Fond funciar. Speta. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 20/
Ședința publică din 12 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de intimata COMISIA JUDETEANA DE FOND FUNCIAR, Pitești, nr.1, județul A, împotriva deciziei civile nr.1461/R din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-petent, lipsă fiind apelanta-intimată Județeană de Fond Funciar A și intimata Comisia locală de Fond funciar Pitești.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus note scrise din partea intimatului-petent.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților prezente, excepția privind inadmisibilitatea apelului de față, având în vedere că intimata Comisia Județeană de Fond Funciar Aad eclarat apel împotriva unei decizii irevocabile.
Intimatul-petent solicită admiterea excepției și respingerea apelului ca inadmisibil.
CURTEA:
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 20.10.2008, petentul, în contradictoriu cu intimații Comisia Locală de Fond Funciar Pitești, Comisia Județeană A pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Agricole și Celor Forestiere a solicitat anularea Hotărârii nr.570/2008 emisa de A, în sensul modificării acesteia, prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața 870 mp. teren, obligarea Pitești să-l pună în posesie și să întocmească documentația în ceea ce-l privește, înaintarea acesteia la cea de-a doua intimată, obligarea Secretarului și Primarului municipiului Pitești la plata de daune cominatorii și daune interese pentru fiecare zi de întârziere.
În motivare, petentul a arătat că este moștenitorul defuncților și și în această calitate a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 870 mp. Terenul pe care l-a solicitat a aparținut autorilor săi și că a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, prin Decretul de expropriere nr.443/25.11.1977.
A mai susținut petentul că hotărârea atacată este nelegală, pentru că face dovada dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată.
Prin sentința civila nr.6984/17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a admis în parte, plângerea precizată, s-a dispus nulitatea parțială a Hotărârii cu nr.570/2.07.2008 emisă de intimata Comisia Județeană de Fond Funciar A, în ceea ce îl privește pe petentul, poz. 4 în tab. anexă privind respingerile.
S-a constatat că petentul are dreptul să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 870 mp. teren situat în intravilanul municipiului Pitești, județ A, identificat de expertul cauzei, ing. exp., prin acordarea de despăgubiri, pe anexa 39, calculate corespunzător suprafeței de 870 mp. teren.
S-a respins acțiunea în ceea ce privește punerea în posesie și întocmirea documentației, înaintarea Comisiei Județene, precum și petitul privind obligarea la daune cominatorii.
Au fost obligate intimatele să plătească divizibil petentului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut ca terenul solicitat de către petent a trecut în proprietatea statului, potrivit Decretului de expropriere nr.443/25.11.1977, iar din mențiunile certificatului de rol fiscal nr.43484/1998 rezultă că în perioada 1966-1977 petentul figurează cu teren în suprafață de 3.125 mp, în str.-. - nr.49.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauza de ing. exp., rezultă cu certitudine ca la 1 01.1990 terenul în litigiu, în suprafață de 870 mp. se afla în proprietatea statului și în administrarea directă a Municipiului Pitești, de asemenea că scopul exproprierii a fost atins, pentru că terenul a fost folosit pentru construirea străzii de legătură între cartierul și șoseaua, că în prezent suprafața revendicată este afectat de lărgirea străzii -, din municipiul Pitești și se regăsește în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public, publicat în O nr.609 bis.
Pentru că terenul în litigiu este de utilitate publică prin destinație, s-a constatat că acesta nu poate fi restituit in natură dar s-a apreciat că petentul poate beneficia de despăgubiri corespunzătoare suprafeței menționate potrivit Legii nr.247/2005 și potrivit nr.HG890/2005, nr.HG81/2007, pentru că trebuie să existe un echilibru între interesul general, al societății și interesul personal, al petentului.
Împotriva sentinței civile nr.6984 din 17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești, au declarat recurs intimatele criticând hotărârea primei instanțe sub aspecte de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
1. Intimata Comisia Județeană de Fond Funciar Aac riticat hotărârea primei instanțe sub aspecte de nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În concret, s-a arătat ca prima instanță a nesocotit dispozițiile art.51 și 52 alin.1 din Legea nr.18/1991, art.5 din nr.HG890/2005 precum și dispozițiile nr.OG22/2002 cu modificările și completările aduse prin Legea nr.288/2002.
