Fond funciar. Speta. Decizia 50/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 50
Sedința publică din 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurginca
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 750/A/27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar și Prefectul Județului T, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat reclamanții recurenți prin avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, s-a acordat cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și, rejudecând, admiterea apelului iar, pe fond, admiterea acțiunii civile, astfel cum a fost formulată în scris.
După dezbateri, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată, s-a prezentat consilier juridic, în reprezentarea pârâților intimați, care a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-, la data de 06.11.2007, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu parații Statul R prin Consiliul Local al municipiului T, Municipiul T prin Primar și Prefectul județului T ca, prin hotărâre ce se va pronunța să se dispună: în principal obligarea pârâților Municipiul T, prin Primar, și Prefectul județului T la îndeplinirea formalităților necesare și înaintării documentației către Prefectura jud. T în vederea emiterii ordinului Prefectului de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent; iar, în subsidiar,să se constate că, odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare 305/R/1996 au dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției înscrise în CF 1613 T, nr. top. 6173; să se dispună rectificarea cărții funciare 1613 T, nr. top. 6173, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român asupra terenului și dispunerea înscrierii dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției în favoarea reclamanților cu titlul de cumpărare, ca bun propriu conform Legii nr. 112/1995, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că au deținut folosința imobilului situat în T,-,. 3, înscris în CF 1613 T, în temeiul contractului de închiriere nr. 5956/1982, iar - în baza acestui contract - au cumpărat imobilul în temeiul Legii nr. 112/1995, prin contractul nr. 305/R/1996, dobândind astfel la data de 18.12.1996 proprietatea imobilului, drept care trebuia să se transfere asupra întregului imobil care a făcut obiectul contractului de închiriere, prin urmare și asupra terenului aferent imobilului.
În drept, au invocat art. 1075. civ, art. 111.c Cod Penal, art. 23 și art. 36 al. 2, 4 și 6 din Legea 18/1991 republicată și actualizată, art. 18 coroborat cu art. 37 din Normele Metodologice ale Legii 112/1995, art. 26 al. ultim din Legea 112/1995.
Prin sentința civilă nr. 4379 din 02.04.2009, Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea reclamanților.
Reclamanții au formulat apel împotriva sentinței civile, prin decizia civilă nr. 672/A pronunțată de Tribunalul Timiș, fiind admis apelul, desființată sentința civilă și trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Timișoara, soluție menținută prin decizia civilă nr.192/R a Curții de APEL TIMIȘOARA, motivul fiind faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra capătului principal de cerere privind obligarea pârâților Municipiul T prin Primar și Prefectul județului T la îndeplinirea formalităților necesare și înaintării documentației către Prefectura jud. T în vederea emiterii ordinului Prefectului de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 28.04.2009, sub nr-.
La termenul din 1.06.2009 pârâtul Prefectul jud. Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa pentru capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției - apartament 3 înscrise în CF nr.1613 T, instanța rămânând în pronunțare atât pe excepție, cât și pe fondul cauzei.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Prefectul jud. T cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției-apartament 3 înscrise în CF nr.1613 T, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, întrucât acțiunea în constatarea unui drept de proprietate se poate îndrepta exclusiv împotriva persoanei care invocă sau ar putea invoca ea însăși un drept real asupra bunului, respectiv care prin atitudinea sau actele sale cauzează o tulburare serioasă în exercițiul dreptului său, bazându-se pe un pretins drept, pârâtul fiind astfel provocat să își dovedească dreptul, sub sancțiunea de a nu-l mai putea invoca în viitor. Or, Prefectul județului T, ca reprezentant al puterii executive în teritoriu, nu are și nu invocă un drept real asupra terenului în litigiu, neavând astfel calitate procesuală pasivă pe acest capăt de cerere.
Pe fondul cauzei, instanța a observat că reclamanții au formulat două capete de cerere distincte și independente, solicitând pronunțarea instanței asupra ambelor. Totuși, cererile reclamanților sunt supuse unor regimuri juridice diferite, inclusiv prin prisma căilor de atac, iar pe de altă parte, o soluționare favorabilă a capătului de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției înscrise în CF nr.1613 T ar face ca acțiunea având ca obiect obligarea pârâților la efectuarea demersurilor necesare emiterii ordinului Prefectului de atribuire a terenului să rămână fără obiect, problema constatării unui drept de proprietate deja existent în patrimoniul reclamanților impunându-se a fi soluționată cu prioritate.
Prin sentința civilă nr. 9360/16.06.2009, Judecătoria Timișoara a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Prefectul Județului T pe cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției înscrise în CF 1613
A respins cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției înscrise în CF 1613 T nr. top. 6173 - apartament 3, formulată de reclamanții și, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției înscrise în CF 1613 T nr. top. 6173 - apartament 3, formulată de reclamanții și, ca neîntemeiată.
A respins cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
A disjuns cererea reclamanților și având ca obiect obligarea pârâților Municipiul T prin Primar și Prefectul Județului T la îndeplinirea tuturor formalităților necesare și înaintării documentației către Prefectura jud. T în vederea emiterii ordinului Prefectului de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției înscrise în CF 1613 T nr. top. 6173 - apartament 3 și rectificarea CF 1613 T nr.top.6173, și a dispus înregistrarea separată a noului dosar la completul cu termen la 25.08.2009, pentru când s-au citat părțile cu mențiunea că se va pune în discuție suspendarea cauzei în baza art. 244 pct. 1.pr.civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 305/R din 18.12.1996 încheiat cu T in baza Legii nr. 112/1995 reclamanții și au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 3 din imobilul situat in T,-, împreuna cu locuința prin contract fiind vândute si anexele constând in bucătărie, baie, alimente, WC, antreu, pivniță.
Din nr. 1613 T in extenso a rezultat ca Statul R este in continuare titularul dreptului de proprietate asupra terenului in suprafață de 363 mp, teren care, în momentul apartamentării imobilului, a fost prevăzut ca teren aferent apartamentului 3 ( 51).
În speță, reclamanții au solicitat ca instanța: să constate că odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 3 în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 305/R din 18.12.1996 încheiat cu T in temeiul Legii nr. 112/1995, au dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției, în suprafață de 363 mp și să dispună intabularea dreptului de proprietate în CF cu titlu de vânzare cumpărare.
Prima instanță a sesizat că dispozițiile art. 9 din Legea nr.112/1995 fac referire la vânzarea apartamentelor, fără a menționa modalitatea de dobândire a terenurilor aferente acestora, iar art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 arată că "în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege", în sensul că suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 2. în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Spre deosebire de textul art. 21 din Legea nr. 112/1995 care determina noțiunea de teren aferent construcției in cazul restituirii imobilelor in natura foștilor proprietari, pentru cazul chiriașilor care au cumpărat dreptul de proprietate asupra construcției in baza Legii nr.112/1995 nu este explicata de dispozițiile legale noțiunea de teren aferent, dispozițiile legii speciale neputând fi completate cu cele ale art. 23 al. 2 din Legea nr.18/1991 care reprezintă dreptul comun doar in materie funciară si nu poate fi aplicat prin analogie in cazul altor instituții juridice.
De asemenea, s-a reținut că nici in cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului 3 cu anexe nu este cuprinsa vreo mențiune privitoare la terenul aferent construcției, in înțelesul dispozițiilor art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995.
S-a apreciat că vechea reglementare din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 prevedea în art. 33 că dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcție se dobândește în condițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 (devenit art. 36 alin. (2) după republicarea Legii nr. 18/1991). După republicarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 această prevedere a fost înlăturată, ceea ce dovedește că însuși legiuitorul a înțeles să reglementeze în alt mod această situație și, în lipsa unei norme de trimitere exprese în legea specială, nu mai poate fi aplicată prin analogie.
În aceste condiții, în cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr. 18/1991 care reprezintă dreptul comun in materie funciară, ci prevederile speciale de strictă interpretare și aplicare din legea specială, respectiv art. 37 din Hotărârea Guvernului nr. 20/1996 în care se precizează că în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege.
Actuala reglementare, în art. 9, art. 21 și art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 și art. 37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, prevede în ce condiții se dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor ce fac obiect al vânzării, astfel că nu ne aflăm în prezența unei lacune a legii.
Finalitatea normelor metodologice de aplicare a unei legi este aceea de a explicita modul de punere in aplicare a acesteia, fără a adăuga la lege, iar art. 37 din nr.HG 20/1996 folosește în mod expres termenul vânzare, supunând implicit dreptul de proprietate asupra terenului aceluiași mod de dobândire, prin vânzare, ca și dreptul de proprietate asupra apartamentului.
Din interpretarea logica sistematică a acestor texte de lege a reieșit că dreptul de proprietate ce poartă asupra terenurilor aferente apartamentelor, care nu se restituie foștilor proprietari în natură, se dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere în urma vânzării, ca și construcția, cu plata integrală sau în rate a prețului, adică in aceleași condiții in care se dobândește si dreptul de proprietate asupra locuinței, titularul dreptului de folosință asupra terenului având opțiunea cumpărării acestuia, fără ca proprietarul terenului sa poată refuza încheierea contractului din considerente de oportunitate sau din alte motive (decizia civila nr. 1043 din 7 decembrie 2004 Curții de Apel B - Secția a IV-a civila si decizia civila nr. 6129 din 7 iulie 2005 Inaltei Curti de Casatie si Justitie).
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 215 din 16.01.2008 a Secției civile și de proprietate intelectuală, cu referire la terenul aferent construcțiilor vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, a arătat că transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției este una convențională, neoperând de drept, în temeiul legii, precizând că cei care au cumpărat aceste imobile au un drept de folosință asupra terenului, dar numai în măsura necesară exercitării dreptului de proprietate asupra construcției.
Astfel, cadrul normativ indicat de reclamanți doar permite ca, odată cu imobilul - construcție, să poată fi înstrăinat și terenul aferent acestuia, însă concretizarea vocației la dobândirea dreptului urmează a se realiza doar la perfectarea contractului de vânzare -cumpărare. De asemenea, instanța de fond a apreciat că Legea nr. 1/2009, completând art. 7 din Legea nr. 10/2001 cu dispoziția "Nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare", referindu-se expres la terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate și nu la terenurile înstrăinate, întărește concluzia că nu a fost în intenția legiuitorului de a înstrăina automat și gratuit terenul aferent odată cu construcția, ci s-a dorit și se urmărește în continuare prin această dispoziție asigurarea exercitării dreptului de proprietate la valențe maxime, asigurarea posibilității reale a proprietarilor locuințelor achiziționate în temeiul Legii nr.112 să își exercite netulburați dreptul de proprietate asupra construcției și implicit dreptul de folosință asupra terenului aferent construcțiilor, respectiv să opteze pentru cumpărarea acestuia în condițiile legii.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra terenului aferent ca nefondat, dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului urmând a se realiza, eventual, pe cale administrativa, prin încheierea separată a unui contract de vânzare-cumpărare a terenului in schimbul unui preț stabilit conform actelor normative aplicabile in materie, reclamanții având posibilitatea de a solicita intervenția justiției in eventualitatea unor neînțelegeri in legătura cu încheierea convenției.
