Fond funciar. Speta. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr.33
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTORI: Elena Costea, Constanța Pană Adriana Maria C -
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimații G și domiciliați în comuna, județul D, împotriva deciziei civile nr. 1142 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata - domiciliată în comuna, județul D, cu petenții, - itoare a def., - itor al def., - itor al def., G, toți cu domiciliul în comuna, sat, județul D, Comisia Județeană D de stabilire a drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor și Comisa Locală de aplicare a Legii fondului funciar.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 19 lei conform chitanței nr. 18704/2008, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții G personal și asistat de avocat din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocațiale nr. 73694/2008, reprezentat de același avocat, intimatul petent personal, lipsind ceilalți intimați petenți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Avocat învederează că și intimata - are calitate de recurentă conform cererii de recurs și o reprezintă și pe aceasta, alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Intimatul arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea verificând cererea de recurs constată că recursul este formulat numai de intimații G și, numita - având calitatea de intimată, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții intimați susține oral motivele de recurs, arătând în esență că decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este nelegală, soluționând cauza, a judecat calea de atac recursul. Având în vedere că ciclul procesual în cauza de față este declanșat în anul 1997, calea de atac la Tribunalul Dâmbovița trebuia să fie apelul întrucât litigiul era pornit sub reglementarea anterioară Legii 247/2005 și trebuia soluționată conform legislației anterioare acestui act normativ, unde erau reglementate căile de atac ale apelului și recursului.
Pentru aceste motive solicită admitere recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre competentă soluționare a apelului Tribunalului Dâmbovița. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune note scrise.
Intimatul având cuvântul arată că motivele invocate de către recurenți sunt nereale și solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURT E
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr.10927/1997, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții G, -, Comisia de Aplicare a Legii nr.18/1991, Comisia Județeană D și Prefectura Județului D pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și anularea titlului de proprietate emis pe numele pârâților, persoane fizice sub nr. 82063/13.11.1997.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că pârâților li s- reconstituit dreptul de proprietate pe terenul proprietatea lor pe care și-au construit case și anexe gospodărești și pentru care posedă hotărâri judecătorești și acte autentice pe care le-au anexat cereri de chemare în judecată.
În termen legal, pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii motivat de faptul că actele de proprietate ale reclamanților sunt nule, impunându-se evacuarea de pe terenuri câtă vreme nu au titluri de proprietate.
În ședința publică din 7.04.1998, instanța a dispus conexarea dosarului nr.1308/1998 reținând că prin cererea înregistrată sub nr. 15342/1993 la Judecătoria Târgoviște, reclamanții, G și -, au chemat în judecată pe pârâții, G, și D, cerând anularea actelor de schimb nr. 315 și 316/1970, a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1020 și 1024/1970, acte pe care pârâții le invocă în dovedirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Prin sentința civilă nr. 5750/22.06.1995 Judecătoria Târgoviștea respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, hotărâre păstrată de Tribunalul Dâmbovița, ambele casate de către Curtea de Apel Ploiești cu trimitere spre rejudecare primei instanțe cu motivarea că în primul ciclu procesual instanțele nu au avut la dosar titlul de proprietate nr. 82063/1997 emis de Comisia Județeană D și ca atare nu s-a putut pronunța în cauză o hotărâre temeinică pe baza analizării titlurilor de proprietate ale pârâților.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 1308/1998 și a fost conexată la acțiunea înregistrată la 16.12.1997.
După administrarea probelor, Judecătoria Târgoviștea pronunțat sentința civilă nr. 3806/1.06.1999 prin care a respins atât acțiunea formulată de reclamanții- pârâți și acțiunea formulată de pârâții-reclamanți, precum și cererea reconvențională a acestora din urmă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că terenurile în litigiu sunt situate în, com. localitate necooperativizată, iar disp.art.60 din Legea nr.18/1991, sunt incidente și aplicabile doar persoanelor vătămate care pot folosi doar calea acțiunilor de drept comun în special revendicare, singura cale ce oferă posibilitatea comparării titlurilor.
Referitor la acțiunea conexă a reținut că aceste acte au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art.7 din Decretul nr. 151/1950, cu respectarea condițiilor de valabilitate cerute de lege.
Tribunalul Dâmbovițaa respins apelul promovat de către reclamanții, și, precum și pârâții G, și - împotriva sentinței civile nr. 3806/1999 pe care a criticat-o pentru faptul că s-a întemeiat pe o greșită apreciere a probelor, impunându-se desființarea ei.
Împotriva ambelor hotărâri judecătorești au formulat recurs reclamanții și pârâta, admis de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 1379/2001.
După trimiterea cauzei spre rejudecare, dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Târgoviște sub nr. 6709/2001.
În urma administrării probelor, această din urmă instanță a pronunțat sentința civilă nr. 6547/20.12.2002, prin care acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă, constatându-se nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 82063/13.11.1997 pentru următoarele suprafețe: 1952. teren ocupat de; 1000. teren ocupat de și 823. teren ocupat de.
Totodată a fost respinsă cererea formulată de pârâții-reclamanți, precum și cererea reconvențională introdusă de acești la 10.02.1998.
Cât privește acțiunea și cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți a apreciat că sunt neîntemeiate, atâta vreme cât titlul de proprietate eliberat acestora este nul cu privire la terenurile ce aparțin reclamanților pârâți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul-reclamant G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 53/19.02.2004 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de apelantul - pârât G, cât și apelul promovat de acesta.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții G, și -, susținând că prin anularea nr.7/1995 li s-a recunoscut implicit și fără putere de tăgadă valabilitatea titlului de proprietate nr. 82063/13.11.1997, prin care li se conferă dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, sentința civilă nr.7257/1990 având astfel putere de lucru judecat în noua acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept și anume dreptul de proprietate pentru și pentru aceleași terenuri.
Prin decizia nr. 436 din 10 martie 2005, Curtea de Apel Ploiești, a admis recursul formulat de pârâții, și - împotriva decizia nr. 53 pronunțată la 19 februarie 2004 de Tribunalul Dâmbovița și în contradictoriu cu reclamanții, și cu intimații pârâți, a casat decizia atacată și a înaintat cauza spre rejudecare la instanțele de apel - Tribunalul Dâmbovița, constatând că au fost greșit aplicate normele de procedură privitoare la admisibilitatea și administrarea probelor.
Prin aceiași decizie de casare, s-a ordonat ca la instanța de apel să se efectueze în cauză o nouă expertiză și să fie analizate autorizațiile de construire. De asemenea dat fiind faptul că la dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 5332/99 al Judecătoriei Târgoviște soluționat prin sentința civilă nr. 7257/22.XI.1999 rămasă definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat nul un alt Ordin al Prefectului nr.7/1995 în care erau prevăzute și terenurile din Ordinele nr. 106 și 107/2001, iar instanța nu a făcut nicio apreciere cu privire la nulitatea acestor două acte, nulitate invocată de pârâții-recurenți prin cererea formulată la 2.XII.2003, înseamnă că nu a cercetat întreg fondul procesului în cauză devenind incidente dispozițiile art. 312 al.5 Cod procedură civilă.
Iată deci, că instanța a fost clară prin cele ordonate pe linia deciziei de casare iar potrivit art. 315 al.(1) Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii, pentru judecătorii fondului.
Investit cu soluționarea apelului, în fond după casare Tribunalul Dâmbovița, la al treilea termen de judecată, respectiv prin încheierea de ședință din 19 septembrie 2005 calificat calea de atac ca fiind recurs din oficiu motivând această calificare ca fiind făcută în baza modificărilor procedurale, respectiv cele aduse prin Legea nr. 247/2005 titlul XIII art.5 - prin decizia nr. 872/15 decembrie 2005 prin care a admis recursul declarat de pârâtul G și a casat sentința, trimițând cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Motivarea instanței a fost aceea că tribunalul nu se mai poate conforma deciziei de casare, deoarece în urma recalificării, tribunalul ca instanță de recurs, nu poate dispune efectuarea unui raport de expertiză tehnică, dispus prin decizia de casare, invocând în acest sens dispozițiile art.305 Cod procedură civilă, text de lege ce statuează că în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
Cauza a fost trimisă la Judecătoria Târgoviște unde a fost reînregistrată sub nr. 152/2006 și pe linia deciziei de casare a Curții de Apel Ploieștis -au efectuat probatoriile indicate de aceasta, pe baza cărora a fost pronunțată sentința civilă nr. 1540 din 19 aprilie 2007 prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanții pârâți, și, s-a constata nulitatea absolută parțială titlului de proprietate nr. 82063/13.XI.1997 eliberat pe numele itorilor tului, în ceea ce privește terenurile proprietatea reclamanților-pârâți și a respins acțiunea formulată de pârâții - reclamanți, precum și cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții G, și -, invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, recurs ce a fost respins de Tribunalul Dâmbovița prin decizia civilă nr. 1142 din 23 octombrie 2007.
Pârâții G și au formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 1142/23.2007 invocând nulitățile prevăzute de art.304 pct.3 Cod procedură civilă, în sensul că greșit Tribunalul Dâmbovițaa soluționat calea de atac ca fiind recurs. Susțin recurenții că acțiunea ce face obiectul prezentei cauze, a fost declanșată în anul 1997 sub reglementarea legii vechi, anterioară Legii 247/2005 și ca atare intra sub incidența vechii legi cauza având drept căi de atac, apelul și recursul.
Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare;
În mod greșit Tribunalul Dâmbovițaa recalificat direct calea de atac prin decizia nr. 872 din 15 decembrie 2005 considerând că este recurs și nu apel, deși cauza era apel în fond după casare, fiind pronunțată în acest sens o decizie a Curții de Apel Ploiești prin care se casase decizia tribunalului, ordonându-se completarea de probatorii în apel.
Soluționând cauza ca recurs, tribunalul a reținut că sunt aplicabile în speță dispozițiile art.5 titlul XIII din Legea nr.247/2005 deși în speță sunt incidente dispozițiile art. 65 din Legea 18/1991 astfel cum au fost modificate prin Legea 247/2005 caz în care competența de soluționare a recursului revine Curții de Apel Ploiești.
Între Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahovas -a ivit un conflict negativ de competență generat de faptul că prin încheiere de ședință Curtea de Apel Ploieștia scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare Tribunalului Prahova reținând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.5 din Titlul XIII al Legii 247/2005 (dosar nr. 12024/2005).
Prin decizia nr. 869/14.2005 Tribunalul Prahovaa admis excepția necompetentei sale materiale, considerând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.65 din Legea 18/1991, astfel cum au fost modificate prin Legea 247/2005 și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Ploiești. La rândul său această C prin decizia nr. 30/9 ianuarie 2006 declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova reținând că din interpretarea dispozițiilor art.V din același titlu, coroborate cu art.II al.1 din Legea 219/2005 și cu art.2 pct.3 Cod procedură civilă instanța competentă să soluționeze recursul este Tribunalul Prahova, constatând totodată conflictul negativ de competență prevăzut de art.20 al.2 Cod procedură civilă urmând să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție.
cu soluționarea conflictului negativ de competență Inalta C de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 1851/2006 prin care a stabilit competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Ploiești conform art. II al.1 din Legea 195/2004 și în baza art.65 din Legea 18/1991 astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005.
Iată deci că Tribunalul Dâmbovițaa greșit atunci când din oficiu a recalificat calea de atac, ca fiind recurs și nu apel.
Greșeala este cu atât mai gravă, cu cât tribunalul se afla în soluționarea unui apel în fond după casare, printr-o decizie pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în recursul promovat de unele din părțile din prezenta cauză.
Așa cum am arătat mai sus, dispozițiile art.315 al.(1) Cod procedură civilă arată că în caz casare, hotărârile instanței de recurs, asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probatorii sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Soluția consacrată de acest text de lege are o justificare deplină și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar, dispozițiile citate limitând însă obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe.
Prin urmare, modul de interpretare a unui anumit text de lege ori aplicarea unui anumit principiu de drept, în condițiile determinate de instanța de recurs, este obligatorie pentru judecătorii fondului, iar instanța determinată să rejudece cauza nu poate să refuze o atare interpretare sub cuvânt că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii ( - decizia nr. 1444 din 15 februarie 2007 - secția civilă și de proprietate intelectuală).
Pronunțând o decizie prin care a schimbat calea de atac, într-o speță ce era în fond după casare, a contrazis flagrant și discreționar decizia instanței superioare și încălcând prevederile art. 315 Cod procedură civilă nu a respectata îndrumările date de instanța de casare.
Dispozițiile Codului d e procedură civilă arată că în cazul în care, a fost calificată greșit calea de atac exercitată drept recurs în loc de apel, s-a pronunțat o hotărâre în complet format din 3 judecători în loc de 2 cum prevede legea încălcând normele legale imperative privind compunerea instanței ceea ce constituie un motiv de casare de ordine publică.
Ca atare cauza s-a soluționat cu încălcarea dispozițiilor art.18 din Lege 92/1992 tribunalul pronunțând o hotărâre nelegală care va fi casată în baza art.304 pct.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimații G și domiciliați în comuna, județul D, împotriva deciziei civile nr. 1142 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata - domiciliată în comuna, județul D, cu petenții, - itoare a def., - itor al def., - itor al def., G, toți cu domiciliul în comuna, sat, județul D, Comisia Județeană D de stabilire a drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor și Comisa Locală de aplicare a Legii fondului funciar.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre competentă soluționare a apelului Tribunalului Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Costea, Constanța Pană Adriana Maria
- - C -, - -
Grefier,
Red.EC
Tehnored.CN
3 expl./28.01.2008
f-152/2006 Judec.Târgoviște
Gh.
Trib.D nr-
G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană Adriana Maria
