Fond funciar. Speta. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 152
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
Judecător - -
Grefier
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de revizuienta și intimații, și împotriva deciziei civile nr. 504 din 25 iunie 2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.04.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru a se da posibilitatea părților litigante prin apărători să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi.
La dosar s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise formulate de revizuienta prin apărător.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 1777 din 12 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Iașis -a dispus admiterea cererii de revizuire formulată de, în contradictoriu cu intimații, -, Comisia Județeană I de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Prefectul Județului
S-a dispus respingerea excepțiilor de tardivitate și nulitate a cererii de litispendență și cea de inadmisibilitate a cererii.
A fost schimbată în tot sentința civilă nr. 6021 din 28.05.2003 a Judecătoriei Iași rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 711/22004 a Tribunalului Iași și irevocabilă prin decizia civilă nr. 103 din 1.02.2006 a Curții de APEL IAȘI.
S-a dispus respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de
S-a luat act de faptul că nu a înțeles să continue judecata.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
S-a dispus respingerea excepției de litispendență invocată de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.1585/1994 s-a solicitat de, - și - Curții de APEL IAȘI - Secția contencios Administrativ, în contradictoriu cu Prefectul Județului I și, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea titlurilor de proprietate nr. -/1994, -/1992, -/1994, -/1994, -/1994, -/1994, -/1994, -/1994 și -/1994 emis în favoarea numitei. În motivarea acțiunii s-a susținut că au calitatea de moștenitori legali - fiind nepoți de soră ( ) și (strănepot de soră) al defunctului.
Au arătat reclamanții că defunctul a cumpărat 14 ha teren în zona înainte de căsătoria cu, în anul 1954 decedat, s-a solicitat dezbaterea succesiunii și dosarul a fost clasat în lipsă de avere. În anul 1990 decedat care a instituit-o pe numita legatară cu titlu universal asupra bunurilor mobile și imobile. S-a susținut că mama și bunica pârâților, a făcut cerere la Legea nr. 18/1991 chiar dacă au fost respinse.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu și, solicitând anularea titlurilor de proprietate emise pe numele, în calitate de nepoți a lui - tatăl lor fiind frate cu defunctul.
Intervenienții au susținut că nu are calitate de moștenitor a defunctului, terenurile au intrat în proprietatea statului și în baza testamentului nu era îndreptățită la reconstituire.
Prin sentința civilă nr. 375 din 11 octombrie 1995 Curții de APEL IAȘIs -a constatat că două dintre titlurile solicitate a fi anulate au intrat în circuitul civil, s-a disjuns cererea și s-a trimis spre competentă soluționare Judecătoriei, iar pentru celelalte titluri nu s-a făcut dovada vătămării, unui drept recunoscut de lege.
Sentința pronunțată de Curtea de Apel a fost casată prin decizia nr. 852/1998 a Curții Suprem e de Justiție, apreciindu-se că obiectul acțiunii îl constituie anularea titlurilor de proprietate emise în favoarea pârâtei.
Astfel, reclamanții și intervenienta au invocat faptul că nu era persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, având doar calitatea de moștenitor testamentar după care a instituit-o pe legatară cu titlu universal asupra bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare.
Astfel, revizuienta este unică moștenitoare legală și testamentară a defunctei, potrivit certificatului de moștenitor 202/1991, eliberat de fostul notariat de Stat Județean ( a acceptat expres succesiunea defunctului soț ) a uzitat de prevederile Legii nr. 18/1991, demersurile sale fiind finalizate prin acte de validare și emiterea titlurilor de proprietate.
Într-adevăr, autoarea comună a reclamanților și au formulat în anul 1991 cereri de reconstituire a proprietății funciare după defunctul, cereri soluționate prin adoptarea hotărârilor 1693/1992 și 1695/1992 de către Comisia Județeană, fiind invalidate demersurile lor, iar moștenitorii au stat în pasivitate fără a supune cenzurii instanței hotărârile adoptate.
Întrucât ansamblul probator administrat dovedește indubitabil că este îndreptățită la reconstituire și titlurile de proprietate emise pe numele acesteia îndeplinesc condițiile de legalitate, nulitatea invocată sub imperiul Legii 169/1997 nu are corespondent în realitate și nu poate fi decretată.
Faptul că problema calității de succesori a fost tranșată de instanță și s-a apreciat că operează o repunere a părților în situația de acceptare în termenul de succesiune nu este de natură să fundamenteze legalitatea nulității invocate, întrucât s-ar crea o instabilitate a raporturilor juridice deja stabilite, iar părțile și-ar valorifica pe c ale ocolită pretențiile proprietății funciare.
Susținerile privind componența patrimoniului succesoral după defunctul, natura bunurilor, apartenența sau nu a proprietății funciare la legatul cu titlu universal nu pot fi discutate decât în cadrul unor cereri de partaj succesoral (ceea ce nu există) neputând constitui cauze de nulitate a titlurilor emise în favoarea revizuientei.
De asemenea, starea de pasivitate și nefinalizarea demersurilor funciare ale părților nu pot fi rezolvate pe calea acestei acțiuni. Prin consecință, rezultă fără putere de tăgadă că instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce părțile au cerut.
Mai mult chiar, din probatoriul complet și judicios administrat, coroborat cu susținerile părților, nu rezultă nici un moment solicitarea acestora de a fi înscriși în titlurile revizuientei.
Poate fără intenție, din eroare și pentru a pune în evidență un rol activ excesiv, instanța a apreciat că demersurile funciare ale părților reclamă înscrierea în titlurile revizuientei prin simpla invocare a calității de succesor și repunerea în termenul legal de acceptare a succesiunii chiar și în disprețul dispozițiilor Legii 169/1997.
Examinarea succintă a reglementării mai sus invocate, relevă faptul că titlurile de proprietate legal emise nu pot fi anulate, părțile urmând să-și valorifice pretențiile funciare doar pentru terenurile necuprinse în acest titlu.
Legiuitorul a avut în vedere sub imperiul acestei legi că simpla calitate de moștenitor și repunerea în termenul legal de acceptare a succesiunii nu le conferă părților dreptul de a cenzura titlurile legal emise.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu, întrucât vizează aceleași aspecte ce nu pot constitui motive de nulitate a titlurilor, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
În raport de declarația autentificată depusă de, instanța a luat act că aceasta nu înțelege să continue judecata.
Examinând cu prioritate excepția tardivității, instanța a constatat că în raport de data promovării cererii de revizuire și dispozițiile art. 324(1), excepția se dovedește a fi neîntemeiată și a respins-
Excepția inadmisibilității este neincidentă întrucât în raport de dispozițiile art. 21 din Constituție s-ar îngrădi liberul acces al revizuientei la justiție.
Excepția de nulitate nu poate fi primită întrucât cererea de revizuire a fost semnată de apărătorul care și-a dovedit calitatea prin împuternicire avocațială.
Neîntemeiată apare și excepția de litispendență întrucât nu s-au opus dovezi din care să rezulte că o cerere identică se află pe rolul instanțelor.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a numitei a fost respinsă ca neîntemeiată, titlurile fiind eliberate în favoarea acestora.
Prin decizia civilă nr. 504 din 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a dispus următoarele.
S-a constatat declarat în termen, apelul formulat de,
Au fost admise apelurile declarate de către intimații, împotriva sentinței civile nr. 1777 din 12.02.2008 pronunțată de Judecătoria Iași care a fost schimbată în parte.
S-a admis excepția de tardivitate a promovării cererii de revizuire.
S-a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de în contradictoriu cu intimații, Comisia Județeană de aplicare a Legii 18/1991 și Prefectul
Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate.
A fost respinsă cererea apelanților, privitoare la cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ambelor cereri.
Asupra competenței Judecătoriei susține ca aceasta a fost stabilită prin regulator de competență de către Curtea de APEL IAȘI. Termenul de promovare a acestei cereri se raportează la data la care a fost soluționat recursul (decizia civilă nr. 103 din 1.02.20069) in raport de care termenul prevăzut de art324 alin 1 pct. 1 Cod procedură civilă a fost respectat.
