Fond funciar. Speta. Decizia 148/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 148/
Ședința publică din 11 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții G și, domiciliați în, cart.Colibași,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.1931/R din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant G asistat de avocat C-tin, în baza împuternicirii avocațiale nr.151/2007 emisă de Baroul A - Cabinet individual, același apărător pentru recurenta-reclamantă, avocat pentru intimatul-pârât G, în baza împuternicirii avocațiale nr.23/2008 emisă de Baroul A - Cabinet individual, lipsă fiind intimata-pârâtă Comisia de aplicarea Legii nr.18/1991.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului-pârât ridică excepția privind inadmisibilitatea recursului de față având în vedere că este declarat împotriva unei decizii irevocabile iar împotriva sentinței de fond a declarat recurs și nu apel, așa cum se susține în prezentul recurs. Pe de altă parte, indiferent cum este numit, recurs sau apel, sentința de fond este atacabilă doar cu recurs, fiind o plângere în materie funciară. Solicită respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurenților-reclamanți solicită respingerea excepției, arătând că tribunalul nu a avut rol activ în cauză și nu a pus în discuția părților calificarea căii de atac. Solicită admiterea recursului și casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționare în compunere legală.
Pe fondul recursului, apărătorul intimatului-pârât solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică, arătând că reclamanții nu au interes în promovarea acțiunii.
Apărătorul recurenților-reclamanți solicită ca, în situația în care se va proceda la respingerea recursului, instanța să facă aplicarea dispozițiilor art.274 al.3 Cod procedură civilă și să dispună reducerea onorariului de avocat al apărătorului intimatului-pârât
Apărătorul intimatului-pârât solicită respingerea cererii formulată de apărătorul recurenților-reclamanți, arătând că instanța nu poate interveni în contractul de asistență juridică încheiat de avocat și partea pe care o reprezintă.
Curtea rămâne în pronunțare atât asupra excepției de inadmisibilitatea recursului ridicată de apărătorul intimatului-pârât cât și asupra fondului recursului de față.
CURTEA:
Constată că, prin acțiunea în materie funciară înregistrată la data de 18.07.2006, reclamanții G și au chemat în judecată pe pârâții G și Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate falsul, respectiv faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă la Comisia Locală de aceștia la data de 10.03.1991 a fost falsificată.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat că la apariția Legii nr.18/1991 au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Comisia Locală de Fond Funciar, în vederea retrocedării terenurilor ce au aparținut autorilor.
Au relevat reclamanții că, în mod nelegal cererea lor a fost falsificată, pentru că în locul numelui lor a fost trecut numele pârâtului G, căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut autorilor, lor.
Au mai arătat că au formulat plângere penală pentru constatarea falsului în aprilie 2004, care a fost soluționată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, prin rezoluția din 8.04.2004, când s-a dispus clasarea privind fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru că s-a împlinit termenul de prescripție, astfel încât li s-a recomandat să se adreseze instanței civile pentru anularea actului.
Au susținut reclamanții că cererea de reconstituire formulată de ei a fost falsificată, astfel încât se impune anularea acesteia, pentru a putea redobândi dreptul de proprietate, altfel fiind prejudiciați, pentru că nu pot beneficia de acesta.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.184 Cod procedură civilă.
Reclamanții și-au completat acțiunea inițial formulată prin cererea de la fila 21 din dosar, în sensul că au solicitat să se constate nulitatea absolută a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate depusă la Comisia de aplicare a Legii nr.18/1991, sub numele de G, urmare a constatării falsului de instanță.
În motivare, s-a arătat că cererea lor de reconstituire a fost falsificată, în sensul că în locul lor a fost trecut numele pârâtului, reconstituindu-i-se dreptul de proprietate pârâtului G, arătându-se că celelalte motive sunt expuse în acțiunea introductivă.
La solicitarea instanței, acțiunea completată a fost precizată prin cererea de la fila 34, solicitându-se constatarea falsului cu privire la cererea de reconstituire formulată de ei, și la consecințe în ceea ce privește Legea nr.247/2005 în sensul de a fi puși în situația anterioară și de a li se reconstitui dreptul de proprietate după autorii lor.
Au susținut, că falsul se observă cu ochiul liber, cererea prezentând modificări și adăugiri, scrise cu pix roșu, și că se impune efectuarea ca atare a unei expertize grafologice.
Pârâta Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991, legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar prin adresa aflată la fila 13 din dosar a arătat că susținerile reclamanților s-ar confirma, depunând înscrisuri, fila 14-16 din dosar.
În cauză, depunându-se înscrisul defăimat în original, instanța a întocmit procesul verbal, în temeiul art.181(1) Cod procedură civilă, cu privire la constatarea falsului, proces verbal care a fost vizat spre neschimbare, sub semnătură.
La termenul de judecată din 4.06.2007, pârâtul, prin apărătorul ales, a invocat excepția lipsei de interes a formulării acțiunii de către reclamanți, excepție care a fost pusă în discuția părților, în susținerea căreia s-au depus o serie de înscrisuri, respectiv mai multe hotărâri judecătorești.
Ca urmare a probatoriului administrat în cauză s-a dispus de către Judecătoria Pitești prin sentința civilă nr.3388/11.06.2007 admiterea excepției lipsei de interes, invocată de pârâtul G, domiciliat în,-, județul A, iar pe fond respingerea acțiunii precizate formulată de către reclamanții G și, împotriva pârâților G și Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991.
Au fost obligați reclamanții G și să plătească pârâtului G suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, s- reținut de prima instanță că, reclamanții G și au formulat cerere de reconstituire la apariția legii fondului funciar, cerere înregistrată sub nr. 685/10.03.1991, prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0,25 ha.
Ulterior formulării cererii de reconstituire, reclamanții au constatat că a fost reconstituit dreptul de proprietate potrivit Legii nr.18/1991 pârâtului G, și că cererea lor de reconstituire a dreptului de proprietate prezenta ștersături, modificări, în sensul că în loc de G și a fost trecut numele pârâtului.
Reclamanții au făcut plângere penală la Poliția Orașului solicitând cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de fals a persoanei care a falsificat cererea lor de reconstituire formulată în baza Legii 18/1991, însă conform adresei nr. - din 15.04.2004 eliberată de Poliția Oraș, rezultă că autorul nu a fost identificat și că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este prescrisă, fapt care rezultă și din rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș nr. 1130/P/2003, care recomandă reclamanților să se adreseze instanței civile.
În speță, s-a solicitat în temeiul art.184 Cod procedură civilă, să se constate de către instanță falsul din cererea de reconstituire formulată de reclamanți, menționată mai sus, în sensul că cererea a fost modificată prezentând ștersături, respectiv că a fost șters numele acestora, și a fost trecut fiul defunctului G, pârâtul G, cu cerneală albastră și, fiica cu pix roșu, că cererea prezintă și tăieturi ale unor rubrici, modificări cu privire la inițiala defunctului, cu privire la suprafața solicitată a fi reconstituită, fiind trecută cu pix negru 0,25, iar peste aceasta trecută 1,33 cu pix roșu, care apare de 2 ori în cuprinsul înscrisului defăimat, că mai apare adăugat cu pix roșu, în partea dreaptă a înscrisului defăimat "renunțăm noi, ceilalți moștenitori", adăugire care nu este semnată de către nimeni; că în partea dreaptă sunt enumerate pe puncte, 4 suprafețe de teren solicitate, în total 1,26, trecute cu pix albastru, iar dedesubt, aceasta poartă semnătura celor 2 reclamanți.
Toate acestea au fost consemnate în procesul verbal de constatare a falsului întocmit de instanță la data de 26.03.2007, dar pentru că la dosar există adresa Serviciului Criminalistic de la fila 50, din care rezultă că s-a efectuat expertiză grafologică, efectuată în dosarul nr.1130/P/2003, și că nu s-a constatat "existența unor caracteristici de asemănare clare care să ducă la formularea unei concluzii certe, privind execuția scrisului în litigiu de către vreun membru al Comisiei Locale de Fond Funciar, sau a pârâtului G, instanța nu a mai admis proba cu expertiză grafologică.
În această situație, instanța a analizat excepția lipsei de interes invocată de către pârâtul
Instanța a reținut, că pentru a justifica un interes legitim, reclamanții trebuiau să facă dovada că cererea de reconstituire formulată de ei, și care a fost falsificată, a produs consecințe juridice, că aceștia au fost înlăturați de la reconstituirea dreptului de proprietate, în mod tendențios, fiind prejudiciați, prin reconstituirea dreptului de proprietate pârâtului Or, în baza cererii, s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma autorului cu moștenitor G, pârât, și, reclamanta.
