Fond funciar. Speta. Decizia 1028/2009. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1028

Sedința publică din 10 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Daniela Calai

JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean

JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat

GREFIER: - -

La ordine fiind pronunțarea privind recursurile declarate de pârâții s SRL și Primăria T - Comisia municipală de fond funciar prin Primarul municipiului T împotriva deciziei civile nr.118/A/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă, în contradictoriu cu reclamantul și pârâții, G, și Comisia județeană de fond funciar T, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în ședință publica, au lipsit părțile.

Dezbaterile si concluziile părților au fost consemnate in Încheierea de ședința din 3 noiembrie 2009, care face parte integranta din prezenta hotărâre si potrivit căreia pronunțarea a fost amânata la data de 10 noiembrie 2009.

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor civile de față constată:

Prin decizia civilă nr. 118/A/16.02.2009, Tribunalul Timiș - Secția Civilă a respins apelul declarat de pârâta Primăria municipiului T - Comisia municipală de fond funciar prin primarul municipiului T precum împotriva sentinței civile nr. 1342/2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din camera de consiliu din data de 18.03.2008 precum și apelul declarat de pârâta s SRL împotriva aceleași sentințe, fiind obligați apelanții să -i plătească intimatului reclamant suma de 2500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub dosar nr-, formulata de reclamantul impotriva paratilor, G, SC"s"SRL, Primaria Municipiului a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a contractului de schimb autentificat sub nr.6240/08.08.1997 1a BNP "-Curuti-"din T; sa se constate nulitatea absoluta a de substituire a nr.top:841-846/2/4 cu nr.cadastral A 1208/1//3/1 avizata sub nr.1806/7.05.2002 de catre T; sa se constate nulitatea absoluta a "actului de substituire si dezmembrare" ntificat sub nr.2831/22.09.2003 la BNP "-" din T; sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.397/24.02.2004 la BNP "-"~din T; sa se constate nulitatea absoluta partiala a ofertei de donatie autentificata sub nr.402/24.02.2004 la BNP "-" din T si a acceptarii donatiei autentificata sub nr.741/01.04.2004 la BNP "-" din T, cu privire la parcelele cu nr.cadastral /1/2/1/2 (1.020 mp) si Cc 1208/l/3/1/2 (2.029 mp); sa se dispuna restabilirea situatiei anterioare de carte funciara respectiv: sa se dispuna rectificarea cartii funciare nr.4794 -T in sensul radierii dreptului de proprietate al s ` asupra terenului constand in parcelele nr./1/3/2, A 1208/1/2/2, Cc 1208/1/2/l/l, Cc 1208/1/2/l/3, Cc 1208/1/3/1/3 precum si sistarea acestei carti funciare; sa dispuna rectificarea cartii funciare nr.6481 in sensul radierii dreptului de proprietate al S asupra parcelei Cc 1208/1/3/1/1 si Cc 1208/1/3/1/3; sa se dispuna rectificarea cartii funciare nr.4829 -T in sensul radierii dreptului de proprietate al Primariei T asupra parcelei cu nr.Cc 1208/1/2/1/2 si Cc 1208/1/3/1/2 precum si sistarea acestei carti funciare; sa se dispuna rectificarea cartii fianciare nr.6543 in sensul radierii dreptului de proprietate al paratilor 1-4 asupra imobilului de sub A 1; sa se dispuna rectificarea cartii funciare nr.6481 in sensul radierii dreptului de proprietate al paratilor 1-4 asupra imobilului de sub AI- l si AI-2; sa se dispuna rectificarea CF nr.6481- in sensul radierii dreptului de proprietate al numitului asupra parcelei cu nr.top: 841-846/1/1/2, 841-846/2/4 (nr.cadastral A 1208/1/2) precum si sistarea acestei carti funciare.

In motivare, s-a arătat ca, la data de 08.08.1997, intre paratii 1-4 pe de o parte si numitii si, pe de alta parte, s-a incheiat contractul de schimb autentificat sub nr.6240/08.08.1997 la BNP" -Curuti " din T, prin care paratii 1- 4 in calitate de proprietari ai terenului arabil extravilan si extratabular, dobandit prin mostenire, anterior reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr.18/1991, teren in suprafata de 4,00 Ha situat pe raza localitatii -T conform Titlului de Proprietate nr.4300/19 emis la data de 05.09.2004 de Comisia Judeteana T, constand in nr.topografic 1316, parcela 1316/10 cu vecinatati la Nord: A 1316/9/1/3, la:. 1300, la Sud: A 1316/11 si la Vest: de 1293; 1191/4, parcela 1191/4/5; cu vecinatati la Nord: Df 1188, la: de 1194/4, la Sud: A 1191/4/4 si la Vest: 1193/3; 1191/2, parcela 1191/2/1/1 cu vecinatati la Nord: A 1191/2/2, la: A 1192/2/1, la Sud: DE 1192/2 si la Vest: DE 1191/1, au transmis cu titlu de schimb, suprafata de 2,00 Ha catre numitul si suprafata de 2,00 Ha catre paratul. Astfel, in schimbul acestui teren, paratii 1-4 au primit de la numitul Pavel, terenul arabil in suprafata de 2,00 Ha inscris in CF nr.6481 nr.top:-/1/1/2, 841-846-846/2/4 dobandit de catre acesta in baza Legii nr.18/1991 prin constituirea dreptului de proprietate iar de la paratul au primit terenul in suprafata de 2,00 Ha inscris in CF nr.6543 nr.top:841-846/2/5, 861, 838-840/a si c/2/2 dobandit de catre acesta in baza Legii nr. 18/1991 prin constituirea dreptului de proprietate.

Reclamantul a arătat ca, la data de 09.02.1999, paratii 1-4 au incheiat cu parata S, contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.334/09.02.1999 la BNP " " din T, prin care paratii 1-4 au transmis paratei s dreptul de proprietate asupra terenului inscris in CF nr.6543 nr.top:841-846/2/5;861;838-840/a si c/2/2 in suprafata de 20.000 mp precum si terenul inscris in CF nr.6481 nr.top:841-846/1/1/2, in suprafata de 3.393 mp si nr. top:841-846-846/2/4 in suprafata de 16.607 mp. adica terenurile dobandite anterior prin schimb de catre paratii 1-4. Prin incheierea judecatorului delegat ramasa definitiva cu nr.4702/18.09.1999, s-a respins cererea formulata de catre BNP " " din T de intabulare a acestui contract de vanzare-cumparare in cartea funciara, iar in conformitate cu aceasta incheiere de carte funciara se mentioneaza ca din datele de CF nr.6543 si CF nr.6481, rezulta ca imobilele din aceste CF-uri cu nr.top: 841-846/2/5; 861; 838-840/a si c/2/2 si cel inscris sub nr.top: 841-846/1/1/2, 841-846-846/2/4, au fost dobandite cu titlu de constituire a dreptului de proprietate in baza Legii nr. 18/1991 iar in urma unui contract de schimb, proprietari ai acestor terenuri au devenit actualii vanzatori. De asemenea, s-a mentionat art.32 din Legea nr.18/1991 (de la acea data) care prevede ca terenurile pentru care s-a constituit dreptul de proprietate nu pot fi instrainate timp de 10 ani socotiti de 1a inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii (in speta data de 10.04.1997 si data de 22.01.1997) sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de instrainare.

De asemenea, reclamantul a arătat ca, la data de 08.02.2002, intre aceleasi parti, paratii 1-4 si s SRL, s-a incheiat o promisiune de vanzare-cumparare autentificata sub nr.539/08.02.2002 la BNP "-" din, prin care paratii 1-4 se obliga sa vanda catre S cu respectarea art.32 din Legea nr.18/1991, aceleasi terenuri inscrise in CF nr.6543, nr.top: 841-846/2/5; 861; 838-840/a si c/2/2 si CF nr.6481, nr.top: 841-846/1/1/2, 841-846-846/2/4, iar ulterior acestei promisiuni de vanzare-cumparare in data de 13.05.2002 prin incheierea de carte funciara nr.10.887/13.05.2002 si in baza de substituire avizata sub nr.1806/7.05.2002 de catre T, s-a dispus substituirea terenului cu nr.top:841-846/2/4 in suprafata de 16.607 mp. inscris in CF nr.6481 cu nr.cadastral A 1208/1/3/1(16.607 mp).

Reclamantul a mai arătat si faptul ca, in data de 22.09.2003 paratii 1-4 au incheiat un "act de substituire si dezmembrare" autentificat sub nr.2831/ 22.09.2003 la BNP "-" T, prin care au dispus: substituirea numerelor top al parcelelor inscrise in CF 6481, nr.top:841-846/1/1/2 in suprafata de 3.393 mp. cu numarul cadastral A-1208/1/3/2 (3.393 mp) si substituirea numerelor top al parcelelor inscrise in CF nr.6543, nr.top:841-846/2/5, 861, 838-840/a si c/2/2 in suprafata de 20.000 mp. cu nr.cadastral /1/2 care se intabuleaza in CF nr.4794. Astfel, prin acelasi act de substituire si dezmembrare din data de 22.09.2003, parcela cu nr.cadastral A 1208/1/2 (20.000 mp) inscrisa in CF nr.4794, se dezmembreaza in parcela cu nr.cadastral A 1208/1/2/1 (13.522 mp) si parcela cu nr.cadastral /1/2/2 (6.478 mp). De asemenea, prin acelasi act, in baza avizului 41/3.11.1997 si a schitei avizate de ONCGC sub nr.2035/04.06.2003, parcela cu nr.cadastral A 1208/1/2/1(13.522 mp) se scoate din circuitul agricol rezultand parcela nr.cadastral Cc 1208/1/2/1(13.522 mp.).

Reclamantul a arătat ca in data de 24.02.2004, prin actul de dezmembrare autentificat sub nr.394/24.02.2004 la BNP "-" din T parcela cu nr.cadastral A 1208/1/3/1 (16.607 mp) inscrisa in CF nr.6481 ` (provenita prin substituirea parcelei cu nr.top 841-846/2/4 din CF.nr.6481 ) isi schimba categoria de folosinta in curti constructii si se dezmembreaza in trei subparcele cu nr.cadastrale: Cc 1208/1/3/1/1 (10.673 mp), Cc 1208/1/3/1/2 (2.029 mp) si Cc 1208/1/3/1/3 (3.905 mp) intabulandu-se astfel in CF nr.6481 prin incheierea de CF nr.5458/25.02.2004 si prin acelasi act de dezmembrare, parcela cu nr.cadastral /1/2/1 (13.522 mp) inscrisa in CF nr.4794 (provenita in urma dezmembrarii si scoaterii din circuitul agricol a parcelei cu nr.A 1208/1/2 si anterior din substituirea nr.top al parcelei cu nr. 841-846/2/5, 861, 838-840/a si c/2/2 inscrisa anterior in CF nr.6543 ) se dezmembreaza in patru subparcele cu numerele cadastrale /1/2/1/1 (4.297 mp), /1/2/1/2 (1.020 mp), /1/2/1/3 (8.127 mp) si /1/2/1/4 (33 mp). Tot in data de 24.02.2004, paratii 1-4 au vandut paratei s RL. imobilul inscris in CF nr.6481 cu nr.cadastral-/1/3/1/1 (10.673 mp), /1/3/1/2 (2.029 mp) si /1/3/1/3 (3.905 mp) ( provenite din A 1208/1/3/1, ulterior Cc 1208/1/3/1 si anterior din substituirea nr.top 841-846/2/4 din CF nr.6481 ) precum si imobilul inscris in CF nr.4794 nr.cadastral /1/2/1/1 (4.297 mp), /1/2/1/2 (1.020 mp), /1/2/1/3 (8.127 mp), /1/2/1/4 (33 mp) si nr.cadastral A 1208/1/2/2 (6.478 mp) (provenite din A 1208/1/2 si anterior din substituirea nr.top 841-846/2/5, 861, 838-840/a si c/2/2 din CF nr.6543 ) precum si nr.cadastral A 1208/1/3/2 (3.393 mp) (provenit din substituirea nr.top:841-846/1/1/2 din CF nr.6481 ).

Reclamantul a arătat astfel, ca in urma acestei vanzari, in CF nr.4794 au fost intabulate parcelele A 1208/1/3/2 si A 1208/1/2/2, Cc 1208/1/2/1/1, /1/2/1/3 si /1/2/1/4, iar parcelele cu nr.cadastral, /1/2/1/2 (1.020 mp) si Cc 1208/1/3/1/2 (2.029 mp) au fost transcrise in CF nr.4829, precum si parcelele cu nr.cadastrale Cc 1208/1/3/1/1 si Cc 1208/1/3/1/3 s-au reinscris in CF nr.6481.

De asemenea, reclamantul a mai arătat si faptul ca parcelele cu nr. cadastral /1/2/1/2 (1.020 p) si Cc 1208/1/3/1/2 (2.029 mp) au fost transcrise in CF nr.4829 cu titlu de donatiune in favoarea Primariei T conform ofertei de donatie autentificata sub nr.402/24.02.2004 la BNP " " din T si a acceptarii donatiei autentificata sub nr.741/ 01.04.2004 la acelasi Notarial. Tot reclamantul arata ca este proprietar extratabular asupra terenului in suprafata 2,00 Ha (20.000 mp), parcela A 1208/1/2, parcela care in prezent in urma dezmembrarii efectuate de catre parati este identificata cu nr.cadastral A 1208/1/2/2 (6.478 mp), /1/2/1/1 (4.297 mp), /1/2/1/3 (8.172 mp), /1/2/1/4 (33 mp) inscrise in CF nr.4797 si /1/2/1/2 (1.020 mp) inscrisa in CF nr.4829, teren dobandit in baza Sentintei civile nr.8104/06.10.2003 pronuntata de Judecatoria T, definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr.433/22.03.2004 a Curtii de Apel T si Decizia civila nr.1435/R/01.06.2005 a Curtii de Apel T, investite cu formula executorie. Astfel, in baza acestei sentinte, s-a anulat Titlul de proprietate nr.4300/27 emis in data de 10.10.1994^,de catre Comisia Judeteana T asupra acestei parcele in favoarea numitului - si s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra parcelei A 1208/1/2 cu vecinatati la Nord: /1/1,: 1219, Sud: A 1208/1/3, Vest: De 1208/2, dar reclamantul a invederat instantei ca nu i s-a eliberat Titlul de Proprietate in acest sens. Mai mult, parata s si-a inscris nelegal dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr.A 1208/1/2, pentru ca apoi, paratii 1-4 si parata s sa devina proprietari asupra parcelei cu nr.A 1208/1/2 cu vecinatatile la Nord: /1/1,: 1219, Sud: A 1208/l/3, Vest: De 1208/2, teren care a fost atribuit initial paratului - conform Titlului de Proprietate cu nr.4300/27, titlu care a fost anulat in justitie constatandu-se dreptul de proprietate al reclamantului asupra acestui teren.Astfel, actele juridice incheiate de catre parati au fost intocmite prin fraudarea legii respectiv cu incalcarea dispozitiilor art.32 din Legea nr.18/1991 (republicata in anul 1998) conform caruia "terenul atribuit potrivit art. 19 alin.l, art. 21, art. 43 (prin constituire ) nu poate fi instrainat prin acte intre vii timp de 10 ani de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii sub sanctiunea nulitatii absolute, precum si cu incalcarea art.72 din Legea nr.18/1991 si a art.5 din Titlul X al Legii nr.247/2005.

Astfel, avand in vedere Titlurile de Proprietate nr.4300/27 din 10.10.1994 si nr.4300/44 din 28.10.1994 precum si contractul de schimb autentificat sub nr. 6240/08.08.1997 la BNP "-Curuti-" din T, numitii Pavel- si si-au dobandit terenurile ( -, terenul arabil in suprafata de 2,00 Ha inscris in CF nr.6481 nr. top:841-846/1/1/2, 841-846-846/2/4, terenul arabil in suprafata de 2, 00 Ha inscris in CF nr:6543 nr.top:841-846/2/5, 861, 838-840/a si c/2/2) prin constituire in baza Legii nr.18/1991 si prin urmare nu puteau fi instrainate timp de 10 ani de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii, respectiv data de 10.04.1997 si data de 22.01.1997 (astfel cum a mentionat judecatorul delegat de carte funciara prin incheierea nr.4702/18.02.1999) ori chiar luand in considerare data emiterii Titlurilor de Proprietate 10.10.1994 si 28.10.1994.

Conform principiului^,"resoluto jure dantis resoluto jus accipientis" imobilele care nu pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare nu pot forma nici obiectul unui contract de schimb. Astfel, contractul de schimb autentificat sub nr. 6240/08.08.1997 la BNP "-Curuti-" din T este lovit de nulitate absoluta si atrage si nulitatea tuturor celorlalte acte juridice incheiate in baza lui (respectiv-contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.397/24.02.2004 la BNP "-" din T; oferta de donatie autentificata sub nr:402/24.02.2004 la BNP "-" din T si acceptarea donatiei autentificata sub nr.741/01.04.2004 la BNP "-" din T)

Reclamantul a invederat instantei ca, intrucat paratii au dispus substituirea numerelor top cu numere cadastrale ale terenurilor dobandite prin constituire si intrucat s-a trecut acest numer cadastral intr-o noua carte funciara, judecatorul de carte funciara a omis sa verifice provenienta acestui teren si nu a observat ca acest teren a fost dobandit initial prin constituie in baza Legii nr.18/1991 desi din analiza cartii funciare "in extenso" rezulta acest lucru. Pe de alta parte, reclamantul a adus la cunostinta instantei ca paratii nu se pot prevala in cauza de dispozitiile art 34 din Legea nr.7/1996, respectiv buna-credinta, intrucat acest principiu nu isi gaseste apliocabilitate in cazul ingradirilor si exceptiilor legale, deoarece, ingradirile legale (cum este cazul interdictiei de 10 ani prevazuta de Legea nr.18/1991) sunt opozabile fara inscriere in carte funciara. Astfel terenurile inscrise in CF nr.6481, nr. top. 841-846/1/1/2 si nr. top 841-846/2/4 ( dobandite prin schimb de catre paratii 1-4 si anterior prin constituire de catre paratul ) au fost substituite cu numarul cadastral /1/3/2, respectiv nr. cadastral A 1208/1/3/1 si apoi parcela cu nr.cadastral A 1208/1/3/1 a fost scoasa din circuitul agricol sub nr. Cc 1208/1/3/1 si a fost dezmembrata in 3 subparcele cu nr. cadastral Cc 1208/1/3/1/1, Cc 1208/1/3/1/2 si Cc 1208/1/3/1/3. De asemenea, terenul inscris in CF nr:6543, nr.top 841-846//15, 861, 838-840/a si c/2/2 (dobandit prin schimb de catre paratii 1-4, anterior prin constituire de catre ) a fost substituit cu numarul cadastral A 1208/1/2, parcela dezmembrata apoi in A 1208/1/2/1 si A 1208/1/2/2, iar ulterior parcela A 1208/1/2/1 a fost scoasa din circuitul agricol sub nr. /1/2/l si s-a unpartit in 4 subparcele cu nr. astrale /1/2/1/1, 1/2/1/2, /2/1/3, /1/2/1/4 si au fost inscrise in CF nou cu nr.4794. De asemenea, parcela cu nr.cadastral A 1208/1/2/2 si cu numar cadastral A 1208/1/3/2 au fost transcrise in CF nou cu nr.4794.

Prin urmare, in data de 24.02.2004, prin Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.397/24.02.2004 la BNP " " din T, parcelele cu nr.cadastrale /1/2/1/1, /1/2/1/2, /1/2/1/3, /1/2/1/4 (provenite in /1/2/l, anterior /1/2/1, anterior A 1208/1/2, anterior nr.top 841-846/2/5, 861, 838-840/a si c/2/2, anterior dobandit de catre paratii 1-4 prin schimb si anterior dobandit de catre prin constituire), parcela cu nr.cadastral A 1208/1/2/2 (provenita din A 1208/1/2, anterior nr.top 841-846/2/5, 861, 838-840 si c22, anterior dobandit prin schimb de catre paratii 1-4 si anterior dobandit prin constituire de catre ), parcela cu nr.cadastral A 1208/1/3/2 (provenita din parcela cu nr.top -/1/1/2, anterior dobandita de catre paratii 1-4 prin schimb, anterior dobandita de catre paratul prin constituire), parcelele cu nr.cadastrale Cc 1208/1/3/1/1 (10.673 mp), Cc 1208/1/3/1/2 (2.029 mp) si Cc 1208/1/3/1/3 (3.905 mp) (provenite din Cc 1208/1/3/l, anterior A 1208/1/3/1 anterior nr.top: 841-846/2/4, anterior dobandita de catre paratii 1-4 prin schimb si anterior dobandita de catre prin constituire), au fost vandute catre parata S L si n baza acestui contract de vanzare-cumparare, din parcelele de mai sus, parcela cu numarul cadastral /1/2/1/2 si Cc 1208/1/3/1/2 au fost transcrise in CF. 4829 fiind intabulate ulterior cu titlu de donatiune in favoarea Primariei

Reclamantul a arătat ca terenul inscris in CF nr.6481, nr. top 841-846/1/1/2 si nr. top 841-846/2/4 ( apartinand numitului ) trebuia sa fie substituit cu nr. cadastral /1/2 conform Titlului de proprietate nr.4300/2710.10.1994 ai conform schitei, iar terenul inscris in CF nr.6543 nr. top 841-846/2/5, 861, 838-840/1 si c/2/2 ( apartinand numitului ) trebuia substituit cu nr. cadastral A 1208/1/3 conform Titlului de proprietate nr.4300/44/28.10.1994 si conform schitei. Astfel, parcela cu nr.top: 841-846/1/1/2 si nr.top:841-846/2/4 (din CF nr.6481 ) este una si aceeiasi cu parcela cu nr.cadastral //1/2

Ca urmare a desfiintarii actului juridic in baza caruia s-a dispus intabularea in CF nr.6481 a dreptului de proprietate a1 numitului asupra parcelei A 1208/1/2 (una si aceeiasi cu parcela nr.top: 841-846/1/1/2, 841-846/2/4), respectiv a Titlului de Proprietate emis in favoarea acestuia cu nr.4300/27 din 10.10.1994 desfiintat in baza sentintei nr.8104/06.10.2003, irevocabila, reclamantul arata ca se impune si rectificarea acestei carti funciare in sensul radierii dreptului de proprietate al numitului asupra aeestei parcele, urmand ca in baza acestei sentinte judecatoresti sa-i fie eliberat reclamantului Titlul de Proprietate asupra acestui teren.

In drept au fost invocate disp. art.32 din Legea nr.18/1991, art.72 din Legea nr.18/1991 (astfel cum a fost republicata in anul 1998), art.5 din Titlul X a1 Legii nr.247/2005, art.28 alin.2 Legea nr.7/1996, art.36 alin.l din Legea nr.7/1996.

In probatiune, au fost depuse la dosar in copie xerox semnate pentru conformitate cu originalul urmatoarele inscrisuri: Contract de schimb autentificat sub nr.6240/08.08.1997 la BNP -Curuti- T, Contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr.334/09.02.1999 la BNP T, Incheiere nr.4702 pronuntata de Judecatoria T in dosar nr.4702/18.02.1999, Contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr.539/08.02.2002 la BNP - T, documentatie de substituire a nr. top 841-846/2/4 din CF nr.6481, act de substituire si dezmembrare autentificat sub nr.2831/22.09.2003 la BNP - T, documentatie de dezmembrare parcele pentru drum T-, act de dezmembrare autentificat sub nr.304/24.02.2004 la BNP - T, Contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr.397/24.02.- la BNP - T, oferta de donatie autentificata sub nr.402/24.02.2004 la BNP -, accept de donatie imobile autentificat sub nr.741/01.04.2004 la BNP -, extras CF ind. si col.nr.4794, extras CF col.nr.6543, extras CF col. Nr.6481, extras CF ind. nr.4829, Sentinta civila nr.8104/ 06.10.2003 pronuntata de Judecatoria T in dosar nr.23511/2002, Decizia civila nr.433/22.03.2004 pronuntata de Curtea de Apel T in dosar nr.259/C/2004, copie minuta Decizie civila nr.1435 R/01.06.2005 pronuntata de Curtea de Apel T in dosar nr.4194/C/2005, Adresa nr.--/25.08.2005 emisa de Primaria Mun. T, Adresa nr.-14796/12.09.2005 emisa de Comisia de fond funciar T, Titlul de proprietate nr.4300/27/10.10.1994,T,Titlul de proprietate nr.4300/27/10.10.1994 T, schita privind stabilirea categoriei de fertilitate a parcelelor, certificat de deces pe numele -, certificat de nastere pe numele, certificat de casatorie pe numele.

Prin intampinare, parata SC S SRL a solicitat respingerea actiunii, in principal ca fiind introdusa de o persoana care nu justifica un interes legitim, iar in subsidiar, respingerea actiunii ca neintemeiata.

Pe cale reconventionala, parata a solicitat in contradictoriu cu paratele Comisia locala de fond funciar T si Comisia judeteana de fond funciar T sa se constate nulitatea absoluta a nr.129/11.09. 1991 eliberata de Comisia locala de fond funciar T si a Hotararii nr.23/1991 emisa de Comisia jud. de fond funciar T prin care s-a stabilit dreptul de proprietate asupra unei suprafete de 10 ha teren in favoarea reclamantului.

Astfel, prin intampinare, parata a invocat exceptia lipsei unui interes legitim al reclamantului in promovarea cererii de chemare in judecata intrucat, interesul partii adverse este nelegitim fiind invocat in considerarea unei judecatoresti care, pe de o parte nu este opozabila nici uneia dintre partile actelor juridice nefiind pronuntata in contradictoriu cu vreuna dintre acestea, iar pe de alta parte nu poate produce nici un efect juridic de vreme ce a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor legale imperative care stabilesc cerintele exercitarii actiunii civile si reglementeza institutia citarii partilor.Or, desi imprejurarea ca exista un mostenitor legal al lui a fost retinuta chiar Decizia nr.433/22.03.2004 a Curtii de Apel T pronuntata in calea de atac, totusi s-a mentiunut hotararea primei instante, respectiv Sentinta civila nr.8104/06.10.2003 a Judecatoriei T pronuntata in contradictoriu cu Statul R, persoana care in mod evident nu justifica nicidecum calitate procesuala pasiva. Astfel, prin incheierea contractului de schimb nr. 6240/08.08.1997, paratii 1-4 au transmis catre si dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 4 ha - cuprins in Titlul de proprietate nr. 4300/19 si au dobandit prin schimb dreptul de proprietate in cota de asupra terenurilor detinute de acestia din urma, respectiv de la teren in suprafata de 2 ha, inscris in CF 6481; de la teren in suprafata de 2 ha inscris in CF 6543. Or, prin hotararea judecatoresca invocata de reclamant in dovedirea interesului, a fost anulat numai Titlul de proprietate emis pe numele lui, pentru terenul in suprafata 2 ha cu numar cadastral /1/2, iar nu si Tilul emis pe numele lui. In aceste conditii, avand in vedere atat imprejurarea ca fiecare dintre terenurile care au facut obiectul contractului de schimb si al actelor ulterioare, sunt terenuri provenite de la autori diferiti si cuprinse in Titluri de proprietate distincte, fiecare cu propriul numar topografic si apoi cadastral, cat si de principiul nulitatii partiale, care guverneaza efectele actelor juridice, rezulta ca reclamantul nu poate justifica un interes legitim in a solicita si obtine anularea actelor juridice ulterioare privitoare la intreaga suprafata de 4 ha.

Pe fond, parata SC s SRL a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, actele juridice atacate fiind incheiate cu respectarea tuturor dispozitiilor legale in vigoare. Astfel, dispozitiile art. 31 din Legea 18/1990, vizeaza exclusiv situatiile in care constituirea dreptului de proprietate nu s-a realizat cu titlu de reparatie, ci in considerarea unor aspecte legate fie de calitatea persoanei care beneficiaza de atribuirea terenului, fie de amplasarea Or, astfel cum rezulta din inscrisurile care au stat la baza stabilirii dreptului de proprietate in favoarea lui, cat si in favoarea lui, aceasta s-a realizat, ca o masura de reparatie, in conforrnitate cu dispozitiile art. 14 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, in considerarea acestora de participanti la Revolutia din decembrie 1989. Caracterul de masura reparatorie al constituirii dreptului de proprietate asupra unor suprafete de teren pentru persoanele aflate in ipoteza vizata de textul de lege mai sus aratat, este consacrat de art. 10 lit.t din Legea nr. 42/1990. Asadar, avand in vedere caracterul de exceptie al normei care instituie interdictia invocata de partea adversa, rezulta ca aceasta nu poate fi extinsa si la alte cazuri si situatii decat cele prevazute expres, astfel incat acest caz de nulitate nu poate afecta validitatea actelor juridice contestate de reclamant.

Parata a arătat ca, avand in vedere atat principiul disponibilitatii, cat si principiul ocrotirii bunei credinte a subdobanditorului unui bun cu titlu oneros, sa se inlature afirmatiile partii potrivnice patrivit carora parata nu se poate prevala de principiul ocrotirii bunei credinte in dobandirea imobilelor in litigiu, avand in vedere si opinia exprimata unanim in doctrina si jurisprudenta si consacrate legislativ potnvit careia buna - credinta a subdobanditorului unui bun cu titlu oneros este de natura a salva actele incheiate de acesta din urma.

Pe cale reconventionala, parata a solicitat să se constatate nulitatea absoluta a nr. 129/11.09.1991, eliberata de Comisia locala de aplicare a Legii nr. 18/1991, prin care s-a stabilit dreptul de proprietate asupra suprafetei de 10 ha teren in favoarea reclamantului si a Hotararii nr. 23/1991 emisa Comisia Judeteana de aplicare a Legii nr. 18/1991 T emise cu nerespectarea dispozitiilor imperative ale art.18 din Legea nr. 18/1991, potrivit caruia"Membrilor cooperatori activi care nu au adus teren in sau au adus teren mai putin de 5.000 mp, precum si celor care, neavand calitatea de cooperatori, au lucrat in orice mod ca angajati in ultimii 3 ani in sau asociatii cooperatiste, li se ot p. atribui in proprietate loturi din terenurile prevazute la art. 17, daca sunt stabiliti sau urmeaza sa se stabileasca in localitate si nu detin teren in proprietate in alte localitati. Suprafata atribuita in proprietate se va determina tinand seama de suprafata terenurilor, numarul solicitantilor si suprafata atribuita celor care au adus pamant in ".

Astfel, emiterea actelor atacate pe cale reconventionala s-a realizat cu nerespectarea cerintelor privitoare la terenurile ce puteau face obiectul constituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor fostelor CAP in favoarea persoanelor care au avut calitatea de angajati ai cooperativei sau asociatiilor cooperatiste.

