Expropriere. Speță. Decizia 81/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.81/
Ședința publică din 24 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
procuror
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor civile declarate de reclamanta HG, domiciliată în,-, județul A și de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, Bulevardul, nr.38, sector 1, împotriva sentinței civile nr.239 din 02 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 17 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, închiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA:
Deliberând, asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 19.11.2004 reclamanta a chemat în judecată STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE ROMÂNIA SA pentru a fi obligat la plata sumei de 43.275 dolari, sumă ce se solicită a fi achitată în lei la cursul zilei, reprezentând cuantumul despăgubirilor ce urmează să-i fie acordate pentru suprafața de 1701 mp. cu cheltuieli de judecată.
La data de 25.01.2005, reclamanta a depus o cerere completatoare prin care a precizat că formulează contestație și împotriva hotărârilor nr.7,8 și 9 din 21.12.2004, urmând ca instanța să dispună prin hotărârea ce se va pronunța obligarea Statului Român la plata sumei de 43250 dolari SUA, reprezentând cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi acordate reclamantei pentru suprafața de 1731 mp., sumă care să fie achitată în ei la cursul zilei,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii completatoare, reclamanta a arătat că ulterior formulării acțiunii introductive i-a fost comunicată hotărârea nr.7/2004, pe care o contestă, deoarece suma propusă ca despăgubire este derizorie, fiind vorba de un teren intravilan, având preț de circulație mult mai mare decât cel reținut.
S-a mai arătat că reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 1731 mp. format din trei parcele, situate în pct., așa cum a rezultat din procesele verbale nr.1642/01.04.1994 și nr.2652/18.02.2003, ambele eliberate de Comisia Locală de Fond Funciar.
S-a mai susținut că suprafața de 1731 mp supusă exproprierii face parte dintr-o suprafață mai mare și de aceea, suprafață rămasă după expropriere nu mai poate fi exploatată eficient, diminuându-se cu mult valoarea reală a terenului, mai mult autostrada va fi la o distanță mai mică față de construcțiile reclamantei, iar circulația unor vehicule de mare tonaj va produce în timp o slăbire a structurii de rezistență clădirilor.
Pârâtul a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii reclamantei, precizând că este prematur formulată pentru că nu există o hotărâre a Comisiei de stabilire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 198/2004 și de altfel, Guvernul aprobă prin hotărâre declanșarea hotărârilor de expropriere, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la prematuritatea invocată de intimat în întâmpinare, tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât prin notificarea aflată la fila 3 a dosarului, formulată de expropriator, s-a trecut suma propusă a fi acordată cu titlu de despăgubiri, respectiva sumă fiind contestată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 191/15.12.2005 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă în dosarul nr..2329/CV/2004, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta împotrivaHG pârâtului Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 40.309 euro și 1664 euro, în total suma de 41973 euro, astfel cum fost calculată de expert, cu titlu de despăgubiri, plata urmând a se face în monedă națională la cursul zilei.
Pârâtul a mai fost obligat la cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta Compania Națională de Autostrăzi Naționale România SA.
Prin decizia civilă nr. 42/A/16.03.2006 Curtea de APEL PITEȘTIa admis apelul formulat de pârâtă și a desființat sentința civilă cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, reținându-se că la instanța de fond procesul s-a judecat fără participarea procurorului, participare ce era obligatorie potrivit art.23 din legea nr.33/1994.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. 2554/CV/2006.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.239 din 2.11.2006 a admis acțiunea majorată, formulată de reclamantă și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 41.973 euro, în echivalentul monedei naționale din data plății, cu titlu de despăgubiri, calculată prin raportul de expertiză tehnică ce face parte integrantă din sentință și la plata sumei de 750 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, reclamanta este proprietara terenului de 1731 mp compus din parcelele de 394,02; 135,99 și 1200 mp expropriate conform hotărârilor nr.7, 8 și 9 din 21.12.2004, teren ce a fost identificat prin expertiza tehnică ( 45 dosar fond ) și evaluat de același expert la suma de 40.309 euro; daunele au fost evaluate la suma de 1664 de euro.
Tribunalul a apreciat că valoarea stabilită prin raportul de expertiză se impune a fi omologată, deși neîntocmit de comisia de experți constituită potrivit art.25 din lege, întrucât expertul desemnat de expropriator a refuzat să participe la efectuarea lucrării, însă pârâtul nu a formulat obiecțiuni la expertiză; pe de altă parte din compararea concluziilor raportului de expertiză cu valorile practicate pe piața imobiliară, tribunalul a apreciat corectă valoarea de 23,3 euro/mp a terenului expropriat.