În urma reconstituirii dreptului de proprietate, de către cele două comisii de aplicare a legii fondului funciar, s-a eliberat titlul de proprietate cu nr.71591/1995, titlu de proprietate emis ulterior cererii de reconstituire falsificate, dar acesta a făcut obiectul verificării în instanță a valabilității lui, constatându-se prin sentința civilă nr.3825/2001 că acesta este valabil, emis legal, sentință care a rămas definitivă și irevocabilă, prin decizia civilă nr. 2011/2001 a Tribunalului Argeș și decizia civilă nr. 586 Curții de APEL PITEȘTI.
S- reținut așadar, că titlul de proprietate care a fost emis asupra averii funciare a autorului a fost eliberat pe numele celor doi moștenitori, reclamanta și pârâtul G, iar motivul pentru care acesta a fost menținut prin hotărârea irevocabilă menționată, a fost acela că reclamanta nu a atacat hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate prin care s-a dispus validarea de către Comisia Județeană de Fond Funciar
Mai mult, din hotărârea de partaj depusă la dosar de către pârât, în susținerea excepției lipsei de interes, respectiv sentința civilă nr.4906/3.05.2000 a Judecătoriei Pitești, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.642/10.04.2003 a Tribunalului Argeș și irevocabilă prin decizia civilă nr.1671/R/10.10.2003 a Curții de APEL PITEȘTI, a rezultat cert că terenurile din titlul de proprietate menținut valabil au făcut obiectul ieșirii din indiviziune, în care părți au figurat și G, unde a avut calitatea de intervenient și soțul acesteia,
Cu ocazia pronunțării hotărârii de partaj rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat că vocație succesorală au numai reclamanta și pârâtul G, G constatându-se că nu are vocație succesorală. De aceea, este cert că reclamantul G nu justifică interes legitim în promovarea acțiunii și pentru faptul că nu are vocație succesorală de pe urma autorului, fiind ginerele acestuia.
În acest context, lipsa de interes a acțiunii formulate de către reclamanți este întărită, de faptul că reconstituirea dreptului de proprietate, ca urmare a cererii înregistrate sub nr.685/1991, a intrat în puterea lucrului judecat, reclamanții nefăcând dovada că ar mai avea un interes legitim pentru desființarea validării.
Sentința susmenționată a fost recurată de către reclamanții G și care au criticat-o ca nelegală și netemeinică în raport de disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Critica întemeiată pe disp.art.304 pct.8 Cod procedură civilă se referă la faptul că, prima instanță nu avea abilitatea să cenzureze existența consecințelor juridice cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate, atâta timp cât a fost investită cu constatarea falsului și anularea cererii, ca urmare a încheierii cercetărilor penale.
Ca urmare, se apreciază că, în mod eronat prima instanță s-a pronunțat pe excepție.
Critica întemeiată pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă se referă la faptul că, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Se susține de către recurenți că, în urma cercetărilor s-a recunoscut existența falsului în ceea ce privește cererea de reconstituire, însă ca urmare a prescripției răspunderii penale au formulat acțiune civilă în condițiile prev. de art.184 Cod procedură civilă.
Printre terenurile solicitate la reconstituire, se arată de către recurenți că, suprafața de 0,25 ha. trebuia reconstituită pe numele soților, deoarece pârâtul G nu a formulat cerere în condițiile Legii nr.18/1991, iar soții au formulat cerere în termenul prevăzut de lege, pârâtul G fiind adăugat pe cerere.
Prin decizia nr.1931/R din 30 noiembrie 2007, Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanții G și.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Critica întemeiată pe disp.art.304 pct.8 Cod procedură civilă este nefondată având în vedere că, reclamanții au solicitat prin cererea formulată la prima instanță constatarea falsului pentru cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă la Comisia de aplicare a Legii nr.18/1991 sub numele de G, cerere întemeiată pe disp.art.184 Cod procedură civilă.
Cererea de reconstituire ce formează obiectul cauzei se află la fila 39 doar primă instanță în original, iar la data de 26.03.2007 se consemnează de către prima instanță un proces verbal cu respectarea disp.art.181 pct.1 Cod procedură civilă.
Acest înscris a fost utilizat de către părți în litigiile anterioare purtate între acestea, iar titlul de proprietate nr.71591/16.05.1995 eliberat în urma cererii formulată a fost analizat de către instanță pronunțându-se sentința civilă nr.3487/13.07.2004 a Judecătoriei Pitești rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.946/R/05.09.2005 a Curții de APEL PITEȘTI (filele 74-77 dosar primă instanță). Această din urmă decizie a fost contestată formulându-se contestație în anulare și pronunțându-se decizia civilă nr.768/R/10.05.2006 a Curții de APEL PITEȘTI.
De asemenea, părțile au purtat un litigiu având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate nr.71591/1995 finalizat prin sentința civilă nr. 3825/30.04.2001 pronunțată de Judecătoria Pitești rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr 586/15.03.2002 a Curții de APEL PITEȘTI.
Această situație de fapt evidențiază posibilitatea părților de a fi folosit procedura prevăzută de art.177-184 Cod procedură civilă, pentru a se constata falsul în oricare din aceste litigii, deoarece aceasta poate fi invocată numai pe cale incidentală în cadrul unui litigiu.
Mai mult decât atât, părțile au avut cunoștință de acest înscris pe tot parcursul soluționării litigiilor anterioare, aspect reținut în hotărârile menționate și nu au înțeles să folosească procedura prev.de art.180-184 Cod procedură civilă.
Critica întemeiată pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondată, deoarece în mod corect prima instanță a reținut că, reclamantul G nu justifică interes legitim în promovarea acțiunii, deoarece nu are vocație succesorală de pe urma autorului, fiind ginerele acestuia.
Este evidentă în acest sens sentința civilă nr.4906/3.05.2006 a Judecătoriei Pitești rămasă definitivă prin decizia civilă nr.642/10.04.2003 a Tribunalului Argeș și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1671/R/10.10.2003 a Curții de APEL PITEȘTI prin care s-a soluționat litigiul dintre părți având ca obiect ieșirea din indiviziune, ocazie cu care s-a constatat că, vocație succesorală au numai și pârâtul
Față de cele reținute și în raport de disp.art.312 pct.1 Cod procedură civilă, tribunalul a respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei pronunțată de tribunal, în termen legal au declarat recurs reclamanții G și, invocând disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează.
În mod greșit tribunalul nu a pus în discuție calificarea căii de atac încălcând disp.art.129 Cod procedură civilă, în sensul că acțiunea formulată de către recurenți, prin care se solicita constatarea falsului unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, nu făcea parte din acțiunile prevăzute de disp.art.2821Cod procedură civilă, iar calea de atac legală era apel și nu recurs, situație în care se solicită admiterea recursului pentru considerentele arătate mai sus.
Examinând actele și lucrările dosarului și decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenții-reclamanți, însă, în primul rând, curtea va rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității prezentei căi de atac invocată în ședința din 11 aprilie 2008, pentru următoarele considerente.
Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, dispoziții de la care părțile nu pot deroga în nici un fel.
În conformitate cu prevederile art.299 coroborate cu art.377 Cod procedură civilă, pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională în condițiile prevăzute de lege.
Față de aceste dispoziții, în speța dedusă judecății, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac.
Cum prin acțiunea promovată se solicită nulitatea absolută a unei cereri de reconstituire în situația în care, evident, s-ar fi constatat falsul, în mod legal instanțele au calificat acțiunea ca fiind una în materia fondului funciar, situație în care prin intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005 s-a stabilit că asemenea cauze sunt supuse recursului la tribunal, legiuitorul având în vedere celeritatea judecării proceselor în această materie.
Referitor la cererea formulată de către recurenții-reclamanți prin care se solicită ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă, în sensul de a dispune reducerea onorariului de avocat al apărătorului intimatului-pârât G, Curtea va constata că cererea este nefondată, deoarece onorariul de avocat nu este disproporționat sau excesiv raportat la obiectul cauzei de față, și astfel nu se impune reducerea lui.
Cu alte cuvinte decizia pronunțată de către tribunal nu mai poate fi atacată cu recurs, întrucât nu se regăsește cuprinsă în disp.art.299 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, cum această decizie este irevocabilă, așa cum prevăd disp.art.377 pct.4 Cod procedură civilă, curtea în baza dispozițiilor legale precizate va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă va obliga pe recurenții-reclamanți să plătească suma de 1.000 lei intimatului-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanții G și, domiciliați în, cart.Colibași,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.1931/R din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind COMISIA DE APLICARE A LEGII NR.18/1991, cu sediul în, județul A și cu sediul în,-, județul
Obligă pe recurenții-reclamanți să plătească intimatului-pârât G suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
JD/15.04.2008
EM/GM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
