Fond funciar. Speta. Decizia 829/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(611/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.829
Ședința publică de la 14 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Rodica Susanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții revizuenți și, împotriva deciziei civile nr.1425 A din 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 VIDRA și COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991
Obiectul cauzei - fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul revizuent, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București - Cabinet Individual, același avocat reprezintă și recurenta revizuentă în baza aceleiași împuterniciri avocațiale, avocat, pentru intimata, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind intimații Comisia Locală de Aplicare a legii nr.18/1991 și Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul recurenților - revizuienți învederează faptul că este lipsă de procedură cu expertul, întrucât urma să fie citat, pentru a-și spune punctul de vedere cu privire la raportul de expertiză.
Curtea deliberând, față de susținerile apărătorului recurenților - revizuineți, în sensul că este lipsă de procedură cu expertul, constată că procedura de citare este legal îndeplinită urmând să se pronunțe asupra acestui aspect pe fondul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților - revizuienți, solicită să se observe că, s-a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 322 pct. 4 din Codul d e procedură civilă. Totodată, solicită să se constate că dispozițiile art. 85 și art. 107 din Codul d e procedură civilă sunt imperativ și de ordine publică, caracterul de norme imperative și de ordine publică rezultă atât din textele citate cât și din doctrina procesului civil.
Apărătorul recurenților - revizuienți învederează faptul că, prin încheierea de ședință din 29.10.2007 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Bufteas -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a expertului, nu exonera instanța de obligația de citare a expertului cu atât mai mult cu cât această încheiere a fost atacată cu apel. De asemenea, solicită să se constate că întreaga doctrină și practica judiciară, atunci când se admite o excepție de calitate, nu înseamnă că partea care a beneficiat de această excepție nu mai este citată în proces, ci doar faptul că în raportul juridic dedus judecății nu are obligația din dreptul substanțial, fiind oricând posibil în căile de atac să se constate că are calitate procesuală.
Apărătorul recurenților - revizuienți, solicită să se constate că în acord cu dispozițiile art. 108 din Codul d e procedură civilă nulitățile de ordine publică pot fi invocate oricând și de către orice parte. Cu privire la al doi-le motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă arată că au susținut nelegalitatea încheierii de ședință din 29.10.2007, prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a expertului. De asemenea, învederează faptul că, au arătat, în raport de decizia nr.66/2008 a Curții Constituționale, că în speță instanța a fost investită cu două raporturi juridice li anume unul incidental de drept penal, care se limita doar la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii în care expertul are calitatea de învinuit și unul de drept civil.
Apărătorul recurenților - revizuienți, mai arată că au susținut că în cauză expertul avea calitatea de a sta în proces în raportul incidental de drept penal. Totodată, învederează că au susținut că instanța a confundat raporturile juridice existente în cauză și că în nici un caz mi se putea admite excepția lipsei calității procesuale pasive, care este specifică instituției de drept civil și nu instituției de drept penal. De asemenea, mai arată că, printr-un al treilea motiv de apel au susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței civile nr.1691/2008 în sensul că, pe de-o parte prin încheierea interlocutorie de ședință din data de 21.01.2008 s-a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire și pe de altă parte prin sentința civilă nr.1691/2008 cerere de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Apărătorul recurenților - revizuienți solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și a tuturor încheierilor pronunțate în dosarul nr- a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, admiterea apelului, desființarea sentinței civile nr.1691 din 31.03.2008 și a încheierii de ședință din 29.10.2007 pronunțată în dosarul nr- a Judecătoriei Buftea, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei învederează faptul că, recursul de față vizează în concret cererea de revizuire a sentinței civile nr.4339/2000 definitivă și irevocabilă prin două decizii pronunțate în apel și recurs și anume, decizia civilă nr.2667 A/02.10.2001 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, situație pe baza căreia a susținut legalitatea acestei hotărâri sub toate aspectele sale în urma exercitării împotriva acesteia a două căi de atac și exercitării ca atare a unui control judiciar în două trepte. Totodată, învederează faptul că, în ceea ce privește primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă este o motivarea determinată de încălcare a prevederilor referitoare la actele procedurale, respectiv a prevederilor art. 85, 107 și 108 din Codul d e procedură civilă, susținere care are efectiv urmare a analizei probatoriilor cu referire specială la actele procedurale și-a căpătat o rezolvare pe deplin legală în decizia civilă nr.1425/31.10.2008 prin aceea că efectiv nu se impunea și nu s-a impus citarea și menținerea ca intimat - pârât a expertului atât timp cât în mod corect s-a stabilit lipsa calității procesuale pasive a acestuia în raport cu susținerile revizuienților prin prisma textului de lege al art. 260 Cod penal.
Apărătorul intimatei învederează faptul că, în ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă și care conform textului de lege ar reprezenta faptul că hotărârea aflată în această fază procesuală cuprinde motive contradictorii
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1691/31.03.2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Bufteaa admis excepția de inadmisibilitate și a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții și, în contradictoriu cu intimatele, Comisia Locală Vidra și Comisia Județeană I de Aplicare a Legii nr.18/1991.
De asemenea, prin încheierea de ședință din 29.10.2007, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a expertului, dispunând scoaterea acestuia din cauză, motivat de faptul că nu a fost parte în procesul în care s-a pronunțat sentința a cărui revizuire se cere.
La pronunțarea sentinței, prima instanță a avut în vedere că revizuienții și au formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr.4339/20.09.2000, întemeiată în drept pe prevederile art.322 pct.4 teza 1 Cod procedură civilă, motivând în fapt că expertul a făcut în mod intenționat afirmații mincinoase cu privire la linia de hotar reală dintre părți în raportul de expertiză întocmit, astfel încât instanța de fond a stabilit linia de hotar pe un aliniament care străbate un al casei și mai multe solarii ale revizuienților.
S- mai reținut prima instanță că revizuienții au formulat plângere penală împotriva expertului pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, formându-se dosarul nr.8621/P/2006 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, în care s-a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Prin sentința civilă nr.4339/20.09.2000 a Judecătoriei Buftea, pronunțată în dosarul nr.2722/2000, s-a admis acțiunea de grănițuire formulată de (autorul intimatei), în contradictoriu cu și, și s-a stabilit linia de hotar pe un anumit amplasament, conform anexei 3 din raportul de expertiză tehnică topografică Întocmit în cauză de expert.
S-a apreciat că în cauza nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate ale revizuirii întemeiata pe prevederile art. 322 pct. 4 din Codul d procedură civilă, întrucât în cauza nu s-a făcut dovada săvârșirii de către expertul a infracțiunii de mărturie mincinoasa, câta vreme, în dosarul soluționat prin hotărârea judecătoreasca care face obiectul cererii de revizuire.
A reținut instanța că, potrivit art.260 alin.1 Cod penal, constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă "fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat", alin.4 prevăzând expres că aceste dispoziții se aplică și expertului și că, în ceea ce privește subiectul activ al acestei infracțiuni, un expert tehnic desemnat să întocmească un raport de expertiză într-o cauză civilă nu ar putea să răspundă pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă decât în acea situație în care, fiind chemat să dea lămuriri instanței în condițiile art.211 alin.1 Cod procedură civilă, face afirmații mincinoase sau nu spune tot ce știe privitor la împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat, întrucât mărturia mincinoasă este, prin esența sa, o infracțiune care se săvârșește în mod oral, fiind necesar ca subiectul activ să fie "întrebat" și nefiind suficient ca acesta să-și exprime părerea în alte modalități (spre exemplu, în scris).
În acest sens s-a reținut că în cauză, expertul nu a fost chemat în fata instanței de judecata pentru a da lămuriri în condițiile art. 211 din Codul d procedură civilă, iar în subsidiar s-a apreciat că, daca s-ar admite că expertul poate săvârși infracțiunea de mărturie mincinoasa doar prin răspunsurile sale scrise în raportul de expertiza, proba astfel întocmita conținea doar o propunere de grănițuire, în limitele suprafețelor pe care părțile le dețin în proprietate, conform actelor puse la dispoziție.
Pe de altă parte, instanța a considerat că este relevant să menționeze și faptul că expertul, care a efectuat expertiza topografică în prezenta cauză (filele 109-116), a declarat că "schițele anexă ale proceselor verbale de punere în posesie ale ambelor părți conțin inadvertențe ca formă și dimensiuni".
Împotriva sentinței civile nr.1691/31.03.2008 și a încheierii de ședință din 29.10.2007, au declarat apel revizuienții și, cererea lor fiind înregistrată sub nr. unic - pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă.
În motivele de apel depuse la 2.07.2008, apelanții revizuienți au arătat, cu privire la nelegalitatea încheierii de ședință din 29.10.2007, că prin decizia Curții Constituționale nr.66/2008 s-a statuat în mod obligatoriu, că "în cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii". Prin urmare, s-a susținut că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive față de expertul care, în cadrul cererii incidentale de constatare a infracțiunii, avea calitatea de făptuitor învinuit și deci trebuia să stea în proces.
S-a invocat de asemenea nulitatea încheierii pentru lipsa de procedură cu expertul și pentru încălcarea principiului contradictorialității față de acesta, consecința nulității încheierii de ședință din 29.10.2007 determinând și nulitatea sentinței civile atacate și existenta unei contradictorialități intre masurile dispuse prin încheiere interlocutorie, prin care s-a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire și pronunțarea hotărârii finale contrarie acestei soluții, de respingere cererii ca inadmisibilă.
S-a susținut că acest fapt face ca sentința să fie nulă în temeiul art.105 alin.2 pr.civ. vătămarea fiind evidentă, atât prin încălcarea art. 326 alin. 3.pr.civ. cât și prin faptul că revizuienților li s-a interzis astfel accesul la justiție, după ce în prealabil li se recunoscuse acest drept, deci s-au încălcat dispozițiile art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Cu privire la considerentele hotărârii atacate, apelanții revizuienți au arătat, citând doctrina, că un expert, în calitate de subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă, poate săvârși această infracțiune în două modalități, prin afirmațiile mincinoase făcute în conținutul raportul de expertiză, deci in forma scrisă, și atunci când dă lămuriri organelor judiciare, deci în formă verbală (orală, după expresia instanței).
S-a arătat că acceptând posibilitatea săvârșirii infracțiunii în formă scrisă, chiar și numai ipotetic, instanța de fond a ajuns să se contrazică singură, și pe cale de consecință, prin această contradicție să-și infirme propria soluție.
Au mai arătat apelanții că textul art.326 alin.3 Cod procedură civilă cuprinde două teze și anume: limitarea dezbaterilor la admisibilitatea cererii și limitarea dezbaterilor la faptele pe care se întemeiază. Potrivit primei teze, cererea se poate respinge ca inadmisibilă, iar potrivit celei de-a doua, cererea se poate respinge ca nefondată.
Or, soluția primei instanțe fiind de respingere a cererii ca inadmisibilă, rezultă că aceasta s-a fundamentat pe prima teză, și nu pe ce-a de-a doua, astfel că argumentele făcute în raport cu a două teză apar ca străine de soluția pronunțată.
Dar chiar și în raport de a două teză, considerentele instanței sunt netemeinice, întrucât instanța trebuia să se limiteze la a cerceta dacă există sau nu infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Din analiza constatărilor instanței rezultă că această a reținut că nu au dovedit afirmațiile mincinoase, că expertul ar fi avut în vedere atât actul din 1925, cât și actul actual de proprietate, precum și faptul că expertul a susținut că schițele anexă ale proceselor verbale de punere în posesie ale ambelor părți conțin inadvertențe. Or, la dosarul cauzei a fost depus procesul verbal de punere în posesie din 9.06.1995 care nu a fost contestat sau anulat vreodată, un proces verbal încheiat de Primăria comunei Vidra din care rezultă că expertul a indicat alte dimensiuni ale terenului decât cele reale, expertiza întocmită de expert si în care la par. 3 se arată expres faptul că expert a informat greșit instanța de judecată. De asemenea în cauză s-a dispus și efectuat o nouă expertiza, care delimitează altfel proprietățile decât a făcut-o expertul, probe care în opinia apelanților revizuienti fac dovada infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În drept: apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 296-297 Cod procedură civilă.
La data de 8.09.2008, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 1425 din 31.10.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții - revizuienți și.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, referitor la criticile aduse încheierii de ședință din 29.10.2007 în sensul greșitei admiteri a excepției lipsei calității procesuale pasive a expertului și nulității încheierii pentru lipsa de procedură cu acesta și pentru încălcarea astfel a principiului contradictorialității, pe de o parte, că încălcarea dispozițiilor art.85 Cod procedură civilă, referitoare la citare atrage o nulitate relativă, ce poate fi invocată în condițiile art.105 alin.2 teza I pr.civ. doar de persoana afectată și sub condiția dovedirii unei vătămări care nu se poate înlătura decât prin anularea actului procedural, ceea ce nu este cazul apelanților revizuienți care au invocat-o, iar pe de altă parte că, soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a expertului nu impune admiterea apelului revizuenților și schimbarea sau desființarea hotărârii, câtă vreme în mod corect s-a constatat că acest expert nu a săvârșit infracțiunea ce îi este imputată.
Referitor la contradicția dintre încheierea de ședință din 21.01.2008, prin care s-a admis în principiu cererea de revizuire, și sentința finală, prin care s-a respins aceeași cerere ca inadmisibilă, tribunalul a constatat, că instanța a examinat și apreciat doar că există premisa prevăzută de art.322 pct.4 teza ultimă Cod procedură civilă, or, folosirea acestei expresii nu are semnificația pe care o are, spre exemplu, admiterea în principiu a unei cereri de intervenție, pentru care Codul d e procedură civilă prevede expres o astfel de procedură, cererea admisă în principiu nemaiputând, într-adevăr, să fie ulterior respinsă ca inadmisibilă.
Pentru revizuire nefiind impusă de legiuitor o admitere prealabilă "în principiu" rezultă că arătarea de către instanță că apreciază cererea admisibilă în principiu nu poate avea decât semnificația că admisibilitatea propriu-zisă a cererii de revizuire urma să fie consfințită de instanță după administrarea probelor necesare pentru dovedirea îndeplinirii tuturor condițiilor de admisibilitate impuse de lege.
S-a mai apreciat că, deși formal prima instanță a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, din cuprinsul întregii hotărâri rezultă că a pus în discuție, a analizat și a soluționat cauza în limitele impuse de art. 326 alin.3 Cod procedură civilă, respectiv, atât cu privire la condițiile de admisibilitate (cererea să fie făcută în termenul prevăzut de lege, să vizeze o hotărâre definitivă pronunțată pe fondul pricinii, iar motivele de fapt invocate să se încadreze într-unul dintre motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege), cât și pe fondul ei, în ceea ce privește faptul pe care se întemeiază, iar în aceste condiții, nu se poate în niciun caz susține că revizuienților li s-a interzis accesul la justiție, cu încălcarea dispozițiilor art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește criticile aduse de revizuienți constatării de către prima instanță a faptului că expertul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, tribunalul a apreciat că acestea nu pot fi reținute.
S-a apreciat că legea procedurală nu face nicio derogare, astfel că și în fața instanței civile trebuie dovedite aceleași elemente ale infracțiunii incriminate în Codul penal, care ar fi trebuit demonstrate și în fața instanței penale, dacă nu ar fi intervenit prescripția răspunderii penale. Prin urmare, în afara calității subiectului activ și a existenței situației premisă, este necesar a se dovedi latura obiectivă (acțiunea de a face afirmații mincinoase despre împrejurări esențiale în legătură cu cauză sau inacțiunea de a omite să comunice ceea ce știe/constată), dar și cea subiectivă (respectiv, intenția făptuitorului).
Tribunalul a constatat,din înscrisurile aflate la dosar că expertul a întocmit la data de 9.05.2000 un raport de expertiză în dosarul nr.2722/2000 al Judecătoriei Buftea, arătând că a avut în vedere actul vechi de proprietate din 1925, titlul de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991 și procesele verbale de punere în posesie, contractul de întreținere din 1981 și o adresă a Comisiei Locale Vidra și că a efectuat personal - în prezența reclamantului și a pârâtului - constatări și măsurători la fața locului, pe acest raport de expertiză întemeindu-se instanța de judecată la stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților prin sentința civilă nr. 4339/20.09.2000. Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelurilor și recursurilor.
Ulterior a mai avut loc un litigiu între aceleași părți, pronunțându-se o sentință (rămasă definitivă) prin care recurenții revizuienți au fost obligați să-și retragă solariile de la limita de hotar stabilită prin hotărârea mai sus menționată.
S-a apreciat că revizuienții nu au administrat deci nicio probă care să contureze intenția expertului de a face afirmații mincinoase sau motivul pentru care le-ar fi făcut în mod deliberat, în condițiile în care este vorba de o infracțiune care se comite, potrivit legii penale, numai cu intenție (culpa nefiind suficientă), fiind discutabil chiar și caracterul mincinos al afirmațiilor imputate de revizuienți, câtă vreme aprecierea diferită a diverșilor experți este justificată de inadvertențele existente în actele părților.
Împotriva acestei hotărâri, revizuienții au formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile nr.1425 A din 31.10.2008 și a tuturor încheierilor pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, desființarea sentinței civile nr.1691 din 31.03.2008 și a încheierii de ședință din 29.10.2007 pronunțate de Judecătoria Buftea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă - încălcarea dispozițiilor art.85 și 107 Cod procedură civilă, în sensul că toate aceste acte sunt nule absolut - recurenții au arătat, că prin decizia Curții Constituționale nr.66 din 31.01.2008 s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 pct.55 din Legea nr.219/2005 privind aprobarea OUG nr. nr.138/2000 prin care s-a eliminat textul "în cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii".
Se solicită se constata că dispozițiile art.85 și 107 Cod procedură civilă sunt imperative și de ordine publică și că faptul că prin încheierea ședință din 29.10.2007 pronunțată în dosar nr. - al Judecătoriei Bufteas -a admis excepția lipsei calității procesual pasive a expertului, nu exonera instanța de obligația de citare a expertului cu atât mai mult cu cât această încheiere a fost atacată cu apel.
Arata recurenții că în acord cu dispozițiile art.108 Cod procedură civilă nulitățile de ordine publică pot fi invocate oricând și de către orice parte, chiar și de partea care a săvârșit încălcarea normei procesule, or, în speță încălcarea normei s-a făcut de către instanța, ea având obligația, conform art.107 Cod procedură civilă de a cita toate părțile.
Prin cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe art.304 pct.7 Cod procedură civilă recurenții au susținut că în cauza expertul avea calitatea de a sta în proces în raportul incidental de drept penal. Au susținut că instanța a confundat raporturile juridice existente în cauză și că în nici un caz nu se putea admite excepția lipsei calității procesul pasive, care este specifică instituției de drept civil și nu instituției de drept penal.
Au susținut că expertul, fiind parte doar în raportul incidental de drept penal, nu se putea admite excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece acesta nu era parte în raportul de drept civil.
În cazul expertului și în raport de dispozițiile din decizia nr.66/2008 a Curții Constituționale, în temeiul art.10 lit. a Cod procedură penală, instanța putea să dispună fie că există fapta, fie că fapta nu există, în nici un caz nu putea dispune admiterea unei excepții pe drept civil, deoarece nu era parte în raportul de drept civil.
Cu privire la încălcarea principiului contradictorialității, solicită a se constata că instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un fel. Încălcarea acestui principiu, reglementat de art.129 Cod procedură civilă, rezultă din faptul că fiind admisă nelegal excepția lipsei calității procesual pasive a expertului, sentința de fond s-a pronunțat, așa cum se poate constata, pe de-o parte în lipsa citării expertului, pe de altă parte, în sensul că s-a trecut la examinarea existența sau inexistența faptei penale, în lipsa expertului.
Cum și acest principiu este de ordine publică și în acest caz, se apreciază că sunt incidente dispozițiile art.108 Cod procedură civilă, sentința fiind nulă absolut.
Invocând motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, recurenții susțin și nelegalitatea deciziei întemeiată pe faptul că, pe de-o parte prin încheierea interlocutorie de ședință din 21.01.2008, instanța de fond constatat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire iar pe de altă parte, prin sentința civilă nr.1691/2008 cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.
Recurenții au susținut că, în acest mod s-a produs vătămarea lor, deoarece fiind constată admisibilitatea cererii de revizuire, se putea trece la ipoteza a doua din art.326 alin.3, în sensul de a se purcede la examinarea raportului incidental de drept penal. De asemenea, s-a susținut încălcarea accesului la justiție, în sensul că fiind considerată admisibilă cererea de revizuire, aceasta nu se mai putea respinge ca inadmisibilă, instanța fiind ținută să treacă să examineze cererea din perspectiva ipotezei a doua din art. 326 alin. 3 Cod procedură civilă.
Din analiza textului rezultă că instanța în nici un caz nu dispune admisibilitatea cererii, ci doar o încuviințează la judecată, ceea ce este cu totul altceva decât admisibilitatea în principiu. Faptul că instanța de fond a utilizat alături de termenul admisibilitate și termenul în principiu, termen care nu apare în instituția cererii de revizuire nu înseamnă că nu s-a epuizat prima ipoteză din art. 326 alin.3.
Astfel, din încheierea de ședință din 21.01.2008 rezultă expres că cererea a fost considerată admisibilă fiind întrunite condițiile art.322 pct.4, la dosar fiind depusă adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.
De altfel, însăși instanța de apel reține că s-a constatat admisibilitatea cererii fiind întrunite condițiile art.322 pct4 Cod procedură civilă.
S-a mai arătat că motivarea instanței este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art.322 pct.4 Cod procedură civilă și că motivarea instanței de apel apare contradictorie și nelegală atunci când spune că admisibilitatea propriu-zisă urma să fie pronunțată după administrarea de probe. Solicită să se constate că nu există nici un temei legal care să arate că există o admisibilitate în principiu și o admisibilitate propriu zisă. Pe de altă parte, nu mai erau necesare administrarea de probatorii pe admisibilitate, existau la dosar hotărârea irevocabilă și adresa parchetului. Singurele probe care mai putea fi administrate erau pe ipoteza a doua din art.326 alin.3, respectiv cu privire la fapte.
Faptul că instanța de fond a examinat cererea de revizuire și din perspectiva ipotezei a doua din art.326 alin.3 Cod procedură civilă nu însemnă că nu le-a încălcat dreptul de acces la justiție, atât pe raportul juridic incidental de drept penal, cât și pe raportul juridic de drept civil.
Solicită a se constata că fiind admisă nelegal lipsa calității procesul pasive, nu au mai avut posibilitatea de a administra probatorii, conform codului d e procedură penală - declarație de învinuit, declarație de parte vătămată, martori, pe latură penală etc. În aceste condiții au încercat prin toate mijloacele probatorii legale, rămase la dispoziție, să probeze fapta penală, conform art.316 alin.3 teza a doua Cod procedură civilă. Cu toate acestea instanța se pronunță pe teza întâi din art.326 alin.3, respingând cererea ca inadmisibilă.
Se susține că prin această soluție s-a încălcat art.326 alin.3 Cod procedură civilă, deoarece în apel au fost limitați, în primul rând, de a critica sentința pe aspectul inadmisibilității, fiind lipsiți de posibilitatea legală de a solicita probatorii pe raportul incidental de drept penal, atâta timp cât soluția dată nu era pe fondul cauzei, iar în cazul expertului s-a constatat lipsa calității procesual pasive, astfel că nelegal au fost reținute considerente și pe teza a două din art.326 alin.3, fără ca aceste aspecte să se fi discutat în contradictoriu și cu expertul.
Au mai susținut recurenții că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină cu încălcarea art.261 pct.5 Cod procedură civilă, și cuprinde considerente contradictorii, instanța de apel lăsând nesoluționate criticile având că obiect nulitatea sentinței pentru lipsa citarii expertului și încălcarea principiului contradictorialității și critica având că obiect existenta unor considerente contradictorii în cuprinsul sentinței civile apelate, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa, apreciindu-se totodată că premisă instanței, potrivit cu care mărturia mincinoasă în cazul expertului s-ar fi putut produce numai în formă verbală, este deci netemeinică și nelegală.
S-a mai susținut că instanța de apel, a trecut la examinarea cauzei din perspectiva ipotezei a două a art.326 alin.3, respectiv cu privire la raportul juridic incidental de drept penal și a susținut în esență, că nu au fost administrate probe prin care să se contureze intenția expertului de a face afirmații mincinoase insa în opinia recurenților, acest considerent s-a tăcut cu încălcarea principiului contradictorialității, reglementat de art.129 Cod procedură civilă.
Se susține că, în măsura în care recurenții aveau obligația de a dovedi elementele infracțiunii, conform codului penal, cum susține instanța, trebuia mai întâi ca expertul să fie citat în cauză, și nu să se admită excepția lipsei calității procesual pasive, o instituție de drept civil și procesual civil care nu era aplicabilă expertului. Se mai arata că deși instanța de apel, impută recurenților că nu au administrat probe, acestea au fost de fapt solicitate prin încheierea din 29.10.2007 a Judecătoriei Buftea, dar nu le-au fost încuviințate, încălcându-se principiul rolului activ și al aflării adevărului.
Se mai arata că în apel, cum soluția din sentință, a fost dată pe inadmisibilitate, criticile recurenților erau limitate și trebuiau să se îndrepte pe această soluție, deoarece în caz de admitere, cauza trebuia să fie trimisă spre rejudecare.
Mai arata recurenții că chiar și în această situație de judecare cauzei, au dovedit că expertul în anexa Iar aportului de expertiză a trecut intenționat în punctele C-H dimensiunea de 11,70. în loc de 10,50. în acest puncte existând garduri de peste 50 de ani. Ori, este evidentă intenția de a denatura realitatea, intenție care duce la demolarea casei, existentă de peste 50 ani.
Prin întâmpinarea formulata la data de 10.04.2009, intimata solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, se arată că decizia supusa recursului cuprinde motivare legală dată cererilor formulate de către apelanți, nefiind incident motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 din Codul d procedură civilă.
Se mai arată că susținerile revizuienților privind eventuală confuzie instanței de apel în analiza raporturilor juridice existente în cauză nu poate fi primită, întrucât excepția lipsei calității procesuale pasive a expertului, a vizat și vizează situație care avea rolul de a stabili realitate izvorâtă din conținutul titlurilor de proprietate prezentate de ambele părți, titluri care prevăd anume suprafață de teren respectată prin lucrarea efectuată și care a fost verificată de 2 instanțe în ceea ce privește legalitatea și conformitatea acesteia cu situația din teren.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d procedură civilă, se susține că aceste critici reprezintă în realitate reluare a primelor doua motive de recurs, la care se adăuga doar faptul că nu a fost respectat principiul contradictorialității în rezolvarea problemelor deduse judecății, aspect care nu corespunde efectiv realității, întrucât încheierile de ședința dovedesc contrariul, verificarea acestora demonstrând cât se poate de clar faptul că au fost supuse dezbaterilor contradictorii atât admisibilitatea cererii în revizuire cât și aspectele privind faptele expertului.
Se arata că referirea revizuienților la nulitatea absolută derivând din nerespectarea normelor de ordine publica stabilite prin decizia nr. 66/2008 a Curții Constituționale, nu are suport legal, întrucât așa cum s-a demonstrat prin motivarea dată, ceea ce s-a dispus fata de expert atrage nulitatea relativă, care ar putea fi invocată doar de persoana îndreptățită în acest sens, și care în mod cert nu se regăsește în persoana revizuienților.
În ceea ce privește motivul 4 de recurs s-a arătat că admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, statuată prin încheierea din data de 21.12.2008, presupunea administrarea de probe pentru a se dovedi temeinicia cererii de revizuire, vinovăția sau culpa celor care au determinat promovarea unei asemenea cereri admise, solicitându-se respingerea și a acestei critici ca nefondate.
Se mai arată că instanțele de judecată au analizat în mod punctual și temeinic susținerile făcute de revizuienți în legătură cu prevederile art. 326 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, sub ambele sale teze, că expertul nu a făcut altceva decât sa îndeplinească un mandat al instanței, să constate realitatea de pe teren și să ofere un raport de expertiza supus controlului și verificării de către instanțele judecătorești, or, în mod cert o asemenea activitate nu poate fi catalogată ca reprezentând fapta de mărturie mincinoasă care să atragă după sine admiterea cererii de revizuire.
A mai susținut intimata că prin promovarea recursului, recurenții urmăresc înlăturarea unei situații create în mod abuziv de către aceștia, prin nerespectarea hotarului despărțitor dintre cele doua proprietăți, avansând în mod netemeinic soluția unei demolări unei construcții care insa nu a fost pusa în discuție în nici un moment și cu privire la care intimata nu s-a pronunțat.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
A fost anexata decizia Curții Constituționale nr. 66/2008 și chitanța de plata onorariu avocat nr. -/2009.
Analizând legalitatea deciziei civile recurate, în raport de criticile formulate și de apărările invocate prin întâmpinarea anexată la dosar, curtea, reține următoarele:
În ceea ce privește critica referitoare la greșita soluționare excepției lipsei calității procesuale pasive expertului.
Având în vedere că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, curtea reține că, din acest punct de vedere, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății sau față de care se poate realiza interesul, în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie, calea acțiunii în justiție.
Curtea reține totodată că, potrivit deciziei nr. 66/2008,a Curții Constitutinale "la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii".
Din interpretarea coroborată a considerentelor și dispozitivului acestei decizii, cu prevederile înscrise în art. 322 pct. 4,art. art. 261 alin.1 pct. 2 și 326 alin. 1 și 3 din Codul d procedură civilă, rezultă neîndoielnic voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a persoanei în raport de care, în revizuire, se invocă săvârșirea unei infracțiuni, care se impune a fi analizată pe cale incidentală intr-un proces civil, la calitatea sa de "învinuit", care oferă atât acestuia suficiente posibilități de apărare în nume propriu cât și celui care se prevalează de atare ipoteza,mijloace eficiente pentru a putea solicita și obține administrarea de probatorii adecvate pentru a-și proba susținerile, opozabile învinuitului.
Este de observat totodată că din nici o prevedere din Codul d procedură civilă și din decizia sus menționată, nu rezultă că "învinuitul" ar avea o altă calitate procesuală decât aceea expres menționată, așa cum este ea denumită în cuprinsul deciziei, și nu impun să se considere că, în asemenea situații, învinuitul ar avea calitatea de parte în procesul de revizuire.
Caracterul limitat, derivat din săvârșirea unei fapte penale în legătura cu o pricina soluționată irevocabil printr- hotărâre judecătoreasca dată în materie civilă, exclude asimilarea poziției învinuitului de săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu cauza, determinată de aplicarea dispozițiilor art. 322 pct. 4 din Codul d procedură civilă și deciziei 66/2008, cu calitatea de parte în procesul de revizuire, sub aspectul raportului procesual civil, cât timp nici o prevedere legală sau vreun considerent al acestei decizii nu permite o astfel de interpretare.
În această privință, curtea reține că în Codul d e procedură civilă sunt prevăzute mijloacele legale ce pot fi folosite în vederea reparării greșelilor săvârșite cu ocazia stabilirii faptelor sau aplicării și interpretării legii iar în acest sens, în Titlul IV intitulat " ordinare de atac", sunt reglementate apelul (art. 282 și următoarele) și recursul (art. 299 și urm.), iar în Titlul V intitulat " extraordinare de atac", contestația în anulare (art. 317 și art. 318), revizuirea (art. 322 și urm.).
În ceea ce privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 Cod de procedură civilă, această cale extraordinară de atac, în retractare,așa cum s-a statuat de altfel, în mod consecvent în practica și în doctrina, este deschisă numai părților din proces, care, după darea hotărârii, au descoperit că un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat irevocabil pentru o infracțiune privitoare la pricină sau a săvârșit o astfel de infracțiune.
În lumina celor ce preced, cererea introdusă de revizuient nu poate fi îndreptată, din punct de vedere procesual decât împotriva celor care au avut calitatea de părți în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată. Aceasta întrucât, în revizuire ceea ce se urmărește este retractarea unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat, respectiv înlăturarea erorilor judiciare săvârșite ca urmare a aprecierii eronata a situației de fapt, determinată în mod esențial de săvârșirea unei infracțiuni de către expertul care a întocmit un raport de expertiza folosit la soluționarea procesului civil, calea de atac extraordinară, de retractare revizuirii, fiind total diferită de răspunderea pentru fapta proprie, reglementată prin art. 998-999 din Codul civil, care are ca obiect declanșarea răspunderii civile delictuale a autorului acestei fapte, singura situație în care s-ar fi putut discuta despre o calitate procesuala pasiva expertului, în raport de care se susține cazul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 3022 pct. 4 din Codul d e procedură civilă.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare,or, data fiind tocmai natura acestei cereri - nu poate fi admisă posibilitatea modificării cadrului procesual stabilit de instanța a cărei hotărâre se solicită a fi revizuită, o alta soluție, având ca efect schimbarea cadrului procesual sub aspectul părților față de care s-a pronunțat hotărârea atacată și încălcarea în acest fel a principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești.
Așa fiind, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept la care s-a făcut referire rezultă că, în cazul soluționării unei cereri de revizuire întemeiata pe prevederile art. 322 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, deși este obligatorie citarea celui învinuit de săvârșirea infracțiunii, aceasta împrejurare nu poate avea ca efect dobândirea unei calități procesuale pasive a expertului învinuit de săvârșirea unei infracțiuni, în raportul de drept civil, critica recurenților sub acest aspect nefiind fondată.
În ceea ce privește critica vizând aplicarea greșită în cauză prevederilor art. 85 și 107 din Codul d procedură civilă.
Curtea retine că prin Decizia nr. 66 din 31 ianuarie 2008, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură civilă, definitivă și general obligatorie, a fost admisă excepția de neconstituționalitate dispozițiilor art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură civilă, prin care s-a eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, textul în conformitate cu care "[.] în cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cereriiva fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii.
O aplicare corecta a prevederilor art. 322 pct. 4 din Codul d procedură civilă și a deciziei sus menționate, implica așadar, o consecința incontestabilă - aceea că în măsura în care procesul penal nu se mai poate porni, din motive care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale și deci nu se poate obține hotărâre de condamnare, instanța de revizuire este singura îndreptățită să verifice și să constate pe cale incidentală, dacă s-a săvârșit sau nu fapta penală pretinsă.
Curtea reține în acest sens că scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea acestui caz de revizuire și avut în vedere și de către Curtea Constituțională, a fost acela al înlăturării erorilor judiciare, ceea ce impune, ca intr- astfel de ipoteză, instanța civilă să verifice nemijlocit dacă s-a săvârșit sau nu o infracțiune.
Ca atare, instanța de judecată civilă, investită cu o cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, constatând imposibilitatea de a se fi stabilit în cadrul unui proces penal, săvârșirea unei astfel de infracțiuni, are obligația de a stabili ea, pe cale incidentală, dacă hotărârea s-a pronunțat în condițiile săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu pricina și toate elementele necesare de apreciere a faptei și vinovăției, iar în acest scop, în mod evident se impune administrarea oricărui mijloc de probă, concludent, de natură să ducă la astfel de constatare.
Sub raport procesual, decizia Curții Constituționale, este neechivocă, impunând imperativ, obligativitatea citarii celui învinuit de săvârșirea infracțiunii.
Prin urmare, așa cum de altminteri s-a opinat și în doctrină și în practica anterioară modificărilor aduse Codului d procedură civilă, prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000, deschiderea și finalizarea procedurii de către însăși instanța de revizuire, nu se poate face decât cu participarea obligatorie și a persoanei căreia i se imputa săvârșirea infracțiunii ce constituie temei al revizuirii, întrucât pe de parte, aceasta persoana ar fi împiedicată să se apere, iar pe de alta parte, în lipsa ei, urmările faptei penale le-ar fi opozabile părților din cererea de revizuire dar nu și făptuitorului. O atare concluzie derivă și din interpretarea prevederilor art. 22 din Codul penal, potrivit cu care hotărârea instanței civile poate avea autoritate de lucru judecat sub raportul unor elemente litigioase, ceea ce nu poate fi indiferent celui căruia i se imputa săvârșirea faptei penale.
Pe de alta parte, în vederea stabilirii săvârșirii infracțiunii, instanța de revizuire are obligația să obțină relații cu privire la existența sau nu a unei fapte care intra în sfera ilicitului penal, precum și orice alte date care ar fi de natură să aibă o influență asupra soluției. Or, tocmai în vederea realizării unui asemenea obiectiv, decizia 66/2008 a Curții Constituționale, dispune că: "instanța judecătorească va cita pe cel învinuit de săvârșirea infracțiunii.
Prin urmare, raționamentul instanței de apel sub acest aspect este eronat, interpretarea data art. 85 și art. 107 din Codul d e procedură civilă, nefiind una conformă efectelor obligatorii ale deciziei nr. 66/2008 a Curții Constituționale.
Față de cele reținute anterior, curtea va reține că, în considerarea dispoziției legale menționate, citarea în cauză expertului era obligatorie, inclusiv în faza procesuală apelului, față de rațiunea urmărită de către legiuitor, prin instituirea acestei cai de atac extraordinare, inclusiv prin raportare la gravitatea constatării unei fapte de asemenea natură.
Prin urmare, instanța de apel în mod greșit, cu încălcarea legii, a apreciat că nu se impunea citarea expertului învinuit de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, astfel că acest motiv de recurs, apare ca fiind întemeiat, prin raportare la prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Pe de altă parte, în cauză, din verificarea actelor dosarului de fond rezultă că deși prin încheierea din data de 29.10.2007 s-a constatat că expertul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, ulterior, abia prin încheierea din data de 21.01.2008, s-a dispus citarea acestuia, măsura menținută prin încheierile de ședință ulterioare, inclusiv pentru termenul din 31.03.2008 la dosar.
În raport de constatările de mai sus, apare ca fiind fondata și critica întemeiată pe nerespectarea principiului contradictorialității de către instanțele de fond - la termenele de judecată stabilite în prima instanța, anterioare termenului din 21.01.2008 și pe tot parcursul soluționării apelului, care au procedat la discuta și administra probatoriul și la a formula aprecieri asupra săvârșirii unei infracțiuni în legătura cu litigiul în care s-a pronunțat hotărârea ce se urmărea a fi revizuită - în lipsa citarii legale expertului, contrar statuarii obligatorii a instanței de contencios constituțional, în cauza fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul d procedură civilă.
În ceea ce privește critica vizând omisiunea pronunțării instanței de apel asupra motivului de apel vizând nelegalitatea încheierii din data de 29.10.2007, prin care Judecătoria Bufteaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a expertului, întemeiata pe prevederile art. 304 pct. 7 din Codul d procedură civilă. Critica este nefondată.
C de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ceea ce echivalează cu nesoluționare cauzei, cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Or, în speță, din verificarea considerentelor deciziei civile apelate, curtea reține că aceste motive de apel au făcut obiectul analizei instanței de apel, care a răspuns punctual criticilor formulate de către apelanți.
În acest sens, din verificarea considerentelor deciziei civile recurate, rezultă că tribunalul, considerându-se legal sesizat cu acest critici, apreciat că pe de o parte apelanții nu au calitatea de a invoca lipsa citarii expertului în cauza, prin raportare la prevederile art. 85 și art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, nefiind în opinia instanței de apel, vătămați prin aceasta omisiune. Totodată s-a reținut că, de vreme ce nu s- putut constata săvârșirea unei infracțiuni de către expertul, acesta nu avea calitate procesuala pasivă în cauză, opinându-se totodată că eventualele imprecizii procedurale sau de exprimare ale primei instanțe, nu sunt de natură să justifice admiterea apelului.
Așa fiind, curtea apreciază că pe temeiul art. 304 pct. 7 teza 1 din Codul d procedură civilă, sub aspectul analizat, prin raportare la critica recurenților, nu poate fi reținută nici neregularitate procedurală relativă la motivarea hotărârii atacate, acest motiv de recurs fiind limitat exclusiv la acele situații în care instanța de apel omite sa analizeze anumite critici neputând viza greșita aplicare a legii.
Cu referire la critica vizând motivarea contradictorie a deciziei civile recurate.
Curtea reține că motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 teza doua din Codul d procedură civilă, vizează în principiu acele situații în care, în cuprinsul hotărârii care face obiectul recursului se regăsesc considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii în timp ce din altele faptul că aceasta ar fi întemeiată, or, în cauză, analizând considerentele care au constituit temei al respingerii apelului nu se poate decela atare situație. Din acest punct de vedere curtea apreciază că împrejurarea că instanța de apel a înlăturat criticile recurenților referitoare la existenta unei contradictorialități între masurile dispuse prin încheierea interlocutorie din data de 21.01.2008 și sentința civila apelată, interpretând prevederile legale înscrise în art. 322 pct. 4 teza finala și art. 326 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, și cele care și vizau existența unor motive contradictorii în cadrul sentinței civile apelate, referitoare la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, constituie un aspect ce ține de interpretarea și aplicarea legii, iar nu un argument în sensul că instanța de apel ar fi răspuns contradictoriu acestei critici.
În ceea ce privește critica întemeiată pe existenta unei contradictorialități între masurile stabilite de către prima instanță, prin încheierea din data de 21.01.2008, prin care s-a constatat admisibilitatea în principiu cererii de revizuire și soluția pronunțata prin sentința civilă apelată.
Critica este fondată.
Potrivit art. 326 alin. 3 din Codul d procedură civilă, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
În cauză, prin încheierea din data de 21.01.2008, Judecătoria Buftea, în urma unor dezbateri contradictorii, a statuat în sensul admisibilității în principiu a cererii de revizuire.
Este deci evident că aceasta încheiere de admitere în principiu cererii de revizuire are caracter interlocutoriu, ceea ce înseamnă că asupra ei instanța de fond nu mai putea reveni.
Ulterior, prin sentința civilă apelată, a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de revizuire, iar cererea de revizuire a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.
Analizând aceasta critică, tribunalul a reținut că nu se regăsește o atare contradictorialitate plecând de la faptul că pe de o parte încheierea recurată stabilea numai admisibilitate de principiu cererii de revizuire, în timp ce soluția dată în fond are în vedere analiza probatoriului și faptul că din probatoriul administrat nu a rezultat săvârșirea unei infracțiuni de către expertul care a întocmit raportul de expertiza topografică, în dosarul nr.2722/2000 al Judecătoriei Buftea.
Curtea apreciază însă că pronunțând soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, după ce anterior, se constatase admisibilitatea aceleiași cereri, în principiu, instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare atât a prevederilor înscrise în art. 268 alin. 3.proc.civ. cât și a dispozițiile înscrise în art. 326 alin. 3 proc.civ.
Astfel, potrivit art. 268 alin. 3 Cod procedura civila, judecătorii sunt legați de acele încheieri care, fără a hotărî în totul pricina, pregătesc dezlegarea ei. Din analiza acestei dispoziții legale rezultă că judecătorii nu sunt legați în principiu de încheierile premergătoare soluționării fondului ci doar de acele încheieri prin care, fără a hotărî întru totul pricina, pregătesc dezlegarea ei. Sentința este deci nelegală, daca se nesocotesc cele hotărâte printr- atare încheiere.
În acest sens, curtea constată ca în cauză, în urma constatării admisibilității cererii de revizuire, instanța de fond, nu mai putea reveni, fără a încălca prevederile art. 268 alin. 3 Cod procedura civila, asupra încheierii interlocutorii pronunțate la termenul de judecata din data de 21.01.2008, în sensul că la termenul din data de 31.03.2008, prin sentința apelată, să admită excepția inadmisibilității.
Procedând astfel prima instanța pronunțat hotărâre nelegală, ceea ce impunea desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, în condițiile art. 297 Cod procedura civilă.
Constatând recursul ca fiind fondat, în raport de considerentele anterior expuse, în aplicarea prevederilor art. 312 din Codul d procedură civilă, curtea, va admite recursul declarat de recurenții - revizuienți împotriva deciziei civile nr.1425 A din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, va dispune casarea deciziei recurată și sentinței apelate și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Buftea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții - revizuienți și împotriva deciziei civile nr.1425 A din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 VIDRA, JUDEȚUL I și COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991
Casează decizia recurată și sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Buftea.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact./
2ex./15.06.2009
4. -;
Jud.B-
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Rodica Susanu