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației s-a apreciat că, nefiind de ordine publică, instanța nu era obligată să o invoce din oficiu și să facă verificări sub acest aspect.
Împotriva sentinței, în termen legal au declarat apel reclamanta și HG pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul său, reclamanta a criticat sentința susținând că în mod greșit prima instanță i-a respins cererea pentru încuviințarea unei noi expertize la termenul din 2.11.2006, deși era de notorietate că prețurile terenurilor în zonă erau mai mari și au crescut mult până la această dată, astfel că reclamanta nu a primit o justă despăgubire, așa cum prevăd dispozițiile legale în materie de expropriere;
Prin apelul formulat, pârâta a criticat modul greșit de soluționare a excepției tardivității formulării contestației; susține că termenul de 15 zile prevăzut de lege este de decădere, astfel că, instanța era obligată din oficiu să constate decăderea reclamantei din dreptul de a formula cererea.
Cât privește modul de soluționare a fondului cauzei, s-a susținut că în mod greșit instanța a apreciat că suma stabilită de expertul numit de instanță se impune a fi acordată, câtă vreme suma propusă de expropriator are o bază legală, respectiv o documentație amănunțită - raport de expertiză întocmit conform prevederilor legale, valorilor pieții la data exproprierii și care nu a fost contestat.
Expertul numit de instanță nu a arătat care sunt elementele ce dau un spor de valoare terenului arabil aflat în intravilanul localității, nu a indicat baza legală și nici documentația care a stat la baza efectuării raportului.
Instanța avea posibilitatea, urmare cenzurării raportului de expertiză efectuat în cauză și analizării obiecțiunilor pârâtei apelante, să invalideze acest raport și să mențină expertiza întocmită de pârâtă, aflată la dosar ca probă.
În ce privește suma stabilită ulterior de expertul numit de instanță, valoarea despăgubirilor privind prejudiciul efectiv este exagerat de mare, fără o bază legală, nefiind astfel conformă cu realitatea.
Reclamanta a formulat întâmpinare la apelul declarat de pârâtă, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Astfel, în ceea ce privește faptul că nu s-a pus în discuție probatoriul și admiterea probei cu expertiză
s-a arătat că prin decizia de casare nu s-a făcut vreo referire la raportul de expertiză întocmit în cauză, iar pe de altă parte dacă reprezentantul Ministerului Public nu ar fi fost de acord cu acest raport, ar fi obiectat în acest sens.
Pe de altă parte, pârâta a dat dovadă de rea-credință prin refuzul de a-și desemna un expert, iar suma propusă de aceasta a fost stabilită printr-un raport de expertiză întocmit în anul 2002, termen de la care valorile terenului au crescut foarte mult.
Verificând sentința apelată, în raport de criticile formulate și având în vedere expertiza tehnică efectuată în apel se constată că, apelul declarat de către contestatoare este fondat, iar cel declarat de către CNADNR este nefondat.
Astfel, se constată că în mod greșit prima instanță a stabilit valoarea despăgubirii ce se cuvine contestatoarei pe baza unui raport de expertiză care a fost întocmit cu încălcarea disp. art.25 din Legea nr.33/1994.
De asemenea, de la data efectuării primului raportului de expertiză și până la data pronunțării hotărârii a trecut o perioadă îndelungată de timp, interval în care prețul terenurilor a crescut semnificativ.
Întrucât concluziile instanței de fond s-au bazat pe un raport de expertiză întocmit cu încălcarea disp. art.25 și 26 din Legea nr.33/1994, în apel s-a dispus întocmirea unui raport de expertiză de către o comisie constituită din trei experți, respectiv dintr-un expert desemnat de instanță -, unul desemnat de expropriator - - și un al treilea din partea reclamantei expropriate -, pentru stabilirea despăgubirilor.
Experții și și-au exprimat punctul de vedere printr-o lucrare comună ( 80-82 ), iar expertul - a exprimat un punct de vedere diferit prin raportul aflat la filele 97 - 100.
Potrivit disp. art.26 din Legea nr.33/1994, " despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele produse proprietarului sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Experții și au stabilit o valoare a terenului de 88.800 de euro, calculată la un preț de 51,30 euro/mp, precum și o valoare a prejudiciului de 2587 de euro ca urmare a zgomotului și trepidațiilor produse de mașini care scad valoarea terenului rămas contestatoarei cu 3 %.
Expertul - a exprimat un punct de vedere diferit de cel al celorlalți doi experți, în sensul că a stabilit o valoare a terenului de 35 de euro/mp și la o suprafață mai mică, anume 1681 mp, stabilind o valoare actuală a terenului de 58.835 de euro.
Punctul de vedere exprimat de cei doi experți, și cu privire la evaluarea terenului ține seama de mai multe criterii exprimate într-o formulă de calcul, ce are în vedere atât valoarea de bază a terenului, cât și poziționarea terenului față de utilități, precum și coeficienți referitori la aspect urbanistic, poluare, natura și starea terenului, coeficient de zonă, etc. folosind metoda comparației prin bonitare conform Hotărârii nr.218/1997 a și recomandării din Buletinul corpului experților nr.43/1998.
Expertul -, a avut în vedere la stabilirea prețului real al imobilului expropriat valoarea reținută de prima instanță de fond pe baza raportului de expertiză întocmit de expert de 23.3 euro/mp căruia i-a aplicat un coeficient de zonă de 1,5 determinat pe baza schimbărilor intervenite în zonă prin construirea Euro -ului și tendinței de creștere a prețului, stabilind o valoare de piață de 35 de euro/mp.
Întrucât baza de calcul determinată de expertul - este stabilită prin raportul de expertiză ce a fost contestat, fără a fi determinată printr-un calcul pe baza unei formule, așa cum au făcut ceilalți doi experți, pe de o parte, iar pe de altă parte a indicat un coeficient de zonă de 1,5 fără a preciza pe baza cărei formule sau în temeiul cărei documentații a ales acest coeficient, urmează ca punctul de vedere al celor doi experți să fie omologat de instanță.
Așa fiind, având în vedere aceste considerente, instanța va stabili cu titlu de preț suma stabilită prin raportul de expertiză comun și, respectiv 51,3 euro/mp, sens în care se va admite apelul declarat de contestatoare.
Totodată va fi obligată pârâta și la plata sumei de 2587 euro prejudiciu, reprezentând valoarea daunelor produse contestatoarei ca urmare a exproprierii, fiind determinate de către cei trei experți, atât cei doi prin raportul comun, cât și de expertul - prin lucrarea separată; cuantumurile acestor daune sunt diferite în cele două lucrări numai urmare a aplicării, așa cum am arătat mai sus, a unor formule de calcul diferite; însă, atât punctul de vedere majoritar al experților și, cât și punctul de vedere separat al expertului - au exprimat aceeași idee, anume, existența prejudiciului suferit ca urmare a exproprierii și edificării centurii, avându-se în vedere poluarea sonoră datorită circulației rutiere intense, toți cei trei experți aplicând același coeficient de 3 %.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtă, pe cale de consecință, față de soluția dată apelului contestatoarei, urmează să fie respins ca nefondat.
Cât privește modul de soluționare a excepției de tardivitate a formulării contestației, se constată că tribunalul a apreciat în mod corect că este neîntemeiată; astfel potrivit art.9 din Legea nr.198/2004 expropriatorul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire.
În speță contestatoarea a formulat contestația la data de 19.11.2004, deci anterior datei de 21.12.2004, când au fost emise hotărârile nr.7,8 și 9 de către intimată, care au fost comunicate contestatoarei ulterior acestei date, astfel încât rezultă cu evidență că acțiunea nu este formulată cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de norma legală susmenționată. De altfel, reclamanta, la data de 19.11.2004, a contestat suma propusă a fi acordată cu titlu de despăgubiri la data primirii notificării aflată la fila 3 din dosar, notificare emisă de intimată la data de 03.11.2004, (anterior emiterii hotărârii prevăzută de art.6 din Legea nr.198/1994), astfel că și în raport de această ultimă dată contestația este formulată în termen legal.
Pentru aceste considerente în temeiul art.296 Cod procedură civilă se va admite apelul contestatoarei și se va respinge ca nefondat apelul declarat de intimată, se va schimba în parte sentința în sensul că va fi obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 88.800 euro valoarea terenului și 2587 euro contravaloarea prejudiciului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de contestatoarea, domiciliată în,-, județul A și îl respinge, ca nefondat, pe cel declarat de COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, Bulevardul, nr.38, sector 1, împotriva sentinței civile nr.239 din 02 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința, în sensul că obligă pe intimată la plata către contestatoare a sumei de 88.800 euro - valoare teren și 2.587 euro -prejudiciu.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.03.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex/8.04.2008
Jud. fond:
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu
