Fond funciar. Speta. Decizia 1244/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1244/2008-
Ședința publică din 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena | - - | - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel |
- - | - JUDECĂTOR 3: Roman Florica | |
R - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamant, cu domiciliul în nr. 347 județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți -, toți cu domiciliul în nr. 347 județul B, Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, împotriva deciziei civile nr. 179/A/2008 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 650 din 19 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosar nr-, având ca obiect: fond funciar,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă recurenta reclamantă, asistată de reprezentantul său av. în baza împuternicirii avocațială nr. 85/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, pentru intimatul pârât -, lipsă, reprezentantul său av. în baza împuternicirii avocațială nr. 70/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind toate celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că intimatul pârât - a depus întâmpinare la dosar prin registratura instanței, la data de 05.09.2008 după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanțele anterioare au greșit, nu au analizat în mod obiectiv litigiul de față, nu s-a făcut distincție între casă și teren, casa a fost dobândită de recurentă cu titlu de moștenire, G nefăcând nici un act de acceptare a moștenirii casei. Convenția invocată nu este valabilă, reconstituirea dreptului de proprietate trebuia făcută pe un titlu de proprietate comun pentru toți moștenitorii, au fost încălcate dispozițiile articolului 15 din Legea nr. 18/1991. Intimatul nu este îndreptățit nici după, care nu era proprietarul imobilului la data înscrierii în CAP în anul 1962. Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui G după defunctul s-a făcut nelegal.
Reprezentantul intimatului pârât - solicită respingerea recursului ca nelegal și neîntemeiat și menținerea deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată. Se arată că motivele de recurs nu întrunesc condițiile prevăzute de articolul 304 punctul 9 Cod de procedură civilă invocat, terenul în litigiu și casa au fost proprietatea lui, care s-a înscris în CAP cu acest teren, titlul de proprietate a fost legal emis, singurul care era îndreptățit să-l atace era, dar nu a făcut- Părțile s-au prezentat în fața Primarului de bună voie, solicitând consfințirea convenției convenită de comun acord, astfel încât în mod corect au reținut instanțele anterioare starea de fapt.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă 491/07.06.2007 pronunțată de judecătoria Aleșd a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților -, și, Comisia locală de aplicarea Legii fondului funciar și Comisia județeană de aplicarea Legii fondului funciar B, fiind obligată reclamanta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâților.
Pentru a pronunța această hotărîre, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 11.05.1999 a fost efectuată o schiță de dezmembrare cadastrală vizată de sub nr. 1851/14.07.1999, act în temeiul căruia nr. 290 înscris în Cf 168 s-a dezmemebrat în nr. nou formate 290/1 în suprafață de 1579 mp și nr. 290/2 în suprafață de 2406 mp, acest din urmă număr revenindu-i pârâtului G urmare dezmembrării.
Potrivit situației de carte funciara evidentiata de CF 1330, cât și din analiza situatiei evidentiate de Titlul de proprietate nr. 324/1999, rezultă că asupra imobilului din litigiu1 cu nr. top.290/2 conform Bl din CF 1330, pârâtele de rand 4-5 au procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului G, emitându-i acestuia titlul mai sus menționat. Odata emis titlul de proprietate, pârâtul G si-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, iar din probele administrate în cauză, respectiv din declarațiile martorilor, instanța a reținut că acesta a folosit terenul reconstituit în favoarea sa. Din situatia a imobilului rezulta ca, terenul în litigiu cât și casa au aparținut într-adevăr - defunctul, terenul insa a fost cooperativizat în timpul vieții acestuia, el fiind cel care s-a înscris în AP cu acest teren. în cauza instanta a retinut ca, la data de 30 iunie 1981, a decedat, fără a avea descendenți sau soție supraviețuitoare, iar persoanele îndreptățite la moștenire erau sora acestuia, casatorita (bunica pârâtului și mama lui G - tatăl pârâtului), pe de o parte și defunctul, pe de alta parte (soțul reclamantei și el fratele al defunctului ).
Masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, se compunea din imobilul cu nr topo 290 în natura teren în intravilan în suprafata totala de 3985 mp, pe acest nr topo la data deschiderii succesiunii nefiind notata existenta vreunei case de locuit. Din declarațiile martorilor audiați în cauză privitor la imobilele în litigiu, instanța a reținut că acest imobil a fost edificat de către pe un teren primit de la părinții săi cu o curte comună cu imobilul aparținând lui, însă cele două proprietăți erau clar delimitate. S-a retinut că în casa defunctului, (proprietate extratabulara, ) s-au mutat părinții pârâtului de rand 1, acestia fiind cei care au locuit în casa în litigiu, după moartea proprietarului, cat si faptul ca singurii care mai putea emite pretenții la masa succesorală ramasa de pe urma defunctului, erau - defunctul - soțul reclamantei, si sora defunctului - casatorita. Defunctul, după data decesului fratelui sau la data de 30 iunie 1981, nu a inteles ca în termenul legal de 6 luni prev. de art. 700 cod civil și nici ulterior pe parcursul vieții sale, sa emita pretentii privitoare la masa succesorala ramasa, ramanand în pasivitate prin neinvocarea dreptului sau succesoral asupra imobilului în natura casa de locuit, aspect în raport de care fata de prevederile art. 700. cod civil instanta a apreciat ca nefondat acest capat de cerere. Totodata s-a reținut că, în acest imobil s-a stabilit inca din anul 1974-1975, în timpul vietii defunctului, numitul G, neputul defunctului proprietar, care si dupa data decesului deunctului a continuat sa locuiasca în imobil. Mai mult, Gae fectuat o serie de investitii la imobilul în litigiu, casa la momentul intrarii în posesia numitului G, fiind doar ridicata în, defunctul G mai edificand anexe gospodaresti, si o terasa imobilului- aspect evidentiat de declaratiile martorilor, si - filele 107-110 dosar. Ulterior, această casă a fost înscrisă în evidentele Primăriei, s-a plătit impozit pentru ea, tatal pârâtului, respectiv defunctul G, iar notarea casei s-a făcut în baza adeverinței emise de Primăria Comunei în CF la data de 22.07.1999 conform incheierii CF 1724, sub B2 - a se vedea CF 1330, inscrierea imobilului în CF facandu-se asadar la mai bine de 18 ani, de la data decesului defunctului.
Sub aspectul capatului de cerere privind anularea titlului de proprietate emis, potrivit actelor comunicate instantei de catre cele doua emitente Comisia Locala de Aplicare a Legii Fondului Funciar si Comisia Județeană de Aplicare a Legii fondului funciar B, s-a retinut în cauza ca odata cu aparitia legii fondului funciar s-a solicit reconstituirea dreptului de proprietate de catre - defunctul G - tatăl pârâtului de rand 1 cât și de catre defunctul, soțul reclamantei, care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile deținute de familiile lor. - a se vedea filele 16-17 dosar.
Urmare acestei cereri din anul 1991 înregistrată sub nr. 498 din 21.03.1991, pe seama defunctului Gaf ost validata suprafata solicitata pe nr topo în litigiu, pe Anexa nr.20/ la poziția nr.335 si s-a emis Titlului de Proprietate nr. 324/1999, act în baza caruia s-a reconstituit în favoarea acestuia imobilul cu nr topo 290/2 în suprafata de 2406 mp.
Impotriva hotararilor de admitere a reconstituirii dreptului de proprietate pe seama defunctului G, cat si a Hotararii de Validare emise de Comisia Judeteana de Aplicare a legii fondului Funciar, niciuna din partile litigante, nu a inteles sa formuleze eventuale contestatii, în conformitate cu prevederile legii fondului funciar, ca atare titlul emis, fiind ulterior si inscris în cartea funciara pe seama titularului acestuia defunctul G - în baza incheierii 1724/22.07.1999.
