Fond funciar. Speta. Decizia 429/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA nr.429
Ședința publică din data de 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Adriana Maria
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cererilor de revizuire a deciziei civile nr. 2208/R/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, formulată de revizuienții Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - oraș Nehoiu, cu sediul în Nehoiu, județ B, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în, județ B și Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor G, cu sediul în gura, județ B, Comisia Județeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B, de intervenientul domiciliat în com. sat, județul B în contradictoriu cu intimații Fundația Patrimoniu a Academiei Române cu sediul în B, Calea 13 septembrie nr.13, sector 5, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu sediul în comuna, județul B, Obștea - de pe B, cu sediul în Nehoiu, județ B, și Academia Română cu sediul în B, Calea nr. 125, sector 1.
Cererile de revizuire au fost timbrate cu taxa judiciară de timbru în cuantum de câte 10 lei conform chitanțelor nr. -;-;- și -/2001și timbru judiciar, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns revizuienții Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - oraș Nehoiu județ B prin consilier juridic și reprezentați de avocați și, ambii din cadrul Baroului B, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, județ B și Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor G reprezentați de avocați și, intimații Fundația Patrimoniu a Academiei Române și Academia Română reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, revizuienta Comisia Județeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B prin consilier juridic, revizuientul - intervenient personal, lipsind intimații Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Obștea - de pe B.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că prin Serviciul Registratură au fost depuse: întâmpinare la cererile de revizuire formulate de către Comisia Județeană B și, din partea intimatei Academia Română, înregistrată sub nr.9406/5.05.2009; răspuns la întâmpinarea formulată de intimata Academia Română, depusă de către revizuietele Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - oraș Nehoiu, județ B, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, județ B și Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor G; taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbre judiciare de 3 lei depuse de către revizuienta Comisia Județeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B; revizuientul intervenient a depus un set de acte în număr de 169 file și taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței nr. -/2009, timbre judiciare de 0,30 lei.
Se înmânează copie de pe actele depuse de către revizuientul intervenient, apărătorului revizuientelor, avocat.
Curtea, pune în discuția părților excepțiile invocate de intimate pe calea întâmpinărilor și anume excepția tardivității cererilor de revizuire și excepția inadmisibilității cererilor de revizuire.
Avocat având cuvântul pentru intimate arată că a invocat excepția tardivității formulării căii extraordinare de atac întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.7 Cod pr.civilă, excepția inadmisibilității cererilor de revizuire, față de dispozițiile art.322 alin.1 Cod pr.civilă și excepția inadmisibilității cererilor de revizuire deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.322 alin.1 pct.7 Cod pr.civilă, susținând următoarele:
Pentru exercitarea căii de atac a revizuirii prevăzută de art.322 pct.7 alin.1 și 2 Cod pr.civilă, termenul este de o lună și se va socoti întotdeauna de la data pronunțării ultimei hotărârii, în cazul de față decizia nr. 2208/R este din data de 18 decembrie 2008, astfel că cererea de revizuire a acestei decizii înregistrată la data de 25 februarie 2009, este tardivă și solicită admiterea excepției.
Cu privire la excepția inadmisibilității, arată că în speța de față, prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a respins ca nefondat recursul, astfel că, cum și instanța supremă a statuat, este inadmisibilă revizuirea unei decizii prin care s-a respins recursul ca nefondat, deoarece printr-o astfel de hotărâre nu se evocă fondul. Solicită admiterea excepției.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 Cod pr.civilă, arată că nu sunt îndeplinite condițiile privitoare la împrejurarea că hotărârile potrivnice au fost pronunțate în una și aceeași pricină, că judecata s-a purtat între aceleași persoane, că aceleași persoane au avut în cele două procese în care s-au pronunțat hotărârile potrivnice aceeași calitate, precum și la împrejurarea caracterului definitiv al hotărârilor potrivnice și a analizat pe larg toate aceste aspecte. Solicită admiterea excepțiilor.
