Fond funciar. Speta. Decizia 573/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 573
Ședința publică din data de 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în P,-,. 15,. D,. 68, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 249 pronunțată la 24 martie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR și COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR, cu sediul în P,--4, Cod poștal -, Județ P și cu intervenienții, domiciliat în comuna,-, Cod poștal -, Județ P, domiciliată în P,-,. 14,. 3, Cod poștal -, Județ P, domiciliată în I,-, -. 1, Cod poștal -, Județ I și, domiciliată în comuna, sat Tătărani, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, personal și intimații-intervenienți și, personal, lipsind intimatele-pârâte omisia locală de fond funciar și Comisia județeană de fond funciar P, intimații-intervenienți și .
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recurentul-reclamant a depus la dosar un memoriu și extrase din Legile nr.195/2004 și nr. 18/1991.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității cererii de recurs, având în vedere că reclamantul a formulat recurs împotriva unei decizii irevocabile.
Reclamantul, având cuvântul, solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului întrucât potrivit art. 65 din Legea nr.18/1991, republicată, litigiile aflate pe rolul instanțelor, indiferent de faza procesuală în care se află, se judecă potrivit regulilor aplicabile la data sesizării, iar potrivit art. III (1) din Legea 195/2004 hotărârile de judecătorii în primă instanță în materia fondului funciar, sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel.
.//.
Mai arată că plângerea inițială a fost formulată la data de 24 iunie și a fost înregistrată sub nr. 8299/2005, iar printre dosarele atașate nu se mai regăsește primul volum al dosarului nr.8299/2005, care avea 108 file, ci doar al doilea volum, cel care s-a format după ce dosarul fost restituit de la parchet, ca urmare a sesizării pe care a formulat-o pentru fals în înscrisuri.
Intimatul, având cuvântul, solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil.
Intimata, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locala de aplicare a legilor fondului funciar, Comisia Județeană și intervenienții, și solicitat ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr.655/1994 emisă de Comisia Județeană P de aplicare a legilor fondului funciar cu încălcarea dispozițiilor imperative a cestor legi, precum și a actelor subsecvente în baza cărora s-a emis aceasta hotărâre, respectiv procesul-verbal nr. 4904/13.12.2004 emis de Comisia Locală și titlul de proprietate nr. 30373/19.01.1995 emis de Comisia Județeană P.
În motivarea plângerii petentul susținut că, deși în baza Legii nr. 18/1991 i- fost reconstituit dreptul de proprietate potrivit adeverinței nr. 864/ 09.09.1991 a Comisie Locale de aplicare a Legii Fondului Funciar pentru suprafața de teren situata în în Zona și fost pus în posesie conform procesului-verbal nr.1891/28.05.1993, ulterior, în baza memoriului înaintat de comisia locală s- schimbat amplasamentul terenului deținut în punctul și s- eliberat titlul de proprietate nr.30373/19.01.1995, cu încălcarea dispozițiilor legale în materia legilor fondului funciar, titlul lovit de nulitate, motiv pentru care a formulat plângere.
S-a dispus conexarea dosarului nr. 14733/2005 al Judecătoriei Ploiești la dosarul nr. 8299/2005, iar la data de 04.07.2007 s- formulat o cerere de intervenție în nume propriu de, și, cerere admisă în principiu de instanța prin care s- solicitat respingerea plângerii, invocându-se excepția autorității de lucru judecat, unită cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 10176/13.11.2007, Judecatoria Ploieștia respins excepția autorității de lucru judecat invocată de intervenienți și respins plângerea conexă ca neîntemeiată, precum și cererea de intervenție în interes propriu, reținând la pronunțarea soluției că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 Cod Civil, iar pe fondul cauzei, că acțiunea este neîntemeiata întrucât prin titlul de proprietate nr. 30373/1995 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha teren pe numele defunctului autorul petentului și intervenienților.
.//.
Instanța de fond a reținut, de asemenea, că prin sentința civilă nr. 1524/1999 s-a dispus partajarea averii succesorale a defunctului, autorul parților, inclusiv a terenului cuprins în titlul de proprietate intrat în circuitul civil, înlăturând susținerea reclamantului în sensul ca terenul din pct. i-ar aparține în nume propriu deoarece la momentul la care s-a dispus anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. 1891/1993 pe numele acestuia și s-a emis Hotărârea nr. 655/1994 nu formulat plângere conform art. 5 din Legea nr.29/1990, astfel cum a reținut și Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr.769/1997.
Împotriva sentinței pronunțate și a încheierii din data de 06.11.2007 a declarat recurs petentul susținând că este nelegală și netemeinică întrucât cauza nu a fost soluționată de complet specializat, conform prevederilor imperative din art. 2 alin.2 Titlul XIII din Legea nr.247/2005, context în care nu s-a aplicat în mod eficient în ceea ce privește controlul actelor care emanau de la cele două comisii, emise cu încălcarea vădita a Legii nr.18/1991 și, deși la dosar există dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, odată cu înregistrarea cererii pentru nulitatea absolută a titlului de proprietate, procedura obligatorie fiind îndeplinită, nu își are justificare mențiunea scutirii lor, eroare strecurată în încheierea din 16.11.2007.
În cadrul motivului de recurs invocat, petentul a susținut că prin Legea nr.195/2004 se prevedea că hotărârea pronunțată de judecătorii în primă instanța în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel, potrivit art. 15 alin.2 din Constituție și art. 1 din Codul Civil, nu există retroactivitate în aplicarea legii noi, nefiind operantă dispoziția din art. 5 alin. din Titlul XIII din Legea nr.247/2005.
S- mai susținut de către petent în motivarea cererii de recurs că deși au fost depuse înscrisuri la instanța de fond, nu i-au fost comunicate, nu i s-a asigurat accesul la aceste înscrisuri, ignorându-se dreptul la apărare consimțit de art. 24 din Constituție.
Prin același motiv de recurs petentul a mai susținut că hotărârile atacate nu se sprijină pe probe suficiente, iar cele administrate nu au fost verificate cu competența necesară, dându-li-se o greșită interpretare.
Motivând cererea de recurs, petentul susținut, totodată, că, capetele de cerere privind nulitatea absolută a titlului de proprietate nu au facut obiectul dezbaterilor și pe cale de consecință, nici dispozitivul sentinței nu le soluționează, iar cu privire la nulitatea absolută hotărârii nr. 655/1994 și a procesului-verbal nr. 4904/1994 ca act subsecvent, nu se face referire, unele acte prezentate fiind nelizibile.
Prin decizia nr. 249 pronunțată la 24 martie 2008, Tribunalul Prahova a respins recursul ca nefondat, reținând următoarele:
Referitor la critica prin care se susține de către recurent că speța nu a fost soluționată de un complet specializat, conform prevederilor imperative ale art.2 alin.2 Titlul XIII din Legea nr.247/2005, s-a apreciat că este neîntemeiată întrucât completul a fost alcătuit dintr-un singur judecător, desemnat în urma repartizării aleatorii.
În ceea ce privește susținerea că în mod greșit s- apreciat că există
.//.
scutire de plata taxei de timbru, consemnată în încheierea din 6.11.2007, s- constatat că este neîntemeiată întrucât, potrivit Legii nr.146/1997, cererile prin care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate sunt scutite de plata taxei de timbru.
Cât privește critica prin care se susține că fost încălcat principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin.2 din Constituție și de art.1 din Codul Civil, s-a constatat că este neîntemeiată întrucât s-au aplicat dispozițiile actului normativ în materie, respectiv Legea nr.18/1991, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.
De asemenea, s-a apreciat că este neîntemeiată și critica prin care se susține de către recurent că hotărârea nu se sprijină pe probe suficiente, iar cele administrate nu au fost analizate corespunzator, deoarece, în raport de aceste acte, s-a reținut că cererea este neîntemeiată.În acest sens, s-a constatat că prin titlul de proprietate nr. 30373/ 19.01.1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1,90 ha autorului petentului, și intervenienților.
S-a mai arătat că, după cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 1524/10.06.1999 a Tribunalului Prahova, s-a dispus partajarea averii succesorale a autorului acestora, inclusiv a terenului cuprins în titlul de proprietate, intrat în circuitul civil.
Tribunalul a apreciat că, în raport de aceste înscrisuri, în mod corect prima instanță constatat că nu poate fi reținută sustinerea reclamantului că terenul din pct. i-ar aparține în nume propriu, în contextul în care, la momentul în care s-a dispus anularea procesului-verbal nr.1891/1993 pe numele acestuia și s- emis Hotărârea nr. 655/1994 a comisiei județene, recurentul-petent nu formulase plângere potrivit art. 5 din Legea nr.29/1990.
Susținerea recurentului în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat prin dispozitiv și nu a luat în dezbatere capetele de cerere privind nulitatea absolută a titlului de proprietate, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată deoarece în considerente se reține că titlul a fost emis pe numele defunctului, autorul petentului și al intervenientilor persoane îndreptățite.
S-a mai arătat că nulitatea unui titlu de proprietate, potrivit art. 3 alin. din Legea nr.169/1997, de modificare și completare a Legii nr.18/1991, este o sancțiune care intervine în cazul în care actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate au fost emise în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite potrivit legii la alte reconstituiri sau constituiri.
instanța că, în cauză, titlul de proprietate nr. 30373/1995 fost emis unor persoane îndreptățite, respectiv autorului petentului și intervenienților, astfel că, în mod corect prima instanță a apreciat că acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, pentru următoarele motive:
S-a invocat nulitatea absolută a deciziei nr. 249/2008 a Tribunalului Prahova.
Se susține de recurent că în ședința de judecată din 24.03.2008 nu au fost respectate normele de procedură legal stabilite în codul d e procedură civilă deoarece aceste norme sunt imperative și nu admit derogări de la dispozițiile definite și nu lasă loc la interpretări ori fraudă la lege, iar nerespectarea lor atrage nulitatea absolută..//.
De asemenea, recurentul arată că în ședința din 24.03.2008 au fost încălcate principiile contradictorialității, oralității, simultan și concurent, cu menținerea la prezidare a completului de judecată a doamnei judecător, deși urma judecătoarea -, motiv pentru care, se lezează simultan și grav justiția.
În concret, arată recurentul că instanța a nesocotit prevederile imperative din art. 85 pr.civilă întrucât nu s-au înfățișat părțile citate și deși a sesizat completul de judecată pentru lipsa de procedură cu părțile necitate legal, președintele completului de judecată a început să răsfoiască piesele dosarului, citind pârâtele, comisiile, intervenienta, iar pentru a citit cu rea-intenție o recomandată de la termenul anterior.
Precizează recurentul că nici pe data de 28.03.2008 nu s-a regăsit dovada citării pentru data de 24.03.2008, ci doar pentru 10.03.2008 întrucât prin încheierea din 10.03.2008 s-a dispus, în mod legal, citarea celor absenți, înfățișarea sau reprezentarea prin mandat nu a avut loc și consideră că intervenienta nu a primit citația până la data de 19.03.2008.
Consideră recurentul că se impune casarea deciziei conform art. 304 pct. 5 și 9 pr.civilă, pentru încălcarea principiului contradictorialității întrucât îl lipsește de exercitarea eficientă a apelului, iar critica unor greșite interpretări, neasigurarea probelor esențiale în original ori alte motive de recurs devin inoperante.
Se solicită casarea deciziei Tribunalului Prahova, cu trimitere spre rejudecare și îndeplinirea procedurilor omise.
Recurentul a invocat dispozițiile art. 312 alin. 4, art. 317(1) pct. 1 pr.civilă.
La data de 30.04.2008, recurentul a formulat precizări la motivele de recurs, arătând că prin efectul hotărârilor este vătămat întru-un drept recunoscut legal, se conservă un abuz comis de comisiile de aplicare a legilor fondului funciar.
Se învederează că în mod greșit atât Judecătoria Ploiești, cât și Tribunalul Prahova au reținut că s-a reconstituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite întrucât Hotărârea nr. 655/1994 nu cuprinde anexele menționate în text, iar interpretarea dată pentru actele depuse de el și de intimatele comisii, nu au condus la soluționarea legală și temeinică.
Se mai susține că Tribunalul Prahovaa nesocotit dispozițiile art. 65 din Legea nr.18/1991, a fraudat art. III (a) din Legea nr.195/2004, precum și prevederea imperativă din alin. 2 referitoare la nulitatea absolută.
De asemenea, recurentul arată că decizia Tribunalului Prahova nu conține motivarea, ci doar justificări privind repartizarea aleatorie, plata taxelor de timbru, principiul neretroactivității, care este golit de conținut, caracterul incomplet al probelor a fost promovat tacit, invocarea Deciziei nr.1524/1999 și a Titlului nr. 30373/1995 se face la derută.
Susține recurentul că introducerea noțiunii că procesul-verbal nr. 189/1993 ar fi fost anulat, nu corespunde situației reale, hotărârea nr. 655/1994 a comisiei județene este un act unilateral care nu i-a fost comunicată, plângerea la care face trimitere decizia Tribunalului Prahova își are cadrul legal în aliniatul ultim din art. 28 din Regulament..//.
Referirea la Legea nr.29/1990, susține recurentul că nu își are rost și temei deoarece în fața unei alegeri între o lege specială, Legea nr.18/1991 sau Legea nr.169/1997 și o normă generală, primează totdeauna legea specială.
Apreciază recurentul că încadrarea intervenienților ca persoane îndreptățite, nu este justificată deoarece prezentarea efectelor nu poate înlătura obligativitatea de a respecta dispozițiile legilor fondului funciar.
De asemenea, recurentul arată că, faptul că la termenul din 24.03.2008 nu a fost citată își are rezolvarea în art. 85 pr.civilă, iar din notele grefierului de ședință nu rezultă caracterul contradictoriu.
Se solicită admiterea recursului, anularea celor două hotărâri.
Intimații nu au formulat întâmpinări, deși au fost citați cu această mențiune.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea recursului, Curtea va reține următoarele:
La termenul de judecată din 29 mai 2008, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului împotriva deciziei nr. 249/24.03.2008 a Tribunalului Prahova întrucât decizia sus-menționată a fost pronunțată în calea de atac a recursului, dar având în vedere și dispozițiile din Titlul XIII, Legea nr.247/2005, art. 5(1), potrivit căruia "hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului".
Susținerea recurentului că sunt incidente dispozițiile art. 65 din Legea nr.18/1991, republicată, în sensul că "litigiile în curs se vor judeca în continuare de către instanțele sesizate, indiferent de faza procesuală în care se află, potrivit regulilor procedurale aplicabile la data sesizării, ținând însă seama, când este cazul, și de dispozițiile prezentei legi", este nefondată întrucât nu există dovada că la data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, prin care s-a modificat și completat Legea nr. 18/1991, acest litigiu era în curs de judecată.
În baza dispozițiilor art. 137 pr.civilă, Curtea va admite excepția inadmisibilității, urmând ca recursul să fie respins ca inadmisibil, conform art. 312 alin. 1 pr.civilă.
Față de dispozițiile art. 137 pr.civilă, nu vor mai fi analizate nici motivele de recurs depuse la data de 31.03.2008 la Tribunalul Prahova, nici precizarea depusă la 30.04.2008 la Curtea de APEL PLOIEȘTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu de instanță.
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul, domiciliat în P,-,. 15,. D,. 68, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 249 pronunțată la 24 martie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR și COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR, cu sediul în P,--4,
Cod poștal -, Județ P și cu intervenienții, domiciliat în comuna,-, Cod poștal -, Județ P, domiciliată în P,-,. 14,. 3, Cod poștal -, Județ P, domiciliată în I,-, -. 1, Cod poștal -, Județ I și, domiciliată în comuna, sat Tătărani, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
2 ex/3.06.2008
f- Judecătoria Ploiești
f
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
