Fond funciar. Speta. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 32
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Drăghin
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 3: Sorina Romașcanu
Grefier - -
*************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.738/RC/03 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul V (legitimat cu seria - nr.-), lipsă fiind reprezentanții intimaților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul de față privește decizia civilă 738 din 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț ca instanță de recurs.
Față de prevederile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, ridică din oficiu excepția admisibilității recursului declarat de reclamant.
Având cuvântul, recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat și depune la dosar un set de acte: memoriu, adresa 975/15.02.2002, o reclamație, adresa 964/31 din 28.06.1999, adresa /09.11.2007, copie act de veșnică vânzare, copie proces verbal 445 din 01. martie 1933.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.738 din 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.533 din 30.01.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală și Comisia Județeană N pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reținându-se în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț sub numărul nou - (număr vechi 8742/2006) din 02.10.2006, petentul a chemat în judecată Comisia Județeană N pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia Locală pentru aplicare Legii nr. 18/1991, solicitând anularea Hotărârii Comisiei Județene N nr. 4974/21.07.2006 și, respectiv, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,4475. teren pe raza comunei; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii formulate, petentul a arătat că suprafața de teren în litigiu a aparținut socrului său, numitul, care la rândul său a dobândit-o prin cumpărare conform actului de veșnică-vânzare autentificat sub nr. 445/01.03.1933; terenul a fost înscris în rolul agricol al socrului și, ulterior, în rolul său, după căsătorie; că s-a înscris cu el în și, după apariția Legii nr. 18/1991, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament în condițiile în care la data formulării cererii acest lucru era posibil; că, în ciuda acestui fapt, la data de 02.08.1995, i s-a eliberat titlul de proprietate nr- în care suprafața de 0,45 ha teren a fost înscrisă în localitatea în pct."Deal-obște"; că a solicitat modificarea titlului de proprietate în instanță, dar acțiunea a fost respinsă din cauza Comisiei Locale care a refuzat să furnizeze date necesare soluționării cauzei; că după apariția Legii nr. 247/2005 a reiterat cererea de reconstituire pe vechiul amplasament, cerere ce a primit o soluționare defavorabilă, fără să se verifice dacă terenul solicitat este liber și fără să se observe că terenul dat în compensare este mult mai mic ca valoare materială.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.112 și următoarele și art.274 Cod procedură civilă, dispozițiile Legii nr.18/1991 și dispozițiile Legii nr.247/2005.
Prin sentința civilă nr.533/30.01.2008 Judecătoria Piatra Neamța respins, ca neîntemeiată, plângerea la Legea 18/1991 formulată de petentul în contradictoriu cu intimații Comisia Județeană N pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia Locală pentru aplicarea Legii 18/1991.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea nr.4085, înregistrată la data de 29.08.2005(filele 10,11 dosar fond) la sediul Primăriei, petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4500. teren, situată în comuna, jud.N, pe vechiul amplasament, conform actului de veșnică vânzare nr.- (fila 4 dosar fond), suprafață primită cu titlu de înzestrare de către soția sa, de la tatăl acesteia.
Prin Hotărârea Comisiei Locale pentru aplicarea Legii 18/1991 nr.11 din 02.03.2006 (fila 33 dosar fond ), s-a propus respingerea cererii formulate de petent motivat de faptul că suprafața de teren solicitată a fost înscrisă în titlul de proprietate nr.55/1281/02.08.02.08.1995, avându-l ca titular pe acesta, în calitate de moștenitor al defunctei.
Împotriva Hotărârii Comisiei Locale, petentul a formulat contestație (filele 35,36 dosar fond) adresată Comisiei Județene N pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor iar aceasta, prin Hotărârea nr.4974 din 21.07.2006 (fila 30 dosar fond), a respins contestația și totodată a validat hotărârea comisiei locale.
Potrivit dispozițiilor art.8 din Legea 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se regăsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi prin reconstituirea sau după caz constituirea dreptului de proprietate.
