Fond funciar. Speta. Decizia 280/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.280/
Ședința publică din 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, sat. de, nr.-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 221 din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 3 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 10 martie 2009 apoi pentru data de 17 martie 2009.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 347 din 3 martie 2004, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 1397/2002, s-a respins acțiunea civilă formulată de precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei -, Comisia locală, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a județului M - Prefectura M, și.
Prin decizia civilă nr.284 din 9 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.3595/2004 s- respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.347/3 martie 2004 Judecătoriei Reghin.
Prin decizia civilă nr.355/R/26 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Tg-M, Secția civilă în dosarul nr.266/2005/C s-a admis recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 284/9 decembrie 2004 Tribunalului Mureș, s-a casat integral decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mureș.
Instanța de recurs a reținut că expertiza efectuată în prezenta cauză de expertul și expertiza efectuată într-un alt dosar de expertul, cu privire la același teren, sunt contradictorii și pentru clarificarea situației terenului în litigiu se impune efectuarea unei contraexpertize.
În urma rejudecării cauzei de către instanța de apel, prin decizia civilă nr. 396/15 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr.2611/2005, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.347/3 martie 2004 Judecătoriei Reghin.
Prin decizia civilă nr.457/R/27 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Tg-M, Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile sus-menționate și s-a casat decizia recurată, dispunându-se trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Mureș.
Prin decizia de casare s-a reținut că instanța de apel nu a clarificat dacă într-adevăr terenul înscris în cartea funciară pe numele antecesorilor reclamantei și cu privire la care aceasta a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, a fost legal atribuit pârâtului, dacă acest teren este identic cu cel atribuit pârâtului, dacă este întemeiată cererea reclamantei de anulare a titlului de proprietate emis pe seama pârâtului și emiterea unui nou titlu pe seama reclamantei, cu atribuirea terenului ce a aparținut antecesorilor săi.
Prin decizia civilă nr. 221 din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile pronunțate de prima instanță.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului și în consecință, schimbarea în tot a sentinței pronunțate de Judecătoria Reghin și admiterea acțiunii reclamantei așa cum s-a solicitat la prima instanță.
În motivarea recursului s-a arătat că prin decizia de casare s- stabilit că pentru clarificarea situației terenului în litigiu este necesar să se dispună efectuarea unei expertize la care să participe cei trei experți care au efectuat expertiza în cauză, însă Tribunalul Mureșa dispus efectuarea expertizei de către un singur expert care nu a făcut altceva decât să susțină concluziile expertului anterior, fără a aduce argumente prin care să combată expertiza efectuată de către expertul.
S-a mai susținut că instanța de apel, în urma rejudecării cauzei, în mod greșit a apreciat că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu pe vechiul amplasament al terenului ce a aparținut antecesorilor săi, având în vedere că atât expertul, cât și expertul au identificat terenul pe care l-a atribuit Comisia locală de fond funciar, însă reclamanta nu a fost de acord cu amplasamentul stabilit de comisie. De asemenea, reclamanta a invocat faptul că experții și nu au respectat topografică de la cartea funciară și au inversat amplasamentul terenului în litigiu, iar terenul pe care l-au indicat ca fiind cel revendicat de reclamantă este în realitate cel care i-a fost atribuit de comisie și pe care l-a refuzat.
Reclamanta a susținut că terenul înscris în nr.198 de, nr.top 413 și pe care ea îl solicită este cel identificat de expertul, deoarece planul de măsurători efectuat de acest expert se suprapune atât cu planul cadastral, cât și cu planul topografic de la cartea funciară, respectiv cu terenul ce i- fost atribuit prin titlu de proprietate pârâtului. Terenul indicat de expertul ca fiind cel din nr.198 de, nr.top 413 nu se suprapune cu cel din planul topografic de la cartea funciară, fiind amplasat pe un alt aliniament, ceea ce dovedește faptul că instanța de apel nu a stabilit amplasamentul real al terenului ce a aparținut antecesorilor reclamantei, nerezolvând acest petit, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.6 Cod procedură civilă, instanța neacordând ceea ce s-a cerut și a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Prin memoriul de recurs s-a mai invocat faptul că instanța de recurs nu a avut în vedere nici restul probelor administrate în cauză, respectiv interogatoriul intimatei, declarația martorului prin care s-a dovedit faptul că terenul atribuit reclamantei este terenul lor, iar terenul revendicat de reclamantă este ocupat de pârâtul și de asemenea, instanța nu a ținut cont de înscrierile din registrul agricol, fiind incident astfel motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, instanța de apel nu a soluționat restul petitelor, astfel cum s-a solicitat prin decizia de casare, care era obligatorie, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, invocând faptul că instanța de apel a respectat îndrumările din decizia de casare, având în vedere că în cauză s- efectuat o nouă expertiză topografică din care rezultă că asupra terenului cu privire la care reclamanta susține că nu i se cuvine pârâtului, aceasta nu are nici un drept.
