Expropriere. Speță. Decizia 702/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
( 1588/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.702
Ședința publică de la 18.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă SC SRL împotriva sentinței civile nr.1728 din 17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCȚIILOR ȘI TURISMULUI - COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 08.12.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.12.2009 și, ulterior, la data de 18.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.02.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr-, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul STATUL ROMÂN, prin Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 Euro, reprezentând contravaloarea reală a suprafeței de 100. teren ce a fost expropriat, aflat în comuna Tunari, județ I, având nr. cadastral 1160; obligarea pârâtului la plata sumei de 136.000 Euro, reprezentând contravaloarea imobilului - construcție, puț și utilități, precum și a gardului împrejmuitor, toate acestea aflate pe terenul menționat, bunuri ce urmează a fi expropriate și demolate odată cu terenul; obligarea pârâtului la plata sumei de 600.00 Euro, reprezentând pierderea de venit nerealizat de către reclamantă, pe următorii 20 de ani, din activitatea de prestări servicii (restaurant și comerț), activitate desfășurată pe terenul și construcția expropriate.
La termenul din 22.09.2008, reclamanta a depus la dosar o precizare, prin care, în temeiul art.132 alin.2 pct.2 Cod de procedură civilă, și-a restrâns câtimea obiectului cererii la suma totală de 486.360 Euro, solicitând obligarea pârâtei la plata acestei sume, reprezentând contravaloarea reală a daunelor cauzate în urma exproprierii. De asemenea, reclamanta a restrâns câtimea obiectului cererii, respectiv contravaloarea suprafeței de teren expropriate, la suma de 14.000 Euro.
La termenul din 20.10.2008, reclamanta a depus o nouă cerere precizatoare, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii în lei a sumei de 46.835 lei, reprezentând diferența de curs valutar înregistrată între 10.09.2008, data scadenței obligației de plată a sumei de 1.724.389,38 lei (486.360 Euro), și data plății efective a acestei sume, respectiv 08.10.2008.
În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că, prin hotărârea de stabilire a despăgubirii nr.20 din 26.08.2008, s-a stabilit cuantumul total al despăgubirii la suma de 486.360 Euro, stabilindu-se ca plata despăgubirii să se facă în termen de 5 zile, dar nu mai târziu de 15 zile de la data emiterii hotărârii. Având în vedere că plata trebuia făcută cel mai târziu până la data de 10.09.2008, și s-a făcut abia la data de 08.10.2008, solicită obligarea pârâtei la plata diferenței de curs valutar, pentru perioada dintre data la care trebuia plătită suma, și data la care a fost efectiv plătită.
Prin sentința civilă nr.1728/F/17.11.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea precizatoare formulată de reclamanta, împotriva pârâtului Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea precizată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.28 din 30.10.2007, fila 10 dosar, s-a dispus exproprierea terenului proprietatea reclamantei, stabilindu-se, totodată, și cuantumul despăgubirilor la suma de 46.806,20 lei, echivalentul a 14.000 Euro.
Prin acțiunea formulată, reclamanta a contestat acest cuantum, susținând că, pentru teren, suma este prea mică, în raport cu valoarea reală a acestuia, iar, în ce privește construcțiile existente pe teren, nu a primit niciun fel de despăgubiri.
Printr-o primă cerere precizatoare, reclamanta și-a micșorat câtimea pretențiilor, arătând că, pentru teren, este de acord cu valoarea de 14.000 Euro, iar, în ce privește restul despăgubirilor, suma totală a acestora ar fi de 486.360 Euro.
La data de 26.08.2008, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.20, fila 125, s-a dispus și exproprierea construcției în suprafață de 100 mp, edificată pe terenul reclamantei, stabilindu-se cuantumul despăgubirilor la suma de 1.724.389,38 lei, echivalentul a 486.360 Euro.
La data de 20.10.2008, reclamanta a formulat o cerere de precizare a câtimii obiectului cererii de chemare în judecată, arătând că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 46.835 Euro, reprezentând diferența de curs valutar înregistrată în perioada dintre data până la care ar fi trebuit plătite despăgubirile și data la care acestea au fost efectiv plătite.
Față de această ultimă cerere precizatoare, instanța a reținut că, în fapt, nu este vorba de o cerere de modificare a câtimii obiectului cererii, în temeiul art.132 alin.2 pct.2 Cod Procedură Civilă, ci este o veritabilă cerere de modificare a obiectului cererii de chemare în judecată, care nu mai poate fi primită, în raport cu data depunerii, respectiv după prima zi de înfățișare, și poziția procesuală a pârâtului, care s-a opus acestei cereri. Astfel, instanța a constatat că obiectul cererii cu care a înțeles reclamanta să învestească instanța este de obligare a pârâtului la plata unor sume reprezentând contravaloarea terenului și a construcțiilor expropriate, precum și pierderea de venit nerealizat ca urmare a exproprierii, acțiune întemeiată, în drept, pe dispozițiile HG nr.1124/2007, Legea nr.198/2004 și Normele Metodologice ale acesteia, precum și Legea nr.33/1994. Prin ultima cerere, așa-zis precizatoare, însă, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata prejudiciului produs ca urmare a unei pretinse executări cu întârziere a obligației de plată asumate de pârâtă. În consecință, în niciun caz, nu poate fi vorba de modificarea câtimii obiectului inițial de despăgubiri pentru expropriere, astfel încât instanța a respins, ca inadmisibilă, această ultimă cerere precizatoare a reclamantei din data de 20.10.2008.
Analizând cererea reclamantei, așa cum a fost precizată la data de 22.09.2008, tribunalul a constatat că aceasta a rămas fără obiect, față de emiterea hotărârii de despăgubiri nr. 20 din 26.08.2008, prin care cuantumul acestora a fost stabilit la o sumă în lei echivalentul a 486.360 Euro, adică atât cât solicitase și reclamanta. De asemenea, aceasta și-a redus pretențiile materiale, privind despăgubirea pentru terenul expropriat, la 14.000 Euro, adică atât cât se stabilise prin hotărârea nr.28 din 30.10.2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii, astfel cum a fost precizată, respectiv obligarea intimatului la plata contravalorii în lei, la cursul de schimb al de la data plății, a sumei de 46.822,02 Euro, reprezentând diferența din valoarea despăgubirii rămasă neachitată.
În dezvoltarea motivelor de apel, după reiterarea situației de fapt, apelanta a susținut că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât, în mod greșit, instanța de fond a calificat cererea sa de micșorare a câtimii obiectului, ca fiind o cerere de modificare a obiectului cererii de chemare în judecată, și, în mod nelegal, a respins-o, ca inadmisibilă, considerând că a fost făcută după prima zi de înfățișare.
În realitate, astfel cum s-a indicat în cuprinsul cererii, aceasta a fost formulată în temeiul dispozițiilor art.132 alin.2 pct.2 Cod de procedură civilă, ca o cerere de micșorare a câtimii obiectului cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că pârâtul a plătit o parte a sumei stabilite drept despăgubire, greșita calificare a acestei cereri ducând la respingerea ei ca inadmisibilă, iar, pe fond, la respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect.
Apelanta a susținut că, prin respingerea acțiunii ei, instanța a încălcat dispozițiile art.27 alin.2 din Legea nr.33/1994, care prevăd că instanța nu poate acorda o despăgubire mai mică decât cea oferită de expropriator.
Or, în condițiile în care expropriatorul a oferit o despăgubire de 486.360 Euro, pe care a plătit-o numai în parte, respectiv 439.537,98 Euro, instanța trebuia să ia act de valoarea despăgubirii convenită de părți, în conformitate cu art.24 alin.1 din Legea nr.33/1994, și, constatând că expropriatorul a plătit doar o parte din această valoare, să pronunțe o hotărâre definitivă prin care să-l oblige pe acesta la plata restului despăgubirii.
Intimatul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a formulat întâmpinare, cu depășirea termenului legal reglementat de art.289 alin.2 Cod de procedură civilă, prin care a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat, susținând că apelanta nu mai poate invoca prevederile legii speciale, întrucât acesta și-a manifestat expres acordul pentru suma stabilită cu titlu de despăgubiri pentru construcțiile expropriate, respectiv 486.360 Euro, iar această sumă a fost deja plătită de către expropriator, astfel cum reiese din extrasul de cont depus la dosar.
În acest sens, apelantul nu poate pretinde, printr-o cerere precizatoare, repararea unui prejudiciu cauzat prin executarea necorespunzătoare a obligației ce-i incumba Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în cadrul procesului actual, aceasta fiind o procedură specială de expropriere, reglementată expres de Legea nr.198/2004.
Intimatul a mai susținut că, chiar în ipoteza unui prejudiciu suferit de către apelantă, ca urmare a neexecutării corespunzătoare din partea pârâtei, acesta nu a fost dovedit în cauză, diferența de curs valutar, dintre momentul acordării despăgubirii și cel a plății efective, fiind suportat, în egală măsură, de ambele părți, neputând constitui temei pentru un prejudiciu ipotetic suportat de către reclamantă.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, care fixează limitele devoluțiunii în cauză, conform art.295 alin.1 Cod de procedură civilă, și analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
In fapt, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 28 din 30.10.2007, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local Tunari, județul I (fila 10, dosar fond), s-a dispus exproprierea terenului intravilan arabil, în suprafață de 100 mp, proprietatea reclamantei SRL, stabilindu-se și cuantumul despăgubirilor la suma de 46.806,20 lei, echivalentul a 14.000 EURO.
