Fond funciar. Speta. Decizia 393/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.393
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Niculina Țiț
- - - - JUDECĂTOR 3: Elena Pașcan
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile promovate de recurenții-reclamanți, G, G, și recursul promovat de recurentul-pârât, ambele fiind îndreptate împotriva deciziei civile nr. 1554/RC din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă în nume propriu și în calitate de mandatar pentru recurenții-reclamanți și procurator pentru recurentul-pârât, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Recurenta-reclamantă arată că a promovat și cerere de suspendare a prezentei cauze la Înalta Curte de Casație și Justiție odată cu cererea de strămutare a cauzei.
Instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității ambelor recursuri față de obiectul acțiunii asupra căruia instanța de recurs Tribunalul Neamțs -a pronunțat deja printr-o hotărâre irevocabilă.
Recurenta-reclamantă având cuvântul pe excepție în nume propriu și pentru recurenții-reclamanți solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului și judecarea pe fond cauzei.
Procurator având cuvântul pe excepție pentru recurentul-pârât solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului și să se judece pe fond prezenta cauză.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare pe excepția inadmisibilității recursurilor.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin decizia civilă 1554/27.XI.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul 1856/2006 a fost respins ca nefondat, recursul declarat de către recurenții reclamanți G, G, și, precum și recursul declarat de recurentul pârât, împotriva sentinței civile 1876 din 7.05.2007, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț.
În considerentele hotărârii s-au reținut următoarele:
Prin sentința civilă 1876/2007 a Judecătoriei Piatra Neamța fost respinsă acțiunea civilă privind constatare nulitate absolută act juridic, formulată de reclamanții G, G, și în contradictoriu cu pârâții și Primarul municipiului P
Totodată s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant și au fost obligați reclamanții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 153 situat în municipiul P N, respingându-se cererea reclamanților pentru ridicarea construcțiilor.
Împotriva sentinței civile pronunțate de Judecătoria Piatra Neamț, au formulat apel reclamanții, cererea fiind calificată drept recurs în momentul înregistrării acesteia pe rolul Tribunalului Neamț, în raport de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs formulată reclamanții pârâți au arătat că prin cererea de chemare în judecată au solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 1937 din 17.10.2005 emisă în temeiul Legii 10/2001 de Primarul municipiului P N, act în baza căruia intimatului i-a fost restituită în natură o suprafață de teren de 687 mp, teren situat în P N, str. - -, învecinat la, S și V cu municipiul P N și la cu SC Nord SA (actualmente E-ON).
Recurenții au arătat că terenul retrocedat în natură și ocupat de o serie de lucrări de utilitate publică (conducte de alimentare cu apă, gaz, electricitate și telefon) aspect confirmat, în opinia sa de expertul topograf și de răspunsul din adresele și schițele comunicate de instituțiile publice interesate. Pe lângă lucrările de utilitate publică, recurenții arată că 153 mp din terenul în cauză este ocupat de o linie de 10 garaje construite în baza unor autorizații emisă cu respectarea dispozițiilor în vigoare la data construirii, care sunt imobile, construcției fixe cu temelie din beton, pereți din cărămidă și acoperiș din beton.
Caracterul definitiv al construcțiilor amplasate pe terenul retrocedat pârâtului reclamant este confirmat de expertul specializat în construcții civile care a arătat că cele 10 garaje sunt amplasate într-un corp de clădire comun, fiind edificate cu aceleași materiale de construcții. Hotărârea este nelegală în opinia recurenților, deoarece deși instanța de fond a reținut corect dispozițiile art. 104 din normele de aplicare ale Legii 10/2001 potrivit cărora se restituie în natură numai terenurile pe care se află construcții ușoare sau demontabile sau cele edificate fără autorizații legale, nu a ținut cont de concluziile expertului specialist în construcții civile.
Recurenții au arătat, de asemenea, că în mod greșit a fost admisă și cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant, hotărârea fiind nelegală în raport de prevederile art. 19 din Legea 9/1968. Amplasarea pe teren a garajelor conform încadrării pe proiectul B, s-a făcut în mod autorizat, legal fără a fi nevoie a se face o atribuire prealabilă a terenului pentru un act administrativ al autorităților locale, deoarece legea nu cere o decizie în plus.
