Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 158
Ședința publică din data de 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de contestatoarea, domiciliată în P,-, județ P, cod poștal - și de intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI P, cu sediul în P,--4, județ P, cod poștaș - împotriva sentinței civile nr.678 pronunțată la 25 februarie 2008 de Tribunalul Prahova.
scutite de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta- contestatoare reprezentată de avocat din Baroul Prahova și apelanta-intimată Primarul Municipiului P prin consilier juridic.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelanta-contestatoare a depus la dosar completare la motivele de apel.
Avocat și consilier juridic, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta-contestatoare, arată că intimata Consiliul Local a apreciat că petenta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru teren și a respins notificarea prin Dispoziția nr. 3288/2007, dispoziție pe care petenta a contestat-o în instanță.
Mai arată că, la instanța de fond, petenta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii doar pentru terenul ce a făcut obiectul exproprierii, nu și pentru construcțiile care s-au aflat pe acesta.
Instanța de fond, deși a admis contestația și a anulat Dispoziția nr. 13288/2007, constatând dreptul la despăgubiri al contestatoarei pentru imobilul situat în P,-, nu a făcut referire la valoarea stabilită prin raportul de expertiză topometrică întocmit de ing..
Precizează că la instanța de fond cauza a fost judecată în lipsa contestatoarei și a apărătorului său, amânându-se pronunțarea pentru a-i da posibilitatea contestatoarei să depună concluzii scrise.
La data de 22 februarie 2008, contestatoarea a depus concluziile scrise prin care solicita să se constate că are dreptul la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, în cuantumul stabilit prin expertiza topometrică întocmită de ing..
Mai arată că la instanța de apel, contestatoarea a constatat că în dosarul de fond nu se regăsesc concluziile scrise, motiv pentru care completat motivele de apel în sensul de a se desființa sentința și a se trimite cauza spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe și cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite contestatoarei.
Solicită admiterea apelului formulat de contestatoare, așa cum a fost formulat.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanta-intimată Primarul Municipiului P, solicită respingerea apelului formulat de contestatoare întrucât, pe de o parte, chiar dacă concluziile scrise ar fi ajuns la dosar, nu puteau fi luate în considerare deoarece contestatoarea nu putea preciza contestația după ce instanța a rămas în pronunțare, iar pe de altă parte, cuantumul despăgubirilor se stabilește de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cu privire la apelul formulat de intimată, arată că instanța de fond în mod greșit a admis contestația și a constatat că petenta are dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în P,-, întrucât, în cauză, contestatoarea nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în sensul art. 3 din Legea 10/2001.
Solicită admiterea apelului formulat de intimată, schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond, să se respingă contestația ca neîntemeiată.
Avocat, având cuvântul cu privire la apelul formulat de intimată, arată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că imobilul fost expropriat în anul 1979, potrivit Decretului nr. 171/1979, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 alin.2 din Legea nr. 10/2001.
Mai arată că înscrisul sub semnătură privată încheiat în anul 1967 constituie un început de dovadă scrisă, potrivit art. 23.1 lit. g din HG250/2007.
Solicită respingerea apelului formulat de apelantă, ca nefondat.
La solicitarea instanței, ambele părți precizează că nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, contestatoarea solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa dispună, în contradictoriu cu intimatul primarul municipiului P, anularea Dispoziției nr. 13288/12.10.2007, să se constate că este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în P,-, cu obligarea intimatei la eliberarea unei noi dispoziții.
În motivarea contestației, contestatoarea susținut că la data de 12.02.2002, în termen legal, notificat Primăria municipiului P, prin executorul judecătoresc, solicitând despăgubiri pentru terenul de
216 mp și construcțiile aflate pe acesta, în suprafață de 39 mp, expropriat în anul 1979 prin Decretul nr. 171/1979, construcțiile fiind demolate, iar pe terenul expropriat ce a aparținut autorului său, fost construit un bloc, iar în urma notificării, deși era îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru întregul imobil, intimata respins cererea.
Motivând contestația, petenta mai susținut că imobilul fost dobândit prin înzestrare de către autoarea soțului său, și transmis prin moștenire acestuia, conform certificatului nr. 511/1980, în certificat fiind menționat în masa succesorală un teren de 142 mp, situat în P,- și o casă situată pe acesta, precizându-se, totodată, că au fost expropriate 216 mp teren și 39 mp construcții -magazie prin Decretul nr.171/1979 mențiune ce fost posibilă întrucât mai dobândit în anul 1967, printr-un înscris sub semnatară privată și o suprafață de 120 mp.
A mai susținut contestatoarea că, potrivit art.3 din Legea nr. 10/2001, sunt considerate la acordarea măsurilor reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive acestora, petenta făcând dovada calității sale de moștenitoare fostului proprietar.
Pârâta solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, susținând că o parte din teren fost dobândit prin înscris sub semnătură privată, nefiind îndeplinite condițiile de validitate privind cumpărarea terenurilor, iar pe de altă parte, că terenul nu poate fi restituit în natură.
Prin decizia nr. 678 pronunțată la 25 februarie 2008, Tribunalul Prahovaa admis contestația, a anulat Dispoziția nr. 13288/2007 și a constatat dreptul la despăgubiri al contestatoarei pentru imobilul situat în P,-, identificat prin raportul de expertiză topometrică întocmit de expert.
De asemenea, a obligat intimata, către contestatoare, la plata sumei de 250 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 1902/16.03.2005 intimata Primăria municipiului P-prin primar constatat dreptul petiționarilor, și de beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr.10/2001, stabilind că valoarea echivalentă pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în P,-, este de 216.864.296 lei, stabilindu-se că potrivit opțiunii petiționarilor, depusă la dosar, măsurile reparatorii prin echivalent se vor acorda sub formă de titluri cu valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
S-a mai reținut că, ulterior, prin decizia nr. 13288/12.10.2007, Primăria municipiului Par espins cererea notificată petentei prin care se solicita acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în P,-, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.3 alin.1 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, asupra imobilului-teren și construcție, revendicat și s-a revocat Dispoziția nr. 1902/16.03.2005.
Instanța de fond a mai arătat că, din înscrisurile depuse în cauză, rezulta că imobilul în litigiu a fost proprietatea numiților și
, fiind expropriat în baza Decretului nr.171/1979, poziția 44 din anexă, suprafața expropriata fiind de 216 mp teren și 39 mp construcții.
S-a mai reținut că prin adresa nr. 2930/14.05.2002 emisă de Primăria municipiului se menționează că imobilul fost expropriat, iar potrivit Tabelului cuprinzând proprietarii ale căror imobile situate în județul au fost expropriate și trecute în proprietatea statului, s- expropriat și suprafața de 216 mp teren, situat în P,-, aparținând numiților și.
Se arată că potrivit art.3 din Legea nr.10/2001, modificată și completată, sunt îndreptățiți, în sensul legii, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv acestora.Reclamanta, potrivit actelor depuse în cauză, este îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul ce a aparținut acesteia și soțului său, teren care nu poate fi restituit în natură deoarece fost afectat unor blocuri de locuințe.
De asemenea, s-a arătat că, potrivit prevederilor art.1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat sau de o altă persoana juridică în perioada 6.03.1945-22.12.1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, de regulă, în natură, în condițiile prezentei legi, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent care vor consta, prin compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, în acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, de titluri de valoare nominala folosite exclusiv în procesul de privatizare ori de despăgubiri bănești.
instanța de fond că înscrisurile depuse în cauză au relevat că imobilul fost expropriat în anul 1979 potrivit Decretului nr. 171/1979, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii proprietarei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât contestatoarea, cât și intimatul Primarul municipiului
Contestatoarea a criticat sentința pentru următoarele motive:
Se susține că Legea nr.10/2001 reprezintă o lege specială de reparație cu o dublă procedură și anume: una administrativă, obligatorie și una judiciară, facultativă și, în atare situație, câtă vreme nu este parcursă procedura administrativă, demersul judiciar este inadmisibil, iar pe de altă parte, dacă se recurge la procedura judiciară, aceasta trebuie să lămurească toate aspectele invocate de părți, deci să se soluționeze cauza în întregul ei.
Arată apelanta că dosarul cuprinzând notificarea sa a parcurs toate fazele administrative prevăzut de Legea nr.10/2001 și Titlul VII din Legea nr.247/2005, pentru ca, în final, să fie restituit în vederea respingerii notificării.
Apreciază apelanta că instanța de fond trebuia să se pronunțe nu numai cu privire la dreptul său de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzut de Legea nr.10/2001, ci trebuia să se pronunțe inclusiv cu privire la cuantumul acestor măsuri reparatorii, cuantum stabilit printr-o expertiză judiciară de specialitate.
Arată apelanta că această soluție ar fi fost corectă din punct de vedere legal și în acord cu principiile echității stabilite de art. 6.1 din CEDO, astfel că, nu este corect să se întoarcă, după o așteptare de 6 ani, în hățișul procedurilor cu caracter administrativ pe care le-a parcurs deja.
Se solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței Tribunalului Prahova, urmând a se constata dreptul său de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzut de Legea nr.10/2001 în cuantumul stabilit de expertiza întocmită de expert.
La data de 16.05.2008, apelanta își completează motivele de apel, arătând că s-a judecat cauza în lipsa sa și a apărătorului ales, fiind amânată pronunțarea cu o săptămână pentru a depune concluzii scrise, la același termen fiind pusă în discuție și refacerea expert topo, fără să mai poată formula obiecțiuni sau precizări ale acțiunii în funcție de rezultatul expertizei.
Apelanta arată că înțelege să-și precizeze petitul acțiunii în sensul că înțelege să solicite ca instanța să constate dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzut de Legea nr.10/2001 în cuantumul stabilit prin expertiză și să fie obligat primarul municipiului P la emiterea unei dispoziții în acest sens.
Se susține, de asemenea, că deși concluziile scrise au fost depusă la 22.2.2008, acestea nu au ajuns la dosarul cauzei, astfel că, pronunțarea nu a ținut cont și de precizarea formulată de către apelantă, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. 1 pr.civilă, pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri formulate, dat fiind faptul că această cerere nu a fost depusă la dosar.
În drept, s-a invocat art. 297 alin. 1 pr.civilă.
Primarul municipiului P, a criticat sentința pentru următoarele motive:
Se arată de apelant că, inițial, prin Dispoziția nr. 1902/2005 a fost stabilit dreptul petentei de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent constând in despăgubiri, fără a se indica expres imobilul pentru care urmează să se acorde aceste despăgubiri, însă, Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, prin adresa nr. 13527/CC/12.06.2007 a restituit documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției, pe motiv că în afară de imobilul supus exproprierii, petenta mai deținea încă o suprafață de 120 mp pe care a dobândit-o în anul 1967 de la numitul, prin chitanță de mână.
Consideră apelanta că apelanta-contestatoare nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului de 120 mp întrucât vânzarea nu s-a realizat prin act autentic, fiind nulă de drept, astfel că, în urma reanalizării dosarului trebuia să se emită o nouă dispoziție în care să se precizeze, expres, pentru ce suprafață de teren urmează a se acorda despăgubirile.
Precizează apelanta că prin dispoziția nr. 13288/2007 a fost revocată prima dispoziție, în sensul respingerii în totalitate a cererii notificate întrucât petenta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat.
Consideră apelanta că soluția instanței de fond este nelegală pentru că apelanta-contestatoare nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită asupra întregului teren ce a fost expropriat.
Apreciază apelanta că persoana îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, este necesar ca actele doveditoare să îndeplinească condițiile prevăzut de art. 23 din Legea nr.10/2001 coroborat cu pct. 23.1 din HG nr. 250/2007.
Consideră că, chitanța de mână depusă de contestatoare ca act doveditor al dreptului de proprietate este nul absolut ca și contract de vânzare cumpărare, pentru lipsa formei autentice pentru că la momentul încheierii acestui act era în vigoare Decretul nr.144/1958 care prevedea, expres, ca o condiție de validitate, forma autentică a actelor de înstrăinare a terenurilor, sub sancțiunea nulității absolute.
Se susține de apelantă că potrivit punctului 23.1 lit. a din HG nr. 250/2007 pentru ca un act sub semnătură privată să poată fi folosit ca mijloc de probă, trebuie îndeplinite, cumulativ, două condiții și anume: actul să fie încheiat anterior intrării în vigoare a Decretului nr.221/1950 cu privire la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor, cu sau fără construcții, iar actul să se coroboreze cu alte înscrisuri.
