Fond funciar. Speta. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 22
Ședința publică de la 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Adriana Andronic
GREFIER: -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de, împotriva deciziei civile nr.434 din 17.10.2007 a Curții de APEL IAȘI, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul și intimații și, iar pentru intimatul răspunde av.; lipsă fiind intimații, Comisia comunală de aplicare a Legii 18/1991, Comisia Județeană de aplicare a Legii 18/1991.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Av. depune la dosar împuternicire avocațială.
Invocă excepția inadmisibilității contestației în anulare și sub acest aspect depune la dosar concluzii scrise.
Contestatorul solicită a i se comuna duplicat al concluziilor scrise.
Având în vedere că, raportat la dispozițiile procedurale, nu se impune comunicarea concluziilor scrise și cum nu se formulează alte cereri, constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul părților cu privire la excepția invocată cât și pe fond.
Contestatorul, în ce privește excepția inadmisibilității invocată de intimatul, cere a fi respinsă. Pe fond, în legătură cu cererea formulată, menționează că această contestație în anulare este întemeiată pe dispozițiile art.317 Cod procedură civilă. Apreciază că hotărârea instanței de fond, respectiv sentința civilă nr.341 din 20.06.2006 a Judecătoriei Hârlău, este greșită motivat de faptul că s-au comis unele confuzii. Nu reiese cu claritate în contradictoriu cu cine se judecă reclamantul; susținând că cel care avea calitatea de pârât era și nu. Arată că a fost tatăl lor și era decedat, iar fiul acestuia se numește și nu. Motivele pe care instanțe de fond și-a întemeiat acțiunea, au fost preluate și de către instanța de apel. Și în calea de atac a recursului s-a produs aceeași greșeală cu privire la calitatea părților în contradictoriu cu care se află în litigiu. că pentru doi dintre moștenitori, respectiv și au fost emise titluri de proprietate cu nerespectarea dispozițiilor legale, titluri pe care le consideră ca fiind înscrisuri false și prin urmare, pentru aceste neregularități comise la data emiterii acestor titluri de către comisia de fond funciar, se impunea constatarea nulității lor. Pe un alt titlu din anul 1998, emis pentru suprafața de 4,55 ha. teren au fost înscriși moștenitorii, printre care, din nou, și. De aceea, cere să se facă o împărțire a întregului teren în șapte părți egale. În sprijinul apărărilor formulate pe parcursul soluționării litigiului a cerut să se țină cont și de faptul că, potrivit unui testament, o parte din teren, ce aparținea numitei, a fost testat în favoarea lui. La masa de partajat nu au fost aduse toate bunurile, iar terenul nu a fost împărțit conform prevederilor legale. La intrarea în vigoare a Legii 18/1991 și ulterior modificărilor acesteia, a fost urmată procedura la comisia de fond funciar. Consideră hotărârile pronunțate ca fiind false. Solicită admiterea contestației pentru motivele arătate și în concluziile scrise pe care le depuse la dosar.
Av. solicită respingerea contestației în anulare. A invocat excepția inadmisibilității acestei contestații în condițiile în care s-a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.434 din 17.10.2007 a Curții de APEL IAȘI prin care s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de recurentul-contestator. Prin urmare, raportat la dispozițiile legale și obiectul cererii, această contestație nu poate fi admisibilă. Pe fond, consideră că, motivele invocate nu se subscriu motivelor limitative și de strictă interpretare cuprinse în textul legii. Nici susținerile orale nu constituie motive dintre cele expres și limitativ prevăzute de textul de lege. Pentru motivele arătate și în concluziile scrise, cere respingerea contestației în anulare, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr.4/22.01.2008, reprezentând onorariu avocat.
Intimata, având cuvântul, susține că nu este de acord cu excepția invocată referitoare la inadmisibilitatea contestației în anulare. Pe fond, își exprimă acordul în sensul desființării titlurilor de proprietate și împărțirea terenului tuturor celor șapte moștenitori.
Intimatul cere respingerea excepției invocată, privitoare la inadmisibilitatea contestației în anulare. Apreciază că se impune anularea titlurilor de proprietate și emiterea unor titluri separat pentru fiecare moștenitor, sau un titlu comun, dar care să-i includă pe toți cei șapte moștenitori. Deși au existat numeroase cereri, comisia de fond funciar nu a respectat dispozițiile legale, impunându-se a se lua măsuri sancționatorii.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare.
Judecătoria Hârlău, jud. I, prin sentința civilă nr. 341 din 20.06.2006, a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererile vizând constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate nr. 43838/1999 emis pe numele și nr. 43838/1999 emis pe numele de către Comisia Județeană I de fond funciar și ieșirea din indiviziune pentru suprafața din titlul de proprietate nr. 43819/30.10.1998 și pentru casa de locuit din comuna, jud. I, grajd și alte bunuri aparținând lui.
