Fond funciar. Speta. Decizia 2220/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.2220/R/2008
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta - SA, precum și recursul declarat de pârâtul Consiliul Local împotriva deciziei civile nr.186 din 1 aprilie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimații pârâți Prefectura Județului I și Agenția Domeniilor Statului având ca obiect plângere la legea fondului funciar.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 noiembrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2076/3.03.2003 pronunțată în dosar nr.6462/2002 al Judecătoriei Iași, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta - SA I în contradictoriu cu pârâții Prefectul I și Consiliul local al municipiului I pentru anularea Ordinului Prefectului nr.498/2001.
Prin aceeași sentință, au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin încheierea interlocutorie pronunțată în același dosar, a fost respinsă cererea de intervenție formulată de către intervenienta Agenția Domeniilor Statului B, prin care s-a solicitat anularea aceluiași ordin al prefectului.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, prin ordinul atacat s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 170,64 ha situat în I, zona "Moara de vânt" în favoarea municipiului I, în baza art.44 alin. l din Legea nr. 18/1991 republicată, teren având categoria de islaz comunal.
Prin Hotărârea Consiliului local I nr. 198/2001, terenul mai sus menționat a fost trecut din administrarea Agenției domeniilor Statului - filiala I în proprietatea publică a Consiliului local
Apreciind că atacarea hotărârii mai sus menționate se circumscrie sferei contenciosului administrativ, în privința capătului de cerere privind anularea Hotărârii Consiliului local I nr. 198/2001, instanța și-a declinat competența în favoarea instanței de contencios administrativ, astfel că, judecătoria a rămas investită doar cu un singur capăt de cerere, respectiv anularea ordinului prefectului.
Instanța a apreciat că Ordinul prefectului este legal și temeinic emis, neidentificându-se nici un motiv de nulitate, iar susținerile reclamantei referitoare la încălcarea disp. art.44 alin.1 din Legea nr. 18/1991 nu au fost dovedite în cauză.
În ce privește excepțiile invocate, instanța de fond a reținut că reclamanta pretinde că este titulara unui drept de administrare asupra terenului în litigiu, astfel că, are calitate procesuală în cauză și poate invoca pretenții proprii în contradictoriu cu pârâții, în consecință, acțiunea nu este inadmisibilă.
Referitor la cererea de intervenție, instanța de fond a reținut că aceasta nu poate fi discutată în cadrul procesual fixat.
Prin decizia civilă nr. 484 din 8 iunie 2006 Tribunalului Cluja fost respins ca nefondat apelul reclamantei - SA împotriva sentinței civile nr. 2076 din 3.03.2003 pronunțată de Judecătoria Iași.
Prin decizia civilă nr. 2462/R/26.10.2006 Curții de APEL CLUJa fost respins ca inadmisibil recursul Agenției Domeniile Statului și admis recursul declarat de reclamanta - SA B și în consecință, decizia civilă nr. 484/8 iunie 2006 Tribunalului Cluja fost casată, iar apelul trimis spre rejudecare Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut că instanța de apel nu pus în discuția părților excepția tardivității completării motivelor de apel, dar cu toate acestea, în considerentele hotărârii se reține această excepție, încălcându-se astfel principiul contradictorialității, principiul strâns legat de principiul adevărului obiectiv și la dreptul la apărare.
Instanța de recurs indicat instanței de rejudecare ca în temeiul art.129 pct.5 Cod proc.civ. să analizeze toate motivele de apel invocate și din completarea depusă, raportat și la excepțiile ridicate privind lipsa calității procesuale pasive Consiliului Local al municipiului I, față de obiectul dedus judecății ce vizează anularea ordinului nr.498/4.12.2001 emis de Prefectul jud. I, raportat și la faptul că prin sentința civilă nr. 214/E/18 mai 2002 a Tribunalului Iașis - disjuns capătul de acțiune privind anularea hotărârii 128/2001 emisă de Consiliul Local al municipiului
Prin decizia civilă nr. 186/A/1.04.2008 Tribunalului Cluja fost respinsă excepția lipsei de interes - SA, fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive Consiliului Local al municipiului și a fost respins ca nefondat apelul declarat de - SA, împotriva sentinței civile nr. 2076/3.03.2003 a Judecătoriei Iași, care fost menținută în totalitate.
Pentru a pronunța această decizie, în baza indicațiilor date de instanța de casare, instanța de apel s- pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive Consiliului Local al municipiului Astfel, în considerarea prevederilor art. 137.pr.civ. tribunalul a admis această excepție deoarece obiectul dedus judecății vizează anularea Ordinului nr. 498 din 04.12.2001, care este emis de Prefectul județului I și nu de Consiliul local al municipiului Pe de altă parte, s-a soluționat excepția în această modalitate și raportat la faptul că prin sentința civilă nr. 214/2002 a Tribunalului Iași, petitul din acțiunea introductivă vizând anularea Hotărârii nr. 198/2001 a Consiliului local al municipiului Iaf ost disjuns.
În aceste condiții, singura parte care are calitate procesuală pasivă vizavi de emiterea acestui ordin este Prefectul județului
Tribunalul a respins excepția lipsei de interes a - SA, deoarece la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, la Judecătoria Iași, - SA era încă titulara dreptului de administrare a terenului în litigiu, și raportat la acest moment procesual, este evident că - SA avea interes în exercitarea acțiunii civile supuse prezentului apel iar pe de altă parte, a avut în vedere că o astfel de excepție nu a fost invocată la fondul cauzei, iar invocarea acesteia acum, în apel, în ipoteza admiterii, ar duce la înrăutățirea situației apelantei în propria cale de atac, încălcându-se astfel principiul non reformatio in pejus,fapt inadmisibil cu atât mai mult cu cât - SA este singura apelantă din cauză.
Pe fondul cauzei, raportat la îndrumările Curții de APEL CLUJ, instanța de apel a reținut următoarele:
Astfel, cu privire la primul motiv de apel invocat și anume faptul că s-au încălcat la emiterea actului, respectiv al Ordinului Prefectului, dispozițiile art. 44 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată și anume că din terenul reconstituit prin ordinul atacat ar fi comunal doar o suprafață de 13,33 ha și că numai pentru această suprafață s-ar justifica emiterea titlului, tribunalul a reținut că acest aspect este nefondat.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, tribunalul a reținut că Primăria I deținea în comuna 111,7 ha - cu categoria de folosință teren inundabil și mlăștinos, 75 ha și teren degradat împădurit cu o suprafață de 36 ha, iar în comuna 108,04 ha - Trupul - islaz calitatea III, și s-a menționat că s-a transmis către -uri de către primărie o suprafață de 14166 ha - teren, pășune comunală și arabil din și că, în fapt, nu s-a contestat niciodată că fostele terenuri din islaz se află în administrarea apelantei reclamante ca urmare a preluării de la fostul. În concluzie s-a apreciat că acest motiv de apel este nefondat în totalitate, în fapt invocarea categoriei de folosință a terenului ca motiv de nelegalitate al ordinului prefectului nefiind relevantă în considerarea dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 18/1991, așa cum a fost descris mai sus.
Totodată, s-a avut în vedere faptul că HCL nr. 198/2001, hotărâre prin care terenul obiect al litigiului a fost trecut în proprietatea publică a Consiliului local I este în vigoare încă în acest moment, cu alte cuvinte, dreptul municipiului I nu a fost atins.
În privința procesului-verbal de predare primire din data de 29.04.2004 încheiat între ADS și - SA, urmare a contractului de concesiune din 30.03.2004, instanța de apel a apreciat că acest act nu modifică cu nimic poziția procesuală a reclamantei apelante, cu alte cuvinte nu o îndreptățește să conteste ordinul obiect al litigiului.
După emiterea Ordinului nr. 498/2001, atât timp cât, în vederea executării acestuia, ADS a predat și Comisia municipală de fond funciar a preluat, prin Protocolul nr. 16634 din 16.07.2002 depus la 11 dosar fond, suprafața de 170,64 ha în litigiu, ADS nu mai putea dispune în nici un fel de terenul în litigiu și ca urmare contractul de concesiune încheiat de ADS și - SA nu poate fi opus proprietarului actual, stabilit conform dispozițiilor legilor fondului funciar.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel invocat și care vizat respingerea cererii de intervenție a ADS, instanța de apel a apreciat că este nefondat, deoarece ADS a formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu, aflată la fila 103 dosar fond, solicitând și ea anularea ordinului prefectului. În această ipoteză ADS avea posibilitatea și calitatea de a apela și ea această sentință, față de faptul că cererea de intervenție a fost respinsă. Cum ADS nu a înțeles să uzeze de calea de atac a apelului și implicit nu a criticat încheierea interlocutorie prin care a fost respinsă în principiu cererea sa de intervenție principală, din acest punct de vedere sentința a fost considerată de tribunal definitivă.
În aceste condiții apelul formulat de reclamantă pentru motivul că în mod greșit s-a respins cererea de intervenție a fost apreciat ca inadmisibil.
C de-al treilea motiv de apel, care vizat încălcarea procedurii de reconstituire prevăzută de Legea nr. 18/1991 cu privire la terenul în litigiu, a fost apreciat de instanța de apel ca nefondat deoarece, în apel s-a depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de municipiul I, care include și terenul din litigiu.
În privința motivelor de apel din cererea completatoare depusă în fața Tribunalului Cluj prin care s-a invocat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la o cerere de chemare în judecată a altor persoane, formulată de reclamanta - SA, depusă la 81 dosar fond, tribunalul a apreciat că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a chemat în judecată ADS B ca și titulară a dreptului de administrare asupra acestui teren, ori această cerere nu a fost comunicată pentru simplul motiv că a rămas fără obiect din moment ce ADS Baf ormulat ea însăși în cauză cerere de intervenție în interes propriu. Ori, în aceste condiții, nu se mai justifica aplicabilitatea în cauză a art. 57 și 58.pr.civ. atât timp cât a devenit incident art. 49 alin. 2.pr.civ.
Mai mult, în ședința publică din 18 martie 2008, în fața tribunalului, reprezentanta Consiliului local al municipiului Iaî nțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Prefectura Județului
Asupra acestei excepții instanța de apel nu s-a mai pronunțat, în considerarea faptului că a fost admisă deja excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al municipiului I și pe cale de consecință s-a avut în vedere că această excepție a fost invocată de o persoană fără calitate procesuală pasivă. Cu alte cuvinte, avându-se în vedere ordinea soluționării excepțiilor, această ultimă excepție nu a mai putut fi admisă, având în vedere admiterea primei excepții.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanta - SA B, și pârâtul Consiliul Local al municipiului
Reclamanta a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, întemeiat pe disp.art.304 pct.7,8 și 9 Cod proc.civ. recurenta a arătat că instanța interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a reținut o stare de fapt confuză și ambiguă, deși probele administrate confirmau o stare de fapt vădit neîndoielnică și clară asupra obiectului cauzei, iar apoi, raportat la cele reținute, făcut o aplicare greșită a legii.
Astfel, instanța nu face referire la condițiile de fond și formă pe care trebuie să le îndeplinească ordinul atacat. În ce privește condițiile de fond, acestea trebuiau analizate în baza cerințelor impuse de art.44 din Legea nr. 18/1991 în forma existentă la data emiterii ordinului atacat. Or, conform acestor dispoziții legale, obiectul reconstituirii dreptului de proprietate îl pot reprezenta doar terenurile care au fost preluate de stat, indiferent cu ce titlu de la unitățile administrativ-teritoriale și care îndeplineau cumulativ cele 4 condiții prevăzute de textul de lege invocat.
Cu toate acestea, chiar și în situația în care condițiile cumulative prevăzute de lege ar fi fost îndeplinite, există excepții de la reconstituirea dreptului de proprietate în natură, excepții care au legătură cu categoria de folosință a terenurilor la data emiterii ordinului.
În speță, probatoriul administrat, expertiza tehnică întocmită de exp., adresa nr.1823/30 iulie 2002 emisă de Arhivele Statului, au confirmat faptul că la data emiterii ordinului, categoria de folosință celor 170 ha teren care au făcut obiectul reconstituirii, era de vie, zonă de protecție a viei, pomi fructiferi, loturi experimetare, loturi semincere, școală de de vie, situație exceptată de la reconstituirea dreptului de proprietate în natură.
În ce privește proveniența terenurilor, legea impune ca aceste terenuri să fi provenit din fostele izlazuri comunale. Pârâtul nu a pus la dispoziția instanței și a expertului documentele oficiale ce au stat la baza emiterii ordinului și care au fundamentat concluzia că terenurile au provenit din fostele izlazuri.
Expertul a stabilit că la data prezumtivei predări a terenurilor, acestea nu erau comunal, iar expertul argumentează că suprafețele de revendicate de pârât nu se află în locația ce face obiectul litigiului, întrucât izlazurile erau terenuri degradate pe care, pentru consolidare s-au plantat păduri.
Terenurile în litigiu au fost transmise unităților de stat, fostelor Gospodării Agricole de Stat, apoi Întreprinderi Agricole de Stat, transmiteri care puteau fi probate exclusiv cu documente oficiale aflate la dispoziția autorităților care au calitatea de pârâte în cauză.
Cu privire la cea de-a treia condiție cerută de art.44 din Legea nr. 18/1991, recurenta a arătat că pârâtele nu i-au probat titlul de proprietate asupra terenului în litigiu, iar din faptul concesionării terenului de către ADS se pretinde prezumția că terenul în discuție este proprietatea statului și nu unității administrativ-teritoriale.
În ce privește ultima condiție, și anume aceea că la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, terenurile să fie folosite ca pășuni, fânațe sau arabil, recurenta a arătat că, prin raportul de expertiză, s-a stabilit că aceste terenuri, la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 aveau destinația de vie, zonă de protecție a viei, pomi fructiferi, loturi experimentale, loturi semincere, școală de de vie.
Față de motivele invocate, recurenta concluzionat că, la data emiterii ordinului Prefectul jud. I nu a respectat dispozițiile legale prev. în art. 44 din Legea nr. 18/1991.
Interesul procesual în promovarea prezentei acțiuni al reclamantei este justificat prin faptul că, este titulara dreptului de administrare a terenului în litigiu dobândit în baza contractului de concesiune nr.10190/20.04.2000, contract aflat în derulare și în prezent între părțile contractante.
Pârâtul Consiliul Local al municipiului I prin recursul declarat, criticat decizia atacată sub aspectul soluționării celor două excepții, și anume, excepția lipsei de interes a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive Consiliul Local al municipiului
În ce privește prima excepție, pârâtul arătat că se impune admiterea excepției lipsei de interes a - SA, având în vedere faptul că, reclamanta nu poate pretinde nici un drept în patrimoniul său referitor la terenul în litigiu.
Reclamanta a avut în administrare o suprafață de teren de 781,84 ha teren, iar în baza dispozițiilor OUG 198/1999 și a Legii nr. 268/2001 s-a trecut la predarea-primirea terenurilor aflate în administrarea reclamantei către Administrația Domeniului Public. Pe baza documentației întocmite de ADS și, prefectul emis Ordinul nr.498/2001, iar apoi Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor emite titlul de proprietate. Prin urmare, ordinul prefectului respectă dispozițiile legii pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Mai mult, până la reconstituirea dreptului de proprietate persoanelor îndreptățite, terenurile aflate în administrarea societăților agricole continuă să fie deținute de acestea. Așadar, dreptul lor de folosire asupra terenurilor este limitat până la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite și nu poate depăși acest moment.
Oricum, după momentul când pârâtului i s- reconstituit dreptul de proprietate și după momentul când se procedează de către ADS la predarea acestui teren în favoarea lui, prin protocolul încheiat la 16.07.2002, nu se mai poate prelungi dreptul de administrare sau concesionare al reclamantei asupra acestui teren.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive Consiliului Local al municipiului I, pârâtul a arătat că, soluția de admitere excepției este nelegală, pentru că este beneficiarul Ordinului emis de Prefectul jud. I, ordin prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea municipiului I, ca unitate administrativ- teritorială, municipiul I fiind reprezentat prin organele administrației publice locale, respectiv Primarul și Consiliul Local.
Mai mult, pe parcursul judecării cauzei, în apel, s- depus titlul de proprietate eliberat pe baza Ordinului Prefectului, titlu în care este trecut ca beneficiar al dreptului de proprietate chiar Consiliul Local al municipiului I, tot în calitate de reprezentant al municipiului și administrator al domeniului public și privat al mun.
Prin întâmpinarea depusă, reclamanta s- opus admiterii recursului pârâtului Consiliul Local al municipiului I, arătând că are interes în cauză, având în vedere că la data nașterii litigiului, mai exact data introducerii cererii de chemare în judecată era titulara dreptului de administrare a terenului din litigiu, drept pe care l- păstrat pe tot parcursul soluționării cauzei.
În susținerea acestei afirmații, reclamanta a arătat că data de 20.04.2002 încheiat cu Agenția Domeniului Statului contractul de concesiune nr.10190/2000, contract în baza căruia dobândit dreptul de a exploata terenul în litigiu cu plata unei redevențe conform art.4 din contract. Dovada derulării și în prezent contractului de concesiune între părțile contractante este dovedită cu facturile și ordinele de plată privind plata redevenței, plată acceptată de beneficiar și pe parcursul soluționării litigiului, acte depuse pe parcursul soluționării recursului.