Calitatea lor de constructori de bună credință se fundamentează, de asemenea, pe împrejurarea că, începând din anul 1996, Consiliul local al municipiului P N, că acel proprietar a emis contracte de închiriere, nesemnate de recurenți care nu s-au declarat de acord cu clauzele contractuale, cu toate acestea recurenții au precizat că au plătit chiria aferentă terenului ocupat de garaje.
Cum în lumina dispozițiilor art. 19, 36, 44 alin. 3 din Legea 9/1968 terenul le-a fost atribuit pe toată durata existenței construcțiilor, recurenții arată că dreptul lor de superficie, izvorând din lege este astfel, opozabil erga omnes.
De asemenea, recurenții au precizat că instanța nu a făcut o corectă comparare a titlurilor cu aplicarea dispozițiilor art. 480 Cod civil, text aplicabil și la calitatea de proprietari constructori a garajelor.
Recurenții au invocat, pe cale de excepție, dobândirea dreptului real de superficie pentru cei 153 mp teren aferent garajelor, prin modul originar al prescripției achizitive de 30 ani art. 1890 și următoarele din Codul civil.
Împotriva aceleași sentințe civile a formulat recurs și pârâtul reclamant care a considerat nelegală soluționarea doar în parte a cererii reconvenționale deduse judecății și respingerea cererii de ridicare a construcțiilor edificate de reclamanți pe terenul care i-a fost restituit în natură.
Astfel, pârâtul reclamant a considerat că instanța de fond a greșit atunci când a apreciat ca fiind de bună credință părțile în condițiile în care reclamanții au încheiat cu primăria un contract valabil de închiriere în care pe lângă drepturile și obligațiile asumate există prevăzută, la pct. III, art. 2 alin. 3 clauza potrivit căreia "în oricare din situațiile menționate proprietarul va înștiința chiriașul ca în termen de 15 zile de la primirea înștiințării acesta să elibereze necondiționat terenul ridicându-și construcția".
Totodată, recurentul a invocat, în favoarea sa și normele de aplicare ale Legii 10/2001 care includ garajele în categoria construcțiilor demontabile. Mai mult de cât atât, pârâtul reclamant arată că buna credință a există atunci când acesta a calificat imobilul crezând că este proprietarul terenului, fără a ști că terenul aparține altei persoane, ipoteză în care devin aplicabile dispozițiile art. 494 pct. 3 teza a II -a din Codul Civil.
Legal citat, intimatul Primarul municipiului PNa solicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea ambelor recursuri și menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond. Astfel, intimatul a arătat că potrivit art. 9 alin. 1 din Legea 10/2001 se instituie ca regulă generală restituirea în natură. În continuare, art. 10 alin. 3 dispune că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile.
Prin normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 au fost definite construcțiile ușoare sau demontabile. Astfel, în continuare cu pct. 10.4 din normele referitoare la art. 10 alin. 3 din lege, se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri, etc.) chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioade determinate, autorizația fiind temporară.)
Așa cum a reținut și instanța de fond și după cum prevede și decretul nr. 144/1958 în vigoare la data eliberării autorizațiilor, acestea au fost doar temporare, fiind emise doar pentru perioade determinate.
Prin urmare, dispoziția primarului nr. 1937/17.10.2005 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Legat de suprafața de 153 mp pe care se află amplasate garajele reclamanților, așa cum a reținut și instanța de fond și cum se consemnează și în raportul de expertiză, nu este afectată în nici un fel de rețele de utilități publice.
Interesul acestora, ca una din condițiile de exercițiu ale prezentei acțiuni civile a fost dovedit doar cu privire la cei 153 mp pe care se află de garaje, în orice alt aspect al restituirii imobilului preluat abuziv, aceștia nu au calitate procesuală.
Cât privește dobândirea dreptului de superficie asupra terenului prin uzucapiune, prin Legea 19/1968 s-a interzic constituirea oricărui drept real asupra terenurilor fără construcții din perimetrul construibil al orașelor și municipiilor, acestea fiind declarate indisponibile.