Admisibilitatea cererii de revizuire este determinată atât in raport de dispozițiile art. 21 din Constituție cât și de art. 322 Cod procedură civilă.
In ceea ce privește dreptul revizuientei -intimate, aceasta invocă decizia Curții Supreme de Justiție nr. 862/1998 prin care s-a stabilit obiectul judecății ca fiind anularea titlurilor de proprietate emise in favoarea numitei. Niciodată nu s-a solicitat insă înscrierea pe titlurile de proprietate si a recurenților, înscriere care excede cadrului procesual al judecații in care s-a pronunțat sentința supusă revizuirii.
In ședința publică din 30 mai 2008 tribunalul a calificat calea de atac incidentă ca fiind apelul in raport de dispozițiile art. 328 alin 1 Cod procedură civilă potrivit cărora sentința dată in revizuire este supusă aceleiași căi de atac ca și sentința supusă revizuirii. In speță sentința supusă revizuirii este sentința nr. 6021/28.05.2003 a Judecătoriei Iași care a fost supusă căii de atac a apelului potrivit dreptului comun in materia căilor de atac, aplicabil, anterior intrării in vigoare a Legii 247/2005, și in materie funciară.
In consecință calea de atac incidentă este apelul.
Asupra acestei calificări tribunalul a constatat nefondate observațiile formulate de apelanții, potrivit cărora tribunalul este ținut să judece calea de atac declarată de către intimata, respectiv să trimită cererea unui complet de recurs, întrucât, în materia controlului judiciar, potrivit principiului legalității căii de atac care subordonează principiul disponibilității instanța de control judiciar este ținută să caracterizeze cererea prin raportare la lege și nu la configurația dată eronat de parte ( titulatura, terminologie, etc.).
In acest cadru, judecând in apel, in condițiile art. 295 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că sunt nefondate motivele de apel care vizează competența instanței de fond, câtă vreme prin sentința civilă nr. 14/28.09.2007 Curtea de Apel a stabilit in procedura regulatorului de competență că revine Judecătoriei Iași competența de judecată a cererii de revizuire. Prin urmare, dată fiind valoarea de adevăr juridic absolut aspectelor asupra cărora s-a statuat prin regulatorul de competență, reluarea analizei competenței materiale a instanței de fond este nepermisă.
Tribunalul a constatat, însă, fondată critica expusă în ambele cereri de apel privind tardivitatea cererii de revizuire. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală judecând fondul unei cereri tardive in mod vădit. Astfel, instanța de fond invocă dispozițiile art. 324 alin 1 pct. 1 Cod procedură civilă atunci când respinge excepția de tardivitate fără să explice care sunt elementele de ordin temporal in raport de care a stabilit respectarea termenului.
Ori, potrivit art. 324 alin 1 pct. 1 Cod procedură civilă cererea de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă se formulează în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive.
În speță sentința supusă revizuirii a rămas definitivă odată cu pronunțarea deciziei civile nr. 711/15.09.2004 a Tribunalului Iași, decizie care a fost comunicată revizuientei (înmânată apărătorului ales de la acea dată) la 6.XII.2004. Prin urmare aceasta este data de la care curge termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire, termen care, calculat conform art. 101 alin 3 Cod procedură civilă se împlinește la 6 ianuarie 2005. În raport de aceasta dată promovarea cererii de revizuire (înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI la data de 27.02.2006- dosar nr. 895/2006) este tardivă.
Greșit susține revizuienta intimată că termenul se calculează prin raportare la data soluționării recursului prin decizia Curții de APEL IAȘI, nr. 103 din 1.02.2006 prin care au fost respinse recursurile împotriva dispoziției exprese a art. 324 pct. 1 Cod procedură civilă care face vorbire de comunicarea hotărârii definitive, in subsidiar analizând și ipoteza hotărârii date in recurs prin care s-a evocat fondul (situație inaplicabilă in speță, unde recursurile au fost respinse), textul făcând in mod evident distincția între cele două ipoteze. De altfel, conceptul de hotărâre definitivă este definit inechivoc de art. 377 Cod procedură civilă.
Împrejurarea ca motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă este prevăzut și ca motiv de recurs nu face decât ca partea să aibă drept de opțiune între cele două căi de atac (ambele extraordinare) și nu ca termenul de revizuire să fie decalat,așa cum susține intimata.
Pentru toate aceste motive constatând că excepția de tardivitate a cererii de revizuire este fondată, iar rezolvarea ei, în sensul admiterii face inutilă cercetarea celorlalte motive de apel a căror analiză este în mod logic subordonată acesteia, în temeiul art. 295 Cod procedură civilă, tribunalul a admis ambele apeluri, a schimbat în parte sentința apelată, a admis excepția de tardivitate și a respins ca tardivă cererea de revizuire, cu păstrarea celorlalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
A fost respinsă cererea apelanților, de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată întrucât nu s-a probat efectuarea unor astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuienta și intimații,.
Recursul formulat de revizuientă viza respingerea revizuirii ca tardivă.
Astfel, cererea de revizuire a fost promovată în termen de o lună de la pronunțarea instanței de recurs (art. 324 pct. 1) și a fost depusă la Curtea de APEL IAȘI, fiind întemeiată pe disp. art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.
În speță, sentința civilă 6021 din 28.05.2003 a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 711 din 15.09.2004 și irevocabilă prin decizia civilă nr. 103 din 1.02.2006.
Prin urmare cererea de revizuire a fost introdusă în termen, situație în care hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea art. 129 pct. 6 Cod procedură civilă. Astfel, prin acțiunea introductivă de instanță ce a format obiectul dosarului 11261/1998, reclamanții au solicitat anularea titlurilor de proprietate cu mențiunea precis susținută, că, titulara reconstituirii dreptului de proprietate, nu avea cum să formuleze cerere conform Legii 18/1991. Totodată, reclamanții au solicitat a se constata că nu are calitate de moștenitor cu titlu universal ci este beneficiara unui legat cu titlu particular dar această susținere nu poate fi primită pe motiv că este atât moștenitoare testamentară cât și unica moștenitoare legală a soțului supraviețuitor.
În temeiul acestei unice susțineri, reclamanții au solicitat să se anuleze titlurile emise asupra din suprafața de 14,5 ha fosta proprietate a lui (anulare - nulitate relativă).
Reclamanții au avut de nenumărate ori disponibilitatea modificării acțiunii și a temeiului juridic. Reclamanții nu au dorit și nici nu au solicitat să fie trecuți pe titlurile de proprietate. Reclamanții nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate ci au cerut numai anularea unor titluri de proprietate emise pentru.
Nefiind investită cu un capăt de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate, în ceea ce-i privește pe reclamanți, instanța nu putea verifica legalitatea soluției de respingere dată de Comisia Județeană de aplicare a Legii 18/1991.
Instanța, depășind limitele investirii și încălcând art. 129 pct. 6, constatat nulitatea absolută parțială sub aspectul neînscrierii ca titulari ai dreptului de proprietate, alături de și a reclamanților, precum și a intervenientei. Instanța a încălcat flagrant principiul disponibilității părților în invocarea instituțiilor de drept și, în același timp, au acordat reclamanților mai mult decât au cerut și totodată s-a pronunțat asupra unor lucruri cu care instanța nu a fost investită, deci s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (motiv de revizuire conform art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă).
O hotărâre dată cu încălcarea art. 129 pct. 6 și a principiului disponibilității are ca efect încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale: se scurtcircuitează dispozițiile legii 18/1991 și face posibilă reconstituirea dreptului de proprietate, în urma unei acțiuni a anulare a unor titluri de proprietate (pentru cazul în care nu s-au urmat dispozițiile legale și nu s-a făcut plângere în termen de 30 de zile de la primirea ordinului sau hotărârii de respingere.
Decizia Curții de APEL IAȘI din 1.02.2006 trebuie schimbată în tot, deoarece doar revizuienta a fost unica moștenitoare legală și testamentară a soțului supraviețuitor, drept pe care l-a valorificat prin emiterea titlului de proprietate.