S-a arătat că, prin competențele ce-i revin, comisia județeană este o autoritate administrativ jurisdicțională asemănătoare instanței de judecată și, așa cum aceasta din urmă nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în caz de modificare, desființare sau casare a hotărârii în căile de atac, astfel nici comisia județeană nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în caz de desființare a hotărârii date.
Mai mult, comisia județeană nu are un patrimoniu propriu, legea conferindu-i limitativ calitate procesuala activa sau pasiva, după caz.
2. Intimata Comisia Locală de Fond Funciar Pitești a criticat hotărârea instanței de fond arătând ca petentului intimat nu mai trebuie sa îi fie reconstituită vreo suprafața de teren în natură sau prin echivalent pentru ca acesta a beneficiat de dispozițiile legilor funciare anterioare.
S-a arătat că petentul a moștenit suprafața de 2.250 mp. din care suprafața de 870 mp. a fost expropriata prin Decretul nr.443/1977. Acesta deține suprafața de 1.513 mp. Pentru suprafața expropriată, prin Ordinul Prefectului nr.607/2000 i-au fost atribuiți 390 mp. iar o diferență de 347 mp. i-a fost reconstituită prin sentința civilă nr.2679/4.05.007 a Judecătoriei Pitești, rămasă irevocabilă. Ca atare, a concluzionat recurenta, petentul nu mai este îndreptățit la vreo suprafață de teren.
Prin decizia nr.1461/R/21 octombrie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a respins ca nefondate recursurile formulate de recurenții - intimați și a obligat recurentele-pârâte, la plata către intimatul-reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, în recurs.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește recursul formulat de Comisia Județeană de Fond Funciar A, potrivit art.274 alin.1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Cheltuielile de judecată se acorda părții care a câștigat procesul, respectiv petenților, temeiul obligației de restituire a acestora fiind culpa procesuală, dedusă din expresia "partea care cade în pretenții".
Potrivit art.52 alin.2 din Legea nr.18/91, se recunoaște legitimitate procesuală activă sau pasivă, după caz, comisiilor de fond funciar.
In speță, comisiile de fond funciar au stat în proces în calitate de pârâte, iar prin dispozitivul hotărârii recurate s-au stabilit obligații în sarcina acestora, constatându-se nelegalitatea hotărârilor date în procesul reconstituirii dreptului de proprietate.
Reținându-se aplicarea art.52 alin.3 din Legea nr.18/91 astfel cum a fost introdus prin Titlul VI art.I, pct.10 din Legea nr.247/2005, tribunalul a constatat că în privința cheltuielilor de judecată se aplică prevederile Codului d e procedură civilă, la care s-a făcut referire mai sus.
Față de modalitatea în care s-a admis plângerea, observându-se și dispozițiile art.6, alin.1, lit. b, c, d, e din nr.HG890/2005, prin care s-a stabilit că intimata comisie județeană are atribuții de control a activității comisiilor locale și verificarea legalității propunerilor, iar nu numai de emitere a unei hotărâri conform adreselor primite, în mod corect prima instanță a apreciat culpa procesuală și în ceea ce o privește pe această intimată, obligând-o, alături de intimata comisia locală, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei, rezultate în urma admiterii parțiale a pretențiilor.
Analizând recursul intimatei Comisia Locală de Fond Funciar Pitești prin prisma și în limita criticilor formulate tribunalul a reținut următoarele:
Văzând parcursul reconstituirii dreptului de proprietate pentru autorii reclamantului, și, precum și considerentele sentinței civile nr.2679/4.05.2007, pronunțată de Judecătoria Pitești în dos. nr-, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1445/R/4.10.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, cu putere de lucru judecat, s-a reținut că la rolul fiscal, în matricola de impunere a clădirilor și terenurilor 613, anii 1966-1977, figurat bunicul reclamantului, cu suprafața totală de 3.125 mp. în-, Pitești.
Prin Decretul nr.443/25.11.1977, poz.13 acesta este expropriat cu suprafața de 870 mp. pe care s-a construit str.-, rămânând suprafața de aproximativ 2.250 mp. teren menționat în certificatul de moștenitor nr.1550/1982.
Prin acesta, reclamantul a dovedit și calitatea sa procesual activă fiind unicul succesor al autorilor săi bunici, și.
În continuare, reclamantul a figurat la rolul fiscal cu suprafața de 2.255 mp. teren pentru care a plătit impozit potrivit Certificatului nr.19057/15.07.1993 și Certificatului nr.13215/8.03.1994.
Din această suprafață, reclamantului i-a fost reconstituit drept de proprietate pentru suprafața de 390 mp. teren situat în str.- N, prin Ordinul Prefectului nr.607/14.12.2000, conform adeverinței nr.1763/20.12.2000. Acesta a fost și pus în posesie prin procesul-verbal nr.1763/26.01.2001 și întocmită schița anexă. Suprafața a fost înstrăinată prin contractul de vânzare cumpărare nr.1386/2004.
Din restul suprafeței, de la 2.250 mp. adică 1.860 mp. reclamantul deține efectiv suprafața de 1.513 mp. teren înscris în Cartea Funciară nr.- a mun. Pitești prin încheierea nr.14939/23.06.2005 pronunțată de Diferența de 321 mp. a făcut obiectul cererii de reconstituire nr.40459/22.09.2005, iar prin hotărârea judecătorească mai susmenționată a fost reconstituit dreptul de proprietate în natură, pentru suprafața de 347 mp. pe un alt amplasament, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiza C, în schița anexă nr.1 (unu), lucrare ce face parte integrantă din acea sentință.
Însumând suprafețele reconstituite și recunoscute ca fiind proprietatea petentului intimat (390 mp. - reconstituiți prin Ordinul Prefectului nr.607/14.12.2000 + 1.513 mp. - deținuți efectiv + 347 mp - reconstituiți în natură pe un alt amplasament, prin sentința civilă nr.2679/4.05.2007), rezultă o suprafață de 2.250 mp. chiar terenul menționat în certificatul de moștenitor nr.1550/1982.
Dacă se adaugă la această suprafață și suprafața expropriată, de 870 mp. rezultă suprafața totală de 3.125 mp. cu care autorul reclamantului intimat apare la rolul sau agricol.
Asupra acestei din urmă suprafețe, nu există niciun control judecătoresc, până la această dată, dar nici o soluție de retrocedare.
Față de împrejurarea că reclamantul intimat a făcut dovada proprietății autorului său și față de situația conform căreia terenul a fost folosit pentru construirea străzii de legătura între cartierul și șoseaua, că în prezent suprafața revendicată este afectat de lărgirea str. -, din municipiul Pitești și se regăsește în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public, publicat în O nr.609 bis, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, soluția instanței de fond prin care se recunoaște dreptul reclamantului intimat asupra imobilului teren solicitat, prin acordare de despăgubiri, apare ca fiind întemeiată și legală.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Argeșa declarat apel intimata Comisia Județeană de Fond Funciar A criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.282 Cod procedură civilă și art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
- hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul că raportat la dispozițiile art.51 și art.52 alin.1 din Legea nr.18/1991 în momentul în care adoptă o hotărâre Comisia Județeană de Fond Funciar acționează ca o instanță de judecată, astfel încât obligarea la cheltuieli de judecată a acesteia este nelegală;
- nelegală este soluția și prin prisma dispozițiilor art.5 din nr.HG890/2005, cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc atribuțiile prevăzute de lege, referitoare la comisii, iar din interpretarea textelor arătate în cuprinsul acestui articol se reține că nu există nici o culpă a Comisiei Județene A atâta timp cât îi revine obligația legală de a verifica în mod riguros îndeplinirea condițiilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite;
- raportat la dispozițiile din nr.OG22/2002, precum și a Legii nr.288/2002, art.6 din Legea nr.340/2004, coroborată cu prevederile nr.HG460/2006, Comisia Județeană de Fond Funciar nu are patrimoniu propriu, legea conferindu-i limitativ calitatea procesuală activă sau pasivă după caz.
În susținerea motivelor de apel se depune de către apelantă copii de pe deciziile civile nr.138/R/28.01.2008 și deciziei civile nr.38/R/14.01.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în care au fost admise recursurile formulate de către Comisia Județeană A, instanța dispunând modificarea sentinței atacate, în sensul înlăturării Comisiei Județene A la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința din 12 februarie 2010, Curtea din oficiu a pus în discuție inadmisibilitatea formulării apelului în cauza de față, situație în care în baza dispozițiilor art.162 din Codul d e procedură civilă, va rămâne în pronunțare pe această excepție, pe care o va admite pentru următoarele considerente.
Apelanta Comisia Județeană de Fond Funciar Aad eclarat apel împotriva deciziei civile nr.1461/R/21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Prin această decizie au fost respinse ca nefondate recursurile formulate de recurenții-intimați Comisia Locală de Fond Funciar A și Comisia Județeană A pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Agricole și cele Forestiere împotriva sentinței civile nr.6984/17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești.
Prin aceeași decizie au fost obligate recurentele-pârâte la plata către intimatul-reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Decizia pronunțată de către Tribunalul Argeș este irevocabilă.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 Cod procedură civilă, judecătoriile judecă plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrative publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate în cazurile prevăzute de lege, iar dispozițiile art.2 alin.3 Cod procedură civilă, precizează că, tribunalele judecă ca instanțe de recurs recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care potrivit legii nu sunt supuse apelului.
Fiind vorba de fond funciar, legiuitorul a stabilit o procedură specială care derogă de la dreptul comun prin Legea nr.247/2005.
Așa după cum rezultă din dispozițiile legale precizate mai sus, în această materie, legiuitorul nu prevede calea de atac a apelului pentru soluționarea cu celeritate a cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite.
Mai mult decât atât împotriva deciziei pronunțate de către tribunal era inadmisibilă și calea de atac a recursului.
Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative de la care nu se poate deroga.
De altfel, în art.1 din Titlul XIII al Legii nr.247/2005, se prevede în mod clar că în scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, a Legii nr.1/2001 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, precum și ale Legii nr.169/1997, numite procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu.
În acest scop, s-a instituit deci o procedură imperativă, specială, care derogă de la dreptul comun și care trebuie respectată de către instanțele judecătorești.
În art.5 alin.1 se precizează în mod clar că hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță, sunt supuse numai recursului.
Față de dispozițiile legale arătate mai sus, apelul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a fi atacată cu apel.
Această concluzie logică derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac.
În dreptul procesual român, inadmisibilitatea unei căi de atac poate fi analizată din perspectiva faptului că mijlocul procesual ales de părți pentru valorificarea drepturilor și apărarea intereselor lor, fie nu este prevăzut de dispozițiile legale a fi exercitat în anumite situații, fie deși este reglementat din punct de vedere juridic, trebuie îndeplinite anumite condiții privind momentul la care acesta poate fi declanșat, condiții care nu se regăsesc în speța respectivă.
În condițiile în care apelul vizează o decizie irevocabilă, este evident că acesta este inadmisibil, iar o atare modalitate de soluționare a cauzei nu aduce atingere art.13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât acest text, care reglementează dreptul la un recurs efectiv, ca drept subiectiv de natură procesuală, nu poate fi interpretat ca reclamând un recurs intern pentru orice doleanță pe care o poate invoca o persoană în baza Convenție.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.282 alin.2 Cod procedură civilă și art.299 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca inadmisibil apelul declarat de apelanta-intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanta-intimată COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Pitești, nr.1, județul A, împotriva deciziei civile nr.1461/R/21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind petentul, domiciliat în Pitești,-, județul A și COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./15.02.2010
GM/5 ex.
Jud.recurs:
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei
