Fond funciar. Speta. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
decizia civilă nr.12/ Dosar nr-
Ședința publică in data e 17 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G - - judecător
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Burdea
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta COMUNA PRIN PRIMAR și pârâta COMISIA JUDEȚEANĂ C PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR împotriva deciziei civile nr.213 din data de 22 august 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 7 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a formula și depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 10 ianuarie 2008 și apoi pentru astăzi, 17 ianuarie 2008.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sf. G la data de 15.03.2004, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică Sf. Gas olicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Județeană C pentru aplicarea legilor fondului funciar, constatarea nulități absolute a art. 10 și a Anexei nr. 56 din Hotărârea nr. 418/2002, emisă de pârâtă, pentru suprafața de 459,4 ha teren forestier.
În considerentele cererii de chemare în judecată s-a învederat că hotărârea atacată, prin care s-a validat Anexa nr. 56 pentru atribuirea în proprietatea Comunei a suprafeței de 459,4 ha teren forestier este nelegală, întrucât din extrasul de carte funciară rezultă că proprietar al terenului este Statul Român, cu precizarea că proprietar anterior a fost "" pentru Industrie Forestieră.
În drept s-au invocat prevederile art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Prin sentința civilă nr. 889/18.05.2004, Judecătoria Tg. Sar espins acțiunea reclamantei, arătând că în cadrul procesual analizat reclamanta nu justifică calitatea procesuală activă, fiind terț față de Hotărârea nr. 418/2002 a Comisiei Județene C și nu a indicat motivul de nulitate absolută care ar putea fi invocat de orice persoană. Prin aceeași hotărâre prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat, ridicată prin întâmpinare de Comisia Locală - vis-a-vis de împrejurarea că reclamanta a mai formulat o plângere împotriva aceleiași hotărâri a Comisiei Județene, respinsă prin sentința civilă nr. 1118/2003 a Judecătoriei Tg. S, irevocabilă prin decizia civilă nr. 116/R/2003 a Tribunalului Covasna - sub argumentul că acțiunea care formează obiectul judecății, deși vizează același act administrativ, este o acțiune de drept comun.
Tribunalul Covasna, prin decizia civilă nr. 71/A/14.10.2004, urmare a apelului declarat de reclamantă a anulat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre judecare Judecătoriei Tg. S, ca instanță competentă.
S-a arătat în considerentele deciziei că prin sentința pronunțată prima instanță a nesocotit prevederile art. 53 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 - în conformitate cu care hotărârea comisiei județene poate fi atacată la judecătoria în a cărei rază teritorială se află terenul - astfel încât, imobilul pădure fiind în raza de competență teritorială a Judecătoriei Tg. S, prin aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, cauza a fost trimisă pentru soluționarea fondului acestei instanțe.
În fața instanței astfel investite, Comuna, prin Primar, la termenul din 06.04.2005, a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, solicitând obligarea reclamantei la respectarea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu cu privire la care prin hotărârea atacată intervenienta a obținut dreptul de proprietate. Cererea a fost admisă în principiu la termenul din 20.04.2005 când a avut loc dezbaterea cauzei.
Prin sentința civilă nr. 461/11.05.2005 Judecătoria Tg. Sar espins ca inadmisibilă acțiunea introductivă, formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Sf. G în contradictoriu cu pârâta Comisia Județeană C pentru aplicarea legilor fondului funciar, respingând totodată ca lipsită de obiect cererea de intervenție în nume propriu formulată de către intervenienta Comuna.
Soluția astfel pronunțată s-a întemeiat pe faptul că reclamanta a formulat plângere împotriva aceleiași hotărâri a Comisiei Județene, pentru aceleași motive ca și cele înserate în acțiunea de față, plângere respinsă prin sentința civilă nr. 1118/2002 a Judecătoriei Tg. S, menținută în recurs prin decizia civilă nr. 116/2003 a Tribunalului Covasna, pe motivul că reclamanta are calitatea de terț față de această hotărâre, precum și pentru motivul că "" pentru Industrie Forestieră nu mai există ca societate, succesorii în drepturi ai acestei societăți având calitatea să formuleze plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Tribunalul Covasna care, prin decizia civilă nr. 118/A/06.10.2005, a păstrat sentința primei instanțe.
Curtea de APEL BRAȘOV, prin decizia civilă nr. 190/R/15.03.2006, a admis recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă a Pădurilor - Romsilva împotriva deciziei civile nr. 118/A/06.10.2005 a Tribunalului Covasna.
A casat această hotărâre, admițând apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 461/11.05.2005 a Judecătoriei Tg. S, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Instanța de recurs și-a întemeiat decizia de casare pe prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, reținând că atât prima instanță cât și instanța de apel au soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului. Aceasta, în condițiile în care instanțele au considerat cererea de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă - ceea ce echivalează cu lipsirea reclamantei de posibilitatea de a accede la un tribunal care să decidă asupra acțiunii sale cu privire la drepturi și obligații civile, fapt ce contravine prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - după cum și-au motivat hotărârile pe lipsa calității procesuale active a reclamantei, determinat pe existența unui proces anterior între părți, soluționat în temeiul legii speciale, deși cererea introductivă este formulată pe calea dreptului comun.
Procedând la rejudecare, Judecătoria Tg. S, prin sentința civilă nr. 738/16.10.2006 a respins excepția autorității de lucru judecat, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar.
A admis acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică Sf. G, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană C pentru aplicarea legilor fondului funciar, Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar și intervenienta Comuna prin Primar.
A constatat nulitatea absolută a art. 10 din Hotărârea nr. 418/12.07.2002 emisă de pârâta Comisia Județeană C pentru aplicarea legilor fondului funciar prin care s-a admis cererea Comisiei Locale și s-a validat anexa nr. 56 pentru Comuna cu o suprafață de 459,4 ha teren vegetație forestieră.
A fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienta Comuna prin Primar.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a analizat în prealabil incidentele de ordin procedural.
Astfel, sub aspectul excepției autorității de lucru judecat s-a arătat că nu poate fi reținută această excepție întrucât nu există identitate de obiect între prezenta acțiune și cea care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1118/2002 a aceleiași instanțe, aceasta întrucât cauza soluționată prin sentința menționată a avut ca obiect o plângere împotriva Hotărârii nr. 418/2002 a Comisiei Județene C pentru aplicarea legilor fondului funciar, în timp ce acțiunea de față are un obiect diferit - constatarea nulității absolute a respectivei hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 63 ale Legii nr. 18/1991, litigiul fiind supus dispozițiilor de drept comun iar nu ale celor înscrise în legea specială.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Comisia Județeană C pentru aplicarea legilor fondului funciar, s-a apreciat că acțiunea este admisibilă câtă vreme este expres prevăzută în art. III lit. a din Legea nr. 169/1997 iar, pe de altă parte, indicarea de către reclamantă ca temei al acțiunii a prevederilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958 nu este de natură a duce la concluzia că acțiunea este inadmisibilă, textul în cauză indicând mijlocul procedural prin care nulitatea poate fi invocată, pe cale de acțiune sau de excepție.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a apreciat judecătorul fondului că această parte are calitate procesuală, fiind administratorul imobilului cu destinație forestieră iar prin dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, se prevede posibilitatea de a solicita nulitatea actului de orice persoane care justifică un interes legitim.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar a fost de asemenea soluționată în sensul respingerii, justificat de faptul că această parte a formulat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate al Comunei pentru suprafața de teren cu destinație forestieră, rațiuni de opozabilitate a hotărârii față de această parte impunând menținerea ei în raportul procesual.