Potrivit dispozițiilor art.11 din Legea 18/1991 și art.9 din HG890/2005, suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, Registrul Agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei, sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații ale martorilor.
Din înscrisurile administrate în cauză, a rezultat că petentului i-a fost reconstituit, anterior intrării în vigoare a legii 247/2005, dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha și 2547. teren, deținută anterior colectivizării, printre care se înscrie și suprafața de teren în litigiu.
Astfel, în titlul de proprietate nr.55/1281/02.08.02.08.1995 (fila 7 dosar fond), s-a înscris și suprafața de 4.500. teren, situată în extravilanul localității, în punctul numit "Deal Obște".
Față de această situație, capătul de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,4475. teren, pe raza comunei, nu putea primi o soluționare favorabilă, deoarece, prin aceasta, s-ar fi ajuns la dublarea suprafeței reconstituite.
Susținerea petentului conform căreia vechiul amplasament al suprafeței litigioase era liber la data formulării cererii de reconstituire, astfel încât compensarea cu o suprafață de teren echivalentă ca întindere, dar nu și ca valoare economică, este nelegală, nefiind reținută de către prima instanță ca fiind dovedită deoarece din concluziile ambelor rapoarte de expertiză topografice efectuate în cauză (filele 90,91,105,131-133 dosar fond) a rezultat fără nici un dubiu că terenul indicat de petent ca reprezentând vechiul amplasament este afectat integral de locuințe particulare și spații de producție și comerciale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs petentul, reiterând susținerile din cererea introductivă de instanță referitoare la îndreptățirea sa la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4475 mp teren situat pe raza comunei, dobândit prin moștenire de la autorul soției sale, defunctul, care la rândul său l-a achiziționat în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 445/01.03.1933, înscriindu-l în rolul său agricol.
Mai arată petentul că, ulterior, terenul cu care soția sa a fost înzestrată la încheierea căsătoriei s-a înscris în rolul agricol al acestora, fiind înscris în, astfel că după apariția Legii nr.18/1991 a solicitat să-i fie restituit pe vechiul amplasament al proprietății. Cu toate acestea, la data de 02.08.1995 i s-a eliberat titlul de proprietate nr- în care suprafața de teren de 0,45 ha din a fost compensată cu un alt teren aflat în pct. "Deal-obște" din, teren ce are o altă categorie de folosință și care era ocupat de alte persoane.
Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate, precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.306 Cod procedură civilă, a constatat că aceasta este legală și temeinică, recursul respingându-se ca nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Obiectul prezentei acțiunii îl reprezintă plângerea formulată de petentul împotriva Hotărâri nr. 4974/21.07.2006 emisă de intimata Comisia Județeană N pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin care s-a respins cererea acestuia de restituire a terenului în suprafață de 0,45 ha teren pe raza comunei, pe vechiul amplasament, cerere formulată în temeiul dispozițiilor Legii 247/2005.
Ori, astfel după cum recunoaște chiar petentul în cererea introductivă de instanță (fila 2 dosar fond) și după cum rezultă și din actele anexate la dosarul cauzei, acest teren dobândit prin înzestrare de la autorul soției sale, a fost solicitat încă de la apariția Legii nr.18/1991 și restituit celui în cauză, fiind înscris în titlul de proprietate nr.55/1281/02.08.1995 la 6, parcela 39/75A.
Prin urmare, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața anterior descrisă intervenise deja pentru petentul care, la apariția Legii 247/2005, deținea și titlu de proprietate, astfel că în virtutea noii legislații apărute în materia proprietății nu se justifică obținerea unei noi reconstituiri pentru aceeași suprafață și în virtutea acelorași acte doveditoare ale proprietății.
Împrejurarea că suprafața înscrisă în titlul de proprietate nr- nu a fost restituită pe vechiul amplasament al proprietății nu îl îndreptățește pe petent să solicite și să obțină o nouă reconstituire a dreptului de proprietate pentru același teren, astfel că prin raportare la dispozițiile art.9, art.11 și respectiv art.13 din Legea 18/1991 cu modificările ulterioare, în mod corect s-a respins cererea de restituire prin Hotărârea nr. 4974/21.07.2006 emisă de Comisia Județeană N pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Împrejurarea că pentru terenuldeja restituitși înscris în titlul de proprietate nr- nu s-ar fi operat o reconstituire pe vechiul amplasament al proprietății putea fi invocată și valorificată pe calea unei acțiuni distincte în anularea acestui act de reconstituire, în conformitate cu dispozițiile art.III din Legea 169/1997 cu modificările ulterioare aduse de Legea 247/2005, nejustificându-se formularea unei noi cereri de reconstituire în legătură cu același teren.
Prin urmare, cât timp petentului i s-a restituit deja acest teren prin emiterea titlului de proprietate mai sus arătat, pe noua cerere formulată în temeiul dispozițiilor Legii 247/2005 în legătură cu aceeași suprafață de teren, nu pot fi puse în discuție aspecte referitoare la nerespectarea vechiului amplasament ori a valorii reale de circulație a terenului de pe acest din urmă amplasament, în cadrul prezentei plângeri formulată în procedura specială administrativ-jurisdicțională reglementată de art.53 și următoarele din Legea 18/1991 republicată, cel în cauză nefiind îndreptățit să mai obțină o nouă reconstituire pentru același teren, în baza acelorași acte doveditoare ale proprietății.
Față de această situație și luând în considerare limitele învestirii prin cererea de chemare în judecată care nu a fost modificată în fața primei instanțe, se constată că toate aspectele referitoare la nesemnarea vechii fișe de punere în posesie pentru terenul deja restituit și înscris în titlul de proprietate anterior menționat, precum și la neefectuarea restituirii pe vechiul amplasament a terenului din, care din punct de vedere calitativ ar avea o valoare mult mai mare, în raport cu suprafața atribuită în schimb pe raza localității nu au nicio relevanță juridică, după cum în mod corect a reținut și prima instanță, petentul alegând greșit calea judiciară (acțiunea) prin care să-și valorifice aceste susțineri.
Cât privește refuzul petentului de a primi terenul pe amplasamentul înscris în titlul de proprietate nr-, respectiv la 6, parcela 39/75A din localitatea, pe considerentul că ar avea o valoare de circulație inferioară față de vechea sa proprietate, se constată că acest aspect putea fi eventual valorificat în cadrul procedurii prevăzute de art.53 și următoarele din Legea 18/1991, respectiv în plângerea îndreptată împotriva hotărârii inițiale prin care Comisia Județeană N i-a reconstituit acestuia dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,45 ha, în noua plângere în cadrul căreia s-a constatat potrivit celor anterior expuse că petentul nu este îndreptățit să mai obțină o nouă restituire pentru aceeași suprafață ieșind din discuție o eventual restituire prin echivalent, care ar putea fi eventual analizată numai în condițiile în care în prealabil s-ar constata îndreptățirea solicitantului la restituire, ceea ce nu este cazul în prezenta acțiune.
Față de cele anterior expuse, concluzionând asupra legalității și temeiniciei sentinței recurate, tribunalul a respins recursul ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei civile nr.738 din 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a formulat recurs reclamantul arătând că instanța de judecată nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere privind plata eventualelor despăgubiri cuvenite conform legii speciale și cu privire la cererea subsidiară.
Recursul este inadmisibil.
Textul art. 299 alin.1 Cod procedură civilă determină categoriile de hotărâri ce pot forma obiect al recursului: hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
În speță, pricina a parcurs cele două grade de jurisdicție existente în procesul civil român, ceea ce a făcut ca să fie pronunțată, în final, o hotărâre irevocabilă, cea a instanței de recurs - decizia civilă 738 din 3.07.2008 a Tribunalului Neamț.
Întrucât decizia pronunțată de Tribunalul Neamț în raport cu prevederile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu mai e susceptibilă a fi atacată cu recurs, se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.738/RC/03 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, ca inadmisibil.
Irevocabil.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
.
Red.//
Red. 29.01.09
Tehn.2 ex.A 29.01.09
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu
