Fond funciar. Speta. Decizia 1532/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția civilă mixtă-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1532/R/2008
Ședința publică din 29 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Galeș Maria JUDECĂTOR 2: Cigan Dana
JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil declarate de reclamanții, ambii domiciliați S M-/C în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Municipiului S M, Comisia de Aplicare 18/1991 SMî mpotriva deciziei civile nr. 414/R din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată sentința civilă nr. 873 din 13 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că recurenții au depus la dosar motivele de recurs și au solicitat judecarea cauzei, în lipsă, după care:
Instanța, invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului declarat și rămâne în pronunțare asupra ei.
Curtea de Apel
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.873/13.02.2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Marea respins acțiunea de fond funciar formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S M și COMISIA DE APLICARE A LEGII 18/1991. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanții sunt proprietarii casei de locuit situate în S M,-/C cu titlu juridic construcție proprie din anul 1983. Casa de locuit este amplasată pe terenul în suprafață de 1183 mp. înscris în CF 23690 S M nr. cadastral 4777/7. Terenul a fost transcris din CF 13011 în baza deciziei nr. 863/1983, în CF 23690 în favoarea Statului Român. Din totalul suprafeței de 1183 mp. prin Decizia mai sus arătată 863/1983 a fost atribuită folosința unei suprafețe de 100 mp. pe durata existenței construcției în favoarea reclamanților.
Prin ordinul de atribuire emis în baza legii fondului funciar reclamanților li s-a atribuit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 100 mp. teren pe care l-au avut în folosință.
Raportat la dispozițiile legale pe care și-au întemeiat cererea de chemare în judecată, acțiunea reclamanților a fost apreciată ca nefondată. Potrivit art.36 Lg.18/1991 poate fi constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor proprietate de stat situate în intravilanul localităților și care au fost atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor, atribuire în folosință care s-a realizat fie în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, fie ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile disp.art.30 din Lg.58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale.
Condițiile cerute de actul normativ mai sus arătat pentru a se constitui dreptul de proprietate asupra terenului în cele două ipoteze ale art.36, respectiv ipoteza prev. de alin.2 și ipoteza prev. de alin.3, sunt fie existența unui act de atribuire a terenului prin care s-a constituit un drept de folosință, act care trebuia să provină de la autoritățile publice competente, iar persoană beneficiară a actului de atribuire să fi edificat construcția în vederea căreia a fost emis actul de atribuire (ipoteza prev. de alin2 a art.36 Lg.18/1991), fie existența unui contract de vânzare cumpărare a unei locuințe din fondul locativ de stat și existența unui act de atribuire a terenului prin care s-a constituit un drept de folosință, act care să provină de la autoritățile publice competente ( ipoteza prev. de alin.3 a art.36 Lg.18/1991 ).
Reclamanții sunt beneficiarii unui act de atribuire a terenului prin care s-a constituit un drept de folosință asupra unei suprafețe de 100 mp. respectiv a deciziei nr. 863/1983, și pentru cei 100 mp. teren au beneficiat de dispozițiile art.36 alin.2 din Lg.18/1991.
Contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 23.04.1982 cu soții, de care reclamanții s-au prevalat în susținerea punctului lor de vedere, cum că sunt îndreptățiții la proprietatea pentru restul suprafeței de teren, nu are relevanță în prezentul litigiu raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și la temeiul juridic invocat. Dacă reclamanții susțin că au dobândit dreptul de proprietate extra-tabulară asupra terenului prin contractul de vânzare cumpărare provizoriu încheiat în data de 23.04.1982, mijlocele juridice pentru clarificarea situației juridice a terenului sunt altele decât cele prevăzute de art.36 din Lg.18/1991.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat recurs reclamanții și, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive, așa cum a fost formulată, cu consecința obligării intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în fond și în recurs.
Prin decizia civilă nr. 414/R din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- a fost respins ca fiind nefondat, recursul reclamanților și, domiciliați în S M,-/a, declarat împotriva Sentinței civile nr.873/2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S M și COMISIA LOCALĂ SMp entru aplicarea Lg.nr.18/1991, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr.1.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei locale SMp entru aplicarea Lg.nr.18/1991, excepție invocată de către pârâtul-intimat Primarul mun.S M, tribunalul a înlăturat-o pentru lipsa interesului autorului excepției. O asemenea apărare, în concepția instanței de recurs, poate fi formulată doar de către partea în privința căreia excepția ar putea să opereze. Altfel spus, tribunalul ar fi procedat la examinarea caracterului întemeiat al excepției numai dacă ea ar fi fost ridicată de către comisia funciară locală.
Susținerile reclamanților-recurenți, potrivit cărora judecătoria ar fi fost investită și cu o cerere de rectificare a CF în care se află înscris terenul ce face obiectul material al procesului, sunt inexacte, întrucât, pe toată durata desfășurării procedurii judiciare în fața primei instanțe, cererea inițială - de obligare a pârâtelor la întocmirea documentației tehnice necesare emiterii ordinului de atribuire în proprietate a terenului, întemeiată exclusiv pe disp.art.36 din Lg.nr.18/1991, republ. - a rămas nemodificată și necompletată. În aceste condiții factuale, tribunalul nu a putut accepta ideea susținută de către recurenți, cum că ei ar fi investit judecătoria și cu o acțiune în rectificare de CF, pentru că cererile adresate instanței trebuie să fie formulate în mod expres (art.112 pct.3 Cod procedură civilă) și judecătorul are obligația să se pronunțe numai asupra obiectului cererii deduse judecății (art.129 alin.6 Cod procedură civilă). Așa încât, reproșul adus judecătoriei, sub acest aspect, se dovedește a fi inacceptabil.
Cât privește fondul cauzei, instanța de apel a reținut că, că alin.5 al art.36 din Lg.nr.18/1991, republ. stipulează că terenurile fără construcții, neafectate de detalii de sistematizare, considerate proprietate de stat prin aplicarea Decr.nr.218/1960 și 712/1966, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor lor, după caz, însă existența acestei norme în dreptul pozitiv nu este suficientă pentru ca reclamanții să obțină atribuirea dreptului de proprietate asupra terenului prin ordin al prefectului.
Un prim impediment în calea admiterii acțiunii reclamanților îl constituie textul art.36 alin.5 ind.1 din același act normativ, în conformitate cu care cererile de restituire care au ca obiect terenuri fără construcții, considerate proprietate de stat prin aplicarea Decr.nr.712/1966 și a altor acte normative speciale, se depun la primăria localității până la data de 01.11.2001, sub sancțiunea decăderii.
Cercetând cererea reclamanților din perspectiva textului de lege precitat, tribunalul a observat că reclamanții s-au adresat Primăriei mun.S M pentru întocmirea documentației tehnice în scopul emiterii ordinului de atribuire în proprietate a terenului aferent casei la data de 19.09.2007 (fila nr.40 din dosarul primei instanțe). Raportând momentul înregistrării cererii la momentul împlinirii termenului legal (01.11.2001), instanța de recurs constată că reclamanții au inițiat demersul administrativ după expirarea termenului legal și, prin urmare, că în privința acestora a intervenit sancțiunea decăderii.
Al doilea impediment în admiterea pretenției reclamanților este reprezentat de împrejurarea că terenul din litigiu a fost preluat de către stat nu de la părțile reclamante, ci de la proprietarii tabulari ai acestuia, care, conform susținerilor reclamanților, le-ar fi vândut terenul prin act sub semnătură privată. Prin urmare, pretenții la restituirea terenului întabulat în favoarea Statului Român în baza Decr.218/1960 și 712/1966 ar fi putut emite foștii proprietari, iar nu reclamanții. din urmă au la îndemână, așa cum și judecătoria a lăsat să se înțeleagă din considerentele hotărârii, o acțiunea născută din contract pe care o pot valorifica în contradictoriu cu părțile cu care au încheiat actul.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, reclamanții- apelanți, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la Tribunalul Satu Mare pentru judecarea căii de atac a apelului.
În motivare, recurenții critică hotărârea instanței care a calificat calea de acat ca fiind recursul și nu apelul cum susțin recurenții.
Chiar dacă în acțiune nu s-a făcut referire la dispozițiile legale privind rectificarea de carte funciară, recurenții apreciază că soluționarea chestiunii de drept, rezolvarea drepturilor subiective ale părții pusă în situația de a cumpăra de două ori același teren - de la proprietarul tabular și de la Statul Român se poate rezolva prin rectificare de carte funciară, acțiunea fiind supusă celor 3 grade de jurisdicție.
Recursul nu invocă nici un temei de drept.
Examinând decizia instanței de recurs se apreciază că aceasta este legală sub aspectul calificării căii de atac ca fiind recursul.
Reclamanții au investit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii 18/1991- obligarea instituțiilor Primăria și Comisiile la Legea 18/1991 să întocmească documentația necesară emiterii ordinului de atribuire în proprietate a terenului de către Instituția Prefectului.
Corect instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind fond funciar, conform nu numai temeiului de drept invocat ci și scopului urmărit de reclamant- atribuirea celor 1183. din top. 4777/7 S M în baza Ordinului Prefectului- art. 36 din Legea 18/1991, calea de atac în acest caz, astfel cum a și fost calificată de instanță este recursul - calea de atac fiind clar stipulată de lege art. 5 din Legea 247/2005- titlul XIII. judecăților în materia restituirii proprietății funciare.
Astfel cum a reținut și instanța de recurs, tribunalul, singura cerere formulată de reclamanți la instanța de fond a fost o cerere întemeiată pe dispozițiile legii fondului funciar ( și de altfel prin apărător ales) neexistând modificare, precizare sau completare de acțiune.
În atare situație, instanțele s-au pronunțat asupra obiectului dedus judecății conform art. 129 alin. 6 cod pr. civilă - litigiu de fond funciar -.
În condițiile în care reclamanții doresc să formuleze o cerere privind rectificarea de, nu sunt impedimente, conform accesului liber la justiție, dar în condițiile prevăzute de lege, inclusiv timbrajul, care în acțiunile de fond funciar nu se pune în discuție, acestea fiind scutite de taxă de timbru.
De altfel, în căile de atac, indiferent că este apel sau recurs cu aplicarea prevederilor art. 294 alin. 1 respectiv 316 cod pr. civilă în calea de atac nu se poate schimba cauza sau obiectul dedus judecății și nu se pot face alte cereri noi, se face o derogare privind excepțiile de procedură sau fiind ceea ce nu este cazul.
În atare situație calea de atac împotriva hotărârilor judecătorești fiind cea a recursului, prezentul recurs apare ca inadmisibil având în vedere principiul unicității căii de atac - dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exercițiul lui, partea, neputându-se judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOPTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul civil introdus de reclamanții, ambii domiciliați S M-/C în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Municipiului S M, Comisia de Aplicare 18/1991 SMî mpotriva deciziei civile nr. 414/R din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.PA
13.11.2008.
Jud fond -
Dact IM/2 ex./13.11.2008.
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Cigan Dana, Popa Aurora