A respins ca prematur introdusă cererea de ieșire din indiviziune cu privire la terenul din titlul de proprietate nr. 43841 din 3.03.1999 emis pe numele, cerere formulată de reclamantul în contradictoriu cu, și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea adresată Judecătoriei Iași, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții,., și, ieșirea din indiviziune cu privire la titlul de proprietate nr. 43819/30.10.1998, titlul nr. 43838/1999 a lui și titlul nr. 43841/1999 a lui. Se mai solicită ieșirea din indiviziune cu privire la casa de locuit în suprafață de 104. grajd și cu privire la toate bunurile confiscate de fostul CAP lui și.
Raportat la excepția autorității de lucru judecat invocată instanța a reținut următoarele:
Instanța a fost investită cu o cerere de ieșirea din indiviziune cu privire la averea rămasă de pe urma lui, autorul tatălui părților. Se reține că pentru terenul acestuia s-a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate ocazie cu care s-au emis titlurile de proprietate nr. 43919/30.10.1998 pe numele celor 7 copii ai lui ( părți în cauză), titlul de proprietate nr. 43841/3.03.1999 emis pe numele lui și titlul de proprietate nr. 43838/3.03.1999 emis pe numele lui.
Cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr. 43841 din 3.03.1999 emis pe numele lui și nr. 43838 din 3.03.1999 emis pe numele lui, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr. 486 pronunțată în dosarul nr. 1307/2001 a Judecătoriei Hîrlău, s-a constatat nulitatea ambelor titluri de proprietate, obligându-se prin aceeași sentință a se emite un singur titlu de proprietate pentru toți moștenitorii lui. Prin decizia nr. 200/E/2002 dată în dosarul nr. 11588/2002, Tribunalul Iași anulează apelurile formulate în cauză împotriva sentinței Judecătoriei Hîrlău și respinge apelurile formulate de, și.
Prin decizia nr. 846/24.06.2003 a Curții de APEL IAȘI, dată în dosarul nr. 1872/2003, sentința Judecătoriei Hîrlău se schimbă în parte în sensul că se respinge capătul de cerere formulat de privind anularea titlului de proprietate nr. 43838 din 3.08.1999 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în beneficiul lui. Sunt păstrate celelalte dispoziții ale sentinței Judecătoriei Hîrlău.
Prin decizia nr. 1605/2000 a Tribunalului Iași este respinsă cererea de raport a donațiilor cu privire la suprafețele de teren incluse în cele două titluri de proprietate.
Instanța a fost investită cu privire la constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate arătate mai sus, cerere ce se repetă și în prezenta cauză. Hotărârile prin care s-a dispus cu privire la legalitatea emiterii titlurilor de proprietate contestate sunt intrate sub puterea autorității de lucru judecat. Între aceste cauze există identitate de părți, obiect și cauză, iar potrivit art. 163(1) Cod procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în fața mai multor instanțe cu privire la aceeași cerere.
Față de cererea de ieșire din indiviziune, instanța reține că, prin decizia nr. 1605/29.05.2000, Tribunalul Iașis -a dispus cu privire la ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 4 ha și 5500. situat în raza comunei, județul I pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul nr. 43819 din 30.10.1998. Prin aceeași decizie s-a respins capătul de cerere formulat de reclamanți cu privire la partajarea imobilului casă de locuit și grajd și cererea privind raportul donațiilor. Și cu privire la acest capăt de cerere operează autoritatea de lucru judecat.
Dacă părțile au valorificat sentința civilă nr. 486 pronunțată în dosarul nr. 1307/2001 a Judecătoriei Hîrlău și menținută în parte prin decizia nr. 846/2003 a Curții de APEL IAȘI, în cauză, nu s-a făcut dovada.
Constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele lui era urmată de obligația Comisiei Județene de emitere a unui titlu comun pentru toți moștenitorii, aspect care nu se constată în cauză. Nefiind pusă în executare dispoziția dată prin hotărârea judecătorească, instanța nu poate proceda la a dispune cu privire la ieșirea din indiviziune a părților pentru acest teren. Natura juridică a acestuia s-a schimbat ca efect al pronunțării hotărârilor de mai sus, astfel că instanța a constatat că cererea este prematur introdusă.
Judecătoria Hârlău, prin sentința civilă nr. 486/2.04.2002 a anulat titlurile de proprietate emise pe numele pârâților și și a dispus obligarea Comisiei Județene I la eliberarea unui titlu comun pe numele tuturor moștenitorilor defuncților și cu privire la suprafețele de teren înscrise în titlurile anulate prin sentință.
În mod greșit Curtea de APEL IAȘI, prin decizia civilă nr. 846/24.06.2003 a anulat doar titlul de proprietate emis pârâtului, menținând titlul pârâtului.
O altă greșeală a Comisiei locale de fond funciar a fost aceea că nu a observat existența testamentului nr. 1148/1975, autentificat la notariatul de Stat I, testament întocmit de părinții părților, în favoarea reclamantului, care i-a întreținut în cursul vieții, astfel încât, în cele din urmă gratificatului nu i-a rămas nici teren, nici casă.
Intimații legal citați, nu au formulat întâmpinare la recurs.
Nu s-a solicitat completarea probatoriului administrat în faza primei judecăți.
Tribunalul, examinând cauza din prisma criticilor formulate și potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă constată că recursul este nefondat.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 1773 din 28.11.2006, a respins recursul declarat de reclamanții, (), și și a menținut sentința instanței de fond.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că cererea introductivă de instanță, înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Iași, este formulată de reclamantul și are ca obiect ieșirea din indiviziune pentru suprafețele de teren cuprinse în trei titluri de proprietate nr. 43819/1998 cu 4,55 ha, nr. 43838/1999 cu 4 ha deținute de și nr. 43841/1999 cu 2,7 ha deținute de și, de asemenea, pentru alte bunuri rămase de la defuncții părinți, respectiv o casă în suprafață de 104 mp, un grajd în suprafață de 48 mp, un și alte bunuri
recuperate de la. de și și deținute de aceștia.
Se menționează în cerere că bunurile a căror partajare se pretinde se află pe raza comunei, jud.
În cerere sunt menționate șapte persoane în calitate de coindivizari, respectiv reclamantul și șase frați ai săi.
La primul termen de judecată potrivit încheierii de ședință din 14.06.2004, se prezintă cinci dintre persoanele ce figurează în acțiunea introductivă, respectiv, și și precizează că pârâții sunt și, autorii comuni sunt părinții și, decedați.
Instanța a pus în vedere părților prezente să precizeze, în scris cererea de chemare în judecată, cu indicarea explicită a părților și obiectului, sub sancțiunea suspendării judecății.
În fapt, din probatoriile administrate, s-a reținut judicios că terenul a cărei partajare se pretinde s-au eliberat trei titluri de proprietate:
- titlul nr. 43819/30.10.1998, în favoarea moștenitorilor, și, prin moștenirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha și 5500 mp în sat +, comuna;
- titlul nr. 43841/3.03.1999 în favoarea titularului, prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru 2 ha și 7600 mp în sat și comuna și
- titlul nr. 43838/3.03.1999 în favoarea titularului, prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru 4 ha teren.
Nulitatea absolută a acestor titluri de proprietate a fost invocată, pe cale principală, într-un litigiu anterior purtat de părți, soluționat prin sentința civilă nr. 486 din 2.04.2002 a Judecătoriei Hîrlău, hotărâre devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 846 din 24.06.2003 a Curții de APEL IAȘI.
În cauza respectivă, reclamantul a chemat în judecată pârâții Comisia Județeană I și Comisia de fond funciar, și, pentru constatarea nulității titlurilor de proprietate nr. 43838/1999, nr. 43841/1999 și nr. 43819/1998, obligarea Comisiei Județene la eliberarea unui titlu comun pe numele tuturor moștenitorilor și ieșirea din indiviziune a acestor moștenitori, în privința terenurilor proprietatea autorilor comuni și.
Cererea a fost motivată prin aceea că în anul 1991 au fost depuse la Comisia Locală de fond funciar, cereri de reconstituire de către toți cei șapte moștenitori ai defunctei pentru suprafața totală de 10 ha și 7500 mp, și cu toate acestea, au fost eliberate cele trei titluri distincte. Se arată și că întreg terenul a aparținut familiei, dar, că înainte de cooperativizare a repartizat din el 4 ha pârâtului și 2,7 ha pârâtului, aceste transferuri fiind operate în registrul agricol al Primăriei.
Prin sentința civilă nr. 486/2002 Judecătoria Hârău a admis în parte acțiunea, a constatat nulitatea titlurilor de proprietate 43838/1996 și 43841/1991 eliberate pe numele pârâților și respectiv,a obligat Comisia Județeană la eliberarea unui titlu de proprietate comun, pe numele tuturor moștenitorilor defuncților și, cu privire la suprafețele de teren înscrise în titlurile anulate prin hotărâre și a respins ca prematur formulată cererea de partajare a terenului cuprins în cele două titluri anulate.
S-a reținut că nu există motiv de nulitate absolută în privința titlului nr. 43819/1989, pe care apar înscriși toți moștenitorii defunctului și, acest titlu fiind eliberat pe baza evidențelor agricole ale Primăriei,referitoare la proprietatea la intrarea în, respectiv suprafața de 4 ha și 5500.
p.Cu privire la cele două titluri emise pe numele și s-a constatat că terenurile înscrise în ele s-au aflat anterior în patrimoniul soților și, autori comuni și părților, că nu au fost transmise pârâților cu forma autentică cerută de lege, pentru validitatea unei donații și că evidențele agricole ale pârâților nu fac, în aceste condiții, dovada proprietății lor asupra acestor terenuri.
A mai reținut instanța că suprafața de 4 ha și 5500. inclusă p. în obiectul unei cereri de ieșire din indiviziune între părți, soluționate definitiv prin decizia civilă 1605/2000 a Tribunalului Iași.
Sentința civilă nr. 486/2002 a Judecătoriei Hârău a fost schimbată în parte prin decizia civilă nr. 846/2003 a Curții de APEL IAȘI.
Potrivit dispozitivului acestei decizii, s-a admis recursul declarat de, împotriva deciziei 2001/2002 a Tribunalului Iași, modificându-se în parte această decizie.
S-a admis apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 486/2002 a Judecătoriei Hârlău și s- schimbat în parte această decizie.
S-a respins capătul de cerere formulat de privind anularea titlului de proprietate nr. 43838/1999 emis de Comisia Județeană în beneficiul pârâtului, pentru suprafața de 4 ha.
S-a înlăturat dispoziția de obligare a Comisiei Județene I de a emite un titlu comun moștenitorilor defuncților și pentru 4 ha teren inclusă în titlul pârâtului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței
S-a menținut dispozițiile deciziei civile recurate de respingere a apelurilor declarate de și și de anulare a apelurilor declarate de, și, împotriva aceleiași sentințe.
S-a constatat nul recursul declarat de, și împotriva deciziei civile nr. 2001/2002 a Tribunalului Iași.
În cauza de față se solicită să se observe de asemenea. constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate emise pe numele și de către același reclamant, ș-a în contradictoriu cu aceeași pârâți.
Din motivele în fapt ale cererii de față, rezultă că se invocă același temei de nulitate.
Or, potrivit art. 1202 Cod civil;
identitate de părți, obiect și cauză între cererea soluționată, sentința civilă nr. 486/2002, irevocabilă prin decizia civilă nr. 846/2003 a Curții de APEL IAȘI și cererea de față este evidentă.
Potrivit art. 166 Cod procedură civilă. excepția puterii lucrului judecat se poate motiva de părți sau de judecată, în orice stare a pricinii
Efectul negativ obligatoriu al puterii de lucru judecat este acela că un litigiu soluționat anterior printr-o hotărâre irevocabilă nu mai poate fi readus în fața instanței de judecată.
Aceleași concluzii s-au impus și în privința capătului de cerere vizând ieșirea din indiviziune pentru suprafețele de teren de 4 ha și 550 din p. titlul 43819/1998, casă de locuit din, grajd și alte bunuri, prin raportare la decizia civilă nr. 1605/2000 a Tribunalului Iași, elemente irevocabile prin anularea recursului.
Prin această decizie s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții și.
S-a constatat că asupra terenului de 4 ha și 5500. situat p. în comuna județul I, înscris în titlurile de proprietate nr. 43819/1998, fiecare din părți are o cotă de 1/7.
S-a dispus ieșirea părților din indiviziune și, ca efect al partajului, s-au atribuit părților loturi de câte 6500. teren.
p.S-au respins capetele de cerere formulate de reclamanți cu privire la partajarea unui imobil casă de locuit și grajd și cererea de obligare a pârâților la raportarea donațiilor.
Cât privește cererea de ieșire din indiviziune pentru suprafața de teren inclusă în titlul de proprietate nr. 43841/1999 s-a reținut corect că este prematur introdusă.
Titlul în discuție a fost constatat nul prin hotărâre irevocabilă, ieșirea din indiviziune presupune existența unui drept actual, iar în cauză nu s-a făcut dovada că părțile au valorificat dispoziția din hotărârea judecătorească irevocabilă menționată cu precedent și că au obținut un titlu de proprietatea pentru terenul în discuție.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, (), și.
Prin decizia civilă nr. 434 din 17 oct. 2007 Curții de APEL IAȘI se respinge ca inadmisibil recursul formulat de,.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată din 04.07.2007, instanța de recurs, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția inadmisibilității recursului.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit dispoziției înscrise în art. 299 Cod procedură civilă, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.
Articolul 5 alin. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției stabilește că hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare, în prima instanță, sunt supuse numai recursului.
În speță, reclamanții au investit judecătoria cu o acțiune în care au solicitat să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate emise pe numele pârâților și, precum și a titlului de proprietate emis pe numele tuturor moștenitorilor defuncților și și ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile ce au aparținut acestor defuncți.
Capătul de cerere ce vizează constatarea nulității celor trei titluri de proprietate constituie un proces funciar în sensul art. 1 Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, iar cererea referitore la ieșirea din indiviziune este una accesorie, ce este grefată pe cererea principală de constatare a nulității celor trei titluri de proprietate.
Astfel, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, conform art. 5 alin. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, atât în ceea ce privește cererea principală, cât și cea accesorie.
Reclamanții au uzat de calea de atac a recursului, ce a fost soluționată de tribunal, potrivit competenței stabilite prin art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă, sunt irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.
Raportat la principiul unicității care funcționează în materia căilor de atac și la principiul puterii de lucru judecat prevăzut în art. 166 Cod procedură civilă, se reține că decizia tribunalului fiind pronunțată în recurs și, deci, irevocabilă, ea nu mai poate fi atacată cu un nou recurs la curtea de apel.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții, și și se va menține decizia atacată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare care prezintă istoricul conflictului dintre părți și modalitatea de soluționare a litigiilor purtate de părți în legătură cu bunurile ce au aparținut autorului comun și preluate abuziv de fostul CAP.
Se susține că reclamantul nu a înțeles să se judece cu, care este decedat din 1947.
Se susține că hotărârile sunt nelegale deoarece nu au avut în vedere probele administrate în cauză, excepțiile invocate și soluționate,deși procedura de citare a pârâtului pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită corect;
- instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de casare.
Intimatul a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare deoarece prin decizia împotriva căreia s-a formulat această contestație în anulare, s-a respins recursul ca inadmisibil.
De asemenea motivele invocate nu sunt cele prevăzute de art. 371 și 318 Cod procedură civilă pentru promovarea unei contestații în anulare.
Excepția urmează a fi respinsă deoarece potrivit art. 317 al. 1 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare.
Or, hotărârea contestată este decizia civilă 434 din 17.10.2007 a Curții de Apel, decizie care este irevocabilă.
În ceea ce privește contestațiile în anulare, se constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 434 din 17.10.2007 a Curții de APEL IAȘI s-a respins recursul formulat de, împotriva deciziei civile nr. 1773 din 28.XI.2006 a tribunalului ca inadmisibil.
Așa fiind, atâta timp cât recursul s-a soluționat pe o excepție, în mod legal instanța de recurs nu a mai avut posibilitatea legală de a mai verifica motivele de recurs invocate deci teza prevăzută de art. 318 al. 2 Cod procedură civilă nu este incidentă în cauză.
În ceea ce privește viciile procedurii de citare, contestatorul invocă nelegala citare a pârâtului, ceea ce nu este de natură a duce la aplicarea disp. art. 317 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Aceasta deoarece în calitate de contestator nu poate invoca decât viciile procedurale în ceea ce-l privește și nu a părții adverse, astfel că nici acest motiv de contestație în anulare nu este fondat.
În ceea ce privește invocarea greșitei soluționări a cauzelor pe fond, nici această împrejurare nu poate să constituie motiv de contestație în anulare fiind de principiu că pe calea contestației în anulare nu se pot soluționa greșelile de judecată pentru că în caz contrar s-ar ajunge la soluționarea unui recurs la recurs, ceea ce ar înfrânge principiul legalității căilor de atac.
Nici susținerea contestatorului că nu a înțeles să se judece cu ci cu nu poate constitui motiv care să atragă incidența disp. art. 317 și 318 Cod procedură civilă.
Astfel, contestatorul în calitate de reclamant a înțeles să cheme în judecată alături de alți pârâți pe, fratele său, care a fost de altfel și activ procesual în cadrul litigiilor formulând apărări și ridicând excepții.
Eventuala eroare de nume se poate rezolva pe altă cale decât cea aleasă de contestator.
Cum nici unul din motivele invocate nu poate atrage incidența în cauză a disp. art. 317, 318 Cod procedură civilă, contestația în anulare urmează fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimatul.
Respinge contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr.434 din 17.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.
Obligă contestatorul să plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
20.02.2008
Curtea de APEL IAȘI:
-- -
- -
-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Elena Gheorghiu, Adriana Andronic
