp și construcție în suprafață de 91 mp, pentru cauză de utilitate publică prin Decretul nr. 205/26.07.1977), ea a rămas posesoarea terenului și construcției expropriate, din anul 1977 și până în prezent, folosindu-se continuu, neîntrerupt și netulburată de această proprietate și achitând toate taxele și impozitele; să se constate că imobilul expropriat nu a fost niciodată folosit pentru cauza pentru care a fost expropriat; să se dispună retrocedarea suprafeței de teren de 185 mp și construcție în suprafață de 91 mp, situată în B,-, sector 5 către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 209 din 16.02.2009 Tribunalul București Secția a Va Civilă, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a admis acțiunea constatând că reclamanta a păstrat calitatea de proprietar asupra imobilului din litigiu astfel cum acest imobil a fost identificat prin raportul de expertiză completat întocmit de expert și a obligat pârâtul să restituie în proprietate acest imobil.
De asemenea, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 802,40 lei către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât este nefondată deoarece reclamanta, care se pretinde că nu a pierdut niciodată posesia imobilului cu privire la care s-a dispus exproprierea, are o situație ce nu se circumscrie celei prevăzute de Decizia nr. 53/2007 pronunțată de ÎCCJ - Secțiile Unite. Se poate aprecia că, nefiind deposedată în fapt, reclamanta este exceptată de la aplicarea Legii nr. 10/2001, iar în condițiile în care, încă din anul 1981 acesteia i s-a aprobat reînscrierea la rolul fiscal ca proprietar la imobilului, această împrejurare a fost de natură aoî mpiedica pe reclamantă să se adreseze cu notificare în baza Legii nr. 10/2001.
Potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 496/25.03.1953. transcris în același an, numiții și au dobândit proprietatea asupra aceluiași teren de circa 185 mp și asupra construcției situată pe acesta, în B, Intrarea nr. 6, sector 5.
La data de 06.02.1987 soțul reclamantei a decedat, unică moștenitoare rămânând aceasta, astfel cum rezultă și din certificatul de moștenitor nr. 625/1987.
Potrivit adresei nr. 1049/2004 emisă de acest imobil figurează înscris în Decretul Consiliului de Stat nr. 205/26.07.1977, anexa 15, poziția 150 cu suprafața de 185 mp teren, din care 91 mp construcție în vederea exproprierii și demolării, însă nu s-a întocmit niciodată vreun proces verbal de predare-primire, nu s-au calculat și plătit despăgubiri, iar construcția nici nu a mai fost demolată, reclamanta(precum și soțul acesteia, până la deces) continuând să locuiască în casă și să-și plătească impozitele ca proprietar.
Față de această situație de fapt, Tribunalul a reținut că, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 10 din Decretul nr. 205/1977, imobilul nu a trecut în proprietatea statului iar reclamanta și-a păstrat calitatea de proprietar, confirmată și de aprobarea, în anul 1981, înscrierii la rolul fiscal pe noua adresă cu terenul și construcția.
Prin apelul formulat de pârâta Primăria Municipiului B, aceasta a criticat sentința de mai sus sub aspectul că, în mod greșit, prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, instanța ignorând dispozițiile legii speciale de reparație și ale Deciziei nr. 53/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Câtă vreme, Legea nr. 10/2001 este o lege specială reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, prin expropriere, precum și de imediată aplicare, iar Legea nr. 33/1994 are un caracter general față de Legea nr. 10/2001 se constată că dispozițiile art. 35 din Legea nr.33/1994 nu sunt aplicabile acțiunilor având ca obiect imobilele expropriate.
Imobilul face obiectul legii speciale de restituire, reclamanta având posibilitatea redobândirii acestui imobil în procedura instituită de această lege - Legea nr. 10/2001 - astfel că, aceasta nu mai are deschisă calea unei acțiuni în revendicare de drept comun.
Apelanta mai susține și că, în mod greșit, instanța a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 802,40 lei deși acestea sunt disproporționat de mari, cuantumul fiind nejustificat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 21.10.2009, intimata a solicitat, în esență, respingerea apelului ca nefondat întrucât prima instanță a făcut o apreciere corectă a probelor administrate în dosar și a pronunțat o soluție pe baza legii, dispozițiile menționate de apelantă nefiind aplicabile cauzei de față.
Apelul este nefondat.
Așa cum corect a statuat Tribunalul, intimata reclamantă a fost expropriată prin Decretul nr. 205/1977, fără a fi atinsă finalitatea actului de expropriere și fără ca intimata să fi pierdut, de la acea dată și până la momentul de față, proprietatea bunului său.
Implicit, această situație juridică a fost acceptată de autoritățile statului care, în anul 1981, au permis înscrierea reclamantei la rolul fiscal al noii adrese a imobilului, reclamanta nefiind expropriată în fapt.
Acțiunea fost formulată tocmai pentru ocrotirea situației de drept a reclamantei respectiv, aceea de proprietar al imobilului din litigiu.
Corect a arătat Tribunalul și că, în condițiile de fapt reținute, intimatei pârâte nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, imobilul neaflându-se în detenția apelantei pentru ca intimata să poată formula notificarea prin care să declanșeze procedura administrativă.
Curtea a apreciat că și cea de-a doua critică este nefondată.
În mod corect Tribunalul a aplicat dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, neexistând nici o cerere de micșorare a onorariului apărătorului ales, din partea pârâtei, și, pe de altă parte, neexistând nici temeiuri pentru această diminuare față de obiectul cauzei, durata acesteia și apărările formulate de apărător pe parcursul judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta pârâtă Primăria Municipiului cu sediul în B,-, sector 5 prin Primarul general, împotriva sentinței civile nr. 209/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a Va Civilă în dosarul cu nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în B,-, sector 5 și cu domiciliul ales la avocat în B,-,.4, sector 5, și intimata pârâtă cu sediul în B, nr. 72,. 20, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la data comunicării.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
/
Ex.6/11.12.2009
Tribunalul București Secția a Va civilă
Jud.
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă
