Fond funciar. Speta. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 5/
Ședința publică din 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S- luat în examinare recursul declarat de reclamanta Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A împotriva deciziei civile nr.273/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul local, Comuna prin Primar și, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.384 din 05.05.2008 pronunțată în dosarul civil nr- Judecătoria G s-a admis in parte acțiunea civila formulata de reclamanta Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A de pe lângă Prefectura judetului A, cu sediul in A,-, in contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei cu sediul in comuna, nr. 71, judetul A, Comuna prin primarul și ca moștenitoare al defunctului, domiciliata in, str. -, - si, nr. 14,. 11,. B,. 3, jud.
S-a constatat falsul înscrisului intitulat "Anexa 1" emis de pârâtul Consiliul local al comunei și înregistrat sub numărul 1040 din 04.02.2002 in partea ce privește masa succesorala (partea a III- a înscrisului intitulata "bunuri rămase- terenuri") si dispune desființarea înscrisului in partea falsificată.
A fost respinsă in rest acțiunea și nu au fost acordate cheltuieli de judecata, nesolicitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Proprietar tabular al imobilului înscris in CF 117 este, începând cu anul 1933, Statul
Prin Sentința civila nr. 60/21.02.2002 pronunțată in dosarul nr. 119/2002 al Judecatoriei G, s-a admis plângerea petentei formulata intr-o cauza de fond funciar și s-a dispus reconstituirea in favoarea acesteia a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10 ha teren forestier înscris in CF 117, nr. top. 389
In motivarea hotărârii s-a arătat ca in perioada interbelica au existat litigii in legătură cu proprietatea înscrisa in CF 117 si ca prin sentința civila 1730/ 1933 / 80 Tribunalului Arad confirmata prin Decizia civila nr. C/-/23.03.1938 a Curtii de Apel Timișoaras -a stabilit ca pârâtii, (casatorita ), (soția lui ) și (văduva lui ) aveau dreptul asupra 300 iugare de înscrise in cartea funciara amintita anterior, drept de proprietate extratabular.
Pe baza acestei hotărâri judecatoresti, a actelor de stare civila și a anexei 1 depusa la dosar, instanța a constatat ca a justificat calitatea de moștenitoare a autorului și a suprafetei de teren cu vegetatie forestiera deținută de autor. Anexa 1 fost depusa la fila 27 acelui dosar, si prin acest act, la rubrica,bunuri ramase- terenuri" s-a consemnat a nemeseasca înscrisă in cf 117, nr.top.389
Organele de cercetare penala, fiind sesizate, pe baza unor ample cercetări efectuate in mai mult timp si consemnate in numeroase dosare au stabilit ca din cele 75 de sentințe favorabile date in tot atâtea dosare civile prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate in cf 117, numai cinci sentințe îi privesc pe adevărații moștenitori ai persoanelor care au câștigat dreptul de proprietate prin Decizia din 1938 Curții de Apel Timișoara. Celelalte 70 de sentințe nu se întemeiază pe realitatea faptica și de drept constatată in urma cercetărilor penale, iar persoanele care au obținut reconstituirea dreptului de proprietate ( printre care și paratul persoana fizica din prezenta cauza) nu au avut dreptul de a li se reconstitui dreptul de proprietate, deoarece nu sunt in legătura de rudenie cu cele 4 persoane menționate in sentința Curții de Apel Timișoara.
S-a stabilit prin ordonanța parchetului care erau persoanele îndreptățite să solicite reconstituirea dreptului de proprietate in calitate de moștenitori ai pârâților care s-au judecat in anul 1938 cu Statul R și cărora li s-a recunoscut dreptul de proprietate extratabular, iar printre aceste persoane nu s-a regăsit și paratul din prezenta cauza. Cu privire la cei îndreptățiți la reconstituire prin ordonanța parchetului nu s-a stabilit vreo măsura ulterioara pronunțării acesteia. Datorita faptului ca prin 70 de hotărâri judecătorești s-a stabilit dreptul de proprietate al unor persoane care nu erau îndreptățite cele 300 de iugăre reținute prin hotărârea din 1938 care reprezintă 172, 65 ha au fost majorate la suprafața totala de 638, 35 ha, depășindu-se cu 465, 70 ha suprafata de teren care putea fi atribuita. S-a descris pe larg prin ordonanța amintita modalitatea in care persoanele cu privire la care s-au efectuat cercetări penale au completat in mod fals anexa 1 in fiecare dosar din cele 70 respectiv au consemnat ca reclamanții din acele cauze moștenesc pe cei care erau deținători ai masei succesorale intitulata, " (a din ).
Chiar daca in momentul in care instanța de judecata și-a bazat hotărârea pronunțată pe înscrisul intitulat,Anexa 1" acesta n-ar mai fi trebuit sa producă efecte juridice urmare a abrogării tacite a acestei proceduri prin adoptarea Legii nr. 36/1995, in realitate aceasta anexa a fost emisa de către o autoritate de stat (Consiliul Local al comunei, in speță) a fost înregistrată, ștampilata și s-a acordat număr.
Judecătoria G, prin hotărârea pronunțată, i-a oferit o semnificație juridica legala dându-i o valoare probatorie importanta după cum a rezultat din conținutul hotărârii. In unele dintre cauze, instanța a amânat soluționarea cauzei pana la depunerea acestei anexe, care a reprezentat ultimul act probator ceea ce dovedește o data in plus semnificația legala acordata acestui act.
Prin nici un alt act al dosarului sau probațiune testimoniala nu s-a dovedit masa succesorala, respectiv terenul la care era îndreptățit autorul paratului sau legătura de rudenie dintre autorii paratului si persoanele cărora li s-a recunoscut un drept de proprietate extratabular prin hotărârea amintita, ceea ce dovedește din nou faptul ca instanța de judecata s-a bazat in adoptarea soluției pe acest act.
Urmare a cercetărilor penale in dosarul soluționat prin ordonanța la care am făcut referire, inculpații au fost scoși de sub urmărire penala și li s-au aplicat amenzi administrative. Totodată, s-a constatat prin ordonanța necesitatea desființării actelor falsificate, respectiv anexa 1.
Din analiza celor consemnate pana in prezent, instanța a reținut ca actul intitulat anexa 1 produs consecințe juridice, fiind determinant in pronunțarea hotărârii judecătorești pe baza căreia paratului persoana fizica i s-a reconstituit dreptul de proprietate. De asemenea din cercetările efectuate, necontrazise prin nici o proba de către parat, a rezultat neindoielnic faptul ca acest act este fals in partea ce privește masa succesorala.
Pe de alta parte din analiza înscrisului și din cercetările penale efectuate nu rezulta faptul ca la partea intitulata,defunctul" (partea întâi a anexei 1) și moștenitorii defunctului " (partea a doua) s-ar fi înscris vreun fals ci falsul privește doar consemnarea masei succesorale, așadar anexa 1 urmează a fi desființată doar in partea constatată a fi falsificată, deci acțiunea a fost admisa parțial si a fost respinsă cererea de desființare a părții I si a -II- a înscrisului intitulat anexa 1 care nu sunt false.
Potrivit art. 184. pr. civ când acțiunea penala nu mai poate fi continuata, falsul se soluționează de instanța civila.
Potrivit art. 245 lit.c indice 1 Cpp, in cazul in care se emite o ordonanță de încetare a urmăririi penale prin aceasta ordonanța se dispune cu privire la sesizarea instanței civile pentru desființarea unui înscris.
Prin Decizia nr. XV din 21.11.2005 a Inaltei Curți de Casație și Justiție a României, prin admiterea unui recurs in interesul legii, hotărâre obligatorie pentru instanțe, in cazul in care acțiunea penala s-a stins in faza de urmărire penala, acțiunea pentru desființarea înscrisului falsificat aparține părților.
Instanța a constatat că, Comisia Județeană Aaf ost parte in dosarul nr. 119/2002 al Judecătoriei G, așa încât este abilitata sa promoveze prezenta acțiune. S-a mai reținut că, Convenția Europeana a Drepturilor Omului nu urmărește sa garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, fapt ce a rezultat din jurisprundenta constantă a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare, deoarece dreptul a cărui obținere a urmărit - o paratul persoana fizica este iluzoriu, deoarece nu a aparținut niciodată antecesorilor săi, instanța a constatat ca acțiunea reclamantei este întemeiată și a admis-o ca atare conform întregii motivații expusa pana in prezent.
S-a mai reținut de asemenea ca in ințelesul unui proces echitabil astfel cum a fost definit prin art. 6 al Conventiei intra si punerea in executare a unei hotărâri irevocabile (de exemplu, cauzele, și
alții împotriva României) așa încât hotărârile judecătoresti irevocabile pronunțe in cele 70 de cauze pe baza unor înscrisuri falsificate sunt imposibil de pus in executare, neexistând terenurile cu vegetație forestiera care au fost atribuite beneficiarilor, ceea ce a dovedit, o dată in plus, faptul ca actul fals a produs consecințe juridice care trebuie sa înceteze.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, recalificat ulterior de către instanță ca fiind apel, pârâta solicitând ca în urma admiterii, să fie modificată în totalitate sentința atacată în sensul respingerii cererii privind constatarea falsului înscrisului intitulat Anexa 1 emis de către pârâta Consiliul Local al Comunei și înregistrat sub nr. 1040/04.02.2002.
Apelanta a arătat că sentința pronunțată este nelegală, dat fiind faptul că se anulează în parte un înscris care este deja nul prin efectul legii și care era nul chiar și în momentul în care a fost folosit ca și probă în dosarul civil nr. 119/2002.
Prin întâmpinare intimata Comisia Județeană Aas olicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Judecătoria
Prin decizia civilă nr.273/1.10.2008 Tribunalul Aradaa dmis apelul declarat de apelanta pârâta, împotriva sentinței civile nr. 384/05.05.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei G pe care schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate A având ca obiect constatarea falsului înscrisului intitulat "Anexa 1" înregistrat sub nr. 1426 din 05.11.2001 eliberat de Consiliul Local al Comunei.
Instanța de apel a reținut că falsul în înscrisuri este un mod ilicit de confecționare sau modificare a unui înscris oficial sau a unui act sub semnătură privată cu scopul de a produce efectele probatorii ale unui înscris adevărat.
Pe de altă parte, este de necontestat că falsitatea ori caracterul real al unui înscris constituie o împrejurare de fapt, care poate genera efecte juridice.
Or, conform art.111 Cod proc.civ." partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, dacă nu are la îndemână o cerere în realizarea dreptului. Prin urmare, o cerere principală având ca obiect constatarea unei împrejurări de fapt este inadmisibilă în procesul civil.
În procesul civil, potrivit art.184 Cod procedură civilă, constatarea falsului poate fi realizată numai pe cale incidentală, dacă acțiunea penală s-a stins ori s-a prescris. Aceeași regulă se aplică și în cazul unei revizuiri, dacă acțiunea penală nu se mai poate exercita. Conform art.322 pct.5 rap. la art.322 pct.4 Cod proc.civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri în cazul în care un înscris care a stat la baza hotărârii este fals, chiar și atunci când acțiunea penală nu se mai poate exercita, situație în care falsul se va cerceta incidental cu ocazia revizuirii hotărârii.
În raport de motivele expuse mai sus, în prezenta cauză instanța de fond în mod greșit a soluționat o cerere principală în contradictoriu și cu alte părți, având ca obiect constatarea unei stări de fapt, respectiv a caracterului fals al anexei.
Prin Ordonanța nr.75/P/2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților și desființarea anexelor de către instanța civilă prin promovarea unor acțiuni de către Comisia Județeană de fond funciar, procurorul procedând la îndrumarea comisiei județene să acționeze în justiție pentru constatarea falsului. În aceste condiții, tribunalul apreciază că trebuie avute în vedere principiile de bază ale dreptului procesual civil, în special principiul înscris în art.111 Cod procedură civilă, conform căruia o acțiune în constatare este admisibilă numai atunci când se solicită constatarea existenței ori inexistenței unui drept, iar nu a unei stări de fapt, mai cu seamă că anexele respective erau niște formulare întocmite de primării prin care se cere de către părții deschiderea procedurii succesorale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta Comisia Județeană A pentru Fond Funciar solicitând modificarea ei și în consecință respingerea ca nefondat a apelului pârâtului.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civ. iar în fapt pe aceea că, în mod greșit, instanța de apel a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 184 Cod pr. civ. întrucât, în realitate, prin Ordonanța din 17.12.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din dosar nr. 75/P/2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a tuturor învinuiților suspectați de eliberarea nelegală a unor titluri de proprietate funciară forestieră în favoarea unor persoane - printre care și pârâta -, ceea ce face aplicabilă în cauză, procedura discutată în decizia nr. XV a - Secțiile Unite, respectiv posibilitatea instanței civile de a desființa total sau parțial un înscris falsificat.
S-a invocat și faptul că instanța de apel, tot în mod greșit, a apreciat și faptul că instanța de fond s-ar fi pronunțat în contradictoriu și cu alte părți decât cele existente în dosarul inițial prin care i s-a reconstituit pârâtei dreptul de proprietate funciară deoarece toate părțile din prezentul dosar au figurat și în primul dosar precum și pentru faptul că actul a cărui desființare s-a solicitat (anexa 1, cu numele moștenitorilor) nu este destinat în exclusivitate deschiderii procedurii succesorale, cum eronat s-a apreciat.
