Fond funciar. Speta. Decizia 1926/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1926/R/2008
Ședința publică din 9 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTORI: Andrea Țuluș, Ana Ionescu Alina Rodina
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta și cel declarat de pârâta COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR împotrivadeciziei civile nr. 219 din 17 aprilie 2008 Tribunalului Cluj,pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanta ȘI, și pârâta DIRECȚIA SILVICĂ I, având ca obiect anulare titlu de proprietate.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 5273/15 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 8261/2003 al Judecătoriei Iași, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamanta și împotriva pârâtelor, Comisia locală de fond funciar, Comisia locală de fond funciar I, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor I și Direcția Silvică I, având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate nr. -/5.09.1996, obligarea Direcției Silvice I să delimiteze și să pună la dispoziția Comisiilor locale de fond funciar I și terenul în suprafață de 30 ha pădure, conform anexei 55 la hotărârea nr. 233/21.12.2000 Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor I, obligarea comisiilor locale la punerea în posesie a reclamantei pentru acest teren și comisiei județene la eliberarea titlului de proprietate.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria reținut că reclamanta nu dovedit cu nici un înscris că a avut teren în proprietate în locul solicitat, respectiv V Mănăstirii.
Prin decizia civilă nr. 1039 din 14.12.2005 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. 10078/2005, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, pe motiv că titlul de proprietate fost eliberat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, nefiind obligatorie respectarea amplasamentului, astfel că nu se poate contesta valabilitatea sa, nefiind incidente disp. art. III din Legea nr. 169/1997, iar, în ceea ce privește cele 30 ha pădure din anexa 55 hotărârii nr. 233/2000, protocoalele nr. 4741/21.06.2002 și nr. 7341/18.11.2002 confirmă punerea la dispoziția comisiei locale a celor 30 ha teren, reclamanta refuzând punerea în posesie, deși a fost invitată în acest sens de mai multe ori.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta, soluționarea acestuia fiind-/5.07.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de la Curtea de Apel Iași la Curtea de Apel Cluj.
Prin decizia civilă nr. 2416 din 26.10.2006 Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr-, recursul reclamantei a fost admis, decizia civilă nr. 1039/14.12.2005 Tribunalului Iași fiind casată și apelul trimis spre rejudecare Tribunalului Cluj, în vederea suplimentării probațiunii, în sensul de se depune la dosar actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate al pârâtei și efectuării unei noi expertize, care să identifice terenul solicitat de reclamantă și cel avut de pârâtă anterior reconstituirii dreptului de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 219 din 17.04.2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, fost admis în parte apelul reclamantei, sentința civilă nr. 5273/15.06.2005 a Judecătoriei Iași schimbată, în sensul constatării nulității absolute a titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei, obligării Direcției Silvice I, să pună la dispoziția Comisiilor Locale de Fond Funciar I si terenul din titlul anulat, precum si celelalte terenuri cu destinația pădure situate în V Mănăstirii în suprafață totală de 6 ha, Comisiile Locale de Fond Funciar I si fiind obligate la punerea in posesie a Mănăstirii cu privire la suprafața de 6 ha pădure, situată în V Mănăstirii, inclusiv a terenului din titlul anulat, precum si a suprafeței de 24 ha pădure conform Hotărârii Comisiei Județene I 233/2000 si să înainteze acestei comisii actele necesare în vederea emiterii titlului de proprietate, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor I fiind obligată să emită în favoarea Mănăstirii titlu de proprietate pentru suprafețele mai sus arătate, intimații pârâți fiind obligați, în solidar, la plata către apelanta reclamantă a sumei de 3350 lei, reprezentând onorariu expert.
În considerentele acestei decizii, tribunalul reține că acțiunea a fost introdusă de și, în numele si pentru Mănăstirea, care poate fi reprezentată de in calitate de organ ierarhic superior.
Mănăstirea a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate supra terenurilor avute în suprafață de 30 ha, anexând si inventarul mobil si imobil al Mănăstirii din anul 1948. Această cerere a fost repetată, solicitându-se suprafața de 26,5 ha teren agricol si 6 ha cu vegetație forestieră.
Prin Titlul de proprietate 15216/2001, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren de 5 ha, teritoriu in extravilanul municipiului I si in extravilanul comunei de către Comisia de fond Funciar
Ca urmare a cererilor de reconstituire, prin Hotărârea 233/21.12.2000 au fost validate propunerile Comisiilor locale de fond funciar, Cotnari, R, si I, privind reconstituirea dreptului de proprietate privată asurpa unor terenuri cu vegetație forestieră pentru Mănăstirea P in suprafața de 30 ha si pentru Treime în suprafață de 10 ha.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize topografice, pentru a se verifica dacă suprafața de 30 ha validată în urma Hotărârii 233/2000 se află în perimetrul revendicat de Mănăstirea si dacă pe acest teren se află eliberat titlu de proprietate pe seama pârâtei.
Potrivit acestei expertize, suprafața de 30 ha pentru care a fost emis procesul-verbal de punere in posesie 6048/29.09.2003, în baza Adresei 7041/18.13/2002 emisă de Ocolul Silvic către Comisia Locală pe raza căreia se regăsește amplasarea, suprafețe validate de Hotărârea 233/2000 are amplasamentul descris cadastral în tarlaua 18 parcelele 1526 si 1596, tarlaua 24 parcela 1986 si tarlaua 25 parcela 2113, iar din punct de vedere forestier se află in III 81,82,83,84 si 95.
Amplasamentul pe care pârâta a fost pusă în posesie conform reconstituirii dreptului de proprietate avut anterior cooperativizării este potrivit expertului în III 19 comuna G, identificarea cadastrală fiind in tarlaua 46, parcela 756/500.
Această reconstituire a avut loc in baza titlului de proprietate - emis de Comisia Județeană de Fond Funciar G și, în urma cererii acestei pârâte, s-a emis avizul 9848/1995 de Ministerul Apelor, Pădurilor si Protecției Mediului, la data de 06.10.1995. Ulterior, s-a încheiat Protocolul din 11.12.1995 prin care Silvice si I au pus la dispoziție suprafața de teren de 4,06 ha, între care s-a aflat si suprafața de teren pentru care a fost emis Titlul de Proprietate nr. 184.629/05.09.1996 de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor I, cu amplasamentul situat in tarlaua 52, parcela 3272/1 în suprafață de l ha pădure pe raza municipiului
Potrivit raportului de expertiză, punerea in posesie efectuată pârâtei se află pe vechiul amplasament al terenului ce a constituit V.
Potrivit actelor depuse de Mănăstirea si de Și pentru această mănăstire, suprafața de teren deținută conform adresei Arhivelor Statului este de 18 ha de teren, din care 4 ha si 7500 mp pădure situată pe raza comunei, jud. I, iar conform actului de la fila 11 din dosarul judecătoriei, reprezentând evidenta proprie a mănăstirii, Schitul este trecut la cu suprafața de 24,13 ha de teren din care 6 ha teren pădure și 1300 mp reprezentând circa 10 pogoane reprezentând cimitirul mănăstirii. De asemenea, prin adresa de la fila 20 din același dosar, Arhivele Statului confirmă că si deține o suprafață de 754 ha si 5000 mp din care 500 ha reprezentând pădure.
Tribunalul va constata o inadvertență între suprafața solicitată de către mănăstire sau de si de această mănăstire si suprafața validată prin Hotărârea 233/2000 a Comisiei Județene I pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, din moment ce, din actele depuse pentru justificarea dreptului de proprietate potrivit art. 8 din Legea 18/1991 raportat la prev. art. 45 si art. 47 din același act normativ, sunt doar pentru suprafața de 6 ha de pădure.
Totuși, comisia județeană a validat această suprafață de 30 ha prin comasarea terenurilor pe care Mănăstirea sau le-a avut pe raza mai multor comisii de fond funciar într-un singur loc, însă amplasamentul acestei suprafețe nu este in V vechii mănăstiri. Hotărârea nefiind contestată în conformitate cu prev. art. 58 din Legea 18/1991, rămâne valabilă și urmează a fi executată prin emiterea titlului de proprietate, neputând fi pusă în discuție actualul apel, însă, din moment ce în hotărâre nu este identificat amplasamentul și acesta formează obiectul acțiunii si mai apoi a apelului, urmează ca tribunalul să aprecieze că Mănăstirea poate fi pusă în posesie pe vechiul amplasament avut de 6 ha pădure, în care se include și cimitirul mănăstirii.
Deoarece pe acest amplasament a fost emis un titlul de proprietate, a fost analizată legalitatea acestui titlu eliberat în favoarea pârâtei.
Potrivit art. II a Legii 169/1997, dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare a Legii 18/1991 nu aduc atingere titlurilor eliberate cu respectarea prevederilor Legii 18/1991 la data întocmirii lor.
La data emiterii titlului de proprietate nr. -/1996 de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor I, în conformitate cu avizul 9848/06.10.1995, erau in vigoare prev. art. 51 alin. 2 din Legea 18/1991, care se referea la schimbul de terenuri intre persoanele juridice care au in administrare terenuri asupra cărora statul are majoritatea acțiunilor sau intre acestea si persoane fizice, schimb care se făcea doar cu avizul Ministerul Agriculturii si Alimentației sau al Ministerului Mediului, după caz.
Este de observat că acest articol reglementa schimbul între un teren aflat în proprietatea unor persoane juridice la care statul avea majoritatea acțiunilor, situație care privea doar terenurile prev. la art. 36 din Legea 18/1991, respectiv terenuri proprietate de stat, aflate in administrarea unităților agricole de stat, transformate conform Legii 15/1990 în societăți comerciale.
Pentru acest motiv, nu se solicita decât acordul ministerului d e resort, concretizat de avizul ce se acorda la solicitarea părților interesate și, întrucât terenul care înlocuia terenul proprietate privată era în proprietatea privată a statului, punerea în posesie se efectua de către delegatul Oficiului Județean de Cadastru, potrivit art. 52 din Legea 18/1991, fără implicarea în vreun fel a comisiilor locale si județene, operându-se in documentele cadastrale si in registrul agricol modificările survenite.
Nefiind reglementat, astfel, schimbul între terenurile cu destinația de pădure, rezultă că avizul acordat în calitate de act premergător, conform actului administrativ care constituia actul de proprietate, respectiv procesul-verbal de punere in posesie, era nelegal și, prin urmare, și titlul de proprietate emis de Comisia Județeană cu nr. 184.629/05.09.1996 pe seama pârâtei este lovit de nulitate absolută, fiind eliberat în favoarea unei persoane care nu era îndreptățită potrivit legii la o astfel de reconstituire, ca urmare a aplicării art. III alin. l lit. si g din Legea 169/1997.
Legea 18/1991 în forma în vigoare la data emiterii acestui titlu de proprietate nefiind respectată, rezultă că art. II din Legea 169/1997 nu este aplicabil în situația de față.
În consecință, a fost admisă în parte acțiunea, conform dispozitivului, capetele de cerere referitoare la punerea in posesie si emiterea titlului de proprietate cu localizarea solicitată si pentru suprafața de 24 ha pădure fiind respinse pe motiv că apelanta nu a justificat că a deținut anterior potrivit actelor aflate la dosar un drept de proprietate asupra suprafeței de 24 ha pădure cu localizarea solicitată.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs pârâtele și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor I, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului reclamantei, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
În motivarea recursului ei, pârâta învederează că, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea titlului de proprietate emis în favoarea ei, tribunalul și-a fundamentat hotărârea pe disp. art. 51 ale Legii nr. 18/1991, apreciind greșit că schimbul de terenuri reglementat de acest text privea doar terenurile prevăzute la art. 36 din lege, respectiv terenurile agricole, schimbul de terenuri cu destinație forestieră nefiind reglementat. În realitate, articolul menționat reglementa schimbul de terenuri fără a se referi la o anumită categorie, iar, unde legea nu distinge, nici instanța nu poate să o facă. Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că, pentru schimbul de terenuri cu vegetație forestieră, era necesar avizul Ministerului Mediului, care a și fost obținut, dreptul de proprietate al pârâtei fiind dobândit, așadar, prin actul de schimb.
Fiind respectate dispozițiile legii fondului funciar la data efectuării schimbului, sunt incidente disp. art. II din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare a Legii nr. 18/1991 nu aduc atingere titlurilor șialtor acte de proprietateeliberate cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991 la data întocmirii lor, în acest sens fiind și disp. art. II din Legea nr. 1/2001.
Câtă vreme, la data emiterii titlului contestat, legea în vigoare nu condiționa validitatea acestuia de respectarea vechiului amplasament, iar reconstituirea și transferul s-au făcut cu respectarea legii în vigoare la acea dată, titlul este valabil, pentru aplicarea principiilor neretroactivității legii civile și siguranței circuitului civil impunându-se aplicarea disp. art. II din Legea nr. 169/1997.
În plus, conform raportului de expertiză tehnică judiciară, suprafața de 30 ha teren validată prin hotărârea nr. 233/2000 are un alt amplasament decât cel identificat ca fiind terenul din titlul de proprietate emis în favoarea pârâtei, neexistând o suprapunere între acestea.
Mai mult, această hotărâre nu a fost contestată de către reclamantă, ea fiind și pusă în posesia terenului prin proces verbal de punere în posesie nr. 6328/23.02.2003, împrejurare față de care a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive și cea a lipsei interesului.
Pârâta Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor I solicitat admiterea recursului ei, pe motiv că nu este în culpă procesuală în ceea ce privește emiterea titlului anulat, întrucât și-a exercitat această atribuție prevăzută de lege în baza documentației întocmită de comisia locală, inclusiv a procesului verbal de punere în posesie întocmit de această comisie, ce constituie atributul ei exclusiv, oricum, titlul de proprietate fiind emis în anul 1996, anterior reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantei prin hotărârea nr. 233/2000, astfel că pârâta recurentă nu avea de unde să știe că la amplasamentul în cauză era îndreptățită Mănăstirea P.
Reclamanta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că, din actele existente la dosar, rezultă îndreptățirea ei la reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 30 ha pădure, nu a fost pusă în posesia terenului pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea nr. 233/2000, refuzând amplasamentele propuse în afara vetrei mănăstirii, exercitând acțiuni în justiție pentru anularea titlurilor de proprietate emise pe acest teren, excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de interes fiind nefondate, reclamanta având calitatea procesuală și interesul de i se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenurilor care i-au fost preluate de către stat, reținerile instanței de apel referitoare la nevalabilitatea schimbului fiind pe deplin fondate.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la disp.art. 304 pct.9 Cod proc. civ. curtea apreciază că acestea nu sunt fondate, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, obiectul recursului se limitează exclusiv la valabilitatea sau nevalabilitatea titlului de proprietate nr. -/5.09.1996 emis de pârâta Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor I în favoarea pârâtei pentru suprafața de 1 ha pădure, tarlaua 52, parcela nr. 3272/1 din cadastrul funciar ( 8 din dosarul nr. 8261/2003 al Judecătoriei Iași, 91 dosar nr- al Tribunalului Cluj ).
Reclamanta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, așa cum rezultă din hotărârea nr. 233/2000 Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor I, ea având în proprietate o suprafață de pădure, conform actelor reținute de instanța de apel, pentru o porțiune de 5 ha fiindu-i și eliberat titlul de proprietate nr. 15216/13.08.2001 ( 17 dosar judecătorie), motiv pentru care instanța de apel a și dispus doar cu privire la diferența până la 30 ha.
În ceea ce privește amplasamentul terenului, ambele expertize efectuate în cauză, respectiv atât cea întocmită de ing. expert ( 341-345 dosar judecătorie), cât și cea întocmită de ing. expert în rejudecarea apelului după casare ( 82-90 dosar nr- al Tribunalului Cluj ), au concluzionat că terenul pădure de 1 ha se situează în fosta vatră Mănăstirii Schitu, iar acest teren nu coincide cu cel din procesul verbal de punere în posesie nr. 6048/29.09.2003 întocmit de Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 ( 116 din același dosar).
Pârâta a susținut că reclamanta nu ar avea calitate procesuală pasivă, în realitate este vorba de calitatea procesuală activă, raportat la poziția procesuală a acesteia, și nici interes, pentru că ar fi fost pusă deja în posesie pe terenul pentru care i-ar fi fost reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea nr. 233/2000 Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Aceste excepții sunt nefondate, întrucât, așa cum rezultă din copia acestui proces verbal, el nu a fost semnat și acceptat de reclamantă, ea insistând în reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, respectiv V Mănăstirii, astfel că ea are interesul în a solicita constatarea nulității titlului de proprietate emis în favoarea unui terț pe acest teren, interes care, într-o acțiune în constatarea nulității absolute îi și justifică calitatea procesuală activă.
În ceea ce privește valabilitatea titlului de proprietate, în rejudecarea apelului au fost administrate probe referitoare la dreptul pârâtei la reconstituirea dreptului de proprietate și amplasamentul terenului.
Referitor la dreptul pârâtei la reconstituire, așa cum rezultă din certificatul nr. 84.2883 din 2.11.1992 emis de Filiala Arhivelor Statului din jud. G ( 105 din dosarul nr- al Tribunalului Cluj ), antecesorul acesteia, a avut pe raza comunei în proprietate 2,75 ha de pădure, motiv pentru care, în favoarea acesteia, fost emis inițial un titlu de proprietate pentru 1 ha pădure pe raza comunei în satul, respectiv titlul de proprietate 29.117-51/4.11.1994 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor G ( 102 din același dosar).
Pentru schimbul acestui teren cu terenul obiect al prezentului litigiu, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului emis avizul favorabil nr. 9848/6.10.1995, în baza art. 51 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 ( 99 din același dosar), schimbul referindu-se la pârâta și Regia Autonomă Romsilva, conform adresei nr. 1091/20.08.1996 Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor I ( 98 din același dosar).
Tribunalul reținut că acestui schimb nu-i sunt aplicabile disp. art.51 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 în forma în vigoare la data realizării schimbului, întrucât textul se referă la schimbul de terenuri între persoane juridice care au în administrare terenuri asupra cărora statul are majoritatea acțiunilor sau între aceștia și persoane fizice, or Regia Autonomă Romsilva nu este o astfel de persoană juridică, schimbul respectiv referindu-se doar la terenurile prev. de art. 36 din lege, respectiv proprietate de stat, aflate în administrarea unităților agricole de stat, transformate conform Legii nr. 15/1990 în societăți comerciale, schimbul de terenuri cu destinație forestieră nefiind reglementat.
Acest considerent al instanței de apel este pe deplin fondat, textul respectiv referindu-se la societăți pe acțiuni și nu regii autonome, însă, chiar dacă s-ar trece peste acest considerent și s-ar aprecia că schimbul de terenuri cu destinație forestieră era admis de lege și putea fi realizat, fie în baza art. 51 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, fie în temeiul dreptului comun, respectiv art. 46 alin. 1 din aceeași lege, vizând circulația juridică a terenurilor, schimbul este un contract și nu presupune, nicidecum, emiterea unui titlu de proprietate pentru un teren în aceeași suprafață pe teritoriul unui alt județ.
Prin urmare, titlul de proprietate emis în favoarea pârâtei nu este unul valabil, nefiind emis cu respectarea disp. art. 8 și urm. din Legea nr. 18/1991, motiv pentru care, corect constatat instanța de apel nulitatea acestuia, nefiind aplicabile disp. art. II din Legea nr. 169/1997.
În ceea ce privește recursul pârâtei Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor I, acesta este nefondat din aceleași considerente, respectiv că nu putea fi emis titlul de proprietate asupra terenului obiect al litigiului în circumstanțele reținute.
În baza art. 312 alin.1 Cod proc. civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta și cel declarat de pârâta COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR împotrivadeciziei civile nr. 219 din 17 aprilie 2008 Tribunalului Cluj,pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/9.10.2008
Jud.apel:,
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu Alina Rodina
