Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 1245/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1245/2008-
Ședința publică din 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena | - - | - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel |
- - | - JUDECĂTOR 3: Roman Florica | |
R - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul pârât -, cu domiciliul în nr. 100 județul B, în contradictoriu cu intimata reclamant -, cu domiciliul în M- scara A etaj 2. 12 județul B și cu intimații pârâți Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, cu domiciliul în M str. - bloc 5 scara E etaj 2. 9 județul B, cu domiciliul în M str. - bloc 7 scara E etaj 1. 2 județul B, cu domiciliul în nr. 101 județul B, împotriva deciziei civile nr. 148/A/2008 din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 577 din 20 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Marghita în dosar nr-, având ca obiect: partaj bunuri comune,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă recurentul pârât -, asistat de reprezentanta sa av. în baza împuternicirii avocațială nr. 50/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, precum și intimata reclamant -, lipsă fiind toate celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că intimata reclamant a depus întâmpinare la dosar prin registratura instanței, la data de 02.09.2008, după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Se arată că motivul recursului îl reprezintă atribuirea imobilului către intimată, hotărârea fiind nelegală, deoarece reclamanta nu a solicitat atribuirea locuinței la fond, în mod greșit a apreciat instanța de apel că cererea a fost formulată legal după ce s-au pus concluziile în apel. Inițial reclamanta a solicitat atribuirea imobilului către pârât, cu plata unei sulte către ea și doar când a văzut că nu-i convine sulta a revenit asupra cererii solicitând atribuirea locuinței. De altfel, reclamanta a părăsit de bună voie domiciliul conjugal împreună cu copii, a fost alegerea ei, ceea ce înseamnă că nu a avut nevoie de casă. Terenul pe care este construită casa este proprietatea exclusivă a pârâtului, astfel că ar fi dificil să se facă partajul în cazul în care s-ar atribui imobilul la reclamantă. Susținerile intimatei din întâmpinare sunt nereale, deoarece pârâtul locuiește efectiv în casă încă din anul 2004.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, fără cheltuieli de judecată, arătând că a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal datorită comportamentului violent și amenințărilor pârâtului, care și-a neglijat și copii.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.577 din 20 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Marghita în dosar nr-, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta - împotriva pârâților -, Comisia locală de aplicarea Legii 18/1991, Comisia județeană B de aplicarea Legii 18/1991, pentru partaj.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârât împotriva reclamantei cu același obiect.
S-a constatat că pe durata căsătoriei au dobîndit cu titlu de bun comun imobilul casă și anexe gospodărești situat în localitatea nr.100, cu o valoare de circulație de 55.038 lei.
S-a stabilit că la construirea casei, părțile au avut o contribuție egală de fiecare.
S-a constatat că sub durata căsătoriei, părțile au mai dobîndit cu titlu de bun comun o vie cumpărată de pârât de la și un autoturism marca 1300 în valoare de 1670 lei.
S-au respins cererile privind anularea titlului de proprietate nr.55/25.04.1994, eliberarea unui nou titlu de proprietate, acțiunea în prestație tabulară pentru terenul vie, cererea de a se constata că terenul cu vie, este bun propriu al pârâtului.
S-a dispus partajarea bunurilor proprietate codevălmașă a părților, a atribuit imobilul casă și anexe gospodărești pârâtului reclamant reconvențional, autoturismul către reclamantă, iar a rămas în indiviziune.
A fost obligat pârâtul la 26.684 lei sultă în favoarea reclamantei.
S-a dispus intabularea imobilului casă pe numele pârâtului reclamant reconvențional cu titlu de construire și partaj.
A fost obligată reclamanta la 400 lei diferență onorariu în favoarea domnului expert și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărîre, instanța a reținut că părțile au fost căsătorie, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă 499/2004 a Judecătoriei Marghita. Sub durata căsătoriei părțile au dobîndit cu titlu de bun comun imobilul casă și anexe gospodărești situat în com., casa fiind construită împreună de către cei doi soți pe un teren bun propriu al pârâtului dobîndit cu titlu de donație, având o valoare de circulație de 55.038 lei. Nu s-a făcut dovada că vreunul dintre foștii soți ar fi avut vreo contribuție majoritară la construcția imobilului, fiind aplicată astfel prezumția de comunitate de pentru fiecare parte. Sub durata căsătoriei, părțile au mai dobîndit cu titlu de bun comun o vie cumpărată de la pârâta și un autoturism marca 1300 în valoare de 1670 lei, astfel că s-a impus partajarea prin atribuirea imobilului către pârâtul reclamant reconvențional, autoturismul către reclamantă, urmînd a rămîne în indiviziune. La atribuirea imobilului s-a avut în vedere faptul că pârâtul este proprietarul terenului, iar în materie de imobile, construcțiile urmează regimul juridic al terenului.
Referitor la cererea reclamantei de anulare a titlului de proprietate emis pe seama pârâtului, s-a reținut că reclamanta nu poate invoca un drept de proprietate asupra terenului dobîndit de către pârât cu titlu de donație, reconstituit acestuia în baza art.36 din Legea 18/1991, iar în ceea ce privește cumpărată sub durata căsătoriei de către pârât, întrucît nu s-a făcut evaluarea terenului și părțile nu s-au înțeles în privința valorii lui și a modului de partajare, s-a impus ca acesta să rămînă în indiviziune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta -, criticând în motivele de apel hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.148/A/2008 din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fostadmis ca fondat apelul civil introdus de apelanta - în contradictoriu cu intimații -, Comisia locală de aplicarea Legii 18/1991, Comisia județeană B de aplicarea Legii 18/1991, și, fiind schimbată în parte sentința civilă nr. 577/20.06.2007 pronunțată de Judecătoria Marghita în sensul că:
A fost atribuit imobilul casă și anexe gospodărești reclamantei pârâtă reconvențională, care a fost obligată la plata sumei de 28.354 lei în favoarea pârâtului.
A fost înlăturată dispoziția instanței de fond privind atribuirea imobilului către reclamantul reconvențional, precum și obligarea pârâtului la plata sultei în favoarea reclamantei, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut, din actele și lucrările de la dosar, că în mod eronat prima instanță a considerat că pârâtul, proprietar al terenului înscris în 353- cu nr. top 148 și 149 pe care este amplasată casa de locuit cu anexe gospodărești, construită de cei doi soți cu mijloace bunuri comune, se cuvine a fi atribuită soțului proprietar al terenului în virtutea dreptului de accesiune. În determinarea regimului juridic al construcțiilor efectuate de ambii soți pe terenul unuia dintre ei, s-a ținut seama de dispozițiile Codului familiei privind comunitatea de bunuri și cele ale Codului civil privind prezumția potrivit căreia proprietarul terenului devine, prin accesiune și proprietarul construcțiilor edificate pe acesta, însă numai cu condiția ca între proprietar și constructor să nu existe o convenție din care să rezulte un drept de superficie asupra clădirii construite. În această situație, s-a aplicat regimul juridic al comunității bunuri și nu regula de drept comun a accesiunii, soțul neproprietar al terenului dobândind un drept de folosință asupra terenului pe care este amplasată construcția. Luând în considerare faptul că cei doi copii minori i-au fost încredințați spre creștere și educare reclamantei, precum și împrejurarea că aceasta nu are alte posibilități locative, locuind în prezent într-o locuință închiriată, instanța a apreciat că se impune atribuirea imobilului către reclamantă, cu obligarea acesteia la sultă în favoarea pârâtului.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs pârâtul recurent -, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul rejudecării apelului și menținerii ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat ca imobilul să fie atribuit pârâtului, modificându-și acțiunea în sensul solicitării imobilului doar cu ocazia concluziilor scrise, ceea ce din punct de vedere procedural este nelegal.
Mai arată recurentul că locuiește în imobilul în litigiu din anul 2004, neavând unde locui în altă parte, reclamanta fiind cea care a părăsit domiciliul conjugal de bună voie, ulterior mutându-se la concubinul acesteia, unde locuiește și în prezent.
În altă ordine de idei, arată că imobilul în litigiu a fost construit pe terenul primit de la părinții acestuia, toate materialele din casa veche fiind încorporate în noua construcție.
În drept invocă dispozițiile articolului 304 punctele 8 și 9 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că a solicitat atribuirea locuinței, neavând posibilități materiale pentru a-și cumpăra alt imobil.
Verificând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Criteriile avute în vedere de instanța de apel pentru atribuirea locuinței în favoarea reclamantei nu sunt suficiente și de natură să justifice o astfel de măsură și anume împrejurarea că reclamanta locuiește cu chirie, respectiv faptul că i-au fost încredințați spre creștere și educare cei doi copii, din care unul de altfel nici nu mai era minor la data promovării acțiunii de partaj.
Pe tot parcursul procesului poziția reclamantei privind atribuirea imobilului a fost oscilantă.
Astfel, dacă prin acțiunea introductivă a solicitat atribuirea imobilului către pârât, ulterior și-a schimbat poziția solicitând imobilul, însă numai prin concluziile scrise depuse după dezbaterea în fond a cauzei.
Această schimbare pare a fi determinată de valoarea de circulație a imobilului stabilită de expert, care a nemulțumit-o pe reclamantă.
Că este așa, o demonstrează cererea de apel făcută de reclamantă prin care solicită reevaluarea imobilului, fără însă a propune o nouă expertiză de evaluare a acestuia.
Revenind la criteriile de partaj, Curtea apreciază că se impunea a se avea în vedere la atribuirea imobilului împrejurarea că acesta a fost construit pe terenul primit de la părinții pârâtului, având din acest punct de vedere și o valoare sentimentală pentru pârât, în construcția nouă fiind încorporate materiale din vechea casă.
Acest din urmă aspect rezultă din probele testimoniale și expertiza efectuată în cauză și, cu toate acestea, pârâtul a acceptat soluția instanței de fond prin care s-au stabilit cote egale de contribuție, nedeclarând apel.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea apreciază că se impune atribuirea imobilului în favoarea recurentului, sens în care, potrivit articolului 312 aliniatul 1 combinat cu articolele 316 și 296 Cod de procedură civilă, va fi admis recursul și pe cale de consecință se va respinge apelul, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
În baza articolului 274 Cod de procedură civilă va fi obligată intimata la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurentului, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civilintrodus de recurentul pârât -, cu domiciliul în nr. 100 județul B, în contradictoriu cu intimata reclamant -, cu domiciliul în M- scara A etaj 2. 12 județul B și cu intimații pârâți Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, cu domiciliul în M str. - bloc 5 scara E etaj 2. 9 județul B, cu domiciliul în M str. - bloc 7 scara E etaj 1. 2 județul B, cu domiciliul în nr. 101 județul B, împotriva deciziei civile nr. 148/A/2008 din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică, respinge apelul și păstrează în totalitate sentința civilă nr. 577 din 20 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Marghita.
Obligă intimata la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului.
IREVOCAB I L
Pronunțată în ședința publică de azi, 16 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - R - - -
decizie:./21.09.2008
Complet fond:
Complet apel:,.
în 2 ex.: /26.09.2008
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