În cauza de față, aceste condiții nu sunt îndeplinite iar la dosar nu se află și alte înscrisuri din care să rezulte că părțile care au încheiat actul au procedat ulterior la perfectarea acestuia în forma autentică cerută de lege.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că apelurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la apelul formulat de contestatoarea, Curtea va reține că este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Susținerea apelantei că instanța de fond trebuia să se pronunțe nu numai cu privire la dreptul său de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și trebuia să se pronunțe inclusiv cu privire la cuantumul acestei măsuri este nefondată întrucât potrivit art.13 din Titul VII din Legea nr.247/2005 de modificare și completare a Legii nr.10/2001, analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit acestei legi, se efectuează de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Întrucât instanța de fond a constatat dreptul său la despăgubiri pentru imobilul identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert, Curtea în baza art. 296 pr.civilă, urmează a respinge apelul ca nefondat.
Dreptul prevăzut în art. 6 din CEDO nu a fost încălcat din moment ce s-a constatat dreptul contestatoarei la despăgubiri, ce urmează a fi analizate și a se stabili cuantumul final de către comisia centrală.
Cu privire la completarea motivelor de apel depuse de apelantă la data de 16.05.2008, Curtea va reține că aceste motive de apel au fost depuse după prima zi de înfățișare, astfel cum se prevede în art. 287 alin. 2 pr.civilă, situație în care intervine sancțiunea decăderii. Pentru aceste considerente, aceste motive de apel denumite"precizări" nu vor mai fi analizate mai ales că, apelanta solicită completarea acțiunii, respectiv instanța să constate dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, în cuantumul stabilit prin expertiză, iar primarul să fie obligat la emiterea unei dispoziții în acest sens.
Conform art. 294 alin. 1 pr.civilă, în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, astfel că, cererea apelantei de a se constata dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, în cuantumul stabilit prin expertiză, iar primarul să fie obligat la emiterea unei dispoziții în acest sens, urmează a fi respinsă potrivit textului legal sus-menționat.
Atât timp cât instanța de fond nu a fost investită cu o cerere având ca obiect stabilirea cuantumului despăgubirilor ce rezultă din expertiză și obligarea primarului la emiterea unei dispoziții în acest sens, având în vedere dispozițiile art. 294 alin. 1 pr.civilă,în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 297 alin. 1 pr.civilă, întrucât instanța de fond s-a pronunțat pe toate cererile cu care a fost investită.
Referitor la apelul formulat de primarul municipiului, Curtea va reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Susținerea apelantului că, contestatoarea nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul de 120 mp, urmează a fi respinsă întrucât în Tabelul cuprinzând proprietarii ale căror imobile din județul P au fost expropriate, anexa nr. 3 a Decretului nr. 171/5 mai 1979 se prevede că apelantei-contestatoare și soțului său, le-au fost expropriate suprafața de 216 mp-teren și 39 mp-construcții.
Art. 24 alin. 1 din Legea nr.10/2001, prevede că în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
Atât timp cât în actul de preluare în proprietatea statului s-a prevăzut că proprietatea contestatoarei și a soțului său este în suprafață de 216 mp, iar apelantul primarul municipiului P nu a făcut dovada contrară, urmează a se respinge critica în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate asupra terenului de 120 mp.
Chiar dacă contestatoarea a prezentat ca act doveditor al dreptului său de proprietate un act sub semnătură privată din anul 1967, acest act se coroborează cu actul normativ de preluare a terenului în proprietatea statului, situație în care, acest înscris sub semnătură privată este un act doveditor al dreptului de proprietate al contestatoarei, conform art.23.1 lit. a din HG nr.250/2007 de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 și deci, contestatoarea are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru întregul teren expropriat.
Mai mult, în expertiza topo-refacere întocmită de expert se precizează că terenul în suprafață de 216 mp care a făcut obiectul exproprierii conform Decretului nr.171/1979 a fost identificat și măsurat, întocmindu-se schița de plan pentru acest teren.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 296 pr.civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de contestatoarea
, domiciliată în P,-, județ P, cod poștal - și de intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI P, cu sediul în P,--4, județ P, cod poștaș - împotriva sentinței civile nr.678 pronunțată la 25 februarie 2008 de Tribunalul Prahova.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Mioara Iolanda Grecu
- - - - -
Grefier,
- -
Red. ES
Tehnored.PJ
4 ex/3.06.2008
f- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu
