Fond funciar. Speta. Decizia 735/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 735/2008-
Ședința publică din 06 mai 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina | - - | - JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia |
- - | - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia | |
- -- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea, cu domiciliul în nr. 33 județul B, în contradictoriu cu intimații, cu domiciliul în A p-ța - - scara C. 12 județul A, cu domiciliul în A-. 7 județul A, -, -, toți cu domiciliul în nr. 34 județul B, Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, împotriva deciziei civile nr. 345/2007-R din 03 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-,
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 17 aprilie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 24 aprilie 2008, 29 aprilie 2008 și 06 mai 2008, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.345/2007-R din 03 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, a fost admis ca fondat recursul civil introdus de reclamantele, - decedată, continuată de moștenitorii:, -, -, împotriva deciziei civile nr. 370 din 30 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor, ce a fost modificată, s-a admis apelul reclamanților și a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 7118 din 14.XII.2004 pronunțată de Judecătoria Oradea în sensul că s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele, și -decedată, continuată de moștenitorii, și - împotriva pârâților, Comisia Județeană B de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 653/1999 emis în favoarea pârâtei, cu privire la suprafața de 144 mp. teren din imobilul nr. top. 65.
S-a dispus rectificarea în CF. 179, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei conform dispozitivului.
S-a respins acțiunea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională împotriva pârâților, decedată continuată de moștenitorii, jr. și -, în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că criticile formulate de recurenții reclamanți principali, sunt fondate. Suprafața de 144 mp. din topograficul 65, a fost reconstituită inițial în favoarea recurenților, prin titlul de proprietate 363/1995. Ulterior, prin titlul de proprietate 653/1999 aceeași suprafață a fost reconstituită în favoarea pârâtei. Instanțele au respins acțiunea formulată de reclamanți, prin care s-a invocat nulitatea titlului de proprietate al pârâtei, cu motivarea că nr.top.65 a aparținut antecesorilor pârâtei reclamantei reconvenționale, conform evidenței funciare. Aceste rețineri sunt esențial greșite și contrare dispozițiilor Legii fondului funciar. Art. 23 din Legea nr.18/1991 actualizată, precizează că sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau moștenitorilor acestora terenurile aferente casei de locuit, anexelor gospodărești, curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din 42/1990. Această dispoziție legală este relevantă în prezenta cauză, nefiind important cine a înscris terenul în CAP. și nici evidența funciară, cât timp reclamanții principali au dovedit deplin că imobilul din litigiu este aferent gospodăriei lor, astfel cum este ea folosită de peste 70 de ani. În cauză s-a dovedit că, între gospodăriile reclamanților și pârâtei există delimitare clară încă anterior cooperativizării, aspect care rezultă fără dubiu din sentința civilă nr.799/1973. Din considerentele acesteia rezultă că, mama pârâtei defuncta a recunoscut existența unei înțelegeri între părți conform căreia folosința imobilelor învecinate la data pronunțării hotărârii era bine delimitată, folosința antecesorilor părților datând de peste 50 ani și fiind exercitată cu bună credință și sub nume de proprietar. Prin urmare gospodăriile părților au fost clar delimitate și folosite în mod continuu, de peste 70 de ani, iar suprafața de 144 mp. din litigiu s-a aflat în posesia netulburată și îndelungată a reclamanților principali și antecesorilor acestora, acest aspect fiind probat și cu recunoașterea soțului intimatei (fila 29 dosar tribunal) și cu raportul de expertiză întocmit de expert într-un alt litigiu aflat pe rol între părți. Față de această împrejurare nu mai are relevanță existența unui partaj încheiat cu respectarea condițiilor de formă impuse de lege, așa cum greșit a reținut Tribunalul Bihor, în speță fiind aplicabile dispozițiile legii speciale, art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat cu 10.3 lei prin chitanță fiscală și timbru judiciar, a formulat contestație în anulare pârâta, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei, menținerea deciziei din apel și a sentinței, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele depuse la dosar, s-a invocat că hotărârea este rezultatul unei omisiuni a instanței de-a cerceta unele motive de modificare, casare, prin recurs s-a solicitat a se verifica modul în care s-au eliberat titlurile de proprietate ce suprapun 144 mp din nr. top. 65 și nici că la baza emiterii titlului său a stat întabularea moștenirii după bunica prin tatăl său, 2/4 părți 3,5, cererea adresată în termen comisiei la 20.03.1991 prin care a solicitat toată suprafața de curte și teren situat acasă, cu care s-a înscris în registrul agricol și în CAP.
Dacă s-ar fi analizat actele ce au stat la baza emiterii titlului său, s-ar fi observat că s-au introdus 144 mp din nr. top. 65, o Jd in parcelă și, astfel nu poate fi dezmoștenită. Nu au dovedit intimații că ar fi fost proprietari antecesorii pe întregul număr topografic, ci doar pe 2/4 părți, nu s-a cercetat că au fost de acord cu punerea sa în posesie, că nu au dovedit că folosesc întreaga parcelă și că s-ar fi înscris în CAP cu întregul teren.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 318 Cod de procedură civilă.
Ulterior, contestatoarea și-a completat cererea invocând și articolul 317 aliniatul 2 Cod de procedură civilă, întrucât cauza trebuia soluționată doar de Tribunal în recurs, având o singură cale de atac, recursul la Curtea de Apel fiind inadmisibil.
Intimații,-, -,, prin note de ședință au solicitat respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
Ceilalți intimați, deși legal citați, nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat poziția.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, iar motivele pentru care părțile pot uza de aceasta sunt strict și limitativ precizate de articolele 317 - 318 Cod procedură civilă. Potrivit articolului 318 Cod de procedură civilă, invocat de contestatoare ca temei juridic al contestației, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța de recurs, respingând recursul ori admițându-l doar în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Motivele depuse la dosar vizează modul în care s-a analizat fondul cererii, aprecierea probelor aflate în dosar, ori, concluziile la care a ajuns instanța de recurs referitor la aceste aspecte reprezintă dezlegări de judecată, neputând fi calificate ca greșeli materiale pentru a face aplicabile dispozițiile articolului 318 Cod de procedură civilă. Modul în care instanța de recurs a ajuns la concluzia că se impunea anularea parțială a titlului de proprietate al contestatorului nu poate fi analizat pe calea contestației în anulare, constituind practic un recurs la recurs.
Aspectele referitor la cine era îndreptățit, de ce, la reconstituirea suprafeței de teren în litigiu, nu pot fi calificate ca greșeli materiale, nu există nici indicii din care să reiasă că instanța de recurs ar fi omis a cerceta vreunul din motivele de modificare, casare, invocate de intimații recurenți, criticile fiind neavenite.
Cât privește faptul că ar fi fost judecată cauza de Tribunal în apel în loc de recurs, conform articolului 317 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, acest aspect trebuia invocat când s-a soluționat apelul sau recursul, neexistând aspecte din care să reiasă că ar fi fost contestatoarea împiedicată să ridice această problemă, mai mult, cauza a fost promovată anterior Legii nr. 247/2005 ce a instituit doar calea de atac a apelului, orice discuții în acest sens nu fac aplicabile dispozițiile legale invocate.
Ca urmare a celor expuse, nefiind incidente dispozițiile articolelor 317, 318 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondată contestația în anulare, urmând a menține în întregime decizia contestată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a contestatoarei, în baza articolului 274 Cod de procedură civilă, instanța o va obliga să le plătească intimaților,-, -,500 lei cheltuieli de judecată în această fază procesuală, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondatăcontestația în anulare introdusă decontestatoarea, cu domiciliul în nr. 33 județul B, în contradictoriu cu intimații, cu domiciliul în A p-ța - - scara C. 12 județul A, cu domiciliul în A-. 7 județul A, -, -, toți cu domiciliul în nr. 34 județul B, Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, împotriva deciziei civile nr. 345/2007-R din 03 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în totul.
Obligă părțile contestatoare să plătească părților intimate și suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 06 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - --
decizie: /21.05.2008
Complet recurs:, D, R Fl.
în 2 ex.: /07.07.2008
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