Cercetand cele doua cereri de reconstituire a dreptului de proprietate depuse de catre def G si de catre defunctul - conform actelor depuse la dosar în probatiune - filele 14-15 - instanta a retinut ca Gad epus la Comisia locală cererea înregistrată sub nr. 448/21.03.1991 solicitând la punctul 1) 0,23 ha la locul numit curți și casă situat între vecinii si, iar defunctul soțul reclamantei a depus cererea cu nr.500/21.03.1991 solicitând la punctul 1 suprafața de 0,23 ha la locul numit Grădina casei și curți situat între vecinii și G, prin cererea depusă la Comisia locală, soțul reclamantei, recunoscandu-l implicit de vecin pe G, sustinerea din acțiunea reclamantei prin care precizează că soțul ei a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe numele său si pentru întreagul nr. topografic 290 neconfirmandu-se, sotul reclamantei solicitând numai suprafața de 0.23 ha suprafața numărului topo 290 înscris în CF 169 este de 3985 mp. după cum rezulta clar si în schița de dezmembrare depusa la dosar în probatiune - fila 10.
Potrivit Legii nr. 18/1991, completata si modificata prin legea 169/1997, leg 1/2000 si legea 247/2005, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, ori a solicitat suprafața de 0,23 ha și nu întreaga suprafata a nr. topo 290 asa cum susține reclamanta.
Tot în acest context, este de retinut totodata ca, anterior emiterii titlului de proprietate atacat, si pentru a clarifica situația juridică a terenurilor ce se impunea a fi reconstituite în favoarea erezilor, aceștia au încheiat la data de 06.05.1996 la sediul Primăriei Comunei, în prezența primarului în funcție la acea vreme - - o înțelegere care a exprimat voința clară și efectivă a acestora, din care rezulta fara putinta de tagada, ca, acestia au inteles sa efectueze fapt o imparteala de ascendent, cu privire la imobilele în litigiu terenuri ramase de pe urma antecesorilor lor, intelegere care a fost inregistrata si semnata în fata primarului, care audiat fiind în cauza a confirmat instantei ca semnarea actului depus în probatiune la dosar s-a facut în fata sa, de care defunctul - singurul în masura a emite eventuale pretentii cu privire la masa succesorala ramasa de pe urma fratelui sau, de catre G, si R - a se vedea actul intitulat Intelegere depus la dosar la fila 23.
În baza acestui inscris partile au inteles sa consfințeasca imparteala de ascendent efectuala voluntar, fiind clarificata soarta masei succesorale rămasă după defunctul, atât casa cât și terenul aferent cuvenindu-i-se defunctului G, defunctul declarand cu acea ocazie ca, nu are nici un fel de pretentii cu privire la bunurile din litigiu - casa de locuit si teren - aspecte în raport de care, odata exprimata fiind pozitia mostenitorului vis a vis de masa succesorala ramasa, acesta renuntand indirect la aceste imobile, prin puntul de vedere invocat, actiunea reclamantei apare ca fiind lipsita de fundament juridic, atat sub aspectul capetelor de cerere privind masa succesorala, calitatea acestui defunct de succesor, predarea mostenirii, sub aspectul constatarii nulitatii absolute a titlului de proprietate atacat, cat si sub aspectul obligarii la eliberarea unui titlu de proprietate pentru def., motive pentru care instanta, fata de prevederile art. 685 si urmatoarele cod civil, coroborate cu prevederile art. 969, 700 și urm. C civil si cu prevederile art. III din leg 169/197 completata si modificata prin Legea 1/2001, Legea 247/2005, gaseste neintemeiata actiunea, si ca atare urmeaza aor espinge.
În privința capatului de cerere privind constarea faptului că imobilul constand în casa situata la nr. adm 346 în localitatea, înscrisă pe nr. top. 290/2 este construită de în întregime, iar terenul si construcția sunt proprietatea sa, edificate din veniturile sale proprii, cat si sa se constate ca imobilele din litigiu sunt ale lui decedat la 18 ianuarie 1974, în întregime, si ca unica moștenitoare a acestuia, este reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare, careia sa I se predea succesiunea, si sa I se intabuleze dreptul de proprietate ca unica mostenitoare, instanta, fata de declaratiile martorilor audiati în cauza, cat si fata de existenta titlului de proprietate mai sus aratat, considera neintemeiat si acest capat de cerere, urmand ca, în temeiul acelorasi texte de lege mai sus aratate sa-l respinga..
Privitor la capatul de cerere formulat de reclamanta referitor la constatarea nulitatii absolute a Certificatului de moștenitor nr. 395/30.11.1999, eliberat în favoarea pârâtului cit si a schiței de dezmembrare a imobilului 290/2, instanta, cercetand legalitatea emiterii acestor acte în raport si de motivele mai sus aratate a găsit neintemeiate aceste solicitari
Astfel, s-a retinut ca, este neintemeiat a se constata nulitatea absoluta a Certificatului de moștenitor nr. 395/30.11.1999, eliberat în favoarea pârâtului cita vreme pârâtul de randul 1 este fiul defunctului G - aspect dovedit cu actele de stare civila depuse la dosar de acesta, si cata vreme reclamanta nu poate invoca vreun drept succesoral - legal sau testamentar - de pe urma defunctului a carui succesiune a fost dezbatuta în baza certificatului mai sus aratat, actul emis de notarul public pe seama pârâtului de rand 1, circumscriindu-se prevederilor legale prevazute de art. 659 si urmatoarele cod civil. În baza art. 34 si urmatoarele din Legea 7/1996, privind cadastrul si publicitatea imobiliara, instanta a constatat ca nu au fost intrunite conditiile prevazute de textul de lege mentionat a respins implicit si capatul de cerere privind constatarea nulitatii schitei de dezmenbrare cat si a radierii înscrisurilor din CF, efectuate sub B3.
În privinta capatului de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vinzare-cumpărare autentificat sub nr. 4387/ 15.12.2005 în favoarea paraților de rand 2,3, si, instanta a retinut ca acest act translativ de proprietate a respectat în tocmai cota de proprietate a pârâtului de rand 1 G vanzator, neexistand în cauza vreun motiv de nulitate absoluta a actului juridic civil dedus judecatii, aspect în raport de care, vazand si prevederile art. 969 si urmatoarele cod civil, potrivit carora "conventiile legal facute de parti au putere de lege intre partile contractante "instanta a respins acest capat de cerere ca nefondat, si implicit, a respins si capatul de cerere privind radierea înscrierilor efectuate sub 4 si 5 din CF 1330 în temeiul contractului de vanzare cumparare atacat.
În baza art. 274 cod procedura civila, fiind în culpa procesuala, instanta a dispus obligarea reclamantei, la plata sumei de 600 cu titlu de cheltuieli de judecata, suma concretizata în onorar avocațial, conform delegatiei de la dosar.
La data de 05.07.2007, pârâtul - a formulat cerere de completare a hotărârii, în sensul de a obliga reclamanta la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea sa, cerere ce a fost respinsă prin decizia civilă nr. 650/19.07.2007 a Judecătoriei Aleșd.
Împotriva sentinței civile nr. 491/07.06.2007 pronunțată de judecătoria Aleșd a formulat apel reclamanta apelantă, în termenul legal, solicitând admiterea apelului, desființarea în întregime a sentinței ca nelegală și netemeinică și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, precizând că prima parte a acțiunii, respectiv pct.I și II trebuiau disjunse și judecate de un complet specializat în fondul funciar.
Prin decizia civilă nr.179/A/2008 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta în contradictoriu cu intimații -, Comisia locală de aplicarea Legii 18/1991, Comisia județeană de aplicarea Legii 18/1991 B, împotriva sentinței civile 650/19.07.2007 pronunțată de Judecătoria Aleșd, sentință ce a fost păstrată în totalitate.
A fost obligată partea apelantă să plătească părții intimate
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, din actele și lucrările de la dosar, următoarele:
Aspectele invocate de apelantă în sensul că, primele două capete de cerere ale acțiunii înregistrate în primă instanță trebuiau disjunse și judecate de un complet specializat sunt apreciate ca neîntemeiate în condițiile în care reclamanta a formulat acțiunea și a stabilit astfel cadrul procesual, părțile și obiectul cauzei în virtutea principiului disponibilității părților, iar reclamanta nu a solicitat în primă instanță disjungerea acestor capete de cerere.
Sub aspectul fondului cauzei, s-a reținut că potrivit înscrierilor din 169, terenul în litigiu și casa au aparținut defunctului, acesta fiind cel care s-a înscris cu terenul în CAP. Potrivit declarațiile martorilor audiați în cauză, construcția a fost edificată de pe un teren primit de la părinții săi, avînd o curte comună cu imobilul aparținînd soțului reclamantei, cele două proprietăți fiind însă clar delimitate. După decesul numitului, singurii care puteau emite pretenții cu privire la masa succesorală au fost numitul (soțul reclamantei) și sora defunctului, căsătorită, însă ambii moștenitori nu au emis astfel de pretenții, gospodăriile părților fiind folosite în aceiași modalitate ca și în timpul vieții numitului, după data decesului imobilul în care a locuit numitul rămînînd în posesia nepotului său În același sens au fost formulate și cererile de reconstituire în baza Legii 18/1991 de către numitul G și de către soțul reclamantei numitul, acesta din urmă solicitând suprafața de 0,23 ha la locul numit grădina casei și curții situat între vecinii și G, iar primul solicitând suprafața de 0,23 ha cu aceiași denumire, identificînd-o între vecinii și Căbuța. Rezultă astfel implicit din cererile formulate că, imobilul în litigiu a format două gospodării distincte și delimitate fiecare recunoscîndu-se drept vecin cu cealaltă parte, astfel că susținerile apelantei privind existența unei singure gospodării și, faptul că aceasta i se cuvine în întregime defunctului său soț sunt nefondate. În condițiile în care persoana îndreptățită conform art.8 și 13 din Legea 18/1991 la reconstituirea dreptului de proprietate nu a solicitat întreaga suprafață a imobilului cu nr. top 290, ci doar suprafața de 0,23 ha, reclamanta apelantă în calitate de moștenitoare a acestuia nu poate invoca contrariul și nu justifică temeiuri de fapt și de drept în acest sens. Aceasta cu atât mai mult cu cât anterior emiterii titlului de proprietate și pentru a se clarifica situația juridică a terenurilor ce urmau a fi reconstituite antecesorul reclamantei împreună cu numitul G (nepotul defunctului ) și (sora defunctului au semnat o înțelegere la data de 06.05.1996 în prezența primarului privind modalitatea de împărțire a terenurilor supuse Legii 18/1991 în cuprinsul căreia este menționată în mod clar și neechivoc voința reală a părților, înțelegere prin care părțile au consfințit împărțeala de ascendent voluntară. În condițiile în care antecesorul reclamantei nu a contestat această înțelegere, respectiv titlul de proprietate emis în favoarea numitului G, precizând că nu are nici o pretenție privind casa de locuit și terenul în litigiu, în mod temeinic și legal a reținut prima instanță că acțiunea reclamantei este neîntemeiată atât sub aspectul capetelor de cerere privind masa succesorală, calitatea de succesor a soțului său, predarea moștenirii, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate 324/1999 cât și sub aspectul obligării Comisiilor pentru aplicarea Legii fondului funciar la emiterea unui titlu de proprietate pentru antecesorul său, corect fiind respinse aceste capete de cerere în temeiul prevederilor art.685 și urm. din civil coroborate cu art.969, 700 și urm. din civil și de prevederile art.III din Legea 169/1997 completată și modificată prin legea 1/2000 și Legea 247/2005. Apărările invocate de apelantă în sensul că soțul său a edificat construcția în litigiu, nu sunt confirmate de martorii audiați în cauză și de celelalte probe din dosar.
Sub aspectul contestării certificatului de moștenitor nr.395/30.11.1999 dată fiind lipsa dispoziției de numire a curatorului pentru pârâtul -, în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond că în condițiile în care reclamanta nu poate invoca vreun drept succesoral - legal și testamentar de pe urma defunctului a cărui succesiune a fost dezbătută, actul emis de notarul public, respectiv dispozițiile art.659 și urm. din civil, pentru aceste considerente și date fiind lipsa unor temeiuri justificate, acțiunea formulată de reclamantă nefiind întemeiată nici în privința capetelor de cerere subsecvente privind nulitatea absolută a schiței de dezmembrare, respectiv a contractului de vînzare cumpărare autentificat cu nr. 4387/2005 și rectificarea înscrierilor de
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței civile nr. 491/2007 a Judecătoriei Aleșd, iar în consecință a admite acțiunea astfel cum a fost ea precizată, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice, instanțele nu au analizat în mod obiectiv cauza, atât certificatul de moștenitor cât și contractul de vânzare-cumpărare sunt lovite de nulitate absolută, deoarece G nu a acceptat succesiunea după defunctul, iar pe de altă parte, acesta nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate în exclusivitate pentru terenul din litigiu, ci doar sub formă de titlu comun, alături de, după autorul moștenirii, defunctul -.
Recurenta mai arată că, a fost cel care s-a înscris în CAP cu acest teren și nici unul din cei trei copii ai săi nu au deținut teren în proprietate anterior cooperativizării, situație în care titlul de proprietate trebuia emis în comun.
Pe de altă parte, împrejurarea că în anul 1996 Primarul, în prezența părților, a întocmit acea convenție cu privire la teren, nu este relevantă în cauză, deoarece acel înscris s-a întocmit cu încălcarea prevederilor articolului 5 din Codul civil, potrivit cărora nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Gas olicitat respingerea recursului civil de față, iar ceilalți intimați nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță.
Verificând hotărârile atacate, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform articolului 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de articolul 304 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Prin cererea adresată Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar, înregistrată sub nr. 500/21.03.1991, soțul recurentei, defunctul (decedat în anul 1999), a solicitat, printre altele, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,23 ha teren intravilan, la locul numit "grădina casei și curții", situat între vecinii și
În aceeași zi, respectiv la data de 21.03.1991, a fost înregistrată și cererea de reconstituire a dreptului de proprietate de către numitul G (decedat la 30.11.1999), fiul defunctei și tatăl pârâtului intimat, care a solicitat, alături de alte terenuri și suprafața de 0,23 ha la locul numit ", curți și casă" situat între vecinii și Căbuța.
Este de precizat că, și au fost copiii defunctului -, recurenta fiind soția supraviețuitoare a defunctului, iar intimatul este nepotul de fiu ( G - decedat) al defunctei, căsătorită.
Prin titlul de proprietate nr. 324/07.06.1999 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea defunctului G asupra suprafeței de 1 ha 856 mp teren, în care este inclusă și suprafața de 2.406 mp din nr. top. 290/2.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat să se constate că imobilul situat în nr. 346, cu nr. top. 290/2, constituie proprietatea soțului său, construcția fiind edificată din veniturile sale proprii.
Cu privire la acest capăt de cerere, în mod corect au reținut cele două instanțe că supraedificatele existente pe nr. top. 290/2 au fost construite de către defunctul pe un teren primit de la părinții săi, având curte comună cu imobilul aparținând fratelui său, soțul recurentei, însă cele două gospodării au fost clar delimitate, mejdia dintre acestea fiind reprezentată de șanțul lăsat de plug, după cum relatează martorul (fila 107 fond).
Din declarația martorului (fila 110 fond), reiese că în casa din litigiu s-a mutat încă din anul 1977 nepotul de soră al lui -junior, respectiv G, tatăl intimatului, cu acordul unchiului său, continuând să folosească imobilul până la decesul său, imobil la care a și efectuat o serie de investiții.
După decesul lui (30.06.1981), singurii care puteau să emită pretenții cu privire la succesiunea acestuia erau frații săi și, deoarece defunctul nu a fost căsătorit și nici nu a avut copii.
Or, nici unul din cei doi moștenitori nu au emis astfel de pretenții, iar imobilul din litigiu (casa și grădina) a continuat să fie folosit de tatăl intimatului, numitul G, care, așa cum s-a arătat mai sus, a solicitat Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei în care locuia.
Această situație a fost acceptată și de către, deoarece prin cererea de reconstituire adresată de el aceleiași comisii, a cerut doar suprafața de 0,23 ha la locul numit "grădina casei și curții", indicând în mod expres ca vecini pe G (nepotul său) și pe.
În aceste condiții, cerea recurentei de a se reconstitui în favoarea antecesorului său un drept de proprietate asupra unui teren pe care aceasta personal nu a înțeles să-l solicite, este inadmisibilă, fiind corect respinsă de către cele două instanțe.
Împrejurarea că între soțul recurentei și frații acestuia, respectiv nepoții de soră ai lui, a existat o înțelegere cu privire la moștenirea comună, în afară de cererile de reconstituire adresate comisiei, este confirmată și de înțelegerea intervenită între aceștia la data de 06 mai 1996, concretizată prin actul denumit "înțelegere", depus la fila 23 dosar fond.
Potrivit acestui act, semnat de către, G și sora acestuia R în fața Primarului de la acea vreme, cei trei s-au înțeles ca imobilul casă de la nr. 346, împreună cu grădina aferentă casei, ce reprezintă J din fosta a defunctului -, să rămână la cei doi fii ai defunctei, respectiv lui G și R, iar casa de la nr. 347 și grădina în suprafață de 0,23 ha să rămână numitului.
Această înțelegere confirmă starea de fapt arătată mai sus, precum și cele două cereri de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de și G, cu privire la terenurile din litigiu.
De altfel, această înțelegere materializată în scris a fost confirmată și de martorul, fostul primar al comunei, în fața căruia a fost încheiat actul de mai sus.
Pe de altă parte, înțelegerea intervenită între moștenitori reprezintă voința reală a acestora, în speță nefiind incidente dispozițiile articolului 5 Cod civil, nefiind vorba de o convenție prin care să fie încălcate legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri.
În acest sens este de relevat că, potrivit articolului 8 aliniatul 3 din Legea nr. 18/1991 - republicată, stabilirea dreptului de proprietate se face "la cerere", iar în speță titlul de proprietate a fost emis în sensul celor solicitate prin cererea de reconstituire adresată Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar.
În condițiile în care antecesorul recurentei, nu a solicitat terenul din litigiu și nici nu a contestat titlul de proprietate emis pe numele lui G, precizând că nu are nici o pretenție cu privire la casa și terenul din litigiu, în mod corect au reținut cele două instanțe că titlul de proprietate atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respingând în consecință și capetele de cerere subsidiare privind stabilirea masei succesorale, emiterea unui nou titlu de proprietate și anularea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între pârâți.
Față de aceste considerente, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea în temeiul articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, iar în baza articolului 274 Cod procedură civilă va obliga recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului -, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declaratde recurenta reclamant, cu domiciliul în nr. 347 județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți -, toți cu domiciliul în nr. 347 județul B, Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, împotriva deciziei civile nr. 179/A/2008 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimată suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 16 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - R - - -
decizie:./10.10.2008
Complet fond:
Complet apel:,
în 2 ex.: /22.10.2008
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