De asemenea, parata a aratat ca, din aceasta perspectiva, constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor in baza art. 18 din Legea fondului funciar se putea realiza numai cu privire la loturi din terenurile prevazute la art. 17 din legea de reparatie. Or, terenul atribuit prin actele atacate nu face parte din categoria celor care se pot incadra in ipoteza avuta in vedere de art. 17 atata vreme cat la data emiterii acestor acte, nu era definitivata situatia terenurilor ce puteau fi atribuite in conformitate cu 13-16 din legea de reparatie si in consecinta nu era deci determinabila suprafata de teren ramasa la dispozitia Comisiei Locale pentru a putea dispune masura constituirii vreunui drept de proprietate in temeiul art. 18. Pe de alta parte, parata arata ca la emiterea actelor atacate pe cale reconventionala, nu au fost respectate nici cerintele privitoare la personele carora li se putea constitui dreptul proprietate asupra terenurilor fostelor CAP in temeiul art. 18 din Legea fondului funciar. Pe de alta parte, din dovezile produse chiar de catre reclamant rezulta ca acesta nu se incadreaza in categoria de persoane la care s-a facut referire anterior, de vreme ce nu si-a stabilit domiciliul pe raza localitatii, ceea ce conduce la concluzia ca niciodata nu a dorit^-sa si intemeieze sau sa dezvolte o gospodarie sau o exploatatie agricola in localitatea respectiva", in sensul cerut imperativ dispozitiile art. 18 din Legea 18/1991.

In drept: art. 115, 119.proc.civ.

Prin raspunsul la intampinare si intampinare la cererea reconventionala, reclamantul a solicitat respingerea apararilor paratei precum si cererea reconventionala intrucat in mod gresit s-a sustinut ca temeiul anularii actelor juridice incheiate intre parati il formeaza Sentinta civila nr.8104/06.10.2003 pronuntata de Judecatoria T, definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr.433/22.03.2004 a Curtii de Apel T si Decizia civila nr.1435/R/ 01.06.2005 a Curtii de Apel Pe de alta parte, reclamantul arata ca sentintele judecatoresti susmentionate sunt invocate pentru a-si dovedi interesul in promovarea prezentei actiuni respectiv faptul ca instantele de judecata au constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra parcelei A 1208/1/2 stabilit de catre comisiile administrative de fond funciar in baza nr.129/11.09.1991 emisa de Comisia Locala de fond funciar T si Hotararea Comisiei Judetene nr.23/23.08.1991, si s-a dispus anularea Titlului de Proprietate emis in favoarea defunctului - asupra acestui imobil.

De asemenea, reclamantul a învederat instantei ca, dreptul de proprietate al paratei se intemeiaza pe acte juridice incheiate cu fraudarea legii. Faptul ca in prima instanta a fost introdus Statul R ca mostenitor a succesiunii vacante, acest aspect putea fi invocat doar de catre partea interesata, respectiv mostenitoarea care insa in cadrul procesului nu a invocat nici o exceptie si nici nu a formulat apel sau recurs impotriva sentintei.

Pe de alta parte, reclamantul a adus la cunostinta instantei ca a solicitat doar anularea actelor juridice incheiate cu privire la parcela nr A 1208/1/2 care a apartinut defunctului si al carui Titlu de proprietate emis cu privire la aceasta parcela a fost anulat, iar Documentatia de substituire a nr.top: 841-846/2/4 cu nr.cadastral A 1208/1/3/1 avizata sub nr.1806/07.O5.2002, actul de substituire si dezmembrare autentificat sub ar.2831/22.09.2403 si contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.397/24.02.2004 trebuie anulate in totalitate intrucat acestea au ca obiect parte din terenul care a apartinut defunctului si este subsecventa contractului de schimb, facandu-se gresit substituirea si dezmembrarea acestui teren.

De asemenea, reclamantul a aratat ca nu a solicitat desfiintarea dreptului de proprietate apartinand paratului, ca in mod gresit, s-a invocat faptul ca nu sunt aplicabile dispozitiile art.31 din Legea nr.18/1991 intrucat stabilirea dreptului de proprietate in favoarea defunctului si s-a facut in baza prevederilor art.18 al.1 din Legea nr.18/1991.

Pe de alta parte, parata s nu putea invoca buna credinta in dobandirea imobilelor, nu putea invoca teoria proprietarului aparent, nu se poate prevala de disp. art.34 din Legea nr.7/1996 intrucat, toti paratii au participat la intocmirea unor acte juridice prin care s-au incalcat dispozitii imperative ale legii, respectiv interdictia instrainarii timp de 10 ani a terenurilor dobandite prin constituirea dreptului de proprietate in baza Legii nr.18/1991, respectiv societatea parata a mai incercat cumpararea acestui teren in data de 09.02.1999 conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.334/09.02.1999 la BNP " " din Tac arei intabulare in cartea funciara a fost respinsa de catre judecatorul delegat prin incheierea nr.4702/18.09.1999 atragandu-i-se atentia ca terenul nu poate face obiectul instrainarii iar contractul este lovit de nulitate absaluta.

De asemenea, reclamantul a arătat ca prin nr.23/6/12.08.1993 s-a incercat reducerea dreptului de proprietate al sau de la suprafata de 10 Ha la suprafata de 4 Ha, insa in urma plangerii adresate instantelor de judecata, prin Sentinta civila nr.13.807/08.12.1994 irevocabila prin Decizia civila nr.171/ 22.05.1995 a Tribunalului T, s-a anulat nr.23/6/12.08.1993 in ceea ce priveste pe reclamant si s-a mentinut dreptul de proprietate constituit prin Adeverinta nr.129/11.09.1991. In ceea ce priveste domiciliul, reclamantul invedereaza instantei ca isi are domiciliu in T, fiind un cartier din

In probatiune, reclamantul a depus Adeverinta nr.129/11.09.1991; cererea adresata Comisiei de fond funciar T de catre defunctul Sentinta civila nr.13.807/08.12.1994 si Decizia civila nr.171/22.05.1995 a Tribunalului T, Adeverinta nr.55/02.02.1993 eliberata de Consiliul Local.

A fost atasat dosarul administrativ privind imobilele din litigiu.

Prin intampinare, paratii Primaria Mun. T si Comisia locala de fond funciar Tas olicitat respingerea actiunii si cererii reconventuionale ca fiind in principal inadmisibile si in subsidiar ca fiind nefondate si nelegale, invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primariei Municipiului T in concordanta cu dispozitiile Legii 215/2001, modificata si completata, exceptia lipsei de interes in promovarea actiunii.

De asemenea, parata Comisia locala de fond funciar Taa ratat ca reclamantul a primit in proprietate o suprafata de 6 ha, prin constituirea dreptului de proprietate, eliberandu-i-se doua titluri de proprietate, respectiv Titlul de proprietate nr.4300/31/28.10.1994, pentru suprafata de 4 ha in parcelele cu nr.cadastrale /2/3, in suprafata de 2 ha si /4/17, in suprafata de 2 ha, emis in baza Hotararii nrt.23/6/12.08.1993 si Titlul de proprietate nr. 1/39/17.01.2007, pentru suprafata de 2 ha in parcelele cu nr.cadastrale A 1208/3/10, in suprafata de 1,29 ha si A 1206/1/12/1, in suprafata de 0,71 ha, emis in baza Hotararii nr.l/57/28.11.2006, urmare a Sentintei civile nr.5956/2003 a Judecatoriei T, Deciziei Civile nr.1604/ a Tribunalului T ramase definitive si irevocabile si a Deciziei Civile nr.567/2004 pronuntata de Curtea de Apel T, irevocabila. Conform Hotararii Comisiei Judetene nr.23/6/12.08.1993 cu privire la reclamant se reduce cu 6 ha din suprafata totala de 10 ha, ramanand 4 ha conform Anexei 11 poz.2 si se anuleaza Adeverinta nr.129/1991.

Prin intampinare, parata Comisia jud. de fond funciar Tas olicitat respingerea cererii reconventionale ca fiind ramasa fara obiect intrucat odata cu adoptarea Hotararii nr.23/6/12.08.1993 a fost anulata atat adeverinta in cauza cat si dispozitiile referitoare la dreptul de proprietate al reclamantului in sensul ca acestuia i-a fost diminuata suprafata validata prin Hotararea nr.23 de la 10 ha la 4 ha.

Prin note de sedinta parata Comisia municipala de fond funciar prin Primarul Municipiului T, a invederat instantei de judecata faptul ca dreptul de proprietate asupra terenului s-a constituit in favoarea numitului in baza Hotararii nr.23/23.08.1991 potrivit careia acesta a fost validat si in scris in anexa nr.2B poz.39 cu suprafata de 5 ha pentru care i s-a eliberat Adeverinta nr. 172/11.09.1991. In anul 1993, la propunerea Comisiei municipale de fond funciar, Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, prin Hotararea nr. 23/6/12.08.1993 a redus suprafata de 5 ha stabilita initial, in cazul sus -numitului la 4 ha si a anulat Adeverinta nr. 172/11.09.1991, iar punerea in posesie a numitului s-a facut conform procesului-verbal de punere in posesie, la data de 17.06.1994, in parcelele cu nr.cadastral A 1208/1/2 in suprafata de 2 ha si A 1318/2/26 in suprafata de 2 ha, in baza careia i s-a emis Titlul de proprietate 4300/27/10.10.1994 pentru suprafata de 4 ha. Astfel atat punerea in posesie a numitului prin Titlul de proprietate 4300/27/10.10.1994 cat si constituirea dreptului de proprietate in suprafata de 2 ha numitului pe parcelele cu nr.top 1208/1, prin Titlul de proprietate nr.4300/44/28.10.1994 s-a facut cu respectarea prevederilor legale in vigoare la data punerii in posesie si eliberarii titlurilor de proprietate, respectiv Legea nr. 18/1991 nemodificata.

De asemenea, parata Comisia locala de fond funciar Taa rătat ca in speta sunt aplicabile prevederile art.3 alin.(2^2) din Legea nr.169/1997 astfel cum a fost modificata si completata prin Titlul V al Legii nr.247/2005 potrivit carora " Nulitatea absoluta nu opereaza asupra titlurilor obtinute de proprietari pe alte amplasamente daca la intrarea in vigoare a prezentei legi si-au gasit vechile amplasamente de care au fost deposedati atribuite legal altor persoane conform Legii nr. 18/1991".

Totodata, parata Comisia locala de fond funciar Taa rătat ca reclamantul prin Hotararea nr.23/23.08.1991 a fost validat de anexa nr. 11, poz.02 cu suprafata totala de teren de 10 ha si i s-a emis Adeverinta cu nr. 129/11.09.1991, insa Comisia judeteana pentru stabilirea lui de proprietate privata asupra terenurilor prin Hotararea nr. 23/6/12.08.1993 a redus reclamantului suprafata totala de 10 ha cu 6 ha, ramanand 4 ha si a anulat Adeverinta cu nr. 129/1991. Cu toate acestea, reclamantul a primit in proprietate o suprafata de 6 ha prin constituirea dreptului de proprietate, pentru care i s-au eliberat doua titluri de proprietate: Titlul de proprietate nr. 4300/31/28.10.1994 pentru suprafata de 4 ha, in parcelele cu nr. cadastral A 1318/2/3 in suprafata de 2 ha si A 1245/4/17 in suprafata de 2 ha, emis in baza Hotararii nr. 23/6/12.08.1993 si Titlul de proprietate nr. 39/17.01.2007 pentru suprafata de 2 ha, in parcelele cu nr.cadastral A 1208/3/10 in suprafata de 1,29 ha si A 1206/1/12/1 in suprafata de 0,71 ha, emis in baza Hotararii nr. 1/57/28.11.2006, urmare a Sentintei civile nr. 5956/23.06.2003 a Judecatariei ramasa definitiva prin Decizia civila nr. 1604/A/14.11.2003 a Tribunalului T si irevocabila prin Decizia civila nr. 567/27.09.2004 a Curtii de Apel Pe de alta parte, reclamantul nu a facut dovada celor solicitate cu privire la constatarea nulitatii absolute a contractului de schimb autentificat sub nr.6240/08.08.1997, constatarea nulitatii absolute a documentatiei de substituire a nr.top 841-846/2/4 cu nr.cadastral A 1208/1/3/l, copnstatarea nulitatii absolute a actului de substituire si dezmembrare autentificat sub 2831/2003, constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.397/2004, constatarea nulitatii absolute partiale a ofertei de donatie autentificata sub nr. 402/2004 si a acceptarii donatiei autentificata sub nr. 741/2004, iar raportul de expertiza intocmit in cauza nu contine propuneri concrete de corectare a neregulilor constatate, exprimate prin planuri parcelare si rectificare Primaria Municipiului T prin Directia de Urbanism neavizand niciuna dintre documentatiile de substituire si dezmembrare incluse in raportul de expertiza.

In probatiune, parata Comisia locala de fond funciar Tad epus la dosar anexam in copie xerox urmatoarele inscrisuri: Hotararea nr.23/ 23.08.1991;Adeverinta de proprietate nr. 29/11.09.1991; Hotararea nr. 23/6/ 12.08.1993; Titlu de proprietate nr. 4300/31/28.10.1994;Titlul de proprietate nr. 1/39/17.01.2007; Dosarele administrative ce au stat la baza emiterii titlurilor mentionate

Din analiza materialului probatoriu aflat la dosar, instanta retine in fapt urmatoarele:

Paratii, si G, in calitate de proprietari ai terenului ararbil extravilan si extratabular, in suprafata de 4 ha, nr. top 1316, parcela 1316/10 cu vecinatati la Nord: A 1316/9/1/3, la:. 1300, la Sud: A 1316/11 si la Vest: DE 1293; 1191/4, parcela 1191/4/5, cu vecinatati la Nord: DF 1188, la: DE 1194/4, la Sud: A 1191/4/4 si la Vest: 1193/3; 1191/2, parcela 1191/2/1/1 cu vecinatati la Nord: A 1191/2/2, la: A 1192/2/1, la Sud: DE 1192/2 si la Vest: DE 1191/1, au transmis cu titlu de schimb imobiliar dupa cum urmeaza: suprafata de 2,00 Ha catre numitul, urmand a primi de la acesta terenul arabil in suprafata de 2 ha inscris in CF nr.6481, nr.top:-/1/1/2, 841-846-846/2/4 dobandit de catre acesta in baza Legii nr.18/1991 prin constituirea dreptului de proprietate in cote de parti pentru fiecare dintre mandanti, ca bun propriu si suprafata de 2,00 Ha catre paratul urmand a primi de la acesta terenul arabil in suprafata de 2 ha inscris in CF nr.6453, nr.top:841-846/2/5, 861, 838-840/a si c/2/2 dobandit de catre acesta in baza Legii nr. 18/1991 prin constituirea dreptului de proprietate in cote de parti pentru fiecare dintre mandanti, ca bun propriu.

In data de 09.02.1999, paratii 1-4 au incheiat cu parata S, contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.334/09.02.1999 la BNP " " din T, prin care paratii 1-4 au transmis paratei s dreptul de proprietate asupra terenului inscris in CF nr.6543 nr.top:841-846/2/5;861;838-840/a si c/2/2 in suprafata de 20.000 mp precum si terenul inscris in CF nr.6481 nr.top:841-846/1/1/2, in suprafata de 3.393 mp si nr. top:841-846-846/2/4 in suprafata de 16.607 mp. adica terenurile dobandite anterior prin schimb de catre paratii 1-4.