Recurenta a mai susținut și că din datele înscrise în CF 117 nu rezultă că ar fi proprietar al terenului forestier în discuție așa încât Anexa 1 moștenitorilor a cărei anulare s-a cerut - și în care i se recunoaște pârâtei un asemenea drept - este nelegală, fapt dovedit și prin conținutul Ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art. 306 alin. 2 Cod pr. civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din 17.12.2007, dată în dosar nr. 75/PI/2007, pe lângă soluția de neîncepere a urmăririi penale față de funcționarii care au emis acte în procedura reconstituirii dreptului de proprietate funciară în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite la acest lucru (printre care și pârâtul în cauză, ), potrivit Deciziei nr. XV/21.11.2005 a - Secțiile Unite, s-a îndrumat Comisia Județeană A pentru Fond Funciar să se adreseze instanței civile pentru anularea actelor denumite "Anexa 1" privind moștenitorii persoanelor îndreptățite și apoi, după constatarea ca false a acestora, să solicite revizuirea hotărârii judecătorești prin care au fost retrocedate nelegal părți din terenul forestier înscris în CF 117.
Prin urmare, în conformitate cu Decizia XV/2005 menționată anterior, Comisia Județeană A pentru Fond Funciar a fost legal abilitată să solicite Judecătoriei G constatarea ca falsă a Anexei 1 emisă de Consiliul Local, înregistrată cu nr. 1040/04.02.2002 precum și desființarea ei și, aceasta, independent de faptul că ar fi putut să valorifice o aceeași cerere împreună cu solicitarea de revizuire a hotărârii prin care pârâtei i-a fost reconstituită în proprietate funciară o suprafață de teren forestier din CF 117, libertatea de a alege modalitatea de sesizare instanței fiind expresia dreptului de dispoziție al părților, care guvernează întreg procesul civil.
Totodată Curtea este în măsură să constate că, deși în mod corect tribunalul a dispus recalificarea căii de atac cu care a fost investit, din recurs în apel (fiind vorba de anularea unui act care nu se referă la un drept subiectiv cu caracter patrimonial, evaluabil în bani și cu atât mai mult cu cât el a fost emis în prealabil procedurii prevăzute, de legile fondului funciar iar nu ca etapă legală și obligatorie a acestei proceduri, în mod eronat a făcut aplicarea dispozițiilor art. 111 Cod pr. civ. la cauza dedusă judecății.
mai atentă a petitului cererii instituției reclamante ar fi trebuit să impună caracterizarea corectă a acesteia ca nefiind o simplă acțiune în constatarea dreptului deoarece s-a solicitat nu numai declararea ca false a mențiunilor din actul vizat (Anexa 1 cu moștenitorii emisă de Consiliul Local ) ci și desființarea în totalitate a actului ceea ce semnifică, în mod evident, o cerere în realizarea dreptului.
Aceste argumente fac nefondată apărarea pe care intimata pârâtă și-a formulat-o prin întâmpinare, motiv pentru care argumentele în susținerea acesteia vor fi înlăturate ca atare.
Întrucât decizia civilă nr. 273/01.10.2008 a Tribunalului Arads -a pronunțat exclusiv pe baza excepției inadmisibilității acțiunii reclamantei pe care Curtea a reținut- ca neîntemeiată, în baza art. 312 al. 3 Cod pr. civ. se va admite recursul Comisiei Județene A și se va casa această decizie cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării pentru că, pe de o parte, apelul având caracter devolutiv tribunalul este abilitat să reexamineze atât legalitatea cât și temeinicia soluției de fond, iar pe de altă parte pentru că instanțele de judecată - în virtutea dreptului de acces la justiție prevăzut de art. 6 paragraf 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului - au competența de a verifica în substanță și nu numai formal toate cererile ce le sunt adresate, Tribunalul Arad va trebui să administreze toate probele necesare pentru lămuri existența sau inexistența legăturii de rudenie dintre unul sau mai mulți foști proprietari ai pădurii din CF 117 și pârâta, de care el s-a prevalat în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate funciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A împotriva deciziei civile nr.273/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, pe care o casează,
Trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red./4.02.2009
Dact.MM/2 ex./4.02.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel.jud.;
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Ion Graur, Marinela