C de-al doilea motiv de recurs al pârâtei este de asemenea, nefondat.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Consiliul Local al municipiului I s- opus admiterii recursului, invocând în primul rând faptul că motivele de recurs nu se încadrează în disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 invocate de recurentă. În realitate, aceste motive vizează doar greșita interpretare probelor pe care recurenta le consideră suficiente pentru înlătura aplicarea art. 44 din Legea nr. 18/1991 și justifica reținerea unei situații de excepție față de aceste prevederi.
În situația în care nu se va constata nulitatea recursului, intimata a solicitat să se rețină faptul că, recurenta invocă un singur motiv de recurs și anume, faptul că, probatoriul administrat în cauză nu dovedește îndeplinirea condițiilor legale pentru reconstituirea dreptului de proprietate prin ordinul atacat.
Acest motiv de recurs nu a fost invocat în apelul declarat de reclamantă, astfel că, constituie o situație nouă care nu a fost invocată până în acest moment, inadmisibilă în calea de atac recursului.
Recurenta invocă trunchiat disp. art.44 din Legea nr. 18/1991, dispoziții care sunt îndeplinite în cauză, reconstiuirea bazându-se pe faptul că terenul constituie fostul comunal al mun. În cauză sunt îndeplinite și celelalte cerințe ale textului de lege invocat și anume terenurile să fie folosite ca pășuni, fânețe și teren arabil.
Agenția Domeniilor Statului a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului Consiliului Local al municipiului I și admiterea recursului reclamantei - SA
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive Consiliului Local al municipiului I, s-a arătat că, în mod legal instanța de apel a admis această excepție, având în vedere obiectul cauzei și anume, anularea ordinului 498/1991 emis de Prefectul jud. Admiterea recursului reclamantei se impune față de faptul că terenul în litigiu se află în posesia ADS și, prin urmare, nu se poate elibera titlul de proprietate pentru această suprafață de teren. De asemenea, Primăria I nu a prezentat vreo dovadă din care să reiasă că a predat la terenuri având categoria de sau arabil din.
Adresa nr.1823/2003 eliberată de Arhivele Statului prin care se atestă că singura suprafață de teren ce provine din este de 166 ha teren, dovedește că la data emiterii ordinului nu au fost respectate disp. Legii nr. 18/1991.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtul Consiliul Local al municipiului I, curtea apreciază că acesta este întemeiat în parte și, în consecință, în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei îl constituie anularea Ordinului nr.498 emis de Prefectul județului I la data de 4.12.2001 în favoarea Consiliului Local al municipiului În baza Legii nr. 215/2001 a Administrației Publice Locale, în raporturile patrimoniale și în relațiile privitoare la orice bunuri din patrimoniul public sau privat al municipiului, acesta este reprezentat de consiliul local, care administrează pentru municipiu aceste bunuri. Prin urmare, beneficiarul acestui act este Consiliul Local al municipiului
De altfel, Consiliului Local al municipiului I i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 97 ha, 3236 mp prin titlul de proprietate nr.- din 5.11.2004 și, respectiv pentru suprafața de 73 ha, 3123 mp din titlul de proprietate nr.- (151 și 152 din dosarul nr. 9941/2002 al Tribunalului Iași ), în baza Ordinului nr.498 din 4.12.2001.
Această reținere este confirmată și de cadrul procesual stabilit de însăși reclamanta, care, prin acțiunea promovată cheamă în judecată tocmai pe beneficiarul acestui ordin, Consiliul Local al municipiului
Urmare admiterii în parte recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului I, curtea va modifica parțial decizia civilă nr. 186 din 1.04.2008 a Tribunalului Cluj, în sensul că, va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al municipiului
În ce privește recursul declarat de reclamanta - SA, curtea apreciază că este nefondat, și în consecință în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Disp. art.44 din Legea nr. 18/1991 prevăd că, "terenurile provenite din fostele izlazuri comunale transmise unităților de stat și care, în prezent, sunt folosite ca pășuni, fânețe și arabil, vor fi restituite în proprietatea comunelor, orașelor și a municipiilor, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi folosite ca pășuni comunale și pentru producerea de furaje sau semințe de culturi furajere. excepție suprafețele ocupate cu vii, pomi, seminceri furajeri, heleșteie, sau cele destinate producerii de legume, fructe, ori altă materie primă pentru fabricile de conserve, orezării sau experimentale destinate cercetării agricole, ce vor fi compensate în suprafață egală cu teren de aceeași calitate de către societățile comerciale pe acțiuni, în termen de 6 lini de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Conform alin.2 al aceluiași text "nerespectarea dispozițiilor aliniatului precedent duce la trecerea de drept în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor, după caz a acestor terenuri".
Din conținutul acestui text de lege rezultă că, condițiile de fond ce trebuiau îndeplinite la data emiterii ordinului atacat, pentru validitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului, se referă la necesitatea ca: terenurile să fi provenit din fostele izlazuri comunale; terenurile să fi fost transmise unităților de stat, fostelor și terenurile să fi fost folosite la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 ca pășuni, fânețe sau arabil.
Prin urmare, motivul invocat de recurentă și anume, acela ca terenurile să fi fost în proprietatea privată a statului la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, este străin cerințelor art.44 din Legea nr. 18/1991.
Analizând îndeplinirea acestor condiții în cauză, curtea reține următoarele:
La data de 27 iunie 2001 prin Hotărârea nr.198 a Consiliului Local al municipiului I, s- dispus trecerea terenului în suprafață de 170,64 ha teren, situat la locul numit "Moara de vânt" din administrarea ADS, în proprietatea publică, act în vigoare și în prezent.
La data de 4.12.2002 Prefectul jud. Iae mis Ordinul nr.498, prin care, reconstituie în favoarea Municipiului I dreptul de proprietate pentru suprafața de 170,64 ha teren, situat în municipiul I și aflat în administrarea reclamantei - SA.
Prin protocolul nr.16634 din 16 iunie 2002 ADS predat Comisiei municipale de fond funciar I suprafața de 170,64 ha teren (terenul în litigiu).
Expertiza tehnică efectuată la instanța de fond și apel concluzionează că Primăria I deținea în comuna suprafața de 111,7 ha teren, din care 75 ha teren cu categoria de folosință teren inundabil și mlăștinos și 36 ha teren degradat împădurit, iar în comuna, suprafața de 108,04 ha teren în trupul, categoria de folosință, calitatea III.
Faptul că Primăria I deținea în comunele și suprafețe de teren categoria este dovedit și de "cartea de hotărnicie a imobilului situat în comuna " (40 din dosarul nr.4642/2002 ( din care rezultă că, suprafețele de teren deținute de numitul se învecinează cu terenurile Primăriei comunei
Certificatul din data de 27 martie 1943 (52-53 din același dosar), conformă faptul că Primăria I deținea în Comuna și suprafețe de teren cu mult mai mari decât suprafața de teren în litigiu, cu destinația de teren accidentat, degradat sau categoria III. Schița terenului noii vetre de stat lăsată din moșia, fostă proprietatea Municipiului I (5) însoțită de tabelele anexă (106-110), dovedește amplasamentul fostei "moșii", care a rămas vecină cu suprafața cedată pentru comuna.
Decizia nr.1135 din 4.12.1963 dovedește că suprafața de 14.166 ha teren (lucru pe care de altfel îl constată și expertul ), pășune comunală și teren arabil din, se transmite din administrarea operativă a Executive al sfaturilor populare comunale în administrarea
Toate aceste acte dovedesc îndeplinirea cerințelor art.44 din Legea nr. 18/1991, la emiterea Ordinului nr.498 din 4.12.2002 de către Prefectul județului
În ce privește interpretarea alin.2 al alrt.44 din Legea nr. 18/1991, curtea apreciază că municipiul, comuna sau orașul este protejat de refuzul societății comerciale de a acorda terenuri în compensare și, ca atare, printr-o normă imperativă, se dispune trecerea de drept în proprietatea municipiului a acestor terenuri, fără alte formalități. Prin urmare, în speță, nu devine incidentă teza conform căreia ar fi exceptate de la reconstituire suprafețele ocupate cu vii, heleșteie, etc. așa cum susține apelanta.
Oricum, în cauză, așa cum s- reținut în alineatele precedente, s- făcut dovada provenienței terenurilor și categoriile lor de folosință actuale, care le încadrează în art.44 din Legea nr. 18/1991.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de reclamanta - SA va fi respins ca nefondat.
Celelalte dispoziții ale deciziei atacate vor fi menținute.
În cauză nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată suportate de pârâtul Consiliul Local al municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de PÂRÂTUL CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI I împotriva deciziei civile nr.186 din 1 aprilie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică parțial, în sensul că respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al municipiului
Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.
Respinge ca nefondat recursul reclamantei - SA împotriva aceleiași decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact. GG
2 ex/8.12.2008
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