Avocat având cuvântul pe excepțiile invocate arată următoarele:
In ceea ce privește excepția tardivității, nici la momentul formulării cererii de revizuire nu erau încă în posesia hotărârii, așa cum este definită de lege, respectiv art.261 Cod pr.civilă, motiv pentru care și la acest moment se află în termenul legal de formulare a unei astfel de cereri, față de situația în care hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu este din categoria celor care se comunică, singura modalitate de a lua cunoștință de aceasta fiind aceea se a solicita eliberarea unei copii.
Referitor la excepția inadmisibilității arată revizuentele că prin sintagma "hotărâri date de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul" se înțelege situația în care instanța de judecată, după analizarea fondului cauzei, respinge recursul ori îl admite în tot sau în parte, iar atunci când nu evocă fondul, instanța soluționează recursul numai pe baza unei excepții procesuale sau de fond.
Cu privire la ultima excepție, revizuentele arată că cererea de revizuire îndeplinește în totalitate condițiile pentru admiterea în principiu a acesteia.
Solicită respingerea excepțiilor invocate.
Consilier juridic având cuvântul solicită respingerea excepțiilor invocate, pe aceleași considerente expuse de avocat .
Avocat având cuvântul solicită respingerea excepțiilor invocate, pe aceleași considerente expuse de avocat .
Revizuientul intervenient având cuvântul solicită respingerea excepțiilor invocate, și arată că a formulat cerere de revizuire întemeiată și pe dispozițiile art.322 pct.4 Cod pr.civilă.
Curtea pune în discuția părților cererea de suspendare a executării hotărârii până l soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientele Comisiile Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Nehoiu, și G.
Avocat având cuvântul pe cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 826/2007 pronunțată de Judecătoria P, solicită admiterea cererii până la soluționarea prezentei revizuiri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea cererii până la soluționarea prezentei revizuiri, având în vedere că este vorba de desființarea unor numeroase titluri de proprietate, precum și de strămutare de hotare.
Consilier juridic având cuvântul solicită admiterea cererii până la soluționarea prezentei revizuiri.
Revizuientul intervenient având cuvântul solicită admiterea cererii până la soluționarea prezentei revizuiri, arătând că între părți mai există pe rolul Judecătoriei P un alt litigiu.
Avocat având cuvântul pentru intimate solicită respingerea cererii de suspendare a executării sentinței civile nr. 826/2007 pronunțată de Judecătoria P având în vedere că nu există nici un temei legal de suspendare.
Curtea, rămâne în pronunțare pe excepțiile invocate și pe cererea de suspendarea executării sentinței civile nr. 826/2007 pronunțată de Judecătoria
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de sub nr- revizuientele Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - oraș Nehoiu județ B, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, județ B și Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor G au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2208/R/18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în contradictoriu cu Fundația Patrimoniu a Academiei Române, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor,Comisia Județeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B Obștea - de pe B, și Academia Română.
În motivarea cererii revizuentele au arătat că între aceleași părți, sau împreună cu altele, având aceeași calitate, în una și aceeași pricină, s-a mai purtat o judecată ce a avut drept consecință pronunțarea sentinței civile nr. 99 din 14 martie 1946 în dosarul nr. 2812/1944 al Tribunalului Buzău, definitivă și irevocabilă prin perimarea recursului formulat de partea adversă, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art.322 pct.7 Cod pr.civilă.
Consideră revizuentele că există hotărâri definitive, potrivnice, date de instanțe de același grad și de grade diferite.
Astfel, prin sentința civilă nr. 99 din 14 martie 1946 pronunțată în dosarul nr. 2812/1944 al Tribunalului Buzău, definitivă și irevocabilă, au fost stabilite drepturi de proprietate și posesiune, în indiviziune, fiecărui moșnean, în cote egale, asupra bunului comun rămas neîmpărțit din perimetrul în care se cuprinde: parte din muntele penteleu cu trupurile lui, parte din trupurile, Podul Calului, din Cale, M, G, Muntele dintre Răuri, din raza comunelor P, Nehoi, și altele din județul
Prin sentința sus-menționată s-a constatat că Obștea, ziși de pe B, are ființă de Obște, în conformitate cu legea silvică, compusă din membrii arătați în tabela anexă sentinței, din care face parte integrantă și că stăpânește, în codevălmășie, bunul comun moșnenesc, din perimetrul ce cuprinde pădurile, pășunile, fânețele și golurile de M, din munții Buzăului, limitat aproximativ de granița veche a, apa Buzăului și apa.