Față de soluția dată acestui capăt de cerere, prima instanță a apreciat că de soluția cu privire la acest capăt de cerere depinde modalitatea de soluționare a cererii având ca obiect obligarea pârâților la efectuarea demersurilor necesare emiterii ordinului Prefectului de atribuire a terenului, astfel că se impune disjungerea capătului de cerere arătat și formarea unui nou dosar, în care se va pune în discuție necesitatea suspendării cauzei până la rămânerea irevocabilă a prezentei soluții. Instanța a respins cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, la data de 03.08.2009, au declarat apel - în termen legal - reclamanții și,solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea în parte a hotărârii Judecătoriei Timișoara sub aspectul respingerii capătului de cerere privind constituirea dreptului de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de teren de 363 mp, aferent imobilului înscris în CF nr. 1613 T, iar rejudecând cauza sub acest aspect, au solicitat admiterea cererii formulate și dispunerea înscrierii în CF 1613 Tad reptului de proprietate asupra terenului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, au criticat hotărârea sub aspectul respingerii capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției înscrise în CF nr. 1613 T, drept dobândit de către reclamanți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 305/R/1996 încheiat ca efect al dispozițiilor legale.
Au mai arătat că susțin punctul de vedere exprimat în cererea introductivă aferent acestui capăt de cerere cu motivarea în fapt și în drept expusă. Apelanții au arătat că argumentele primei instanțe sunt eronate, întrucât Legea nr. 112/1995 reglementează o procedură specială de dobândire a dreptului de proprietate de către chiriași ai imobilelor deținute în baza contractelor de închiriere; legea stabilește condițiile de dobândire a acestor imobile și are și referiri concrete și în privința dreptului de proprietate asupra terenului aferent acestor imobile.
Au mai arătat că terenul excedentar, ce nu este aferent acestor imobile, rămâne în proprietatea Statului, iar terenul aferent devine proprietatea proprietarului construcției dobândite în condițiile Legii nr. 112/1995.
Au precizat că legea nu face nici o referire la plata valorii terenului aferent. Nu există norme metodologice și indici de calcul ai terenului aferent, ceea ce denotă că terenul se dobândește gratuit în virtutea legii ca efect al dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției. Terenul aferent se dobândește gratuit în aceleași condiții și de titularii dreptului de proprietate ai altor construcții, motiv pentru care arată că nu pot aprecia că interpretarea și dispozițiile legale ar fi singulare în cazul atribuirilor terenurilor aferente imobilelor cumpărate cu Legea nr. 112/1995.
În drept,au invocat dispozițiile art. 282 - 298.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În probațiune,intimații Statul R prin Consiliul Local al municipiului T și Municipiul T prin Primar au depus Hotărârea Consiliului Local T nr. 275/ 07.28.2009 privind vânzarea terenurilor aferente imobilelor construcții dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995.
Prin decizia civilă nr.750/27.10.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins apelul formulat de către apelanții și împotriva sentinței civile nr. 9360/16.06.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN reprezentat de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, MUNICIPIUL T prin PRIMAR, PREFECTUL JUDEȚULUI
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, tribunalul a constatat următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 305/R din 18.12.1996 încheiat cu T, in baza Legii nr. 112/1995, reclamanții apelanți și au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 3 din imobilul situat in T,-, împreuna cu locuința prin contract fiind vândute si anexele constând in bucătărie, baie, alimente, WC, antreu, pivniță.
Din nr. 1613 T in extenso a rezultat ca Statul R este in continuare titularul dreptului de proprietate asupra terenului in suprafață de 363 mp, teren care, în momentul apartamentării imobilului, a fost prevăzut ca teren aferent apartamentului 3.
Referitor la critica apelanților privind modul eronat de interpretare al textelor legale incidente în speță, tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, foștii chiriași ai imobilelor ce intră în sfera de aplicare a Legii nr.112/1995 își legitimează și vocația, în temeiul aceleiași legi, la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate, potrivit art. 37 al Normelor Metodologice de aplicare conform cărora "în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege".
În ceea ce privește noțiunea de "teren aferent" - conform doctrinei și practicii juridice - se înțelege doar terenul de sub construcție și cel strict destinat unei normale exploatări a acesteia, excedentul rămânând în proprietatea statului.
De asemenea, prevederile art. 26 alineatul ultim din lege, stipulează că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 2. în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămâne în proprietatea statului", iar disp. art. 21 coroborate cu art. 9 și art. 13 din Legea nr.112/1995 conduc la aceeași concluzie - aceea că legea specială în discuție conferă chiriașului cumpărător al apartamentului ce nu se restituie în natură fostului proprietar și vocația la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției, pe calea aceleiași operațiuni juridice de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, la fel cum vocația la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate în temeiul Legii nr.112/1995 s-a născut din aceeași lege, și modalitatea de dobândire este identică cu cea a construcției - în urma vânzării-cumpărării (concluzie de altfel, majoritar confirmată doctrină și de practica jurisprudențială în materie), cu plata integrală sau în rate a prețului, care la rândul lui, urmează a fi stabilit potrivit criteriilor cu nr. 2665/1/C/311 din 28 februarie 1992, elaborate de Ministerul Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, cu completările ulterioare ( așa cum rezultă din art.13 din Legea nr.112/1995).
Prin urmare, tribunalul - fără a mai relua argumentele logic fundamentate ale primei instanțe și practica judiciară invocată în materie -a reținut că modalitatea de dobândire a terenului aferent construcției cumpărate în temeiul Legii nr.112/1995 este aceiași - prin vânzare, și nu prin atribuire cu titlu gratuit, în temeiul Legii nr.112/1995; astfel că interpretarea apelanților că au obținutope legisacest teren este eronată.
Întrucât apelanții reclamanți au căzut în pretenții, tribunalul a respins cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată, apreciind-o neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții și au declarat recurs în termen legal, la 14.12.2009, solicitând admiterea lui, modificarea ambelor hotărâri și rejudecând, pe fond, admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată în scris, în sensul constatării dobândirii dreptului de proprietate aferent suprafeței de 363 mp, aferentă imobilului înscris în F 1613 T, și înscrierea în F 1613 Tad reptului de proprietate al acestora asupra terenului.
În motivarea recursului, reclamanții au susținut că argumentele pe care instanța de apel și-a motivat hotărârea de respingere a apelului acestora exced interpretării logico - juridice a textelor de lege invocate chiar de către aceasta, interpretarea dată de cele două instanțe fiind contrară atât literei cât și spiritului Legii nr. 112/1995.
În acest sens, reclamanții au subliniat că, din coroborarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, art. 37 din G nr. 20/1996 și art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, pe de o parte, și dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, pe de altă parte, rezultă fără echivoc că dobândirea terenului aferent construcțiilor are loc prin însuși efectul legii concomitent cu achiziția construcțiilor.
Valorificarea acestui drept este doar o posibilitate pentru proprietarii caselor și o obligație pentru instituțiile care au efectuat vânzarea locuințelor din moment ce această posibilitate s-a valorificat printr-o solicitare, așa cum est cazul și în speța de față.
S-a mai susținut că, din interpretarea logică a Legii nr. 112/1995 și a normelor sale de aplicare, prin prisma principiului de logică a terțului exclus ( tertium non datur) rezultă că dacă terenurile ce depășesc suprafața construcțiilor rămân în proprietatea statului, per a contrario cele ce nu depășesc această suprafață, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în virtutea legii - ope legis în proprietate, odată cu cumpărarea construcției nefiind necesară parcurgerea vreunei proceduri administrative prevăzute de art. 36 din Legea nr. 18/1991 care se referă la alte situații.
În susținerea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamanți, în raport de actele depuse și dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocat ca temei de drept, raportat la art. 9, 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 și art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 305/R din 18.12.1996 încheiat între C A și reclamanții și, depus la fila 7 dosar fond, rezultă fără dubiu că aceștia din urmă au cumpărat în condițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 apartamentul nr. 3 situat în T, str. -, compus din 3 camere de locuit, bucătărie, baie, de alimente, wc, antreu și o pivniță, deținute în baza contractului de închiriere nr. 5965/26.10.1982.
Din F nr. 1613 T in extenso rezultă că Statul Român este în continuare titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 363 mp, teren care, în momentul apartamentării imobilului, a fost prevăzut ca teren aferent apartamentului nr. 3.
Examinând motivele de recurs invocate de reclamanți, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, care vizează interpretarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 112/1995, ( temeiul în baza căruia reclamanții au cumpărat apartamentul), raportat la dispozițiile Legii nr. 18/1991, modificată ulterior, Curtea reține că cele două instanțe de judecată au făcut o justă și legală interpretare și aplicare în speța de față.
În doctrina și practica judiciară din anii anteriori, s-a considerat că, în absența unei reglementări exprese a legiuitorului privind modalitatea concretă de dobândire în proprietate a terenului aferent construcției cumpărate la Lg. nr.112/1995 (dobândirea ope legis presupunând obligatoriu stabilirea modalității concrete de atribuire, respectiv a procedurii de urmat), dată fiind și abrogarea art.33 din Normele metodologice de aplicare a Legii. nr.112/1995, care permitea dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de sub construcție în condițiile reglementate de art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991 (actualul art.36) prin noile norme metodologice, calea legală de atribuire a terenului aferent locuinței achiziționate în baza Legii. nr.112/1995, era aceea reglementată de art.36 alin.6 din Legea. nr.18/1991, considerat a fi dreptul comun în materie de atribuire a terenului aferent construcției, respectiv prin emiterea la cerere a ordinului Prefectului, la propunerea primăriilor după verificarea situației juridice a terenurilor (jurisprudență căreia i s-a conformat și Tribunalului Timiș până de foarte curând).
însă, practica judiciară, în acord cu jurisprudența majoritară din țară, a îmbrățișat o altă opinie, apreciind că, dat fiind textul art.21 corelat cu art.26 și cu art.37 din HG nr.11/1997, care prevăd, în esență că o dată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra locuinței, prin vânzare, se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenului aferent acesteia, restul rămânând în proprietatea statului, modalitatea de dobândire a terenului aferent (limitele sale trebuind obligatoriu a fi determinate pe calea unei lucrări de specialitate) apartamentelor achiziționate în condițiile de exigență ale art.9 al Legii. nr.112/2005 se realizează, precum în cazul locuințelor, tot prin vânzare cumpărare, cu plata prețului integral sau în rate, având în vedere și dispozițiile art.13 din Legea nr.112/1995, care nu disting referitor la luarea în calcul a valorii terenurilor despre care fac expres vorbire, după cum este vorba despre conținutul despăgubirilor cuvenite foștilor proprietari ori prețul de vânzare către chiriași a locuințelor.
S-a apreciat că normele Legii nr.18/1991 nu sunt aplicabile acestor situații și din perspectiva prevederilor art.13 alin.6 din Legii nr.112/1995 care fac vorbire despre un fond constituit la dispoziția Ministerului Finanțelor pentru asigurarea punerii în aplicare a prevederilor Legii nr.112/1995 (plata despăgubirilor către foștii proprietari), dar și având în vedere modalitățile de reparație prevăzute de Legea nr.10/2001 cu modificările la zi, între care compensarea cu alte bunuri (de exemplu, suprafețele de teren ce exced terenului aferent).
Pentru aceste considerente, Curtea reține că în cauză nu sunt incidente temeiurile de modificare ori casare a deciziei civile recurate, astfel că, în baza art. 299, 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 750/A/27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25 ianuarie 2010.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Carmina
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED. G/26.01.2010
DACT.B/7ex/28.01.2010
INST.APEL- - - Tribunalul Timiș
INST.FOND- - Judecătoria Timișoara
Se comunică:
RECURENTI - RECLAMANTI |
1. - T, STR.- DE, nr. 11,. 5, Județ |
2. - T, STR.- DE, nr. 11,. 5, Județ |
INTIMATI - PARATI |
3. STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI - T, B- -, nr. 1, Județ |
4. MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR - T, B- -, nr. 1, Județ |
5. PREFECTUL JUDEȚULUI - T, Bv. 2. nr. 17, Județ |
Judecători:Univ Lidia Barac, Marinela Giurginca, Carmina