Sub aspectul fondului cauzei, instanța a reținut că pârâta Comuna nu a avut calitatea de proprietar al imobilului în suprafață de 459,4 ha, teren cu vegetație forestieră, asupra acestui imobil fiind intabulat dreptul de proprietate al Statului Român, cu titlu de naționalizare în temeiul Legii nr. 119/1948, dobândit de la "" pentru industrie forestieră. Astfel fiind, restituirea terenului de la Statul Român nu se putea face decât către persoana de la care s-a preluat, respectiv "" pentru industrie forestieră, către acționara acesteia sau moștenitorii acționarilor. Pe cale de consecință, cum pârâta Comuna nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul art. III din Legea nr. 169/1997 s-a constatat nulitatea absolută a dispoziției din hotărârea atacată.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâta Comisia Județeană C pentru aplicarea legilor fondului funciar și intervenienta Comuna prin Primar, cale de atac care a format obiectul dosarului nr. 552/2006 al Tribunalului Covasna.
Prin încheierea nr. 2979/11.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a dispus strămutarea cauzei de la acest tribunal la Tribunalul Brașov.
La termenul din 16.08.2007, instanța de control judiciar, având în vedere considerentele deciziei civile nr. 190/R/2006 a Curții de APEL BRAȘOV, prin care s-a stabilit că natura litigiului este una de drept comun iar nu de drept funciar, a calificat calea de atac ca fiind ceea a recursului și nu a apelului.
Prin decizia civilă nr. 213/Ap/22.08.2007, Tribunalul Brașova respins apelurile declarate de pârâta Comisia Județeană C de aplicare a legilor fondului funciar și intervenienta Comuna, prin Primar, păstrând hotărârea primei instanțe și argumentele pe care aceasta și-a întemeiat soluția.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâta Comisia Județeană C pentru aplicarea legilor fondului funciar și intervenienta Comuna prin Primar.
Recursul pârâtei Comisia Județeană C tinde la modificarea în tot a deciziei instanței de apel, admiterea acestei căi de atac, schimbarea în tot a sentinței primei instanțe cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
Un prim motiv de nelegalitate vizează aplicarea greșită de către instanțe a prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 în condițiile în care reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Pe de altă parte, se arată că a fost nesocotită autoritatea de lucru judecat, instanța de apel, corespunzător primei instanțe, pronunțând nulitatea absolută a dispoziției din hotărârea atacată, deși această hotărâre a mai fost supusă controlului sancțiunii nulității urmare a plângerii formulate de aceeași reclamantă, soluționată prin sentința civilă nr. 1118/2002 a Judecătoriei Tg.
Un alt motiv de recurs se întemeiază pe împrejurarea că instanța de apel nu a arătat dreptul pretins lezat al reclamantei, de natură a justifica interesul legitim al acesteia în promovarea acțiunii.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 8, 9 Cod procedură civilă.
Prin recursul exercitat de intervenienta Comuna, prin Primar, se solicită, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului fie ca instanță de recurs - prin calificarea căii de atac de competența acestei instanțe ca fiind recursul - fie, soluționarea cauzei de către tribunal în primă instanță, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei date în apel, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței judecătoriei în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea criticilor căii de atac întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 1, 3, 5 Cod procedură civilă, se învederează de către recurenta intervenientă că soluția instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență referitoare la soluționarea căii de atac, instanța nefiind alcătuită potrivit dispozițiilor legale. Aceasta întrucât, se susține, în mod greșit tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul întrucât litigiile apărute în aplicarea legilor fondului funciar sunt supuse numai recursului, chiar dacă verificarea legalității actului atacat se face potrivit prevederilor dreptului comun. Fiind invocate în susținerea acestei critici prevederile art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 se arată că întreaga dezlegare dată pricinii a avut în vedere dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997. Dintr-o altă perspectivă, se susține de către recurenta Comuna că aplicarea strictă a normelor de drept comun ar conduce la competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță de către tribunal, având în vedere valoarea imobilului, astfel că pornind de la suprafața de 459,4 ha, la o evaluare minimă de 1.000 Euro/ha, valoarea obiectului dedus judecății ar atrage competența de primă instanță a tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă.
Dincolo de temeiurile de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1, 3 și 5 Cod procedură civilă, soluția este criticată și sub aspectul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Din acest punct de vedere, hotărârea atacată, în opinia recurentei, a fost dată cu greșita aplicare a legii, sens în care se solicită modificarea în tot a acesteia, admiterea apelului declarat împotriva sentinței judecătoriei, schimbarea în tot a acestei hotărâri prin respingerea acțiunii introductive. Greșita aplicare a legii în adoptarea soluției atacate ar rezulta din faptul că recurenta a dobândit imobilul în baza Hotărârii Comisiei județene de expropriere și împroprietărire Trei, drept care îi este recunoscut chiar dacă nu a fost intabulat în cartea funciară, potrivit dispozițiilor art. 25 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază recursurile ca fiind fondate.
Statuând cu prioritate asupra criticilor de ordin procedural, examinarea acestora face de prisos cercetarea motivelor de nelegalitate purtând asupra fondului raportului litigios, aceasta întrucât soluția tribunalului a fost dată cu încălcarea normelor de competență și, implicit, de alcătuire a instanței de judecată.
Din această perspectivă apar întemeiate motivele de recurs formulate de intervenienta Comuna prin Primar, referitoare la greșita calificate a căii de atac de către Tribunalul Brașov.
Într-adevăr, dispozițiile Titlului XIII al Legii nr. 247/2005 - judecății în materia restituirii proprietăților - instituie o serie de reguli procedurale în scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. Prevederile legale menționate cuprind dispoziții exprese referitor la judecarea de urgență și cu precădere a proceselor funciare, administrarea într-un regim derogatoriu dreptului comun a mijloacelor probatorii, stabilind în art. 5 că hotărârile judecătorești pronunțate în această materie de instanțele de judecată sunt supusenumai recursului.
Prin voința legiuitorului, în categoriaproceselor funciaresunt cuprinse categoriile de litigii proprii Legii nr. 18/1991, precum plângeri și contestații, dar șialte litigiiapărute în procesul de aplicare a legislației funciare specifice.
În speță, obiectul raportului dedus judecății îl constituie constatarea nulității absolute a art. 10 și a Anexei nr. 56 din Hotărârea nr. 418/12.07.2002 a Comisiei Județene C pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, act emis în aplicarea Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000, întregul raport fiind analizat prin prisma acestor reglementări, împrejurare de natură a cuprinde litigiul în categoria proceselor funciare, supuse procedurii instituite prin Legea nr. 247/2005. Faptul că în considerentele deciziei civile nr. 190/R/15.03.2006 a Curții de APEL BRAȘOVs -au făcut trimitere la dispozițiile de drept comun, recomandate a fi examinate cu ocazia casării hotărârilor pronunțate în primul ciclu procesual, nu poate conduce la eludarea dispozițiilor de ordin procedural ale Legii nr. 247/2005 - de strictă și imediată aplicare, datorită naturii acestor norme - decizia de casare îndrumând ca în procesul rejudecării nulitatea să fie analizată ca instituție materială de drept comun.
Pe cale de consecință, tribunalul a judecat apelul cu încălcarea dispozițiilor art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, procesul fiind supus numai recursului, astfel încât, fiind întrunite cerințele art. 304 pct. 1 și 3 Cod procedură civilă, urmează a casa decizia atacată și a trimite cauza Tribunalului Brașov pentru judecarea recursurilor declarate de pârâtă și intervenientă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta Comisia Județeană C pentru aplicarea legilor fondului funciar și intervenienta Comuna prin Primar împotriva deciziei civile nr. 213/Ap/22.08.2007 a Tribunalului Brașov.
Casează decizia menționată și trimite cauza Tribunalului Brașov pentru judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 738/16.10.2006 a Judecătoriei Tg.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Rodica
G - - - - - -
GREFIER
Red./26.02.2008
Tehnored. 27.02.2008 - 3 ex.
Jud.apel IM /SS
Jud.fond
Președinte:Gheorghe BurdeaJudecători:Gheorghe Burdea, Daniel Marius Cosma, Rodica