S-a mai constatat faptul că moștenitorii și intervenienta Academia Română, fără temei juridic și, în mod inadmisibil, au figurat în această instanță specială, cu pretențiune de exclusivi proprietari asupra terenurilor cuprinse în perimetrul bunului comun moșnenesc arătat mai sus, pretinsele titluri de proprietate neputând fi opuse și judecate în această instanță specială și rezervă acestora calea dreptului comun pentru orice pretențiune ar avea asupra bunului moșnenesc.
Sentința a fost atacată cu recurs care s-a perimat, devenind astfel definitivă și irevocabilă, motiv pentru care a fost trecută în registrul de Imobiliare și a fost pusă în executare prin punerea efectivă în posesie a moșnenilor asupra terenurilor arătate în dispozitiv.
În considerentele sentinței de mai sus, intrate și acestea în puterea lucrului judecat, se arată faptul că atât Academia Română, cât și moștenitorii, nu au făcut dovada unui drept de proprietate exclusiv asupra bunului moșnenesc și nici nu au dobândit calitatea de proprietari exclusivi, prin uzucapiunea de lungă durată, întrucât, chiar dacă au exercitat o posesie asupra unor porțiuni din perimetrul moșnenesc, această posesie a fost întreruptă, discontinuă, iar întreruperea prescripțiunilor profită tuturor codevălmașilor bunului comun, neîmpărțit.
După apariția Legii 247/2005 Fundația "Patrimoniu" a Academiei Române a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate ca pretins continuator în drepturi al moștenitorilor, invocând aceleași acte pe care le arătaseră și cu prilejul judecării dosarului nr. - al Tribunalului Buzău și asupra cărora instanța se pronunțase și concluzionase că nu fac dovada dreptului exclusiv de proprietate, însă Judecătoria Pap ronunțat sentința civilă nr. 826/2007, menținută prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr. 2208/R/2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, hotărâri a căror anulare este necesară.
Hotărârile potrivnice sunt pronunțate în aceeași pricină întrucât ambele analizează dreptul de proprietate asupra aceluiași teren cu vegetație forestieră, însă prin sentința nr. 99/1946 a Tribunalului Buzău este recunoscut drept proprietar Obștea moșnenilor, iar în hotărârile a căror anulare se cere, este reconstituit dreptul de proprietate pentru același teren Fundației "Patrimoniu" a Academiei Române.
Mai arată revizuentele că deși au invocat autoritatea de lucru judecat instanța a omis să se pronunțe asupra ei, situație în care este deschisă prezenta cale extraordinară de atac.
În temeiul art. 325 Cod pr.civilă revizuentele au solicitat suspendarea executării sentinței civile nr. 826/2007 pronunțată în dosarul nr. 1534/2006 al Judecătoriei P, irevocabilă prin respingerea recursului, până la soluționarea prezentei cereri de revizuire.
La data de 20 martie 2009, Comisia Județeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat cerere de achiesare la cererea de revizuire, solicitând, de asemenea, anularea deciziei civile nr. 2208/R/18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș și suspendarea executării sentinței civile nr. 826/2007 pronunțată în dosarul nr. 1534/2006 al Judecătoriei P, irevocabilă prin respingerea recursului, până la soluționarea cererii de revizuire.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 99/14 martie 1946 pronunțată de Tribunalul Buzău, rămasă definitivă și irevocabilă s-a constatat că Obștea, ziși de pe B, are ființă de Obște, în conformitate cu legea silvică, compusă din membrii arătați în tabela anexă sentinței, din care face parte integrantă și că stăpânește, în codevălmășie, bunul comun moșnenesc, din perimetrul ce cuprinde pădurile, pășunile, fânețele și golurile de M, din munții Buzăului, limitat aproximativ de granița veche a, apa Buzăului și apa, precum și faptul că moștenitorii și intervenienta Academia Română, fără temei juridic și, în mod inadmisibil, au figurat în această instanță specială, cu pretențiune de exclusivi proprietari asupra terenurilor cuprinse în perimetrul bunului comun moșnenesc arătat mai sus, pretinsele titluri de proprietate neputând fi opuse și judecate în această instanță specială și rezervă acestora calea dreptului comun pentru orice pretențiune ar avea asupra bunului moșnenesc.
S-a mai precizat că prin sentința civilă nr. 826 din 21 iunie 2007 Judecătoriei P s-a reconstituit dreptul de proprietate petentei Academia Română, legal reprezentată de Fundația Patrimoniu a Academiei Române, asupra terenurilor cu vegetație forestieră pe vechile amplasamente, pentru suprafața totală de 18.023,3 ha, care se suprapune cu terenurile arătate în sentința civilă nr. 99/1946 a Tribunalului Buzău, astfel că în lumina dispozițiilor art.322 pct.7 Cod pr.civilă este fără drept de tăgadă că există o identitate de părți, ambele hotărâri conțin caracteristici pentru existența autorității de lucru judecat, asupra căruia instanța nu s-a pronunțat și mai mult, Academia Română, anticipând situația apariției mai multor hotărâri cu privire la aceleași terenuri, a promovat cerere de revizuire a sentinței 99/1946 a Tribunalului Buzău, ce a fost soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 46/R din 21 ianuarie 2009 de către Curtea de Apel Galați.
Un alt aspect de care instanța de fond nu a ținut cont la pronunțarea sentinței civile nr. 826/2007, este acela că pe o Mp arte din suprafețe pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate Academiei Române există un număr foarte M de titluri de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, fapt ce duce la imposibilitatea punerii în posesie, respectiv a executării respectivei sentințe.
La termenul de judecată din data de 8 aprilie 2009, Comisia Județeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a precizat că cererea de achiesare reprezintă de fapt cerere de revizuire a deciziei civile nr. 2208/R/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș.
La data de 20 aprilie 2009, a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 2208/R/18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș și a sentinței civile nr. 826/2007 a Judecătoriei P, invocând dispozițiile art.322 pct.4 și pct. 7 Cod pr.civilă, iar în temeiul art. 325 Cod pr.civilă a solicitat suspendarea executării sentinței civile nr. 826/2007 a Judecătoriei
Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.4 Cod pr.civilă, revizuentul a arătat că mai multe documente sunt suspicionate de fals, lucru arătat și cerut și în dezbaterile de la ribunalul Argeș și anume: act de donație nr. 35270/13.07.1945, donatoare fiind de, născută, actul de donație nr.27027/28.05.1945, donatoare fiind -, precum și actul de donație nr. 37329/25.07.1945, donatoare și face o motivare amplă cu privire la această împrejurare.
În ceea ce privește cererea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.7 Cod pr.civilă a precizat că este întrutotul de acord cu cele susținute de Comisiile Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Nehoiu, și G și face trimitere la Legea nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române, forma actualizată la data de 12 iulie 2008, susținând că nu se poate face aplicarea în cauză a Legii 247/2005, în condițiile în care legiuitorul face trimitere expresă la articolele prevăzute numai pentru Academia Română.
A mai arătat revizuientul că în Monitorul Oficial al României nr. 260/8 noiembrie 1948 nu s-a găsit nici o poziție că așa-zisele proprietăți ale locatoarelor au fost trecute în folosința unor ministere sau instituții conform Deciziei Consiliului de Miniștrii, precum și faptul că prin adresa înregistrată la Regia Națională a Pădurilor la 28 aprilie 2005, Comisia Patrimoniu a Academiei Române apreciază pe larg conținutul monitorului oficial mai sus-indicat, precum și suprafața pe care o revendică, respectiv 3.430,56 ha, domenii ce au aparținut familiei la care nu fac trimitere nici Legea 752/2001 și nici Legea nr. 247/2005.
A solicitat revizuentul ca instanța să dispună ca o serie de documente, pe care le enumeră expres, să fie depuse la dosarul cauzei în original.
În temeiul art. 325 al. 2 Cod pr. civ. intimatele Academia Română și Fundația Patrimoniu a Academiei Române a formulat întâmpinare cu privire la cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2208/R/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș formulată de Comisiile Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Nehoiu, și G, în cadrul căreia a invocat excepția tardivității formulării căii extraordinare de atac întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.7 Cod pr.civilă, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, față de dispozițiile art.322 alin.1 Cod pr.civilă și excepția inadmisibilității cererii de revizuire deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.322 alin.1 pct.7 Cod pr.civilă.
În motivarea excepției de tardivitate s-a arătat că, pentru exercitarea căii de atac a revizuirii prevăzută de art.322 pct.7 alin.1 și 2 Cod pr.civilă, termenul este de o lună și se va socoti întotdeauna de la data pronunțării ultimei hotărârii, în cazul de față decizia nr. 2208/R din 18 decembrie 2008, astfel că cererea de revizuire a acestei decizii înregistrată la data de 25 februarie 2009, este tardivă.
În motivarea excepției inadmisibilității s-a preciazat că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până la acel moment.
Ori, în speța de față, prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a respins ca nefondat recursul, astfel că, cum și instanța supremă a statuat, este inadmisibilă "revizuirea unei decizii prin care s-a respins recursul ca nefondat, deoarece printr-o astfel de hotărâre nu se evocă fondul".
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 Cod pr.civilă, s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile privitoare la împrejurarea că hotărârile potrivnice au fost pronunțate în una și aceeași pricină, că judecata s-a purtat între aceleași persoane, că aceleași persoane au avut în cele două procese în care s-au pronunțat hotărârile potrivnice aceeași calitate, precum și la împrejurarea caracterului definitiv al hotărârilor potrivnice și a analizat pe larg toate aceste aspecte.
La data de 6 mai 2009, intimatele Academia Română și Fundația Patrimoniu a Academiei Române a formulat întâmpinare cu privire la cererile de revizuire formulate de și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B, prin care invocă aceleași excepții expuse și analizate pe larg în întâmpinarea la cererea de revizuire a Comisiilor Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Nehoiu, și G.
Comisiile Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Nehoiu, și G, la data de 12 mai 2005, au formulat răspuns la întâmpinarea intimatei Academia Română, prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate și ca instanța să procedeze la soluționarea pe fond a cauzei cu consecința admiterii cererii de revizuire așa cum a fost promovată.
Au arătat revizuentele că, în ceea ce privește excepția tardivității, nici la momentul formulării cererii de revizuire nu erau încă în posesia hotărârii, așa cum este definită de lege, respectiv art.261 Cod pr.civilă, motiv pentru care și la acest moment se află în termenul legal de formulare a unei astfel de cereri, față de situația în care hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu este din categoria celor care se comunică, singura modalitate de a lua cunoștință de aceasta fiind aceea se a solicita eliberarea unei copii.
Referitor la excepția inadmisibilității arată revizuentele că prin sintagma "hotărâri date de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul" se înțelege situația în care instanța de judecată, după analizarea fondului cauzei, respinge recursul ori îl admite în tot sau în parte, iar atunci când nu evocă fondul, instanța soluționează recursul numai pe baza unei excepții procesuale sau de fond.
Cu privire la ultima excepție, revizuentele arată că cererea de revizuire îndeplinește în totalitate condițiile pentru admiterea în principiu a acesteia.
Astfel, hotărârile ce fac obiectul cererii de revizuire au fost pronunțate în una și aceeași pricină, respectiv aceea a lămuririi situației juridice a dreptului de proprietate asupra unor terenuri cu vegetație forestieră din munții Buzăului, pe calea dreptului comun sau în anumite proceduri speciale, legea referindu-se la hotărâri definitive, fără a face distincție de procedură atâta vreme cât se referă la același obiect.
Este îndeplinită și condiția ca pricinile deduse judecății să se poarte între aceleași persoane, având în vedere că în ambele dosare au stat în judecată Obștea și Academia Română, iar în anul 1944 nu puteau să stea în judecată și celelalte părți, respectiv comisiile locale sau cea județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate întrucât nu erau create.
Art.322 pct.7 Cod pr.civilă arată că pricinile trebuie să se poarte între aceleași persoane, fără a impune condiția ca în cazul în care, în cele două procese mai stau și alte persoane, cauzele nu ar mai putea fi supuse revizuirii.
Mai mult decât atât, se invocă materia conexității unde pentru o mai bună administrare a justiției și pentru a nu exista hotărâri contradictorii, părțile pot cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură.
Și condiția referitoare la calitatea părților este îndeplinită, față de împrejurarea că în ambele dosare, atât Obștea, cât și Academia Română au avut calitate procesuală activă, solicitând instanței să li se recunoască dreptul de proprietate.
La termenul de judecată din data de 13.05.2009 Curtea a pus în discuția părților excepțiile de tardivitate a formulării cererilor de revizuire și de inadmisibilitate a acestora, invocate de intimatele Academia Română și Fundația Patrimoniu a Academiei Române.
După cum rezultă din chiar conținutul cererii de revizuire cu care revizuientele Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Nehoiu, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor G i au investit Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, acestea au exercitat calea extraordinară de atac împotriva Deciziei civile nr. 2208/R/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă indicând drept temei juridic dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod pr. civ.
La baza demersului judiciar al revizuientelor a stat susținerea acestora potrivit cu care între aceleași părți sau împreună cu altele, având aceiași calitate în una și aceiași pricină s-a mai purtat o judecată în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 99/14.03.1946 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă și irevocabilă prin perimarea recursului formulat de către partea adversă.
Așadar, hotărârile între care se consideră că există contrarietate sunt această din urmă sentință și Decizia civilă nr. 2208/R/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă prin care a fost menținută, urmare a respingerii recursului Sentința civilă nr. 826/2007 a Judecătoriei
Pe de altă parte, prin cererea formulată de Comisia Județeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și intitulată inițial "achiesare" la cererea de revizuire formulată de Comisiile Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Nehoiu, și G, și calificată la termenul de judecată din data de 08.04.2009 drept cerere de revizuire s-a solicitat de asemenea, anularea deciziei nr. 2208/R/18.12.2008 a Tribunalului Argeș și a sentinței nr. 826/2007 a Judecătoriei P, indicându-se drept temei juridic al revizuirii dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod pr. civ., iar ca hotărâre cu privire la care există contradictorialitate Sentința civilă nr. 99/14.03.1946 a Tribunalului Buzău.
Totodată, și revizuientul a invocat drept unul din temeiurile cererii sale de revizuire dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod pr. civ.
În motivarea cererii de revizuire sub aspectul acestui temei juridic revizuientul persoană fizică a învederat că există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de instanțe diferite fiind întrutotul de acord cu susținerile Comisiilor locale Nehoiu, și G.
Potrivit art. 324 al. 1 pct. 1 Cod pr. civ. termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 al. 1 Cod pr. civ. este de o lună și se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 Cod pr. civ. de la pronunțarea ultimei hotărâri.
După cum s-a arătat în mod constant în doctrină și s-a decis în jurisprudență termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri în cazul în care ultima hotărâre este a instanței de recurs curge de la pronunțarea acestei hotărâri.
Acesta întrucât hotărârea pronunțată de instanța de recurs nu se comunică părților, față de dispozițiile art. 266 al. 3 cod pr. civ. în lumina cărora hotărârea se comunică în copie acestora atunci când este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.
În litigiu pendinte cea din urmă hotărâre și anume Decizia nr. 2208/R/a Tribunalului Argeșa fost pronunțată la data de 18.12.2008, moment de la care față de cele arătate în precedent începe să curgă termenul de o lună pentru exercitarea revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 Cod pr. civ.