Prin incheierea judecatorului delegat la cartea funciara ramasa definitiva cu nr.4702/ 18.09.1999, s-a respins cererea formulata de catre BNP " " din T de intabulare a acestui contract de vanzare-cumparare in cartea funciara, iar in conformitate cu aceasta incheiere de carte funciara se mentioneaza ca din datele de CF nr.6543 si CF nr.6481, rezulta ca imobilele din aceste CF-uri cu nr.top: 841-846/2/5; 861; 838-840/a si c/2/2 si cel inscris sub nr.top: 841-846/1/1/2, 841-846-846/2/4, au fost dobandite cu titlu de constituire a dreptului de proprietate in baza Legii nr. 18/1991 iar in urma unui contract de schimb, proprietari ai acestor terenuri au devenit actualii vanzatori. De asemenea, se mentioneaza ca art.32 din Legea nr.18/1991 (de la acea data) prevede ca terenurile pentru care s-a constituit dreptul de proprietate nu pot fi instrainate timp de 10 ani socotiti de 1a inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii (in speta data de 10.04.1997 si data de 22.01.1997) sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de instrainare.

Conform promisiunii de vanzare-cumparare autentificata sub nr.539/ 08.02.2002, paratii 1-4 prin mandatar - se obliga sa vanda catre SC S SRL atunci cand legea va permite parcelele cu nr. top 841-846/1/1/2 constand in arabil in suprafata de 3393 mp si nr. top 841-846/2/4 constand in arabil in suprafata de 16.607 mp intabulat in CF nr.6481 si parcela cu nr. top 841-846/2/5; 861; 838-840/a si c/2/2 constand in arabil in suprafata de 20 mp inscrisa in CF nr. 6543, mandatara declarand ca imobilul se afla in circuitul civil, fiind prevazuta interdictia de instrainare si grevare de sarcini conform art.32 din Legea nr.18/1991 pentru o perioada de 10 ani socotiti de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii.

Urmare a incheierii promisiunii de vanzare-cumparare si in baza documentatiei de substituire a nr. top 841-846/2/4 din CF nr.6481 cu nr. cadastral A 1208/1/3/1 avizata de Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara sub nr. 1806/07. 05. 2002(fila 22-28 dosar), prin Incheierea de CF nr.10887/13.05.2002 s-a dispus substituirea terenului cu nr. top 841-846/2/4 in suprafata de 16.607 mp inscrisa in CF nr.6481 cu nr. cadastral A 1208/1/3/1, avand aceeasi suprafata.

Constata totodata ca, in data de 22.09.2003, mandatara paratilor 1-4, a incheiat actul de substituire si dezmembrare autentificat sub nr.2831/22.09.2003 la BNP - (fila 25-26 dosar), prin care s-a dispus: substituirea numerelor top al parcelelor inscrise in CF 6481, respectiv nr.top:841-846/1/1/2 in suprafata de 3.393 mp. cu numarul cadastral A-1208/1/3/2 (3.393 mp) si substituirea numerelor top al parcelelor inscrise in CF nr.6543, respectiv nr.top:841-846/2/5, 861, 838-840/a si c/2/2 in suprafata de 20.000 mp. cu nr.cadastral /1/2 care se intabuleaza in CF nr.4794.

Prin acelasi act de substituire si dezmembrare din data de 22.09.2003, parcela cu nr.cadastral A 1208/1/2 (20.000 mp) inscrisa in CF nr.4794, se dezmembreaza in parcela cu nr.cadastral A 1208/1/2/1 (13.522 mp) si parcela cu nr.cadastral /1/2/2 (6.478 mp).

De asemenea, prin acelasi act, in baza avizului 41/3.11.1997 si a schitei avizate de ONCGC sub nr.2035/04.06.2003, parcela cu nr.cadastral A 1208/1/2/1(13.522 mp) se scoate din circuitul agricol rezultand parcela nr.cadastral Cc 1208/1/2/1(13.522 mp.).

Prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. 394/24.02.2004 la BNP -, parcela cu nr.cadastral A 1208/1/3/1 (16.607 mp) inscrisa in CF nr.6481 (provenita prin substituirea parcelei cu nr.top 841-846/2/4 din CF.nr.6481 ) isi schimba categoria de folosinta in curti constructii si se dezmembreaza in trei subparcele cu nr.cadastrale: Cc 1208/1/3/1/1 (10.673 mp), Cc 1208/1/3/1/2 (2.029 mp) si Cc 1208/1/3/1/3 (3.905 mp) intabulandu-se astfel in CF nr.6481 prin incheierea de CF nr.5458/25.02.2004 si prin acelasi act de dezmembrare, parcela cu nr.cadastral /1/2/1 (13.522 mp) inscrisa in CF nr.4794 (provenita in urma dezmembrarii si scoaterii din circuitul agricol a parcelei cu nr.A 1208/1/2 si anterior din substituirea nr.top al parcelei cu nr. 841-846/2/5, 861, 838-840/a si c/2/2 inscrisa anterior in CF nr.6543 ) se dezmembreaza in patru subparcele cu numerele cadastrale /1/2/1/1 (4.297 mp), /1/2/1/2 (1.020 mp), /1/2/1/3 (8.127 mp) si /1/2/1/4 (33 mp).

Prin Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.397/24.02.2004, la BNP - (fila 37-39 dosar), paratii 1-4 au vandut paratei s RL. imobilul inscris in CF nr.6481 cu nr.cadastral-/1/3/1/1 (10.673 mp), /1/3/1/2 (2.029 mp) si /1/3/1/3 (3.905 mp) ( provenite din A 1208/1/3/1, ulterior Cc 1208/1/3/1 si anterior din substituirea nr.top 841-846/2/4 din CF nr.6481 ) precum si imobilul inscris in CF nr.4794 nr.cadastral /1/2/1/1 (4.297 mp), /1/2/1/2 (1.020 mp), /1/2/1/3 (8.127 mp), /1/2/1/4 (33 mp) si nr.cadastral A 1208/1/2/2 (6.478 mp) (provenite din A 1208/1/2 si anterior din substituirea nr.top 841-846/2/5, 861, 838-840/a si c/2/2 din CF nr.6543 ) precum si nr.cadastral A 1208/1/3/2 (3.393 mp) (provenit din substituirea nr.top:841-846/1/1/2 din CF nr.6481 ).

Ca urmare a incheierii contractului de vanzare-cumparare mai susmentionat, in CF nr.4794 au fost intabulate parcelele A 1208/1/3/2 si A 1208/1/2/2, Cc 1208/1/2/1/1, /1/2/1/3 si /1/2/1/4, iar parcelele cu nr.cadastral, /1/2/1/2 (1.020 mp) si Cc 1208/1/3/1/2 (2.029 mp) au fost transcrise in CF nr.4829, precum si parcelele cu nr.cadastrale Cc 1208/1/3/1/1 si Cc 1208/1/3/1/3 s-au reinscris in CF nr.6481.

De asemenea, s-a constatat ca parcelele cu nr. cadastral /1/2/1/2 (1.020 p) si Cc 1208/1/3/1/2 (2.029 mp) au fost transcrise in CF nr.4829 cu titlu de donatiune in favoarea Primariei T conform ofertei de donatie autentificata sub nr.402/24.02.2004 la BNP " " din T si a acceptarii donatiei autentificata sub nr.741/ 01.04.2004 la acelasi Notarial (fila 40-41 dosar).

Prin Sentinta civila nr.8104/06.10.2003 pronuntata de Judecatoria T definitiva si irevocabila prin Decizia nr.433/22.03.2004 a CAT si Decizia civila nr.1435/R/01.06.2005 a CAT, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra parcelei A 1208/1/2 in suprafata de 2 ha, drept obtinut de catre reclamant prin Hotararea nr.23/23.08.1991 a Comisiei judetene de fond funciar T, conform nr.129/91 eliberata de catre Comisia locala T de aplicare a Legii nr.18/1991, s-a anulat Titlul de proprietate nr.4300/27/10.10.1994 emis de catre Comisia judeteana T in favoarea defunctului pentru parcela cu nr. 1208/1/2 in suprafata de 2 ha, Comisia judeteana de fond funciar T fiind obligata sa elibereze reclamantului titlul de proprietate pentru parcela mai sus amintita.

Ca urmare a dezmembrarilor efectuate de catre paratii 1-4, constata ca parcela A 1208/1/2 este in prezenta identificata cu nr. cadastral A 1208/1/2/2 ( 6478 mp), Cc 1208/1/2/1/1 (4297 mp), Cc 1208/1/2/1/3 (8172 mp), /1/2/1/4 (33 mp), inscrise in CF nr.4797 si Cc 1208/1/2/1/2 (1020 mp) inscrisa in CF nr.4829, parcela asupra careia parata SC S SRL si-a inscris dreptul de proprietate.

de starea de fapt retinuta mai sus, instanta a constatat ca prin incheierea Contractului de schimb autentificat sub nr.6240/08.08.1997 la BNP -Curuti- T au fost incalcate dispozitiile prev. de art.32 din Legea nr.18/1991 cata vreme obiectul contractului l-a format terenuri atribuite prin constituirea dreptului de proprietate astfel cum rezulta si din titlurile de proprietate nr.4300/27/10.10.1994 si 4300/44/28.10.1994 eliberate in favoarea numitilor si.

Astfel, conform art.32 din Legea nr.18/1991 terenul atribuit prin constituirea dreptului de proprietate nu poate fi instrainat prin acte intre vii timp de 10 ani socotiti de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii ( in speta 10.04.1997 si 22.01.1997), sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de instrainare.

Cu privire la aceste terenuri, legea prevedea inalienabilitatea in considerarea bunului si nu a persoanei titulare a dreptului, ceea ce insemna, ca in cadrul termenului prevazut de lege, respectivul teren nu putea fi instrainat prin acte intre vii, astfel cum si judecatorul de carte funciara a retinut prin incheierea nr.4702/18.02.1999, incheiere prin care a fost respinsa cererea BNP pentru intabularea in CF nr. 6543 si CF 6481 a Contractului de vanazare -cumparare autentificat sub nr.334/09.02.1999 incheiat intre paratii 1-4 prin mandatar, in calitate de vanazator si SC S SRL, in calitate de cumparator.

In ceea ce priveste documentatia de substituire a nr. top 841-846/2/4/ cu nr. cad. A 1208/1/3/1/ avizata sub nr.1806/07.05.2002 de catre C T, a actului de substituire si dezmembrare autentificat sub nr.2831/22.09.2003 la BNP -, a ofertei de donatie autentificata sub nr.402/24.02.2004 la BNP - si a acceptarii donatiei autentificata sub nr.741/01.04.2004 la BNP -, a constatat ca aceste acte juridice au fost incheiate pe baza contractului de schimb mai sus mentionat, motiv pentru care de nulitatea absoluta a contractului de schimb si conform principiului "resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis" va constata si nulitatea absoluta a acestor acte juridice subsecvente.

In ceea ce priveste actele juridice constand in oferta de donatie autentificata sub nr.402/24.02.2004 la BNP - si acceptarea donatiei autentificata sub nr.741/01.04.2004 la BNP -, a constatat doar nulitatea absoluta partiala a acestora, respectiv cu privire la parcelele cu nr.cadastral /1/2/1/2 (1.020 mp) si Cc 1208/l/3/1/2 (2.029 mp).

De asemenea, a constatat că si contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.397/24.02.2004 la BNP - a fost incheiat cu nerespectarea interdictiei prevazuta de art.32 din Legea nr.18/1991 republicata, cata vreme in urma schimbului, fiecare teren a dobandit situatia juridica a terenului pe care l-a inlocuit, paratii 1-4 fiind obligati la randul lor sa respecte prevederile legale in acest sens, conform art.72 din Legea nr.18/1991.

Pe de alta parte, art.5 din Titlul X din Legea nr.247/2005 prevede ca instrainarile realizate sub orice forma in temeiul prezentei legi, nu valideaza titlurile de proprietate ale instrainatorilor si dobanditorilor, daca acestea erau lovite de nulitate, ca urmare a incalcarii dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor.

Parata s RL nu putea invoca buna-credinta prevazuta de disp. art.34 din Legea nr.7/1996 in dobandirea imobilului ce formeaza obiectul contractului de vanzare-cumparare mai sus mentionat, cata vreme cunostea situatia juridica a terenurilor in sensul ca nu puteau fi vandute in termenul de 10 ani prevazut de lege, incercand anterior contractului de vanzare-cumparare nr.397/24.02.2004 sa mai cumpere acest teren, incheiand cu paratii 1-4 inca un contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 334/09.02.1999 la BNP, contract care nu a putut fi inscris in cartea funciara fiind pronuntata Incheierea de respingere nr.4702/18.09.1999.

Pe de alta parte, paratii nu se puteau prevala de dispozitiile art.34 din Legea nr.7/1996, respectiv de buna-credinta cata vreme acest principiu nu isi gaseste aplicabilitatea in cazul ingradirilor si exceptiilor legale, cum este si cazul dispozitiilor prev. de art.32 din Legea nr.18/1991.

In speta, parata s RL este tert achizitior cu titlu oneros care a cunoscut nevalabilitatea actului pe care il incheie (faptul ca obiectul contractului nu se afla in circuitul civil existand interdictia de instrainare de 10 ani) fiind de rea-credinta.

De asemenea, a fost inlaturata sustinerea paratei s RL conform careia stabilirea dreptului de proprietate in favoarea defunctilor si s-ar fi facut in baza dispozitiilor Legii nr.42/1990 si nu in baza dispozitiilor Legii nr.18/1991 cata vreme in cazul defunctului acesta a formulat cerere Comisiei Locale de fond funciar T prin care a solicitat constituirea dreptului de proprietate asupra terenului, conform art.18 lin.1 din Legea nr.18/1991, ca fost membru in CAP din anul 1958.

In cazul in care cei doi defuncti mai sus mentionati ar fi solicitat atribuirea unei suprafete de teren in temeiul Legii nr.42/1990, conform disp. art.10 lit.t din Legea nr.42/1990 coroborat cu art.15 alin.5 din Legea nr.18/1991, acestia nu puteau beneficia decat de o suprafata de cel mult 1 ha teren arabil, ori, defunctilor si i-au fost atribuiti 4 ha teren, respectiv fiecaruia cate 2 ha.

Ca urmare a constatarii nulitatii absolute a actelor juridice mai sus mentionate, conform aceluiasi principiu "resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis", vazand si expertiza tehnica efectuata in cauza care a constatat ca documentatia de substituire a numerelor top cu numerele cadastrale a fost intocmita eronat intrucat numitilor si Vaile le-au fost atribuite pentru terenurile lor numere cadastrale gresite, in temeiul art.28 alin.2 si art.36 alin.1 din Legea nr.7/1996, a dispus restabilirea situatiei anterioare de carte funciara si anume: a dispus rectificarea cartii funciare nr.4794 -T in sensul radierii dreptului de proprietate al s ` asupra terenului constand in parcelele nr./1/3/2, A 1208/1/2/2, Cc 1208/1/2/l/l, Cc 1208/1/2/l/3, Cc 1208/1/3/1/3 precum si sistarea acestei carti funciare; a dispus rectificarea cartii funciare nr.6481 in sensul radierii dreptului de proprietate al S asupra parcelei Cc 1208/1/3/1/1 si Cc 1208/1/3/1/3; a dispus rectificarea cartii funciare nr.4829 -T in sensul radierii dreptului de proprietate al Primariei T asupra parcelei cu nr.Cc 1208/1/2/1/2 si Cc 1208/1/3/1/2 precum si sistarea acestei carti funciare; a dispus rectificarea cartii fianciare nr.6543 in sensul radierii dreptului de proprietate al paratilor 1-4 asupra imobilului de sub A 1, dispus rectificarea cartii funciare nr.6481 in sensul radierii dreptului de proprietate al paratilor 1-4 asupra imobilului de sub AI- l si AI-2, dispus rectificarea CF nr.6481- in sensul radierii dreptului de proprietate al numitului asupra parcelei cu nr.top: 841-846/1/1/2, 841-846/2/4 (nr.cadastral A 1208/1/2) precum si sistarea acestei carti funciare.

In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta reconventionala s RL, aceasta a fost respinsa ca neintemeiata pentru urmatoarele considerente:

Astfel cum s-a aratat, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 10 ha teren prin Adeverinta nr.129/1991 a Comisiei locale de fond funciar T, drept ce a fost validat prin Hotararea Comisiei judetene de fond funciar T nr.23/23.08.1991.

Desi, prin Hotararea Comisiei judetene de fond funciar T nr.23/ 06/12.08.1993 reclamantului I s-a redus suprafata atribuita la 4 ha, Judecatoria T prin Sentinta civila nr.13807/08.12.1994 definitiva si irevocabila a admis plangerea formulata de reclamant si a anulat Hotararea Comisiei judetene de fond funciar T nr.23//06/12.08.1993, mentinandu-I dreptul de proprietate constituit initial, conform nr.129/1991.

Astfel, instantele de judecata au constatat valabilitatea de proprietate nr. 129/1991 eliberata reclamantului, iar pe de alta parte, impotriva hotararii atacate, respectiv Hotararea Comisiei judetene de fond funciar T nr.23/23.08.1991, partea interesata putea sa formuleze plangere in termenul legal, motiv pentru care cererea este tardiv formulata.

A inlaturat, de asemenea, sustinerea paratei s RL conform careia persoanele prevazute la art.18 din Legea nr.18/1991 li se stabileste dreptul de proprietate numai on conformitate cu art.17 din lege, cata vreme conform art.17 din Legea nr.18/1991 atribuirea terenurilor nu este limitata la disp. art.13 si 1, trebuind avute in vedere si disp. art.17 alin.1 care se refera si la alte terenuri aflate la dispozita Comisiei locale de fond funciar.

Pe de alta parte, reclamantul a indeplinit si conditiile prev. de art.18 din Legea nr.18/1991 cu privire la stabilirea domiciliului in localitatea in care a solicitat teren, in speta T, str. - din 2. dreptul de proprietate fiindu-I stabilit in localitatea T-, fiind un cartier al si nu o localitate distincta.

In ceea ce priveste exceptiile invocate, respectiv exceptia netimbrarii actiunii si exceptia lipsei de interes a reclamantului, invocata de catre parata de ordin 7 prin intampinare, au fost respinse ca neintemeiate pentru urmatoarele considerente:

Astfel, in ceea ce priveste prima exceptie, s-a constatat ca cererea este scutita de taxa de timbru conform art.42 din Legea nr.1/2000, conform carora "cererile sau actiunile in justitie, cererile accesorii si incidente rezultate din aplicarea Legii nr.18/1991 sunt scutite de taxa de timbru si timbru judiciar", ori, in speta, reclamantul a solicitat anularea unor acte juridice incheiate cu incalcarea disp.art.32 din Legea nr.18/1991.

De asemenea, petitele privind rectificarea cartii funciare fiind accesorii cererii principale se incadreaza in aceleasi dispozitii prevazute de art.42 din Legea nr.1/2000.

In ceea ce priveste a doua exceptie, reclamantul si-a dovedit interesul in promovarea prezentei actiuni cata vreme acestuia i s-a constatat dreptul de proprietate asupra parcelei A 1208/1/2 si s-a dispus anularea titlului de proprietate emis in favoarea defunctului asupra imobilului inscris in parcela mai sus mentionata, parcela care a facut obiectul actelor juridice incheiate intre paratii 1-4 si parata s RL.

A fost respinsă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Primaria Municipiului T invocata de paratii de ordin 8 si 9 prin intampinare cata vreme, astfel cum rezulta din CF nr.4829 T-, Primaria T este proprietara terenului inscris in aceasta carte funciara, ori reclamantul a solicitat anularea actului de dobandire a acelui teren, precum si rectificarea acestei carti funciare.

de culpa procesuala a paratilor, in temeiul art.274, ii va bliga pe acestia la plata catre reclamant a sumei de 3.577,71 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu expert.

Împotriva sentinței civile nr.1342/05.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- a declarat recurs in termen legal pârâta Primăria Municipiului T-Comisia Municipală de Fond Funciar, prin Primarul Municipiului T, recalificat apel, prin incheierea pronuntată in sedinta publica din 09.05.2008, în baza art.282 indice 1 cod procedură civilă, și apel pârâta SC S SRL.

Pârâta Primăria Municipiului T-Comisia Municipală de Fond Funciar, prin Primarul Municipiului T, a criticat hotararea pentru netemeinicie si nelegalitate, invederând că dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu s-a constituit in favoarea numitului, în baza Hotărârii 23/1991, acesta fiind validat si in scris in Anexa nr.2B poziția 39, cu suprafața de 5ha, pentru care i s-a eliberat adeverința nr.172/1991, in anul 1993, prin Hotărârea nr.23/6/12.08.1993 suprafața de 5 ha stabilită inițial, a fost redusă la 4 ha, a fost anulată adeverința nr.172/1991 și s-a făcut punerea in posesie, in parcelele cu nr. cadastral A 1208/1/2, in suprafață de 2 ha, și A 1318/2/26, în suprafață de 2 ha, in baza căreia i s-a emis titlul de proprietate nr-, pentru suprafața de 4 ha, iar prin titlul de proprietate nr.4300/44/28.10.1994 s-a constituit dreptul de proprietate, pentru suprafața de 2 ha, în parcela cu nr.top 1208/1, in favoarea numitului, apelanta solicitând ca instanța să constate că titlurile a căror anulare a fost solicitată de către reclamant, respectiv cele emise pe seama pârâților 5-6, au fost emise in anii 1994-1995, cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data punerii in posesie și a eliberării titlurilor de proprietate, in baza Legii nr.18/1991, în speță, fiind aplicabile prev. art.3 din Legea nr.169/1997, astfel cum a fost modificată și completată prin Titlul Va L egii nr.247/2005, potrivit cărora "nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obținute de fostii proprietari pe alte amplasamente, dacă, la intrarea în vigoare a prezentei legi, și-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane, conform Legii nr.18/1991".

În ceea ce priveste solicitarea reclamantului privind constatarea nulitatii absolute a contractului de schimb, autentificat sub nr.6240/08.08.1997, constatarea nulității absolute a documentației de substituire a nr.top 841-846/2/4, cu nr. cadastral A 1208/1/3/1, constatarea nulității absolute a actului de substiuire si dezmembrare autentificat sub nr.2831/2003, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.397/2004, constatarea nulității absolute parțiale a ofertei de donație autentificată sub nr.402/2004 și a acceptării donației autentificate sub nr.741/2004, apelanta Primăria Municipiului T-Comisia Municipală de Fond Funciar, prin Primarul Municipiului Taa preciat că reclamantul nu a dovedit in nici un fel cele cerute, respectiv că in speță nu subzistă cauzele de nulitate absolută, nefiind încălcate prev. art.948, 966 și 968 Cod civil, iar, atâta timp cât raportul de expertiză întocmit in cauză nu conține propuneri concrete de corectare a neregulilor constatate, exprimate prin planuri parcelare si rectificare CF, nu se poate aprecia in ce fel neregulile constatate afectează terenul aflat in proprietatea Primăriei Municipiului T și inscris in CF 4829, in acest context solicitându-se admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței si respingerea acțiunii reclamantului.

Totodată, Primăria Municipiului T-Comisia Municipală de Fond Funciar, a formulat recurs și impotriva sentinței civile nr.1342/2008, pronunțată în camera de consiliu din 18.03.2008, prin care s-a soluționat cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantul, criticând încheierea menționată intrucât în speță nu-și găseste aplicabilitatea art.281 cod procedură civilă, în cuprinsul sentinței civile nr.1342/05.02.2008 nefiind strecutrată o eroare cu privire la numele, calitatea si susținerile părților sau cele de calcul si nici nu a fost constatată o eroare materială în cuprinsul hotărârii, instanța de judecată nefăcând altceva decât să adauge la dispozitivul hotararii o nouă dispoziție prin care a dispus rectificarea CF nr.4794.

Apelanta SC S SRL a criticat hotararea Judecătoriei T pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a acesteia si respingerea actiunii principale, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de interes, sau ca neîntemeiată și a admiterii actiunii reconvenționale, cu consecinta constatării nulității absolute a adeverintei nr.129/1991 a Comisiei locale de aplicare a Legii nr.18/1991 T, și a Hotararii nr.23/1991 emisă de Comisia Județeană T pentru stabilirea dreptului de proprietate.

În ceea ce priveste nelegalitatea hotărârii, in raport de greșita aplicare a legii față de solutionarea excepției lipsei de interes a reclamantului in promovarea cererii de chemare in judecată, apelanta a solicitat să se constate că acesta și- justificat interesul prin faptul că, in temeiul sentinței civile 8104/2003, irevocabilă, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost obligată să-i emită titlul de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren, anulând titlul emis anterior intimatului parat, cele două hotărâri judecătorești, inopozabile apelantei, în care aceasta nu a fost parte, neputând fi privite decât ca simple înscrisuri pe care instanța trebuie să le înlăture in mod categoric, cu mențiunea că, in ceea ce privește hotararea de anulare a titlului lui, aceasta reprezintă un act juridic in mod vădit nul absolut, intrucât a fost pronunțat in contra unei persoane fără capacitate procesuală, fiind decedat, sau impotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă - Statul Român, cu alte cuvinte, arată apelanta, irevocabilitatea hotararii reprezentând o problemă ce poate crea efecte juridice doar intre părțile litigante, nefiindu-i opozabilă o constatare greșită a judecătorilor, care s-au pronunțat intr-un proces anterior asupra nulității unui titlu împotriva unei persoane fără capacitate procesuală sau fără calitate procesuală pasivă.

Pe de altă parte, s-a arătat in motivarea apelului, hotararea prin care a fost constatată calitatea de proprietar a intimatului-reclamant-parat asupra terenului, este pe lângă opozabilitatea arătată mai sus, tot o dovadă a ineficientei unui proces cu privire la un teren in care adevăratul proprietar -SC S SRL, nu a fost parte, la data promovării acțiunii prin care se solicita, în contradictoriu cu Comisia Județeană de stabilire a dreptului de proprietate, recunoașterea dreptului de proprietate, acesta intrase in patrimoniul subscrisei.

În acest context, a arătat apelanta, in condițiile in care dreptul de proprietate este constituit sau reconstituit exclusiv prin exercitiul competențelor comisiilor de aplicare a legii fondului funciar, instanța neavând decât dreptul de a exercita controlul de legalitate asupra hotărârilor acestora, rezultă că, nefiindu-i opuse nici una dintre cele două hotărâri, reclamantul nu putea justifica vreun avantaj legitim material prin anularea actului de proprietate al apelantei, de vreme ce nu i-a fost recunoscut niciodată vreun drept asupra terenului in litigiu, neaflându-se în ipoteza proprietarului indreptătit să i se recunoască dreptul de proprietate pe vechiul amplasament sau celui care i-a fost constituit sau reconstituit dreptul de proprietate, pentru aceste motive apreciindu-se că solutia instanței, de respingere a excepției lipsei de interes a reclamantului, fundamentată pe hotarari judecătoresti inopozabile si inaplicabile este greșită și trebuie schimbată in sensul admiterii excepției.

Cu privire la nelegalitatea si netemeinicia sentinței atacate, prin prisma greșitei interpretări si aplicări a disp.art.32 din legea fondului funciar, apelanta SC S SRL a arătat că "terenul atribuit conform art.18 alin.1 art.20 si art.39 nu poate fi instrăinat prin acte între vii timp de 10 ani socotiti de la inceputul anului următor celui in care s-a făcut înscrierea proprietății, sub sacnțiunea nulității absolute a actului de înstrăinare".

Din cuprinsul acestui text rezultă împrejurarea că interdicția de înstrăinare astfel instituită, vizează exclusiv situațiile in care constituirea dreptului de proprietate nu s-a realizat cu titlu de reparație, ci in considerarea unor aspecte legate fie de calitatea persoanei care beneficiază de atribuirea terenului fie de amplasarea terenului într-o zonă defavorizată.

avute in vedere de disp.art.32 din Legea nr.18/1991, fiind expres și limitativ prevăzute, nu pot fi extinse prin analogie, inalienabilitatea instituită de legiuitor referindu-se exclusic la terenurile atribuite prin constituirea dreptului de proprietate persoanelor care nu beneficiază nici de un drept de reparație, nici de prevederile unei legi speciale, ca in cazul reconstituitii dreptului de proprietate.

In cauza dedusă judecății, astfel cum rezultă din titlul de proprietate a autorului intimaților-pârâti, defunctului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 4 ha, iar interdicția de înstrăinare pentru 10 ani instituită de Legea 18/1991 în primul rând nu îi era aplicabilă și mai mult decât atât, la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare, aceasta expirase.

Prin urmare, chiar dacă partea potrivnică invoca nulitatea titlului de proprietate al paratului, având in vedere si disp.art.72 din Legea 18/1991, dispoziții in vigoare la momentul întocmirii actelor, conform cărora prin schimbul de teren efectuat "fiecare teren dobândește situația juridică a terenului pe care îl înlocuiește", valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare al subscrisei putea fi analizată exclusiv prin prisma titlului de proprietate al defunctului, titlu valabil și negrevat de inalienabilitatea de 10 ani.

In ceea ce privește nulitatea contractului încheiat cu subscrisa, ca fiind subsecventa nulității contractului de schimb încheiat intre si pe de o parte și intimații-pârâți, pe de altă parte, s-a solicitat instanței de control să constate că acest contract de schimb nu este lovit de nulitate absolută pentru încălcarea interdicției de înstrăinare de 10 ani prevăzută de Legea 18/1991, astfel cum a reținut in mod greșit prima instanță.

Astfel, cum unanim s-a statuat in doctrina în practica in materia fondului funciar, aceasta inalienabilitate pentru o perioada de 10 ani a fost instituită de legiuitor pentru a bloca eventualele acte speculative ale persoanelor ce au obținut prin constituire suprafețe de teren, împiedicând astfel o îmbogățire fără justă cauză a acestor persoane în detrimentul patrimoniului național.

Din această perspectivă, având in vedere însă că atât, cât și pârâții, erau beneficiari ai acestor drepturi, prin schimbul efectuat in 1997 nu s-a adus nici un fel de atingere acestor dispoziții, fiind mai mult decât evident că nu poate fi vorba de un act speculativ. Mai mult decât atât, întrucât, astfel cum s-a indicat mai sus, dreptul lui nu era grevat de această inalienabilitate, contractul de schimb este ocrotit și de principiul bunei credințe a dobânditorului cu titlu oneros.

Pe de altă parte, chiar si in măsura în care ar fi fost primită ideea reclamantului conform căreia contractul de schimb ar fi într-adevăr lovit de nulitate, aceasta nu era in măsură să invalideze și contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu subscrisa.

Sub acest aspect au fost înlăturate afirmațiile părții potrivnice potrivit cărora subscrisa nu se poate prevala de principiul ocrotirii bunei credințe in dobândirea imobilelor in litigiu, având in vedere și opinia exprimată unanim in doctrina și jurisprudența și consacrate legislativ potrivit căreia -buna credință a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros este de natura a salva actele încheiate de acesta din urmă.

Or, toate cele trei condiții cumulative cerute pentru a se face aplicarea teoriei proprietarului aparent au fost îndeplinite, subscrisa făcând dovada existenței unui act cu titlu oneros (contractul de vânzare-cumpărare), a bunei credințe (prezumția instituită în favoarea subscrisei de dispozițiile art.1899 cod civil nefiind răsturnată prin nici un mijloc de probă), precum și a erorii invincibile (din toate actele avute in vedere la încheierea constractului de vânzare-cumpărare rezultând cu certitudine calitatea de proprietar a vânzătorului și al unui drept de proprietate lipsit de sarcini sau interdicții).

In ceea ce privește imprejurarea reținută de prima instanăță referitoare la inaplicabilitatea principiului error comunis facit jus în cazul îngrădirilor si excepțiilor legale precum si in raport de faptul că subscrisa ar fi "cunoscut nevalabilitatea actului pe care îl încheie", aceasta este eronată întrucât, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, toate elementele indicau atât calitatea de proprietar a vânzătorilor precum si inexistenta vreunei interdictii legale de înstrăinare.

Astfel, din mentiunile inscrise în cartea funciară a imobilului precum și din cele cuprinse în titlul de proprietate al vanzătorilor, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate al defunctului, la momentul întocmirii actului de vânzare nu exista nici un element care să conducă o persoană ce a efectuat toate diligentele necesare, la ideea că ar putea fi incidente prevederile art.32 din Legea nr.18/1991 și că imobilul nu ar putea fi înstrăinat la momentul anului 2004.

Din această perspectivă, împrejurarea că un prim contract de vânzare-cumpărare din anul 1999, fost refuzat de la intabulare pentru nerespectarea termenului de 10 ani prevăzut de art.32 din Legea nr.18/1991, ar presupune o dovadă de rea-credință a subscrisei este eronată în condițiile în care, ulterior, subscrisa a încheiat actul cu respectarea acestui termen.

Apelanta a solicitat și admiterea cererii reconvenționale arătând că actul atacat pe cale reconvențională, adeverinta nr.129/1991, emisă în favoarea reclamantului pârât, a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale Legii nr.18/1991, fiind încălcate dispozițiile art.20 din legea menționată atât prin emiterea adeverinței prin care s-a propus atribuirea in favoarea reclamantului a unei suprafete de 10 ha teren, cât si hotararea Comisiei județene T de validare a măsurii, constituirea dreptului de proprietate in favoarea reclamantului, care a solicitat atribuirea unei suprafețe de teren pe raza satului T, in considerarea calității sale de fost angajat al Cooperativei Agricole de Producție, in funcția de inginer, fiind circumscrisă ipotezei prevăzute de art.19 din Legea nr.18/1991, potrivit cărora "membrilor cooperatori activi care nu adus teren in cooperativă sau a adus teren mai putin de 5.000 mp, precum și celor care, neavînd calitatea de cooperatori, au lucrat in orice mod ca angajati in ultimâii 3 ani in cooperativă sau asociații cooperatiste, li se pot atribui in proprietate loturi din terenurile prevăzute la art.17, dacă sunt stabiliți sau urmează să se stabilească in localitate si nmu dețin teren in proprietate in alte localități. Suprafața atribuită în proprietate se va determina ținând seama de suprafața terenurilor, numărul solicitanților și suprafața atribuită celor care au adus pământ in cooperativă".

Prin urmare, a arătat apelanta, deși prin instituirea acestei dispoziții legiuitorul a prevăzut posibilitatea atribuirii unor terenuri agricole si altor persoane decat celor care justifica aplicarea masurilor reparatorii prevăzute de Legea 18/1991, totodată a instituit o serie de condiții care trebuie îndeplinite cumulativ și care vizează, pe de o parte, terenurile ce pot fi atribuite, iar, pe de altă parte, persoanele in favoarea cărora se constituie dreptul de proprietate, in acest sens, a apreciat apelanta, emiterea actelor atacate pe cale reconvențională realizându-se cu nerespectarea cerințelor privitoare la terenurile ce puteau face obiectul constituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor fostelor CAP in favoarea persoanelor care au avut calitatea de angajați ai cooperativei sau asociațiilor cooperatiste, în T aplicându-se cota de reducere, prevăzută de legea nr.18/1991, intrucât exista un deficit de 70 ha de teren, iar terenul atribuit prin actele atacate nu face parte din categoria celor care se pot incadra in ipoteza avuta in vedere de art.19 atâta vreme cât, la data emiterii acestora, nu era definitivată situația terenurilor ce puteau fi atribuite in conformitate cu art.13-16 din Legea nr.18/1991, astfel că nu era determinabila suprafața de teren rămasă la dispoziția comisiei locale pentru a dispune masura constituirii vreunui drept de proprietate, in temeiul art.19 din legea fondului funciar.

Analizând sentința apelată, în raport de critica formulată și probatoriul administrat, s-a constatat că apelurile au fost nefondate și au fost respinse ca atare, Judecătoria Timișoara reținând corect starea de fapt si făcând o corectă aplicare a prevederilor legale în materie, în sensul că pârâții, si G, proprietari ai terenului arabil extravilan, în suprafață de 4 ha, au transmis cu titlu de schimb imobiliar acest teren, respectiv suprafața de 2 ha către, primind de la acesta terenul arabil, in suprafată de 2 ha inscris in CF 6481, cu nr.top 841, 846/1/1/2, 841-846-846/2/4, dobândit de acesta, în baza Legii nr.18/1991, prin constituirea dreptului de proprietate, în cote de câte părti pentru fiecare dintre mandanți, ca bun propriu, și, respectiv suprafața de 2 ha teren, către pârâtul, urmând a primi de la acesta terenul arabil, în suprafață de 2 ha, înscris în CF 6453, dobândit de către acesta în baza Legii nr.18/1991, prin constituirea dreptului de proprietate în cote de părti pentru fiecare dintre mandanți, ca bun propriu, ambele terenuri primite prin schimbul amintit fiind transmise, la 09.02.1990, către pârâta SC S SRL, in baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.334 la BNP din T, însă, prin încheierea judecătorului delegat la cartea funciară, rămasă definitivă cu nr.4702/18.09.1999, a fost respinsă cererea, formulată de către notar, pentru intabularea acestui contract de vanzare-cumpărare in cartea funciară, întrucât terenurile menționate au fost dobândite cu titlu de constituire a dreptului de proprietate, in baza Legii nr.18/1991, iar, în urma unui contract de schimb, proprietari au devenit actualii vânzători, art.32 din Legea nr.18/1991 prevăzând că terenurile pentru care s-a constituit dreptul de proprietate nu pot fi înstrăinate timp de 10 ani, socotiți de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietății, (în speță, data de 10.04.1997 și data de 22.01.1997), sub sancțiunea nulității absolute a actului de înstrăinare, în practica judiciară considerându-se unanim că termenul de 10 ani se socoteste de la începutul anului următor celui care s-a făcut inscrierea proprietătii intr-un registru de publicitate imobiliară (registrul de transcripțiuni si inscripțiuni imobiliare; cartea funciară).

In acest context, cum corect a stabilit Judecătoria T, în cazul nerespectării interdicției de instrăinare intervine sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes legitim, legea prevăzând inalienabilitatea in considerarea bunului și nu a persoanei titulare a dreptului, astfel cum si judecătorul de carte funciară a considerat atunci când a respins cererea BNP, pentru intabularea in CF 6543 si CF 6481 a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.334/09.02.1999, prin incheierea nr.4702/18.02.1999, față de nulitatea absolută a contractului de schimb si conform principiului "resolute jure dantis, resolvitur jus accipientis", Judecătoria Timișoara constatând întemeiat nulitatea absolută a actelor juridice subsecvente, respectiv documentația de substituire a nr.top 841-846/2/4 cu nr.cad.A 1208/1/3/1, avizată sub nr.1806/07.05.2002 de către OJCGC T, a actului de substituire si dezmembrare autentificat sub nr.2831/22.09.2003 la BNP -, a ofertei de donatie autentificată sub nr.402/24.02.2004 la BNP - si a acceptării donației autentificate sub nr.741/01.04.2004 la BNP -, iar in ceea ce privește actele juridice constând in oferta de donație autentificată sub nr.402/24.02.2004 la BNP - si acceptarea donației autentificate sub nr.741/01.04.2004 la BNP, a constatat doar nulitatatea absolută parțială a acestora cu privire la parcelele cu nr. cadastral Cc 1208/1/2/1/2 (1020 mp) și Cc 1208/1/3/1/2 (2029 mp), de asemenea, constatând că si contractul de vanzare-cumpărare autentificat sub nr.397/24.02.2004, la BNP -, a fost incheiat cu încălcarea interdicției prevăzute de art.32 din Legea 18/1991 republicată, deoarece, în urma schimbului, fiecare teren a dobandit situatia juridica a terenului pe care l-a înlocuit, paratii, si G fiind obligați să respecte prevederile legale menționate, iar art.5 din Titlul X al Legii nr.247/2005 dispune că instrăinările realizate sub orice formă, in temeiul legii menționate, nu validează titlurile de proprietate ale înstrăinătorilor si dobanditorilor, dacă acestea erau lovite de nulitate, ca urmare a incălcării dispozițiilor legale in vigoare la data incheierii lor, pârâții neputându-se prevala de disp.art.34 din Legea 7/1996, respectiv de bună credință, deoarece acest principiu nu-si găseste aplicabilitatea in cazul ingrădirilor si excepțiilor legale, in speță prevederile art.32 din Legea 18/1991, pârâta SC S SRL cunoscând situația juridică a terenurilor, pe care incercase să le cumpere și anterior contractului de vânzare-cumpărare nr.397/24.02.2004, incheind cu pârâtii vânzători mentionați contractul de vânzare-cumpăprare nr.334 /09.02.1999, la BNP, ce nu a putut fi însă inscrisă in cartea funciară, conform incheierii de respingere nr.4702/18.09.1999, Judecătoria Timișoara înlăturând fondat și susținerile paratei SC S SRL, potrivit cărora stabilirea dreptului de proprietate in favoarea defunctilor și s-ar fi făcut în baza dispozițiilor Legii nr.42/1990, din probatoriul administrat rezultând fără echivoc faptul că aceștia au beneficiat de câte 2 ha de teren, câtă vreme, dacă ar fi solicitat atribuirea unei suprafețe de teren, in baza Legii nr.42/1990, nu ar fi putut beneficia decât de cel mult 1 ha teren arabil, conform art.10 lit.t din Legea nr.42/1990 coroborat cu art.15 alin.5 din Legea nr.18/1991, iar, ca urmare a constatării nulitatii absolute a actelor juridice mentionate, instanța de fond, pe baza expertizei tehnice efectuate in cauză, a dispus si restabilirea situației anterioare de carte funciară, ulterior îndreptată, la cererea reclamantului, in camera de consiliu din 18.03.2008 în sensul că s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată in sentința civila nr.1342/05.02.2008, pronuntată in dosarul nr- al Judecătoriei Timișoara, dispunându-se rectificarea CF nr.4794 -T, in sensul radierii dreptului de proprietate al SC S SRL, asupra terenului constând în parcelele A 1208/1/3/2, A 1208/1/2/2, Cc 1208/1/2/1/1, /1/2/1/3, Cc 1208/1/2/1/4, precum și sistarea acestei cărți funciare, cum este corect, în loc de dispune rectificarea cărtii funciare nr.4794 -T, în sensul radierii dreptului de proprietate al SC S SRL, asupra terenului constând în parcelele nr.A 1208/1/3/2, A 1208/1/2/2, Cc 1208/1/2/1/1, Cc 1208/1/2/1/3, Cc 1208/1/3/1/3, precum si sistarea acestei cărti funciare, cum greșit a fost consemnat în sentință.

In ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantului, invocată de către pârâta apelantă SC S SRL, aceasta a fost corect respinsă de instanța de fond cu motivarea întemeiată că reclamantul și-a dovedit interesul în promovarea acțiunii, acestuia constatându-i-se dreptul de proprietate asupra parcelei A 1208/1/2, în contextul in care s-a dispus anularea titlului de proprietate emis în favoarea defunctului, parcela făcând obiectul actelor juridice translative de proprietate încheiate între pârâți.

Astfel fiind, întrucât inalienabilitatea prevăzută de art.32 din Legea nr.18/1991, operează propter rem, în cadrul termenului de 10 ani prevăzut de lege, terenul din litigiu neputând fi înstrăinat prin acte între vii, toate actele subsecvente înstrăinării fiind nule de drept, în speță fiind întrunite condițiile care atrag nulitatea absolută, întrucât interdicția de înstrăinare prevăzută in art.32 alin. (1) din Legea nr.18/1991 este un caz de inalienabilitate legală, fiind stabilită prin lege, de indisponibilitate specială, întrucât are ca obiect anumite suprafețe de teren, de inalienabilitate parțială, întrucât terenurile declarate indisponibile nu sunt scoase din circuitul civil, și au un caracter temporar, apelurile pârâtelor au apărut ca nefondate și au fost respinse ca atare.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri, în termen legal, atât pârâta Primăria municipiului T - Comisia locală de fond funciar prin primar cât și pârâta s SRL.

Instituția pârâtă și-a întemeiat în drept recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă iar în fapt pe aceea că hotărârea din apel - la fel ca și hotărârea instanței de fond - reprezintă rezultatul greșitei interpretări a naturii actului juridic dedus judecății și al greșitei interpretări și aplicări a legii la cauza de față.

În dezvoltarea motivelor de fapt, reluându-se cronologia actelor și faptelor juridice referitoare la terenul în litigiu, s-a arătat că unuia din autorii de drepturi ai societății pârâte, numitul i-a fost constituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 în 1991, inițial pentru o suprafață de 5 ha pentru care i s-a eliberat adeverință însă în 1993 această adeverință a fost anulată fiindu -i redusă la 4 ha suprafața de teren atribuită.

Punerea lui în posesie s-a făcut în 17.06.1994 în parcela nr. cadastral A 1208/1/2 de 2 ha și în parcela nr. cadastral 1318/2/26 în suprafață de 2 ha, fiindu -i emis apoi titlul de proprietate nr. 4300 /27/10.10.1994 pentru suprafața de 4 ha.

Pentru celălalt autor în drepturi al s SRL, numitul s-a constituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 2 ha teren pe parcela nr. top 1208/1, conform Titlul de proprietate nr. 4300/44/28.10.1994.

Ambele aceste titluri, se susține că au fost emise în perioada anilor 1994 - 1995 cu respectarea prevederilor în vigoare la acel moment ale Legii nr. 18/1991, astfel că, potrivit art. 3 alin. 2²din Legea nr. 169/1997, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, nulitatea lor absolută invocată de reclamantul nu operează.

În ceea ce privește pe acesta s-a menționat faptul că prin Hotărârea nr. 23/1991 i -a fost constituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 10 ha eliberându -i -se adeverința nr. 129/11.09.1991 dar prin Hotărârea nr. 23/6/2.08.1993 s-a anulat această adeverință și i s-a redus suprafața atribuită la doar 4 ha.

S-a arătat în continuare că acestuia i -au fost eliberate două titluri de proprietate respectiv cel cu numărul 4300/31/28.10.2004 ( pentru suprafața de 4 ha din care 2 ha în parcela nr. A 1245/4/17, conform Hotărârii nr. 23/6/12.08.1993) și cel cu nr. 39/17.01.2007 ( pentru suprafața de 2 ha din care 1, 29 ha în parcela nr. cadastral A 1208/3/10 și 0, 71 ha în parcela A 1206/1/12/, conform Hotărârii nr. 1/57/28.11.2006, urmare a sentinței civile nr. 5956/2003 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1604/A/14.11.2003 a Tribunalului Timiș și irevocabilă prin decizia civilă nr. 567/27.09.2004 a Curții de Apel Timișoara ).

Instituția pârâtă a susținut că deși reclamantul a invocat nulitatea absolută a contractului de schimb și a tuturor actelor juridice subsecvente, nu a dovedit în niciun fel, conform art. 948, 966 și 968 Cod civil, pretențiile sale deși, potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei îi revenea.

În plus, raportul de expertiză întocmit în cauză nu conține propuneri concrete de corectare a neregulilor constatate ori, era de datoria reclamantului să pună la dispoziția expertului toate documentele necesare pentru formularea unor astfel de corecții. Neprocedându-se în acest fel nu se poate cunoaște dacă neregulile constatate afectează sau nu terenul proprietatea Primăriei municipiului T, înscris în F 4829.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, admiterea apelului său și schimbarea sentinței civile nr. 1342/5.02.2008 a Judecătoriei Timișoara în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii reclamantului.

Pârâta s SRL într -un recurs amplu motivat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 5 și 9 Cod procedură civilă a solicitat, în principal, casarea ambelor hotărâri anterioare și trimiterea spre rejudecare a cauzei instanței de fond competente iar, în subsidiar, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului cu consecința respingerii acțiunii introductive ca neîntemeiată și a admiterii cererii sale reconvenționale.

S-a arătat în acest sens că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă întrucât - astfel cum s-a invocat și în apel - la momentul formulării acțiunii valoarea obiectului ei material era superior valorii de 1 miliard lei vechi ori, fiind vorba despre un litigiu comercial, cauza revenea spre competentă soluționare în fond Tribunalului Timiș iar nu Judecătoriei Timișoara.

Referitor la valoarea terenului superioară sumei limită menționate s-a susținut că, pe de o parte, între data cumpărării terenului de către societatea pârâtă ( 2004) și data introducerii acțiunii ( 2006), datorită creșterilor importante ale pieții imobiliare valoarea terenului în litigiu era peste 5 miliarde lei vechi iar că, pe de altă parte, prețul menționat în contractul de vânzare -cumpărare nu corespunde valorii pieții ci voinței exclusive a părților, ca urmare negocierilor derulate între ele.

Chiar dacă s-ar ignora aceste considerente, societatea pârâtă susține că litigiul, cu o valoare certă peste 1 miliard lei vechi, revenea Tribunalului Timiș spre soluționare în fond și pentru aceea că natura litigiului este în mod evident una comercială atât din punct de vedere al art. 4 din Codul comercial ( care caracterizează un raport juridic ca fiind comercial datorită persoanei comerciantului) cât și din punctul de vedere al art. 56 din același cod ( care determină natura comercială a unui raport juridic pentru toți contractanții câtă vreme actul juridic încheiat este comercial pentru una din părți).

Al doilea motiv sub care a fost criticată decizia din apel a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 5 și 7 Cod procedură civilă respectiv pentru faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură și nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

În ceea ce privește neregularitățile de procedură, sancționabile cu nulitatea conform art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, ele constau în aceea că deși în apel a fost invocat ca motiv de nulitate de ordine publică necompetența Judecătoriei Timișoara în soluționarea cauzei în primă instanță, răspunsul instanței la acest motiv de apel nu se regăsește în cuprinsul hotărârii, nefiind menționat niciun argument pentru care a fost înlăturat acest motiv, din care cauză a fost încălcat art. 261 Cod procedură civilă care se referă la motivarea în fapt și în drept a hotărârii ca o necesitate în vederea exercitării căilor de atac. Această nemotivare echivalează cu o necercetare a fondului ceea ce atrage, pe cale de consecință, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.

C de -al treilea motiv de apel invocat de societatea pârâtă s-a referit la pretinsa interpretare și aplicare greșită a legii la cauza dedusă judecății ( art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), în concret, în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii sale față de care instanța nu a avut în vedere niciunul din aspectele invocate de societatea pârâtă, constatând că el justifică interes procesual prin simplul fapt că i s -a recunoscut dreptul de proprietate asupra parcelei A 1208/1/2 prin anularea în instanță a titlului inițial al pârâtului, ori, această hotărâre este inopozabilă pârâtei care nu a fost parte în proces și, în plus, este nulă absolut pentru că a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâtul menționat la momentul când acesta era decedat ( deci nu avea capacitate procesuală) precum și împotriva statului care nu justifică calitate procesual pasivă.

La data promovării acțiunii de către reclamant terenul era în proprietatea societății pârâte iar prin hotărârile pronunțate de instanțele anterioare în prezentul dosar, terenul va rămâne oricum la dispoziția Comisiei locale de aplicare a fondului funciar, ceea ce înseamnă că nu va reveni în mod automat în proprietatea reclamantului, această comisie având libertatea de a-l pune la dispoziția oricărei persoane interesate.

Hotărârea de care înțelege să se prevalez reclamantul ( sentința civilă nr. 8104/6.10.2003) nu este în măsură să justifice interesul acestuia întrucât, executarea ei fiind prescrisă, oricum nu ar mai putea fi adusă la îndeplinire prin forța coercitivă a statului.

Pe cale de consecință, se susține că reclamantul nu justifică interes în sensul dispozițiilor art. 32 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 pentru a -și valorifica dreptul în justiție.

Reclamantul nu putea solicita anularea actelor de înstrăinare conform art. 32 din legea menționată pentru încălcarea interdicției de înstrăinare în primul rând pentru că ea se referă la terenurile constituite în favoarea persoanelor îndreptățite ( condiție care în cazul defunctului nu a fost îndeplinită,el fiind beneficiarul reconstituirii dreptului de proprietate ) și în al doilea rând pentru că la data introducerii acțiunii interdicția legală de 10 ani expirase.

Mai mult, interdicția a fost instituită pentru evitarea înstrăinării în scop speculativ a respectivelor terenuri, lucru care în cauză nu s-a întâmplat, terenul făcând obiectul unui contract de schimb echitabil între pârâții, și pârâții.

Chiar dacă s-ar admite că acest contract ar fi totuși lovit de nulitate, acest lucru nu este în măsură să invalideze și contractul de vânzare -cumpărare încheiat de societatea pârâtă întrucât, fiind vorba de un contract cu titlu oneros, de o eroare comună invincibilă privind calitatea de proprietar a vânzătorului și de buna sa credință dovedită, aceste aspecte sunt în măsură să salveze actul respectiv.

În ceea ce privește poziția subiectivă a societății pârâte s-a susținut aceea că, deși un prim contract de vânzare -cumpărare din anul 1999 fost refuzat la intabulare pentru încălcarea interdicției de înstrăinare, atât la acel moment cât și ulterior, pârâta nu putea pune la îndoială titlul autorilor săi, neavând cunoștință despre existența vreunui proces de contestare a lui.

Societatea recurentă pârâtă a mai criticat decizia din apel și sub aspectul greșitei soluționari - în opinia sa - a cererii sale reconvenționale.

În acest sens s-a susținut că atât adeverința nr. 129/1991 de care a beneficiat reclamantul cât și Hotărârea Comisiei Județene T ce a precedat -o au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 18/1991 întrucât, pentru constituirea dreptului de proprietate, reclamantul trebuia să facă dovada îndeplinirii mai multor condiții ( privind profesia, domiciliul său și respectarea destinanției terenului) iar reducerea suprafeței ce i -a fost acordată inițial a fost legală întrucât în municipiul T, datorită deficitului de teren, s-a aplicat cota de reducție prevăzută de Legea nr. 18/1991.

Ca argument suplimentar, s-a susținut că la data când i s-a atribuit reclamantului suprafața de 10 ha, nu se putea legal face acest lucru pentru că nu era determinată suprafața de teren ce urma să rămână la dispoziția Comisiei locale de fond funciar, ori, prin această procedură el a ajuns să aibă mai mult teren decât urmează să primească foștii proprietari, cum este și cazul pârâtului.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul reclamant a solicitat respingerea ca nefondat a recursului societății pârâte atât pe baza excepțiilor invocate cât și a aspectelor de fond și obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată, cât și respingerea recursului instituției pârâte.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.

Curtea va lua întâi în discuție recursul societății pârâte C s SRL în primul rând pentru că în cuprinsul său au fost invocate pretinse neregularități procedurale a căror analiză trebuie făcută cu prioritate conform art. 137 Cod procedură civilă și, în al doilea rând pentru că el conține aceleași critici de fond ale hotărârii recurate ca și recursul instituției pârâte însă expuse într-o manieră sistematică și amplă.

Rezultă astfel că o primă critică a societății pârâte o constituie pretinsa încălcare de către instanța de apel a normelor de competență în condițiile în care - în opinia sa - natura litigiului și valoarea obiectului lui material ar fi impus ca soluționarea acestuia în primă instanță să fie făcută de tribunal iar nu de către judecătorie, astfel cum s-a procedat în cauză.

În legătură cu acest aspect, Curtea constată următoarele:

Caracterizarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau comercială trebuie făcută în raport de normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părți.

Dreptul comercial are ca obiect normele juridice referitoare la fapte de comerț și comercianți dacă nu sunt civile sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul discutat ( art. 4 Cod comercial) și el privește raporturile juridice în care cel puțin una din părți, în condițiile anterior expuse, are calitatea de comerciant ( art. 56 Cod comercial).

Contractele comerciale se disting printr-un element definitoriu: comercialitate, respectiv faptul că prin aceste acte se stabilesc, în mod evident, raporturi comerciale și din ele izvorăsc obligații comerciale.

În cauza dedusă judecății, contractul de vânzare -cumpărare a cărei beneficiară a fost societatea pârâtă și a cărui anulare a solicitat-o reclamantul, nu se circumscrie raporturilor din sfera comercialului, din acest raport neluând ființă obligații comerciale.

Câtă vreme terenul litigios - chiar dacă face parte din fondul de comerț al societății pârâte și chiar dacă a fost înscris printre activele sale - nu reprezintă însuși fondul de comerț și nu s-a făcut dovada achiziționării lui în scop speculativ ( în sensul comercial al acestei noțiuni), litigiul dedus judecății are în mod vădit o natură civilă iar nu una comercială, aspect sesizat în mod corect de ambele instanțe anterioare.

În ceea ce privește valoarea obiectului material al litigiului, în mod justificat, a fost menționată de societatea pârâtă ca fiind cea care determină delimitarea competențelor instanțelor după valoare și că ceea ce trebuie avut în vedere în acest sens este valoarea obiectului cererii la momentul introducerii acțiunii întrucât numai în acest fel se poate garanta desfășurarea normală a unui proces în baza unor repere predictibile, a căror stabilitate ar putea fi pusă în pericol în cazul în care, datorită unor factori externi ( cum ar fi, în cazul de față, creșterea prețului de tranzacționare a imobilelor), instanțele ar schimba regulile în timpul jocului procesual.

Dacă societatea pârâtă are dreptate în privința celor anterior menționate, în schimb, susținerile ei cu privire la valoarea corectă a obiectului material la momentul introducerii acțiunii, sunt neîntemeiate.

Se susține că, chiar și în ipoteza în care litigiul ar fi caracterizat ca având o natură civilă, competența de primă instanță ar fi aparținut Tribunalului Timiș iar nu Judecătoriei Timișoara pentru că valoarea terenului în litigiu era de peste 5 miliarde lei vechi dată fiind majorarea de preț intervenită între momentul cumpărării acestuia ( 2004) și cel al introducerii acțiunii ( 2006) precum și faptul că prețul stipulat în contract nu corespunde valorii de piață ci unei valori negociate și convenite de către părți.

Curtea observă sub acest aspect că acțiunea reclamantului a vizat printre altele, în principal, anularea contractului de vânzare -cumpărare nr. 397/24.02.2004 în care prețul de vânzare a fost stabilit la -,85 lei (1.105.738.500 lei vechi).

Acest preț stabilit de comun acord între vânzătorii pârâți - persoane fizice și cumpărătoarea C s SRL nu a fost contestat sau demonstrat ca simulat de niciuna din părțile acestui contract, motiv pentru care este singurul criteriu firesc și obiectiv care delimitează competența instanțelor după criteriul valoric, această interpretare fiind de altfel unanim împărtășită de jurisprudența instanțelor naționale, inclusiv de cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În consecință, în cauză fiind vorba de un litigiu de natură civilă al cărui obiect material la data introducerii acțiunii a fost clar determinat la nivelul unei sume situate puțin peste limita pragului valoric de 1 miliard lei vechi dar sub cea de 5 miliarde lei vechi la care se referă art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, în mod legal dosarul a fost soluționat de Judecătoria Timișoara ca instanță de fond competentă material.

Invocând anterior expusele pretinse nereguli procedurale sancționabile cu nulitatea, societatea pârâtă recurentă a mai criticat decizia din apel și pentru faptul că nu a făcut referire la ele și nu a motivat în niciun fel - contrar art. 261 Cod procedură civilă - cauzele pentru care excepțiile invocate în acest sens au fost respinse.

Cu referire la acest motiv de recurs Curtea constată că, deși excepția de necompetență a Judecătoriei Timișoara în soluționarea în primă instanță a cauzei nu a făcut obiectul vreunei discuții în cuprinsul deciziei din apel, această problemă nu a fost omisă ci a fost tranșată cu prioritate, conform art. 137 Cod procedură civilă, printr -o încheiere anterioară ( Încheierea de ședință din 19.09.2008 - fila 103 dosar verso) în care instanța și - a explicat dispoziția de respingere a respectivei excepții atât în baza unor argumente de text cât și în baza unor argumente de fapt ce țin de caracterizarea corectă a acțiunii reclamantului ca fiind civilă și nu comercială și de valoarea corect observată a obiectului material al acțiunii.

Prin urmare, pe baza tuturor acestor date, Curtea constată, contrar susținerilor societății pârâte recurente, că nu se confirmă incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 și respectiv art. 304 pct. 5 și 7 Cod procedură civilă pe care aceasta și - a întemeiat primele două motive de recurs.

C de -al treilea motiv de recurs a vizat pretinsa nelegalitate a deciziei din apel sub mai multe aspecte și anume:

S-a susținut în primul rând că respingerea de către tribunal a excepției lipsei calității de interes a reclamantului în formularea acțiunii a fost minimal motivată, instanța rezumându - se doar la a considera ca dovedit acest interes din moment ce reclamantului i - a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra parcelei A 1208/1/2 printr-o hotărâre irevocabilă prin care s-a anulat titlul de proprietate al pârâtului asupra aceleași suprafețe de teren, hotărâre care, însă nu -i este opozabilă societății pârâte care nu a fost parte în proces și care este lovită de nulitate pentru faptul că a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată și cu Statul Român care nu justifică în cauză calitate procesuală pasivă.

Ca argument suplimentar s-a invocat și faptul că hotărârea menționată ( sentința civilă nr. 8104/6.10.2003) oricum n-ar mai putea fi valorificată în beneficiul reclamantului pentru că e împlinit termenul de prescripție al executării ei.

aceste susțineri, Curtea constată că ele vizează aspecte diferite ce țin de prezența dovedită sau nu a interesului procesual al reclamantului, de opozabilitatea hotărârii și de nulitatea ei precum și de posibilitatea legală a executării ei în prezent.

acestor probleme pornește de la aspectul - necontestat de niciuna dintre părțile procesului și deci, pe care instanța nu este chemată să -l clarifice - al corectei prezentări cronologice în acțiunea reclamantului a actelor și faptelor referitoare la imobilul în litigiu.

În concret, reclamantul a fost recunoscut ca proprietar al parcelei A 1208/1/2 de 2 ha (care, în urma procedurii de substituire și a dezmembrărilor la care a fost supusă pe parcursul actelor juridice succesive încheiate de pârâți se identifică în prezent cu nr. cadastral A 120/1/2/2 de 6478. C c 1208/1/2/1/1 de 4297 mp, Cc1 208/1/2/1/3 de 8172 mp, Cc1 208/1/2/1/4 de 33 mp - toate înscrise în F 4797 și parcela nr. Cc1 208/1/2/1/2 de 1020 mp înscrisă în F 4829 ), în baza sentinței civile nr. 8104/6.10.2003 pronunțată de Judecătorie.

Prin această hotărâre, recunoașterea dreptului reclamantului asupra parcelei menționate a fost însoțită de anularea pe cale de consecință a titlului emis în favoarea defunctului.

Tot cu acest prilej pârâta Comisia Județeană T pentru aplicarea legii fondului funciar a fost obligată să -i elibereze reclamantului titlul de proprietate pentru parcela menționată.

Curtea observă că, dată fiind procedura specială a Legii nr. 18/1991 precum și solicitarea concretă a reclamantului de anulare a unui act ( titlul de proprietate al altei persoane) emis de o autoritate a statului (Comisia de aplicare Legii nr. 18/1991), contrar a ceea ce susține pârâta recurentă, statul a fost corect atras în cauză în calitate de pârât.

În plus, chiar dacă lucrările nu s-ar fi petrecut întocmai, fiind vorba de aspecte ce țin de participarea procesuală a unei alte persoane decât recurenta, eventualele neregularități susceptibile de nulitate relativă nu ar fi putut fi invocate decât de aceasta, lucru pe care în cauză autoritățile statului nu au înțeles să îl facă.

În apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost citată în proces și moștenitoarea lui, numita, prin modalitățile permise de lege: la ultimul domiciliu cunoscut, la ușa instanței și prin publicitate în ziarul local, solicitare care a fost făcută de reclamant încă în fața primei instanțe.

Apelul pârâților Consiliul local T și Primăria municipiului Taf ost respins prin decizia civilă nr. 433/22.03.2004 a Curții de Apel Timișoara iar recursul acelorași pârâți a fost respins prin decizia civilă nr. 1435/1.06.2005 a aceleași instanțe.

Această hotărâre devenită definitivă și irevocabilă a intrat în puterea lucrului judecat nefiind desființată până în prezent în vreuna din căile extraordinare de atac puse de lege la dispoziția părților în proces sau a succesorilor lor în drepturi cum este și cazul societății pârâte.

Prin conținutul dispozițiilor sale, anterior menționata hotărâre reprezintă un "bun" în sensul autonom al noțiunii și al jurisprudenței CEDO prilejuită de aplicarea art. 1 al Protocolului nr. 1 ( adițional) referitor la protecția dreptului de proprietate, de aceea revendicarea în instanță a acestui imobil nu poate fi paralizată de invocarea vreunui termen de prescripție.

Chiar dacă nu s-ar raporta interpretarea acestui aspect la conținutul dispozițiilor generoase în materie ale Convenției Europene a Drepturilor Omului ( a cărei aplicare, potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, se impune cu prioritate în raport cu dreptul intern), este de observat că, chiar și potrivit dreptului național - respectiv art. 405 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură civilă -, dreptul reclamantului de a cere executarea silită a actului său nu este prescris.

Mai mult, prescripția executării silite nu a făcut obiectul cererilor din dosar și oricum ea n-ar fi de natură a anihila titlul reclamantului ci doar de a-i crea eventuale dificultăți la momentul valorificării lui, aspecte ce exced cadrului procesual.

Recunoașterea acestei valori patrimoniale în beneficiul reclamantului se făcuse, oricum, în fapt pentru prima dată ca efect al sentinței civile nr. 13807/8.12.1994 a Judecătoriei Timișoara prin care a fost anulată Hotărârea nr. 23/6/12.08.1993 a Comisiei Județene de fond funciar ( cea prin care se redusese terenul atribuit reclamantului de la 10 ha la 4 ha, reducere care a inclus și parcela de 2 ha nr. cadastral A 1208/1/2), fiind considerate ca legale atât adeverința nr. 129/1991 cu cele 10 ha inițiale cât și Hotărârea nr. 23/23.08.1991 a Comisiei Județene care a servit eliberării aceastei adeverințe.

În 8.08.1997 (care, la fel ca și reclamantul fusese beneficiarul constituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor) dispune de parcela în litigiu, încheind, alături de numitul ( beneficiar în același mod al Legii nr. 18/1991), un contract de schimb prin care respectiva parcelă și o alta de 2 ha aparținând celui din urmă, trec în proprietatea numiților, și G iar de la aceștia, printr-un prim contract de vânzare -cumpărare încheiat în 1999 ( dar a cărui întabulare a eșuat) și printr-un altul încheiat în 2004, trec în proprietatea pârâtei C s SRL.

Se observă, deci, că la data când dispusese de parcela în litigiu, aceasta de aproape trei ani se afla în proprietatea reclamantului ca efect al sentinței civile nr. 13807/1994, de aceea, interesul său în promovarea acțiunii de față - prin care s-a tins la anularea tuturor actelor de dispoziție succesive încheiate de diferiți terți fără acordul său - este nu numai justificat în sens procesual ( respectiv este născut, actual, legitim, personal și direct) ci și dovedit conform art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, întrucât prin refuzul acceptării ca valabile a actelor încheiate în frauda legii, reclamantul tinde la prezervarea propriului său drept.

Totodată, chiar dacă C s SRL nu a fost parte în procesul finalizat prin sentința civilă nr. 8104/6.10.2003, din moment ce una din antecesoarele sale în drepturi, ( titulara prin moștenire de la a parcelei în litigiu) a fost citată în proces și pentru că nici ea, nici succesorii ei în drepturi (cum este și societatea pârâtă) nu au solicitat - și obținut -desființarea acestei hotărâri până la data pronunțării sentinței instanței de fond în dosarul de față, dispozițiile sale sunt nu numai opozabile acestei pârâte ci și identificabile, datorită puterii lucrului judecat, cu un adevăr judiciar care nu poate fi contrazis într-un alt proces.

Respingerea acțiunii de față a reclamantului în condițiile în care dreptul său de proprietate a fost confirmat în mod definitiv în instanță înainte de înstrăinarea acestui drept și chiar dacă înstrăinarea obiectului acestui bun s-a făcut cu titlu oneros de către persoane fizice iar nu de către stat (care, însă, se face indirect vinovat de funcționarea defectuoasă a instituțiilor sale care au prilejuit complicațiile apărute în circuitul juridic al terenului) către un cumpărător de bună -credință, poate echivala cu o privare de proprietate a reclamantului în sensul jurisprudenței CEDO constant exprimată în materie, câtă vreme această privare nu a condus la o contraprestație echivalentă până în prezent.

Pentru toate aceste motive se constată că criticile societății pârâte nu au un fundament real.

Critica de nelegalitate a deciziei din apel a mai vizat și faptul că, în mod greșit, s-ar fi apreciat de către instanță că terenul în litigiu era supus, la momentul vânzării, inalienabilității legale prevăzute de art. 32 din Legea nr. 18/1991, din moment ce ea se referă la terenurile constituite în proprietate iar nu la cele reconstituite în proprietate - cum este și cazul celui dobândit prin schimb de de la care a cumpărat societatea pârâtă -, că schimbul de terenuri nu s-a făcut în scop speculativ și că, oricum, la momentul încheierii în 2004 contractului de vânzare -cumpărare interdicția de înstrăinare de 10 ani expirase deja.

S-a afirmat că și în situația contrară, faptul că societatea pârâtă a dobândit terenul cu titlu oneros și că a fost de bună - credință, ar fi în măsură să salveze actul încheiat de aceasta.

Analizând aceste susțineri, Curtea constată că este de netăgăduit faptul că parcela în litigiu A 1208/1/2 a făcut obiectul constituirii iar nu al reconstituirii dreptului de proprietate inițial, în 1991 în favoarea reclamantului, apoi în 1993 lui și, în fine, în 1994 ( prin sentința civilă nr. 13807/1994), din nou în favoarea reclamantului.

Potrivit legii, acest teren s-a aflat de la momentul înscrierii sale în titlul numitului ( 10.10.1994) sub interdicție de înstrăinare pe timp de 10 ani, inalienabilitate temporară stabilită prin art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.

Fiind vorba despre o interdicție in rem ea a fost atașată situației juridice a bunului o dată cu transferul acestuia, prin schimb, în patrimoniul lui care, prin act autentic ( inițial în 1999, apoi în 2004) alături de alți vânzători, l - a transmis pârâtei cumpărătoare C s SRL, din care o parte a revenit ulterior, prin donație, Municipiului

Fiind vorba de o obligație propter rem, are caracterul unei sarcini reale care grevează dreptul de proprietate pe care -l însoțește și care, fiind accesorie acestui drept l-a urmat în mâna oricăruia din proprietarii căruia i-a fost transmis.

Cu alte cuvinte, o dată cu semnarea contractului de schimb, terenul în litigiu grevat de înstrăinare nu a devenit un teren liber de sarcină la fel ca terenul în contra căruia a fost înstrăinat.

În aceste condiții, societatea pârâtă nu numai că nu a putut fi prezumată de bună - credință în această materie ( pornind de la principiul că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii) ci a și răsturnat această prezumție dacă nu din momentul încheierii contractului de vânzare -cumpărare din 9.02.1999 ( când putea și trebuia să verifice titlurile vânzătorilor), măcar de la data de 18.09.1999 când i s-a respins cererea de intabulare în Fad reptului astfel dobândit, pentru motivul că terenul se afla sub incidența interdicției legale de înstrăinare.

De aceea, frauda la lege, pe care pârâta era datoare să o evite înlătură buna sa credință și lipsește de efecte care să - i profite, caracterul oneros al contractului de vânzare -cumpărare încheiat, acest viciu fundamental fiind o cauză de nulitate absolută pe care orice persoană interesată - cum este și cazul reclamantului - o poate invoca.

Nu se poate reține în beneficiul societății pârâte buna sa credință nici în privința contractului de vânzare -cumpărare din 24.02.2004 întrucât nici atunci nu expirase termenul de 10 ani care începuse să curgă, potrivit jurisprudenței instanțelor și practicii notariale bazate pe art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, de la data înscrierii proprietății care, din economia datelor cauzei rezultă că este data înregistrării și eliberării titlului de proprietate al lui, adică 10.10.1994.

În egală măsură se constată lipsa bunei credințe și în privința pârâtei Primăria municipiului T care, de asemenea, putea și trebuia să verifice situația juridică a bunului primit ca ofertă gratuită la aceeași dată la 24.02.2004, cu atât mai mult cu cât instituțiile administrației locale aveau la dispoziție documentația folosită atât în procedura administrativă a Legii nr. 18/1991 cât și în procesele purtate în contradictoriu cu reclamantul.

Un ultim motiv din recursul pârâtei C s SRL l-a constituit pretinsa soluționare greșită de către instanțe a cererii sale reconvenționale prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a Adeverinței nr. 129/11.09.1991 eliberată de Comisia Locală T pentru fond funciar și a Hotărârii nr. 23/1991 a Comisiei județene T pentru fond funciar pentru încălcarea art. 17 și 18 din Legea nr. 18/1991 în forma lor în vigoare la data emiterii respectivelor acte, respectiv pentru neîndeplinirea unor condiții ce țin atât de persoana reclamantului (exercitarea unei profesii de specialitate, păstrarea destinației agricole a terenului, stabilirea domiciliului său în localitatea unde se află terenul respectiv) cât și de categoria din care fac parte terenurile ce se puteau constitui în proprietate persoanelor interesate.

Curtea constată că discuțiile cu privire la legalitatea celor două acte menționate au fost irevocabil tranșate cu mult timp înainte de introducerea acțiunii, respectiv prin sentința civilă nr. 13807/8.12.1994 a Judecătoriei Timișoara, (rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 171/22.05.1995 a Tribunalului Timiș prin care s-a respins recursul pârâtei Prefectura județului T) prin care, cu respectarea întocmai a cadrului procesual prevăzut de Legea nr. 18/1991, reclamantului i-a fost admisă acțiunea, fiind anulată Hotărârea nr. 23/6/12.08.1993 a Comisiei județene T pentru aplicarea legii fondului funciar și fiind menținut dreptul de proprietate al acestuia așa cum a fost constituit prin adeverința nr. 129/11.09.1991.

În fapt, așa cum s-a menționat în cuprinsul prezentei, prin adeverința menționată, care a fost eliberată în baza Hotărârii nr. 23/23.08.1991, îi fusese recunoscut reclamantului dreptul de proprietate asupra a 10 ha care includeau și parcela de 2 ha în litigiu.

Deși hotărârea judecătorească menționată nu are, potrivit art. 1201 Cod civil, autoritate de lucru judecat în raport cu pârâta C s SRL ea îi este totuși opozabilă acesteia ca efect pozitiv al puterii de lucru judecat al hotărârii - care este prezumată a exprima adevărul - și care se opune posibilității ca drepturile recunoscute în baza ei să fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces pe baza acelorași argumente de substanță.

De altfel, referirea la legalitatea celor două acte menționate s-a făcut și într-un proces ulterior, finalizat prin sentința civilă nr. 8104/6.10.2003 a Judecătoriei Timișoara care a confirmat din nou dreptul reclamantului asupra parcelei A 1208/1/2 astfel cum îi fusese atribuită în 1991, pe baza lor.

Concluzionând, potrivit tuturor aspectelor de drept și de fapt discutate în cuprinsul prezentei, se constată că recursul pârâtei C s SRL este nefondat urmând a fi respins ca atare.

Pentru aceleași considerente expuse cu ocazia analizării recursului societății recurente, potrivit cărora Curtea a constatat ca fiind legale dispozițiile hotărârilor anterioare care au constatat valabilitatea titlului reclamantului și legitimitatea acțiunii sale pentru constatarea nulității absolute a tuturor actelor juridice succesive de înstrăinare ce au vizat terenul său, se va constata ca nefondat în această privință și recursul pârâtei Primăria municipiului T - Comisia locală de fond funciar.

Recursul acestei instituții pârâte este de asemenea neîntemeiat și sub aspectul pretinsei nemotivări conforme a deciziei din apel în ceea ce privește omisiunile expertizei tehnice efectuate în cauză în a oferi propuneri concrete de constatare a neregulilor semnalate, de așa manieră încât să -i fie prezervat dreptul de proprietate asupra suprafaței din parcela în litigiu, primită ca donație de la C s SRL.

Curtea constată că neregularitățile care au condus la situația în care terenul proprietatea reclamantului a ajuns, fără acordul său, să facă obiectul tranzacțiilor succesive între pârâți nu se datorează unor chestiuni de fapt ( singurele asupra cărora, potrivit art. 201 al. 1 Cod procedură civilă expertul este competent să se pronunțe) ci unor încălcări ale legii ( pe care doar instanța este obligată să le constate și să le corecteze), motiv pentru care, prin expertiza tehnică efectuată în cauză, nu puteau fi formulate propuneri constructive de genul celor invocate de instituția pârâtă recurentă.

Ca atare, întreg recursul acestei instituții se privește a fi nefondat urmând a fi și el respins ca atare.

Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de pârâții s SRL și Primăria T - Comisia municipală de fond funciar prin Primarul municipiului T împotriva deciziei civile nr.118/A/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi 10 noiembrie 2009.

Președinte Judecător Judecător

- - - - - -

Grefier

- -

RED C/8.12.2009

DACT.B/2ex/11.12.2009

Inst.fond- - Judecătoria Timișoara

Inst.apel- - - Tribunalul Timiș

Președinte:Daniela Calai
Judecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Anulare act. Decizia 1029/2009. Curtea de Apel Timisoara