În plus, prin achitarea chiriilor pentru teren din 1996 până la rezilierea contractelor dovedește că posesia a fost afectată de viciul precarității și, prin urmare, dreptul de superficie nu se poate dobândi prin uzucapiune.
Tribunalul a constatat ambele recursuri ca nefondate.
Astfel, tribunalul a constatat că dispoziția nr. 1937/17.10.2005 emisă de intimatul Primarul municipiului P N în aplicarea Legii 10/2001, necontestată de notificatorul prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 687 mp teren situat în intravilanul mun. N, str. -, constituie pentru acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. 4 din Legea 10/2001, rep. "dovada proprietății persoanei îndreptățită asupra acestuia, având forță probantă a unui înscris autentic și constituind titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară". Pe suprafața de 153 mp din terenul retrocedat în natură pârâtului reclamant, instanța de fond a reținut, în mod corect, că se află edificate cu bună - credință 10 garaje care constituie un corp comun de clădiri, reclamanții având încheiate autorizații de construire și contracte de închiriere, chiriașilor fiindu-le notificată rezilierea contractelor încă din data emiterii dispoziției contestate.
Cum motivele de nulitate absolută a acesteia invocată de reclamanți - terțe persoane, vizau încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii 10/2001 privind cazurile expres și limitativ reglementate de restituirea în natură a terenurilor, implicând, conform susținerilor lor neîntemeiate, pe de o parte, existența pe terenul în suprafața de 153 mp a unor lucrări de utilitate publică, iar pe de altă parte ignorând caracterul de construcție definitivă a garajelor, ca excepție de la prevederile art. 10.4 din normele de aplicare ale Legii 10/2001, tribunalul a reținut că instanța de fond le-a înlăturat în mod corect ca fiind neîntemeiate.
În acest context, tribunalul a constatat, de asemenea, corectă aplicarea dispozițiilor art. 480 cod civil în favoarea pârâtului reclamant ca proprietar neposesor al terenului revendicat care a făcut, prin actul autentic al dispoziției nr. 1937 din 17.10.2005, pe deplin dovada proprietății terenului, opozabilă erga omnes reclamanților posesori neproprietari, detentori precari ai terenului. Cum detenția precară manifestată prin calitatea lor de chiriași ai terenului în litigiu face, ab initio, inaplicabile dispozițiile art. 1890 și următ. Cod civil, lipsind de calitățile cerute cumulativ de uzucapiune, posesia exercitată de reclamanți, tribunalul constată nefondată invocarea, pe cale de excepție, a dobândirii proprietății terenului, de către reclamantul pârât, prin modul originar invocat de aceștia.
În ceea ce privește reținerea bunei credințe a reclamantului pârât în edificarea garajelor pe terenul revendicat, tribunalul a constatat-o întemeiată atât timp cât în cauză, prezumția relativă consacrată prin dispozițiile art. 1899 alin. 2 Cod civil, consolidată de obținerea de către reclamantul pârât a autorizației de construire, nu a fost răsturnată de reclamantul pârât prin dovada contrarie. Astfel, buna credință a reclamantului pârât nu se apreciază în raport de clauzele contractuale cuprinse la pct. III, art. 2, alin. 3 din contractul de închiriere, act juridic față de care reclamantul pârât este terț, nefiind invalidată de acesta, ci s-a apreciat, în mod corect, ca existând, la momentul edificării construcțiilor în baza unor autorizații de construire emise legal, care deși nu acoperă acordul prevăzut de lege pentru constituirea dreptului de superficie sunt suficiente pentru reținerea ca nerăsturnată a prezumției legale relative invocată de reclamantul pârât.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamț au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâtul.
Cum cele două recursuri privesc hotărâre irevocabilă, iar art.299 (1) Cod procedură civilă, stabilește limitativ hotărârile ce sunt supuse recursului, curtea va respinge ca fiind inadmisibile cele două recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile civile promovate de recurenții-reclamanți, G, G, și recursul civil promovat de recurentul-pârât, ambele fiind îndreptate împotriva deciziei civile nr. 1554/RC din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./2 ex.
20/23.05.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