Ori, cererea de revizuire formulată de către revizuientele Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Nehoiu, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor G a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 25.02.2009, cu depășirea termenului legal.
Cu atât mai mult a fost nesocotit termenul în ceea ce privește cererile de revizuire formulate de către Comisia Județeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și intitulată inițial "achiesare" la cererea de revizuire formulată de Comisiile Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Nehoiu, și G, depusă la data de 20.03.2009 și calificată la termenul de judecată din data de 08.04.2009 ca și cale extraordinară de atac, precum și cea formulată de revizuientul, transmisă prin poștă la data de 03.04.2009.
Curtea nu poate avea în vedere susținerea revizuientelor Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Nehoiu, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor G din cuprinsul răspunsului la întâmpinarea formulată de intimatele Academia Română și Fundația Patrimoniu a Academiei Române în sensul că termenul de o lună se socotește de la momentul la care părțile au luat cunoștință de ultima hotărâre, singura modalitate de a intra în posesia acesteia fiind aceea de a formula o cerere de eliberare a unei copii de pe aceasta.
În realitate față de dispoziția legală incidentă în cauză momentul de la care începe să curgă termenul de o lună, așa cum s-a menționat și în precedentul prezentelor considerente este cel al pronunțării Deciziei nr. 2208/R/a Tribunalului Argeș și anume 18.12.2008.
Pentru toate motivele arătate Curtea urmează să admită excepția de tardivitate a formulării cererilor de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod pr. civ. invocată de intimatele Academia Română și Fundația Patrimoniu a Academiei Române.
Pe cale de consecință Curtea va respinge aceste cereri de revizuire ca tardive.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a cererilor de revizuire invocate de aceleași intimate pe cale de întâmpinare după cum se știe, în cazul în care se invocă mai multe excepții concomitent există o anumită ordine de soluționare a acestora.
Întrucât Curtea a admis excepția de tardivitate și a respins cererile de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 7 Cod pr. civ. constată că nu se mai impune analizarea celei de a doua excepții și care de asemenea tindea la respingerea demersului judiciar al revizuientelor.
Sub aspectul cererii de suspendarea a executării Sentinței civile nr. 826/2007 a Judecătoriei P, devenită irevocabilă prin respingerea recursului Curtea reține că, potrivit art. 325 Cod pr. civ. instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere sub condiția dării unei cauțiuni, dispozițiile art. 403 al. 3 și 4 aplicându-se în mod corespunzător.
Numai că, față de împrejurarea că cererile de revizuire au fost soluționate la acest termen de judecată, cererea de suspendare a executării hotărârii este rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
Sub aspectul cererii de revizuire formulată de revizuientul și întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 Cod pr. civ. aceasta vizează, așa cum se desprinde din conținutul său numai decizia Tribunalului Argeș.
Față de această împrejurare Curtea consideră că se impune disjungerea sa în vederea verificării competenței materiale de soluționare a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de tardivitate a cererilor de revizuire întemeiate pe dispozițiile art.322 pct.7 Cod pr.civilă invocată de intimate.
Respinge aceste cereri de revizuire a deciziei civile nr. 2208/R/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, formulată de revizuienții Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - oraș Nehoiu,cu sediul în Nehoiu, județ B, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în, județ B și Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor G, cu sediul în G, județ B, Comisia Județeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B, de intervenientul domiciliat în com. sat, județul B în contradictoriu cu intimații Fundația Patrimoniu a Academiei Române cu sediul în B, Calea 13 septembrie nr.13, sector 5, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu sediul în comuna, județul B, Obștea - de pe B, cu sediul în Nehoiu, județ B, și Academia Română cu sediul în B, Calea nr. 125, sector 1, ca tardiv formulate.
Respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.
Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.4 Cod pr.civilă formulată de intervenientul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - C - - -
Fiind plecată din instanță
urmare a pensionării
se semnează de către
Președintele instanței,
Grefier,
Red.
2ex./ 27.05.2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană, Adriana Maria