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 20 din 26.08.2008, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local Tunari, județul I (fila 125, dosar fond), s-a stabilit cuantumul total al despăgubirii, pentru construcția, în suprafață de 100 mp, edificată pe terenul intravilan arabil, proprietatea reclamantei SRL, la suma de 1.724.389,38 lei, echivalentul a 486.360 EURO, stabilindu-se ca plata despăgubirii să se facă în termen de 5 zile, dar nu mai târziu de 15 zile de la data emiterii hotărârii.
Având în vedere cererea de precizare a obiectului cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta-apelantă SRL, la data de 22.09.2008 (fila 116, dosar fond), prin care și-a restrâns câtimea obiectului cererii la suma totală de 486.360 Euro, solicitând obligarea pârâtei la plata acestei sume, reprezentând contravaloarea reală a daunelor cauzate în urma exproprierii terenului, natura acestei cereri, care nu este aceea a unei cereri modificatoare, în considerarea art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, și împrejurarea că obiectul acestei cereri, în sensul de pretenție concretă dedusă judecății, a fost realizat, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, atunci când a constatat rămânerea fără obiect a acestei cereri, și, în consecință, a respins cererea, ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamanta-apelantă SRL, la data de 20.10.2008 (fila 120, dosar fond), prin care aceasta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 46.835 Euro, reprezentând diferența de curs valutar, înregistrată în perioada dintre 10.09.2008 - data până la care ar fi trebuit plătite despăgubirile în cuantum de 1.724.389,38 lei, echivalentul a 486.360 EURO și 8.10.2008 - data la care acestea au fost efectiv plătite, Curtea apreciază că instanța de fond a calificat, în mod nefondat, această cerere ca fiind o cerere modificatoare, calificare ce a determinat pronunțarea unei soluții nelegale de respingere a acestei cereri, ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, interpretateper a contrario.
Astfel, din cuprinsul hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 20 din 26.08.2008, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local Tunari, județul I (fila 125, dosar fond), Curtea reține că, pentru plata sumei de 1.724.389,38 lei, echivalentul a 486.360 EURO, reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru construcția, în suprafață de 100 mp, edificată pe terenul intravilan arabil, proprietatea reclamantei SRL, s-au stabilit două termene limită, raportate ambele la data emiterii acestei hotărâri, respectiv în termen de 5 zile, de la data emiterii hotărârii, dar nu mai târziu de 15 zile, de la acest moment.
Or, așa cum susține apelanta reclamantă, plata sumei de 1.724.389,38 lei, ce ar fi trebuit să reprezinte echivalentul a 486.360 EURO, stabilită prin hotărârea nr. 20 din 26.08.2008, și acceptată în cauză, s-a efectuat la data de 8.10.2008, aceasta solicitând, prin cererea formulată la data de 20.10.2008, diferența de curs valutar între momentul - 10.09.2008, ce echivala cu momentul de scadență al obligației de plată, asumat de către intimat, și 8.10.2008, momentul plății efective a acestei sume, astfel încât această cerere, grefându-se pe cererea introductivă, astfel cum a fost precizată și restrânsă, nu poate constitui o cerere modificatoare a pretențiilor și nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, prin raportare la momentul procesual al depunerii sale.
Procedând în acest fel, s-a produs o vătămare a dreptului de acces la un tribunal al apelantei reclamante SRL, astfel cum este acesta reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constând în lăsarea ca nesoluționată a cererii, formulată de către reclamantă, la data de 20.10.2008, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea soluției de inadmisibilitate și în soluționarea acestei cereri, în raport de meritele ei, asupra cărora Curtea nu are a specula în această etapă procesuală, cu respectarea principiului parcurgerii tuturor gradelor de jurisdicție, reglementate de lege în această materie.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 296 și art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite apelul formulat de apelanta - reclamantă SC SRL împotriva sentinței civile nr.1728/17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCȚIILOR ȘI TURISMULUI - COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, va desființa în parte sentința apelată, în sensul că va trimite cauza, spre rejudecarea, în fond, a cererii formulate, la data de 20.10.2008, de către reclamantă, Tribunalului București; menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta - reclamantă SC SRL, cu sediul ales la avocat, în B,-,.4, sector 1 și cu sediul în B,-,.2,. A,.16, sector 2, împotriva sentinței civile nr.1728/17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCȚIILOR ȘI TURISMULUI - COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în B,-, sector 1.
Desființează în parte sentința apelată, în sensul că trimite cauza, spre rejudecarea, în fond, a cererii formulate, la data de 20.10.2008, de către reclamantă, Tribunalului București.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
.
5 ex./05.02.2010
TB-5 -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