Referitor la motivele invocate în drept, s-a arătat că deși s-au invocat prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, reclamanta nu a indicat nici o încălcare sau aplicare greșită a legii, iar cu privire la prevederile art. 304 pct.6 Cod procedură civilă reclamanta este în eroare, deoarece nu i s-a acordat nimic, cererea ei de chemare în judecată fiind respinsă. Referitor la prevederile art. 304 pct.7 Cod procedură civilă reclamanta nu a arătat care sunt motivele străine de natura pricinii sau care dintre aceste motive lipsesc din decizia atacată.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 306 alin.2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului instanța de recurs reține următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată de reclamanta și înregistrată la Judecătoria Reghins -a solicitat să se stabilească că titlul de proprietate nr.-/2002 este greșit, în sensul că parcela cu nr.top 2053/2/5 din tarlaua 23, în suprafață de 2600 mp constituie proprietatea pârâtei și drept urmare să se dispună refacerea documentației care a stat la baza emiterii titlului de proprietate și în loc de parcela menționată să fie trecută în titlu parcela corespunzătoare terenului înscris în nr.198 de nr. top 413.
Totodată, s-a solicitat să se dispună modificarea titlului de proprietate în sensul menționat și să fie obligat pârâtul să-i recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2.600 mp teren înscris în nr.198 de. De asemenea, s-a cerut obligarea pârâtului Primarul comunei, în calitate de Președinte al Comisiei locale de fond funciar la plata de daune cominatorii de 250.000 lei pe zi de întârziere până la emiterea documentației pentru modificarea titlului de proprietate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că parcela de teren cu nr.top 2053/2/5 în suprafață de 2.600 mp care a fost trecută în titlul său de proprietate, în realitate îi aparține pârâtei. Reclamanta a mai relevat faptul că era îndreptățită să i se atribuie terenul care a aparținut antecesorilor săi și care este înscris în nr.198 de, nr.top 413, însă parcela respectivă i-a fost atribuită fără drept pârâtului.
Din actele dosarului rezultă că prin titlul de proprietate nr.- din 9 aprilie 2002, emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate M s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numiților, și, în calitate de moștenitori ai defunctului, pentru suprafața de 4 ha 7000 mp pe raza comunei.
Dintre parcelele de teren care figurează în titlul de proprietate menționat, reclamanta susține că parcela cu nr.top 2053/2/5 în suprafață de 2600 mp, situată în extravilanul localității, în mod greșit a fost atribuită și înscrisă în titlul de proprietate menționat, deoarece aceasta nu corespunde ca amplasament cu parcela înscrisă în nr.198 de, nr.top 413, care i-a aparținut defunctului și pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
În cauză s-au efectuat mai multe expertize topografice care au fost dispuse pentru a se clarifica situația terenului în litigiu. Ultima expertiză a fost efectuată de expertul cu ocazia rejudecării apelului și concluziile acestei expertize au fost luate în considerare de instanța de apel la pronunțarea deciziei împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs.
Prin această expertiză, astfel cum a reținut și instanța de apel, a fost identificat terenul înscris în nr. 198 de nr. top 413 și s-a stabilit în urma suprapunerii numerelor topografice din planul topografic CF cu numerele cadastrale din planul cadastral al zonei că parcela de teren înscrisă în titlul de proprietate nr. -/2002 cu nr.top 2053/2/5 se identifică cu parcela de teren înscrisă în nr.198 de nr.top 413. În privința amplasamentului terenului cu nr.top 413, expertul a precizat de asemenea, că din planul topografic CF rezultă că acesta este situat lângă un curs de apă temporar ( în limba maghiară), cu nr. top 399, marcat prin linii paralele, sistem care era folosit de cartografi pentru marcarea văilor sau a rupturilor de teren. În planul cadastral, cursul de apă respectiv este marcat HC - 2055, fiind identic cu nr.top 399, iar limita nordică a parcelei de teren în litigiu atribuită prin titlul de proprietate moștenitorilor lui o reprezintă chiar acest curs de apă.
În ceea ce privește parcela de teren cu privire la care reclamanta susține că în mod greșit i-a fost atribuită pârâtului, aceasta figurează în titlul de proprietate nr.-/2002 emis în favoarea pârâtului, fiind situată în parcela F-2052, dintr-o altă carte funciară, însă terenul respectiv corespunde numărului topografic 419/1 și nu numărului topografic 413, care figurează în nr.198 de.
Concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul sunt convergente cu concluziile raportului de expertiză întocmit cu ocazia judecării cauzei în primă instanță de expertul care au fost luate în considerare de Judecătoria Reghin la pronunțarea sentinței civile nr. 347/3 martie 2004.
În aceste condiții, instanța de recurs reține că în mod corect a apreciat instanța de apel că sunt nefondate susținerile reclamantei, în sensul că parcela de teren cu nr.top 2053/2/5 atribuită prin titlul de proprietate nu corespunde cu vechiul amplasament al terenului ce i-a aparținut antecesorului său și că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică.
Referitor la expertiza efectuată de expertul pe care a invocat-o reclamanta, aceasta a fost efectuată într-un alt dosar, concluziile sale fiind contradictorii cu cele ale experților din prezenta cauză, însă nu poate fi luată în considerare având în vedere că nu sunt arătate datele tehnice pe care s-a bazat expertul când a ajuns la concluzia că parcela contestată de reclamantă nu corespunde cu parcela înscrisă în nr.198 de, precizându-se doar că acest lucru rezultă din măsurători. Pe de altă parte, în mod corect a reținut instanța de apel că vecinătățile indicate de expert în planul de situație anexă la expertiză nu corespund cu cele din planul topografic CF de care se prevalează reclamanta. Simplul fapt că, acest raport de expertiză îi este favorabil reclamantei nu poate duce la concluzia că susținerile reclamantei sunt fondate.
În mod nejustificat se susține că, soluția instanței de apel este greșită. Experții și au identificat într-adevăr terenul atribuit de comisia de fond funciar, după antecesorul reclamantei, însă această identificare s-a făcut tocmai pentru a se constata dacă terenul respectiv se suprapune cu vechiul amplasament și de asemenea, această identificare s-a făcut pe baza planului topografic CF și a planului cadastral. Pe de altă parte, s-a identificat și terenul pe care îl solicită reclamanta și s-a stabilit că acesta corespunde unui alt număr topografic și nu celui din CF nr.198 de, astfel că în mod nefondat se invocă faptul că nu s-a stabilit amplasamentul real al terenului în litigiu.
Instanța de apel s-a conformat dispozițiilor din decizia de casare și dispus efectuarea unei expertize topografice pentru clarificarea tuturor aspectelor invocate de reclamantă în cauza dedusă judecății. Din decizia de casare nu rezultă că s-ar fi dispus efectuarea unei expertize de către cei trei experți care au efectuat expertizele în fazele procesuale anterioare, iar apelanta nu a invocat acest aspect cu ocazia rejudecării apelului, ci dimpotrivă s-a opus efectuării unei noi expertize (fila 11 dosar nr- al Tribunalului Mureș ).
În privința celorlalte probe la care a făcut referire reclamanta, trebuie precizat că pârâta a arătat că, lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei dedusă judecății, iar martorul a fost audiat în dosarul nr. 3595/2004 al Tribunalului Mureș, decizia pronunțată în acest dosar fiind casată integral. Declarația martorului respectiv nu este însă relevantă în cauză în contextul în care acesta a declarat doar că folosește suprafață de teren pentru care încă nu i s-a eliberat titlu de proprietate, iar reclamanta i-a spus că pentru acest teren i s-ar fi eliberat ei titlul de proprietate, însă vecinii pe care i-a indicat acest martor nu sunt identici cu cei înscriși în titlul de proprietate nr.-/2002 cu privire la parcela de teren în litigiu.
Referitor la obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, trebuie avute în vedere și alte aspecte. Astfel, reclamanta a solicitat să i se modifice propriul titlu de proprietate, în sensul de se înscrie în acest titlu parcela de teren pe care o revendică de la pârâtul, fără însă a cere și anularea titlului de proprietate eliberat cu privire la această parcelă în favoarea pârâtului. Prin urmare, atâta timp cât titlul de proprietate al pârâtului este în ființă, nici nu s-ar putea pune problema înscrierii parcelei de teren atribuit acestuia în titlul de proprietate al reclamantei.
Pe de altă parte, reclamanta susține că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea moștenitorilor lui este nelegală pe motiv că terenul respectiv trebuie să îi fie atribuit pârâtei, însă pârâta, care ar fi avut interes să invoce acest aspect și să solicite să se constate că terenul înscris în titlul de proprietate eliberat în favoarea reclamantei îi aparține, nu a formulat o astfel de cerere.
În consecință, pentru considerentele arătate, curtea reține că în speță nu sunt incidente motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă, respectiv cele prevăzute de art. 304 pct. 6,7 și 9 Cod procedură civilă, deoarece acțiunea introductivă și apelul declarat au fost respinse, astfel că instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut, iar hotărârea instanței de apel cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost pronunțată cu aplicarea corectă a prevederilor legale aplicabile în materie. Ca atare, decizia pronunțată de instanța de apel fiind legală, recursul declarat de reclamantă urmează să fie respins.
Cu aplicarea art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, sat. de, -, județul M, împotriva deciziei civile nr. 221 din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă în dosarul nr-.
Obligă reclamanta să-i plătească pârâtului, domiciliat în comuna, sat de,-, județul M, suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
26.05.2009
Jud.fond: Fl.
Jud.apel:;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
