Expropriere. Speță. Decizia 56/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 56
Ședința publică de la 12 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului formulat pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE ROMANIA SA ( SA) PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C cu sediul în C, Sului, nr. 17, jud. D împotriva sentinței civile nr.330 din 08 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-( nr. vechi 12685/2006) în contradictoriu cu intimații reclamanți G și, ambii domiciliați în Dr. Tr. S,-, jud. M și intimații pârâți COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII 198/2004 DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL DR.TR.S cu sediul în Dr. Tr. S, jud. M și STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M cu sediul în Dr. Tr. S,-, jud. M, având ca obiect expropiere ( Legea 33/1994), cu participarea Ministerului Public, reprezentat prin procuror.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic pentru apelanta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE ROMANIA SA ( SA) PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C și intimatul reclamant G personal și în calitate de procurator pentru intimata reclamantă lipsind, intimații pârâți COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII 198/2004 DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL DR.TR.S și STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Consilier Juridic, pentru apelanta pârâtă, a formulat obiecțiuni față de raportul de expertiză întocmit în apel, susținând că valoarea stabilită de expert pentru teren este prea mare față de valoarea ternului la data la care s-a dispus exproprierea.
Intimatul reclamant Gas usținut că nu are obiecțiuni de formulat la raportul de expertiză. Cu privire la obiecțiunea formulată de apelanta pârâtă, a susținut că în mod corect s-a făcut evaluarea imobilului la data efectuării lucrării.A solicitat respingerea acestei obiecțiuni.
Reprezentantul Ministerului Public, prin procuror, a solicitat respingerea obiecțiunii formulată de apelanta pârâtă, deoarece potrivit dispozițiilor art.26 din Lg.33/94 la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții vor ține seama de prețul cu care se vând imobilele în mod obișnuit, la data întocmirii raportului de expertiză.
Instanța a respins obiecțiunea formulată de apelanta pârâtă, apreciind că din cele două lucrări efectuate pentru evaluarea aceluiași teren, se poate stabili care este valoarea terenului potrivit Legii 33/1994, raportul de expertiză tehnică din apel respectând întocmai obiectivele stabilite de instanță.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier Juridic, pentru apelanta pârâtă, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii.
Intimatul reclamant Gas olicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu de expert.
Reprezentantul Ministerului Public, prin procuror, a susținut că instanța de fond a stabilit un preț corect pentru suprafața de teren expropriată. A pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Mehedinți la 28 decembrie 2006, reclamanții G și au chemat în judecată Statul Român, ca expropriator, reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, Direcția Regională de Drumuri și Poduri C și Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 de pe lângă Consiliul Local DTS, pentru stabilirea și obligarea la plată de către pârâți a cuantumului corect al despăgubirii la care au dreptul pentru exproprierea suprafeței de 6.946 mp din terenul situat în DTS, T 52/1, P 2, cu nr. cadastral 4721/2, în legătură cu varianta de ocolire a municipiului DTS, stabilită prin HG 1009/2006, respectiv de 30 Euro/mp, în sumă totală de - Euro.
În motivarea acțiunii, au arătat că, prin notificarea emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale și primită la data de 28.08.2006, li s-a adus la cunoștință faptul că suprafața de 6.946 mp din terenul ce-l dețin în proprietate situat în DTST 52/1, P 2, este supusă exproprierii și că cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi acordate este de 4 USD/mp, respectiv 27.784 USD, în total.
La data de 31.08.2006, au solicitat ca despăgubirile să fie calculate la 20 USD/mp, prețul minim al zonei pentru acea perioadă, rezervându-și dreptul de a reaprecia această sumă, până la data plății acesteia. Întrucât această negociere nu a avut loc, iar prețul actual este de 30 Euro/mp, înțeleg să solicite stabilirea cuantumului despăgubirilor în raport de acest preț.
Au mai arătat că au formulat obiecțiuni la procesul-verbal încheiat de Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004 dar, prin adresa nr.20036/14.12.2006, reținându-se greșit că nu ar fi fost prezenți la încheierea procesului-verbal de către Comisia de expropriere, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale C, le-a comunicat hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.148/28.09.2006, la aceiași sumă de 4 USD/mp, fără a se motiva respingerea cuantumului solicitat.
Întrucât prin Hotărârea nr.148/2004, despăgubirile au fost acordate unilateral, au apreciat că aceasta nu reprezintă o despăgubire dreaptă conform art.41 al.3 din Constituție, art.26 și urm. Din Legea 33/1994 și Legea 198/2004.
Au mai solicitat, de asemenea, ca la calcularea despăgubirilor să se țină seama de prețul cu care se vând imobilele din zona administrativ-teritorială respectivă, cât și de faptul că, prin expropriere, terenul în suprafață de 5 ha a fost divizat în două parcele, iar oferta ce le-a fost făcută de către o firmă cu posibilități financiare pentru construirea unui super magazin a fost retrasă tocmai datorită acestei divizări a terenului.
S-au depus la dosar de către reclamanți notificarea ce le-a fost comunicată de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, încheierea CF nr.6968/07.12.2004, adresa nr.20036/14.12.2006, emisă de către aceiași pârâtă, hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.148/28.09.2006, procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr.148/26.09.2006, cererea de acordare de despăgubiri formulată de reclamanți și înregistrată la Dr.Tr.S cu nr.1297/31.08.2006, procură judiciară.
Pârâta, Direcția Regională de Drumuri și Poduri C, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
S-a arătat că negocierile privind acordarea despăgubirilor s-au făcut doar în baza Legii 33/1994 întrucât, în baza Legii 198/2004, proprietarii nu au fost invitați la negocieri, prețul fiind stabilit prin expertiză. Expertiza s-a făcut ținându-se seama de utilitățile avute și s-a stabilit valoarea în raport de situația terenului care este arabil, situat în extravilan, iar sumele oferite sunt stabilite de expert și nu sunt modice.
Pentru dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, cu martori și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să stabilească prețul pieței libere a terenului din zona expropriată și cuantumul despăgubirilor conform Legii 33/1994.
Instanța a încuviințat proba cu acte și proba cu expertiză, respingând proba testimonială ca nefiind concludentă în cauză.
Pentru efectuarea expertizei, au fost desemnați expert, iar din partea reclamanților, expert.
Pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA nu a fost prezentă la termenul din 24.01.2007 când s-a discutat administrarea probatoriilor și nici ulterior nu a solicitat prezența unui expert pentru a participa la efectuarea expertizei.
La data de 20 martie 2007, pârâta a depus raportul de evaluare a terenului ce a făcut obiectul exproprierii, întocmit la data de 19 august 2004.
După depunerea raportului de expertiză, s-au formulat obiecțiuni de către pârâtă și au fost admise de către instanță, iar răspunsul la obiecțiunile formulate a fost comunicat de către expert la termenul din 11.05.2007.
Prin sentința civilă nr.330 din 8 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții G și, domiciliată în Dr.Tr.S,-, județul M, față de Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004 de pe lângă Consiliul Local DTS și Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale de Drumuri și Poduri
S-a modificat parțial Hotărârea nr.148/28.09.2006 a Comisiei de Aplicare a Legii 198/2004, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate reclamanților pentru terenul ce a făcut obiectul exproprierii, la suma de 208.380 Euro ( în loc de 27.784 USD) și a fost obligat Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, Direcția Regională de Drumuri și Poduri C, la plata acestor despăgubiri.
S-a respins cererea față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 26 din Legea 33/1994, în raport de care, și ținând cont și de concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, s-a apreciat că expropriatorul - Statul Român prin direcția Regională de Drumuri și Poduri C și Comisia pentru Aplicarea legii 198/2004 - trebuie să achite expropriatului despăgubiri în cuantum de 208.380 lei.
S-a reținut că Statul Român prin Ministerul Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, acțiunea fiind respinsă față de această parte.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat apel pârâta SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C, criticând-o pentru netemeinicie.
S-a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fără a se observa că în zona în care se află terenul supus exproprierii nu se poate construi, iar ofertele de cumpărare a terenurilor depuse la dosar sunt din alte zone ale orașului.
Astfel, s-a arătat că prețul de circulație a terenului nu depășea, la data întocmirii procesului verbal de expropriere, valoarea de 4 dolari/, și în raport de aceasta, suma propusă la negociere reflectă prețul corect și real al terenului.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea c, în sensul respingerii acțiunii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 282-298, Cod pr. civ.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare la data de 09.10.2007, solicitând respingerea apelului, și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, care a aplicat corect dispozițiile art. 26 din Legea 33/1994.
La dosarul cauzei s-au depus: împuternicire avocat, antecontracte de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3220 și 3221 din 11.07.2007, antecontract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3501 din 29.11.2007, act adițional autentificat sub nr.3501/2007, antecontract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3208 din 6.11.2007 și act adițional nr.3208/2007.
În ședința publică din 16 octombrie 2007, Curtea, din oficiu, a pus în discuție, potrivit art. 25 din Legea 33/1994, necesitatea efectuării unei expertize tehnice specialitatea evaluare bunuri imobile, de către o comisie compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor supuse exproprierii, având ca obiectiv stabilirea valorii despăgubirilor pentru terenul proprietatea reclamanților, în suprafață de 6946. situat în T 52/1, P2, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea 33/1994, respectiv determinarea valorii reale a imobilului, constând în prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel, în unitatea administrativ teritorială respectivă, la data raportului de expertiză.
Lucrarea a fost depusă la dosarul cauzei de către comisia de experți la data de 11.01.2008, fiind formulate împotriva sa obiecțiuni de către intimata pârâtă, respinse motivat de instanță, în ședința publică din 12.02.2008.
Apelul este nefondat, și potrivit art. 296, Cod pr. civ. se va respinge, pentru următoarele considerente:
Art.1, alin.1, din Legea 33/1994 prevede, în acord cu dispozițiile constituționale din art. 44, alin.3 din legea fundamentală, că exproprierile de imobile se pot face numai pentru cauză de utilitate publică și după o justă și prealabilă despăgubire.
Art. 26, alin.1 din Legea 33/1994 explicitează conținutul noțiunii de despăgubire justă, arătând că aceasta se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, iar alin.2 al aceluiași articol prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor ce se vor acorda pentru terenurile ce fac obiectul exproprierii, trebuie să se țină seama de prețul cu care se vând imobile de același fel, în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii expertizei, de daunele aduse proprietarilor, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
În raport de aceste dispoziții legale, Curtea constată că suma de 4 dolari/ ( în total 27.784 ) propusă de expropriator cu titlu de despăgubire pentru terenul proprietatea reclamanților, ce face obiectul exproprierii pentru cauza de utilitate publică, reprezentată de construirea variantei de ocolire a Mun. DTS, potrivit HG nr. 1009/2006, nu reflectă valoarea de circulație a imobilului, fiind mult inferioară acesteia, aspect evidențiat atât în raportul de expertiză întocmit la prima instanță, care a stabilit un preț de 30 euro/, cât și în lucrarea de specialitate realizată de comisia de experți, dispusă în apel, care a calculat un preț de 35 euro/, astfel că nu reprezintă o justă despăgubire, în accepțiunea legii.
Calculul determinat prin expertiza întocmită de exp. și, la prima instanță, are corespondent și în prețurile practicate pe piața liberă pentru terenuri de același fel, situate în aceeași zonă a unității administrativ teritorială, așa cum au fost prezentate instanței de persoanele supuse exproprierii ( fila 63, dosar Tribunal și filele 46-55 dosar apel ), astfel încât se apreciază că despăgubirea stabilită de prima instanță, potrivit art. 27 din legea 33/1994, respectă dispozițiile imperative ale art. 26 din același act normativ, criticile formulate de apelantă fiind neîntemeiate.
În același sens sunt și dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1al CEDO, ratificat de România prin Legea 30/1994, care dispun că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Față de considerentele expuse, apelul se privește a fi nefondat, astfel că se va respinge ca atare.
Potrivit art. 274, Cod pr. civ. întrucât apelanta se află în culpă procesuală, va fi obligată către intimatul reclamant la plata sumei de 1705,5 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii de expert suportate în apel, conform dovezilor de la filele 56-61.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE ROMANIA SA ( SA) PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C cu sediul în C, Sului, nr. 17, jud. D împotriva sentinței civile nr.330 din 08 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-( nr. vechi 12685/2006) în contradictoriu cu intimații reclamanți G și, ambii domiciliați în Dr. Tr. S,-, jud. M și intimații pârâți COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII 198/2004 DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL DR.TR.S cu sediul în Dr. Tr. S, jud. M și STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M cu sediul în Dr. Tr. S,-, jud.
Obligă apelanta la plata sumei de 1705,5 lei cheltuieli de judecată către intimatul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.7 ex
13.02.2008
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Oana Ghiță
