Expropriere. Speță. Decizia 581/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1585/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.581
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
GREFIER - - -
***** *****
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - legal reprezentat de procuror.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr.479 din 03.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA.
are ca obiect - expropriere.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică de la 05 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 12 noiembrie 2009 când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2008, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, de sub autoritatea Ministerului Transportului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 16/29.05.2008, comunicată în data de 25.06.2008 a Comisiei de expropriere, raportat la valoarea despăgubirilor stabilite pentru imobilul situat în B, sector 1,-, având număr cadastral 24064/8 și în consecință, obligarea pârâtului să plătească reclamantei o despăgubire aferentă imobilului expropriat prin intermediul Hotărârii nr.16/29.05.2008, comunicată în data de 25.06.2008 a Comisiei de expropriere, imobil situat în B, sectorul 1,-, la valoarea reală a imobilului și ținând cont de prejudiciul cauzat acesteia, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că prin Hotărârea nr. 16/29.05.2008 s-a dispus exproprierea imobilului situat în B, sectorul 1,- D cu suprafața de 85 mp, având număr cadastral 24064/8. S-a aprobat o despăgubire pe seama reclamantei de 453.313,93 lei echivalentul a 124.199,00 EURO.
A susținut că măsurătorile au relevat suprafața mai mică cu 4,64 mp față de suprafața din contractul de vânzare cumpărare nr. 228/1 0.08.2004, iar subsolul a fost evaluat la J din suprafața reală (deoarece subsolul ocupă exact aceeași suprafață ca și locuința), considerând că suma stabilită este derizorie, raportată la valoarea imobilului care este foarte solid, construit din cărămidă și beton, subsol locuibil cu toate utilitățile, pod și acoperiș în comparație cu prețurile imobilelor din aceeași zonă.
A mai arătat că, potrivit art. 41 alin. 3 din Constituția României "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publică, stabilită potrivit Legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire". Art. 26 din Legea nr. 33/1994 stabilește conținutul noțiunii de o dreaptă despăgubire statuând că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului. La calcularea despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului.
De asemenea, a mai arătat că imobilul supus exproprierii are o valoare mult mai mare decât cea stabilită de expropriator. La stabilirea despăgubirii nu s-a avut în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel de pe raza Sectorului I B - Cartier Băneasa.
Prin sentința civilă nr. 479/03.04.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a hotărârii nr.16/2008 a Comisiei de expropriere și obligarea pârâtului să plătească reclamantei despăgubiri aferente imobilului expropriat la valoarea reală a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în vederea realizării obiectivului de utilitate publică"fluidizare trafic și centura rutieră în zona de nord a Municipiului B, obiect6,continuizarea centurii rutiere existente a Municipiului B cu pasaj superior peste calea ferată la Otopeni",prin Hotărârea de stabilirea despăgubirilor nr.16/29.05.2008, s-a dispus exproprierea și acordarea despăgubirii aferente imobilului construcție situat în B, - -, sector 1, având nr. cadastral 24064/8, în suprafață totală de 85 mp, aparținând reclamantei, despăgubirea acordată fiind în cuantum de 124.199 euro, echivalent a 453.373,93 lei.
Prin prezenta cerere, reclamanta solicită să se stabilească un cuantum mai mare a despăgubirii, apreciind că valoarea imobilului expropriat este mai mare.
Tribunalul a reține că reclamanta a dobândit, prin contractul de vânzare cumpărare nr.228/10.08.2004 (filele 31-31 dosar), proprietatea asupra unei locuințe situate în com. Otopeni, str. -, - și nr.7 (ce și-a schimbat ulterior adresa poștală) compusă din 2 camere, bucătărie, hol, baie și cu o suprafață utilă de 61,38 mp, atribuindu-i-se drept de superficie pe durata existenței construcției, asupra terenului ocupat de locuință în suprafață de 89,64 mp, acordându-se drept de închiriere asupra curții și grădinii aferente în suprafață de250 mp.
Tribunalul a mai constatat că, în cuprinsul aceluiași contract se menționează, la clauza privind răspunderea contractuală, următoarele:"cumpărătorul (reclamanta din cauză) declară că a luat cunoștință despre posibilitatea exproprierii pentru cauză de utilitate publică în condițiile legii, caz în care despăgubirile nu vor fi mai mari decât prețul plătit pentru locuință, actualizat la nivelul datei la care se face exproprierea";de asemenea, la rubrica alte clauze se precizează că,"în cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică prețul de achiziționare a locuinței va fi actualizat în funcție de rata inflației comunicată de Institutul Național de Statistică la data la care se face despăgubirea".
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că reclamanta a achiziționat respectiva locuință având cunoștință de posibilitatea de a fi expropriată pentru cauză de utilitate publică și acceptând, în aceste condiții să dobândească proprietatea consimțind la o anumită modalitate de a fi despăgubită în cauză În care exproprierea urma a se produce.
Ca atare, reținând că suma ce i se cuvenea reclamantei cu titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat consta, conform clauzelor contractului de vânzare cumpărare, numai în contravaloarea prețului achitat pentru locuință la data de 10.08.2004, în sumă de 38.409.333 lei, actualizat în funcție de rata inflației pentru perioada 2004 -2008, până la data emiterii Hotărârii de expropriere, având în vedere că suma stabilită cu titlu de despăgubire prin Hotărârea contestată, anume 453.313,93 lei (echivalentul a 124.199 euro) este evident superioară prețului actualizat, Tribunalul a reținut că reclamanta nu mai poate pretinde o altă valoare a despăgubirilor, mai mare decât aceea ce a fost deja stabilită.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal apel, reclamanta solicitând admiterea căii de atac formulate, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Apelanta - reclamantă a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie arătând în esență următoarele:
La pronunțarea soluției instanța de fond a aplicat greșit clauzele contractului de vânzare - cumpărare.
Clauza din contractul de vânzare - cumpărare nr.228/10.08.2004, prin care se limitează valoarea despăgubirii la prețul plătit, actualizat cu rata inflației la data la care se face despăgubirea, este nulă de drept, deoarece încalcă dispozițiile art.44 alin.3 și 6 din Constituția României, care prevăd că "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu o dreaptă și prealabilă despăgubire" și că "despăgubirile prevăzute la alin.3 și 5 se stabilesc de comun acord cu proprietarul său, în caz de divergență, prin justiție".
În plus, clauzele din contract invocate de instanța de fond inserate în contractul de vânzare - cumpărare de către vânzătorul Regionala CFR B, nu constituie o modalitate de stabilire de comun acord a despăgubirilor cuvenite în urma exproprierii, deoarece aceste clauze nu produc față de procedurile de expropriere inițiate de SA.
Exproprierea în cauză nu se face de către vânzătorul Regionala CFR B, ci de către SA, fiind aplicabile prevederile Legii nr.198/2004, lege specială care reglementează expres procedura de stabilire a despăgubirilor (inclusiv prin acordul între părți) și care face trimitere prin art.9 alin.3 la Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică (adică la dreptul comun în materia exproprierii), în ceea ce privește soluționarea acțiunilor în instanță introduse de expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii propuse de expropriator.
O clauză de limitare a cuantumului despăgubirii semnată cu o terță persoană față de expropriere, cum este Regionala CFR B, anterior inițierii procedurii exproprierii, este lovită de nulitate, deoarece încalcă prevederile Constituției invocate mai sus, precum și prevederile Legii nr.198/2004, coroborate cu prevederile art.21-27 din Legea nr.33/1994, pe de o parte, și pe de altă parte, nu poate produce efecte față de expropriator și față de procedura exproprierii inițiată de acesta.
De altfel, însuși expropriatorul nu a invocat, niciodată, aceste clauze dintr-un contract la care nu este parte și a stabilit, prin evaluare, valoarea despăgubirii pe care i-a propus-o, valoare care nu are nici o legătură cu cea prevăzută în contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu Regionala CFR
În situația în care s-ar aprecia, totuși, că prevederile din contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu Regionala CFR B, de mai sus, nu sunt lovite de nulitate absolută, recurenta a solicitat să se constate că aceste prevederi nu se pot aplica în cadrul procedurii de expropriere inițiate de SA. deoarece s-ar încălca prevederile Legii nr.198/2004, coroborate cu prevederile art.21 - 27 din Legea nr.33/1994, care reglementează procedura de expropriere și de stabilire a despăgubirilor; or, o clauză semnată cu o terță persoană față de expropriere, anterior inițierii procedurii exproprierii, nu se aplică și excede reglementărilor speciale din legile invocate mai sus.
Totodată, s-ar încălca și prevederile art.973 Cod civil, potrivit cărora "Convențiile n-au efect decât între părțile contractante".
Clauza de limitare a valorii despăgubirilor primite în urma exproprierii, inserată în contractul încheiat cu Regionala CFR B, nu poate fi (și nici nu a fost) invocată de SA deoarece expropriatorul nu a fost parte în contractul de mai sus.
În mod nelegal și netemeinic, instanța de fond a aplicat clauza de limitare a valorii despăgubirii, care nu își produce efectele în situația de față.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea coroborată a întregului material probator administrat în fața primei instanțe, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor și a reținut în mod corect situația de fapt din cauză, în sensul că apelanta - reclamantă a dobândit proprietatea imobilului în litigiu prin contractul de vânzare - cumpărare nr.228/10.08.2004, imobil reprezentat de o locuință compusă din două camere plus dependințe, atribuindu-i-se dreptul de superficie pe durata existenței construcției asupra terenului ocupat de construcție în suprafață de 89,64 mp. La data de 29.05.2008, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.16/2008, s-a dispus exproprierea imobilului construcție - anterior descris - în baza dispozițiilor Legii nr.198/2004 și s-au stabilit despăgubiri în sumă de 124.199 euro în echivalent a 453.373,93 RON. Scopul măsurii de expropriere fiind reprezentat de necesitatea fluidizării traficului pe DN 1 și centura rutieră din zona de nord a capitalei și continuarea centurii rutiere existente a Municipiului B cu un pasaj superior peste calea ferată la Otopeni.
Instanța de fond a respins contestația formulată de reclamantă pe considerentul că, în contractul de vânzare - cumpărare, prin care a dobândit proprietatea locuinței de la Regionala CFR B s-a stipulat o clauză prin care reclamanta - cumpărătoare confirmă că a fost informată despre eventualitatea unei exproprieri pentru cauză de utilitate publică și prin care accepta ca despăgubirile să nu depășească prețul plătit pentru dobândirea imobilului, reactualizat în raport de rata inflației comunicate de Institutul Național de Statistică la data plății. Urmând această linie de gândire, prima instanță a conchis că, față de limitarea cuantumului despăgubirii acceptată de reclamantă prin clauzele contractului de vânzare - cumpărare, suma acordată de pârâtă = 124.189 euro (fiind mult mai mare decât valoarea actualizată a prețului în raport de rata inflației) acoperă prejudiciul cauzat prin expropriere, astfel că acțiunea introdusă a fost apreciată ca nefondată.
Instanța de apel, pornind de la dispozițiile legale aplicabile în cauza dedusă judecății și având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de proprietate, apreciază că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică.
Coroborând dispozițiile art.7 și art.9 din Legea nr.198/2004, rezultă că hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii poate fi contestată în fața instanței de judecată competente în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, fără a se putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului, transfer care nu este suspendat nici prin executarea căilor de atac prevăzute de lege. Alineatul al treilea al art.9 din actul normativ susmenționat prevede că regulile aplicabile soluționării contestației sunt cele stabilite de prevederile art.21-27 din Legea nr.33/1994 sub aspectul determinării valorii despăgubirilor. Interpretând sistematic aceste prevederi legale, rezultă că legiuitorul a consacrat principiul despăgubirii integrale a proprietarului expropriat, în sensul că, așa cum prevăd expres dispozițiile art.26 din Legea nr.33/1994,despăgubirea este formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul suferit de proprietar sau de alte persoane îndreptățite. Alineatul al doilea al art.26 din același act normativ,arata ca, pentru calculul despăgubirii, se va lua în considerare prețul de piață al imobilului și daunele provocate proprietarului cuprinzand prejudiciu efectiv (damnum emergens ) cât și beneficiul nerealizat (lucrum cesans).
Din economia dispoziției legale care reglementează materia exproprierii pentru cauză de utilitate publică, instanța constată că prevederile legale sus menționate sunt de ordine publică, având caracter imperativ reprezentând o garanție pentru proprietarul expropriat că nu este supus unei măsuri abuzive din partea autorităților statului și reprezentând totodată și elementul care conferă legitimitate preluării imobilului din proprietate privata și în funcție de care se apreciază proporționalitatea măsurii de expropriere, fiind în deplină concordanță atât cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului care în virtutea prevederilor art.20 alin.1 din Convenție face parte integrantă din dreptul intern cât și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Pe cale de consecință despăgubirea acordată pentru exproprierea imobilului trebuie să reflecte valoarea de piață a imobilului la data întocmirii raportului de expertiză, constituind astfel o reparație efectivă și echitabilă pentru cel expropriat asigurându-se astfel menținerea unui just echilibru între interesul particular și cel public.
Instanța de fond a respins contestația reclamantei - apelante pe motivul limitării cuantumului despăgubirii prin contractul de vânzare - cumpărare limitare convenită de reclamantă cu Regionala CFR Curtea apreciază că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică pentru mai multe considerente:
În primul rând, clauza de limitare a cuantumului despăgubirilor face parte integrantă din contractul de vânzare - cumpărare încheiat de reclamantă cu Regionala CFR B, astfel că în virtutea principiului relativității, această clauză alături de toate celelalte clauze stipulate în contract, își produce efectele numai față de părțile contractante, neputând crea drepturi și obligații în favoarea respectiv în sarcina terților. Or, în cauză, expropriatorul Statul Român prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA este terț față de această clauză și față de întregul act de dobândire a proprietății imobilului de către apelanta - reclamantă, astfel că nu se poate considera că această clauză prin care s-a limitat cuantumul despăgubirii la valoarea reactualizată a prețului în raport de rata inflației, să poate crea vreo obligație respectiv vreun drept în raportul dintre Statul Român în calitate de expropriator și apelanta - reclamantă în calitate de proprietar expropriat. Nu se poate reține că prin inserarea unei astfel de clauze în contractul de vânzare - cumpărare, apelanta - reclamantă nu poate pretinde ca despăgubiri în urma exproprierii o sumă mai mare, astfel că suma de 124.199 euro, acordate de expropriator (depășind evident valoarea reactualizată cu indicele de inflație a prețului plătit de reclamantă) reprezintă o despăgubire suficientă. Având în vedere că dispozițiile legale aplicabile în cauză stabilesc în mod imperativ că despăgubirea trebuie să cuprindă valoarea reală a imobilului, prin aceasta înțelegându-se prețul de piață al acestuia la data expertizării (conform prevederilor art.26 alin.1,2 din Legea nr.33/1994), instanța de control judiciar apreciază Tribunalul Bucureștia pronunțat o hotărârea nelegală și netemeinică considerând că hotărârea nr.16/2008 respectă exigențele impuse de textele de lege anterior menționate, în condițiile în care din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă o valoare de 207.81o euro.
Prin motivele de apel formulate de reclamantă s-a arătat, în mod corect, în aprecierea instanței de apel, că dispozițiile art.7 și 8 din contractul de vânzare - cumpărare nr.228 din 10.04.2004 (care contin acceptul reclamantului pentru plafonarea despăgubirilor la care e îndreptățit în ipoteza exproprierii imobilului dobândit) nu pot da expresie unei modalitati de stabilire de comun acord a despăgubirilor, deoarece aceste clauze nu pot produce efecte față de expropriator, fiind inoperante în cadrul procedurii de expropriere, dat fiind principiul forței obligatorii a contractului (care-și găsește reflectarea în dispozițiile art.969 Cod civil) și cel al relativității efectelor contractului, clauzele respective neputând profita sau valora vatama tertii (expropriatorul).
Apelanta - reclamantă susține, de asemenea, nulitatea absolută a clauzei de limitare a despăgubirilor, încălcând prevederile art.44 alin.3,6 din Constituție, precum și dispozițiile Legii nr.198/2004 și art.21-27 din Legea nr.1994. Curtea constată că în speță nu este incidentă nicio cauză de nevalabilitate a contractului de vânzare - cumpărare în ansamblul său și nici în ceea ce privește art.7 și 8 din contract, fiind respectate toate cerințele de validitate prevăzute de dispozițiile art.948 și următoarele Cod civil, motiv pentru care instanța va înlătura aceste critici ca nepertinente. Faptul că această clauză de plafonare a cuantumului despăgubirilor nu produce efecte față de expropriator nu este de natură să atragă nulitatea clauzei ci inopozabilitatea acesteia. În mod similar, faptul că respectiva clauză (prevăzută la art.7 și 8 din contract) nu este în concordanță cu dispozițiile Legii nr.198/2004 care consacra principiul despăgubirii persoanei expropriate la valoarea reală de piață a imobilului la data exproprierii, la fel nu poate determina nevalabilitatea acesteia, deoarece actul prin care se stabilesc despăgubirile și se dispune exproprierea este reprezentat de o hotărârea emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004, iar o eventuală convenție asupra valorii despăgubirii trebuia încheiată cu această companie națională pentru a avea relevanță în procedura exproprierii.
Față de toate aceste considerente expuse anterior, Curtea constată că apelanta - reclamantă este îndreptățită să primească o despăgubire care să reprezinte valoarea actuală, reală,de piață a imobilului, a cărui proprietate o pierde în urma exproprierii, aceste despăgubiri, așa cum am arătat în cele ce preced, constituie singura garanție împotriva abuzurilor statului, fiind totodată și criteriul esențial în funcție de care se apreciază respectarea principiului proporționalității, afirmat de multe ori în cazuistica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Dispozițiile Legii nr.198/2004 reglementează un regim derogatoriu de la dreptul comun în materia exproprierii, care este reprezentat de Legea nr.33/1994 în sensul că îndrituiește instanța de judecată să cenzureze doar cuantumul despăgubirii acordare de expropriator nu și problema exproprierii în sine sau transferul dreptului de proprietate care operează imediat și nu la momentul plății efective a despăgubirii (așa cum statuează dispozițiile art.28 din Legea nr.33/1994).-
Așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cursul judecății în primă instanță, valoarea reală a imobilului în litigiu este de 207.819 euro, sumă care îi revine apelantei - reclamante cu titlu de despăgubire.
În petitul acțiunii introductive, reclamanta a solicitat ca prim capăt de cerere, constatarea nulității absolute parțiale a hotărârii nr.16/29.05.2008 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Comisia de Expropriere. Instanța de control judiciar apreciază că acordarea despăgubirii într-un cuantum necorespunzător nu poate constitui un motiv de nevalabilitate a hotărârii de expropriere, astfel că nu atrage nulitatea acestui act, instanța fiind pusă doar în situația de a modifica hotărârea emisă în temeiul prevederilor art.7 din Legea nr.198/2004 sub aspectul valorii despăgubirii.
Pentru aceste motive, Curtea, față de prevederile artr.296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de reclamantă, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va admite cererea de chemare în judecată în sensul modificarii hotărârii contestate sub aspectul cuantumului despăgubirii acordate reclamantei, stabilind despăgubirea aferentă imobilului expropriat la valoarea de 207.819 euro în echivalent lei la data plății.
Făcând aplicarea prevederilor art.298 raportat la art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimatul la plata către apelantă a sumei de 3808 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (fond și apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă, domiciliată în B,- D, sector 1, împotriva sentinței civile nr.479/03.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în B,-, sector 1.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Admite cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA.
Dispune modificarea hotărârii nr.16/2008 emisă de pârât, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate reclamantei, în sensul că:
Stabilește despăgubirile aferente imobilului situat în- 24064/8, sector 1, la suma de 207.819 EURO, în echivalent lei, la data plății.
Obligă intimatul către apelantă la plata sumei de 3808 lei RON cheltuieli de judecată (fond și apel).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
MARI - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnodact. /cs
4 ex./30.11.2009
- Secția a V-a Civ. -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ioana Singh