În consecință, acțiunea în anularea titlurilor de proprietate contestate și cererea de intervenție trebuie respinsă.
Recursul intimaților privește calificarea drept apel a demersurilor numitei și menținerea dispozițiilor din sentința civilă nr. 1777/2008, privitoare la admiterea cererii de intervenție a numitei, cât și cu privire la specificarea asupra admisibilității și litispendenței făcute prin sentința civilă 1777, precum și cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită schimbarea în parte a sentinței doar în privința soluției privind intervenienta și a cheltuielilor de judecată, și menținerea cererii de revizuire ca tardivă.
Instanța a procedat greșit cu privire la calificarea prin încheierile interlocutorii și la judecarea recurentei, ca apel, din moment ce cererile trebuiau disjunse.
Trebuia analizată și chestiunea inadmisibilității cererii de revizuire.
Solicită admiterea recursului cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursurile părților instanța reține următoarele.
Nu se poate calcula termenul de promovare a cererii de revizuire de la momentul pronunțării hotărârii de recurs așa cum invocă recurenta, deoarece instanța de recurs nu a evocat fondul cauzei, situație în care existența deciziei pronunțate în recurs nu prezintă nici o relevanță pentru calculul termenului de revizuire a sentinței nr. 6021 din 28.05.2003 a Judecătoriei Iași.
Modalitatea de calcul a termenului de revizuire se raportează la motivul de revizuire și la hotărârea supusă revizuirii.
Or, dacă motivul de revizuire este cel prev. de art. 322 al. 2 Cod procedură civilă, și hotărârea supusă revizuirii este sentința civilă nr. 6021 din 28.05.2003 a Judecătoriei Iași, termenul de promovare a cererii este de o lună, potrivit art. 324 al.1, (1) și se calculează de la comunicarea hotărârii definitive. Hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă ca efect al exercitării și respingerii apelurilor pârâților prin decizia civilă nr. 711 din 15.09.2004, și prin urmare termenul de promovare a cererii de revizuire curgea de la data comunicării acesteia revizuientei, (6.12.2004 conform procesului verbal semnat de avocatul părții, 1437 dosar 8670/2003) sau în cel mai rău caz de la data promovării cererii de recurs, data de 17.12.2004, 2 dosar nr. 1165/2005).
În consecință, cererea de revizuire promovată la 27.02.2006 în dosar nr. 895/2006 este tardiv formulată, situație în care recursul promovat de revizuientă și calificat juridic ca aparținând pct. 9 al articolului 304 Cod procedură civilă urmează a fi respins în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă.
Și recursul declarat de, și este neîntemeiat.
Articolul 328 alin. 1 Cod procedură civilă stabilește că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Este adevărat că, potrivit art. 5 alin. 1 Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.
Însă, în prezenta cauză aceste prevederi legale nu sunt aplicabile.
În acest sens Curtea reține că, a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 6021 din 22.05.2003 a Judecătoriei Iași pronunțată într-un proces funciar.
La momentul soluționării cauzei prin sentința civilă nr. 6021/22.05.2003, art. 59 din Legea nr. 18/1991 prevedea că sentința civilă pronunțată de instanța judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute în Codul d e procedură civilă, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
În aplicarea acestui text, pricina finalizată prin sentința civilă nr. 6021/22.05.2003 a Judecătoriei Iașia fost supusă căilor de atac ale apelului și recursului anterior modificării și completării Legii nr. 18/1991 prin Legea nr. 247/2005.
Calea de atac a apelului a fost câștigată pricinii anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, astfel că și hotărârea supusă revizuirii urmează aceleași căi de atac.
În consecință, hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii și în ceea ce privește căile de atac ce s-au putut exercita împotriva sentinței supuse revizuirii.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II a Cod procedură civilă, se va respinge și recursul declarat de, și -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de revizuienta și intimații, și împotriva deciziei civile nr. 504 din 25 iunie 2008 Tribunalului Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.05.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Mona Maria Pivniceru
